Showing posts with label Electronică. Show all posts
Showing posts with label Electronică. Show all posts

Friday, November 10, 2023

Importanța liceului

Așa cum stau lucrurile, liceul este poarta de intrare în facultate în condițiile în care nu mai există concurs de admitere la facultate și contează:
- media de absolvire a liceului,
- cunoștințele acumulate în liceu,
- caracteristicile intelectuale ale candidatului.
De aceea, în zilele noastre, liceul capătă o importanță cu totul specială și părinții urmăresc să orienteze copiii lor spre a da admitere la licee cât mai bune, deși acolo admiterea se face după media de la examenul național de capacitate de la sfârșitul clasei a VIII-a.
Facultatea apare doar ca o consecință firească a muncii depuse de elevul de liceu.
Dacă elevul de liceu a muncit serios, va opta pentru o facultate mai grea, cu pretenții mai mari și care-i oferă o meserie căutată mult pe piața muncii, iar satisfacțiile lui materiale și spirituale vor fi pe măsură.
Dacă elevul de liceu a tratat cu superficialitate disciplinele și a trecut prin cele patru sau cinci clase ca gâsca prin apă și nu s-au lipit prea multe de el, va perge către o facultate ușoară sau către o fabrică de diplome, dar să nu se aștepte ca de acolo să iasă cu o meserie. El va fi ca o frunză în bătaia vântului și va ocupa poziții pe piața muncii care nu au nicio legătură cu ceea ce a învățat în facultate, rămânându-i doar să se laude că are o facultate și punct.



(11 noiembrie 2023) 

Wednesday, May 17, 2023

Eu și electronica

Deși am făcut doi ani de electronică avându-l profesor pe marele Alexandru POPOVICI, nu mă laud că sunt în stare de prea multe, căci electronica din anii 1965-1967 comparativ cu ceea ce este acum, nu prea mai au legătură, mai ales că la calculatoare principiile s-au schimbat fundamental.
Totuși, trevuie să scriu aici o poveste.
Am cumpărat un radio MAESTRO Stereo, dar care nu era stereo căci îi lipsea decodorul. După mulți ani, am cumpărat acel decodor și un coleg din catedră, inginer electronist, m-a dus cu vorba că vine să mi-l monteze. M-am enervat și într-o noapte m-am pus pe lucru. Am eliberat masa din sufragerie. Am pus pe masă un cearșaf alb. Am luat aparatul de radio, l-am demontat. Am luat decodorul. Aveam schemele electronice. Îmi cumpărasem ciocan de lipit și fludor. Am urmărit schema și instrucțiunile și spre dimineață aparatul de radio avea montat decodorul. Nu am avut curajul să pun în priză aparatul și să-l încerc. Nu sunt aventurier.
Am mers la o cooperativă care repara aparate de radio, undeva pe Bulevardul 6 Martie, dincolo de Cișmigiu, la statuia lui KOGĂLNICEANU. Am explicat ceea ce am făcut. Un meșter a deschis capacul aparatului de radio. A analizat. A zis că am făcut o treabă bună. Tocmai era emisiune stereo la radio București pe programul 3. A pus meșterul niște boxe și mi-a dovedit că se aude stereo. Eram încântat că nu eram chiar așa de fraier, că nu uitasem electronica învățată în facultate.
În seara de 4 martie 1977 ascultam la radio o bucată muzicală a lui George ENESCU în format stereo și tocmai atunci s-a produs cutremurul. S-a derulat pe muzică stereo, până s-a oprit curentul electric. Apoi am ieșit din bloc și am mers pe străzi aiurea, speriat ca toți ceilalți. M-am întâlnit cu soția care în acel moment nu era acasă și atunci mi-am dat seama că omul este o ființă neînsemnată.

(17 mai 2023)

Thursday, January 12, 2023

1.000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru POPOVICI

Doctorul inginer Alexandru POPOVICI era profesor de Electronică în Politehnica din București. Tot profesor de Electronică mi-a fost și mie ca student la secția de Mecanizare și Automatizare a Calcului Economic, în anii I și II. De la el am în carnet două note de 10(zece) cu care mă mândresc pentru că profesorul Alexandru POPOVICI era un om extrem de riguros, de exigent și de pretențios.
Cursurile de Electronică ale profesorului Alexandru POPOVICI erau așteptate cu deosebit interes de toți studenții seriei mele.
Erau cursuri foarte bine structurate.
Erau cursuri foarte clare.
Erau cursuri în care explicațiile erau complete.
Erau cursuri care nu lăsau nimic nelămurit.
Erau cursuri construite la cronometru și la milimetru.
Profesorul Alexandru POPOVICI venea la sala 103 din clădirea veche a ASE, unde erau patru table pe care le folosea eficient și știa să drămuiască spațiul încât după terminarea celor două ore, cine ar fi avut un aparat foto, găsea acolo întreg cursul din ziua respectivă.
Scrisul profesorului Alexandru POPOVICI era citeț, chiar frumos ortografiat.
Schemele executate de profesorul Alexandru POPOVICI erau extrem de interesante căci el avea crete colorate și se vedea de departe că reușea pe măsură ce explica să și rămână în desene fluxurile pe care le definea, astfel încât noi să înțelegem tot ce era de înțeles legat de circuitele bistabile prezentate.
Mulți spuneau că Electronica este o disciplină grea. Eu o găseam o disciplină complexă, dar pe care dacă o înțelegeai, devenea extrem de interesantă și nu te mai săturai să descoperi alte și alte taine ale ei. Totul s-a datorat profesorului Alexandru POPOVICI, care era un om subțirel, înalt și avea niște degete lungi ale mâinilor, iar cum ținea acele crete când desena, mă duceau cu gândul la desenele lui Leonardo da Vinci și nu de puține ori când mă duceam să văd albume cu acele desene ale lui Leonardo la bibliotecă, mă gândeam la desenele de pe tablă ale profesorului meu Alexandru POPOVICI.

(12 ianuarie 2023)