Ce înseamnă reformă în administrația publică?

Prima dată, trebuie să definim ce este aceea administrație publică. Noi trebuie să privim administrația publică asemeni unui sistem cibernetic, format din componente așezate pe niveluri, între care există tot felul de legături. Să vedem care sunt conexiunile dintre componente, care sunt fluxurile financiare, care este randamentul acestui sistem și după ce studiem cu mare grijă ce și cum, să vedem ce înseamnă reformă, ce înseamnă cosmetizare, care sunt costurile și să stabilim ce obiective ne propunem și mai ales să vedem cum le aducem la îndeplinire.
Când vorbim despre administrația publică, vorbim despre:

- instituția prezidențială, 
- guvern,

- ministere și alte structuri centrale,

- autoritățile administrative autonome, 

- consiliul județean,

- prefectura,

- primării,

- consilii locale,.

În toate cazurile vorbim despre:

- funcționalități,

- personal,

- atribuții,

- salarii.

Cine are chef, are posibilitatea să construiască structura sistemului cibernetic al administrației publice și va constata vastitatea acestui sistem. Cine merge mai în adâncime și construiește matricea funcționalităților are posibilitatea să vadă cât de ortogonale sunt sau din contră, nu sunt aceste componente și mai ales să identifice punctele slabe care au dus la catastrofa în care se află țara datorită modului defectuos de funcționare a administrației publice, căci deficitul de 9,7% nu l-au făcut pensionarii, nici elevii și nici bolnavii din spitale, categorii asupra cărora s-a năpustit fără milă și fără compasiune guvernul BOLOJAN, știut fiind faptul că aceste categorii sunt tăcute și sunt de jupuit fără pic de remușcări.

A face reformă în administrația publică înseamnă:

- a reduce numărul de componente ale sistemului,

- a reduce numărul de niveluri,

- a schimba legăturile dintre componente,

- a elimina unele componente,

- a adăuga noi componente,

- a transforma calitativ sistemul cibernetic al administrației publice.

Reducerile cu 10% sau 50% sunt schimbări de ordin calitativ, iar până la a obține transformarea de succesiuni de schimbări cantitative în schimbări calitative, trebuie să treacă multă apă pe Dunăre, cam 500 de ani și timpul nu așteaptă pe nimeni, inclusiv indeciziile și bâlbâielile guvernanților. Reforma înseamnă modificări structurale de sistem, astfel încât sistemul greoi, mimposibil de azi al administrației publice, să devină un sistem colaborativ suplu și eficient.


(19 septembrie 2025)

Se apropie momentul te zero (T0)

Se apropie momentul te zero (T0)  și aici mă refer la declanșării campaniilor electorale pentru lungul șir de alegeri care vor avea loc în anul 2024. 

Alegerile pentru Parlamentul European se vor produce în intervalul 6 iunie - 9 iunie 2024, ceea ce înseamnă că până atunci mai sunt nouă luni. Aceste alegeri sunt o miză extrem de importantă pentru partide din simplul motiv că fiecare partid va avea mai mulți bani câ cât are mai mulți europarlamentari. Cine crede că un europarlamentar care încasează Ț euro pe lună nu duce la partid o sumă așa cum se plătea tribut la turci, chiar trăiește pe o altă lume.

Deja au început discuțiile legate de formarea de liste pe la partide. Este importantă alcătuirea listelor, mai ales de punerea pe poziții eligibile a celor care au capacitatea de a atrage voturile electoratului. Sunt puși pe liste pe poziții eligibile, șefi de partid, europarlamentari de succes, primari, miniștri, cântăreți, sportivi, influenceri, nume de mare rezonanță, inclusiv pușcăriași, violatori, borfași, amante. Fiecare defilează cu ce are. Miza fiind foarte mare, căci sunt bani mulți în joc, lupta este strânsă și ceea ce se vorbește pe la colțuri arată că deja au apărut nemulțumiții care invocă principii, reguli, morală și altele, pentru a-și justifica modul zgomotos în care contestă schițele de liste care se clocesc în birouri cu ușile închise.

Dacă pentru alegerile pentru Parlamentul European sunt mari discuții, lucrurile se vor amplifica și mai mult pentru alegerile locale și cele parlamentare, cât și pentru cele prezidențiale. Se vor cheltui bani în neștire. Momentul  T0 va fi definitoriu și față de alegerile precedent, prezența la urne a certățenilor va fi cu mult mai mare și socotelile celor care fac listele vor fi greșite, iar rezultatul va fi o surpriză totală. Unii vor ridica din umeri, făcându-se că nu-și amintesc de 30 ianuarie 1933. Lumea uită că istoria se repetă, vai de capul nostru, doar pentru că suntem fie cu memorie scurtă, fie suntem nepăsători, deși trăim cum dorim.

(27 octombrie 2023)

Rezervați-vă timp!

Dragilor, anul 2024 este anul cu foarte multe alegeri și de aceea faceți-vă timp să ascultați sau să vedeți piesa O SCRISOARE PIERDUTĂ a lui Ion Luca CARAGIALE.
Vedeți că sunt multe variante pe care aveți posibilitatea să le abordați. Eu vă recomand înregistrarea care se află pe Internet cu piesa interpretată de artiștii de la teatrul BULANDRA, având distribuția:
Fiți atenți și nu uitați că piesa a avut premieră în anul 1854 și nu a fost scrisă pentru voi în anul 2023, cum ați crede după cele ce vedeți în cele patru rânduri de alegeri din 2024.
Victor REBENCIUC - Ștefan Tipătescu

Fory ETTERLE- Agamemnon Dandanache

Petre GHEORGHIU - Zaharia Trahanache

Dem RĂDULESCU - Tache Farfuridi

Mircea DIACONU - Iordache Brânzovenescu

Octavian COTESCU - Nae Cațavencu

Jean REDER - Ionescu

Simion HETEA - Popescu

Ștefan BĂNICĂ - Ghiță Pristanda

Aurel CIOROIANU - Cetățeanul turmentat

Mariana MIHUȚ - Zoe Trahanache

Și filmul în regia lui Sică ALEXANDRESCU este bine să-l vedeți ca să fiți la fel de fericiți. Cine nu vede de mai multe ori piesa sau filmul, trăiește degeaba și crede că tot ce zboară se mănâncă, deși societatea este cu totul altfel alcătuită, că dor oameni suntem, cu ambițiile noastre prostești, cu lăcomia noastră nestăpânoită și cu indecnța care ne definește mai mult sau mai puțin.

(26 octombrie 2023)

Comportamentul provincial al organizatorilor de spectacole

Cine organizează spectacole, sunt persoane care nu au curajul să ia viața în piept, adică:
- să meargă la bancă,
- să facă un împrumut,
- să închirieze o sală pe banii de la bancă,
- să plătească orchestra din banii de la bancă,
- să invite colaboratori cu banii de la bancă,
- să vândă bilete,
- să riște totul.
În acest context, cine riscă își asumă și dreptul de a fi stăpân pe câștigul rămas după ce a fost achitat împrumutul de la bancă și profitul să-l împartă exact cum dorește. În acest fel nu ar mai fi pus în situația:
- să aibă sponsori,
- să ridice în slăvi oficialități,
- să facă tot felul de compromisuri,
- să stea cu spinarea îndoită de umilințe.
Am văzut că acest comportament stupid nu ne părăsește și cele câteva șușe de la sala Palatului, de prin comune cu ocazia a tot felul de anivesări, dar și festivaluri de tot râsul, sunt bântuite de provincialismul prezentărilor lingușitoare, a textelor de tot c-c-tul și a formalismului bolșevic neabandonat.

(11 octombrie 2023)

Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!

Îmi aduc aminte că acum ceva timp, discutam cu cineva și-mi explica procesul de scriere a unui articol, iar citările și referirile nu existau, în timp ce copy-paste era la acesta parte integrantă a procesului de scriere a articolului. Omul așa învățase și așa făcea. Nici nu auzise de plagiat și de scrierea unui articol original. Era important la el să i se spună în câte zile să scrie articolul și câte pagini să aibă articolul.

Faptul c ă o tanti își angajează sora la același loc de muncă unde era și ea, nu i s-a părut nimic neobișnuit. Faptul că șoferul lui tanti gestiona grozăvii, nu era ceva neobișnuit, căci nu știa, deși doar asocierea cu ea îi deschisese insului toate ușile posibile și imposibile.

Faptul că sunt persoane cu acte de nevăzători, dar conduc autoturisme, că există persoane cu grave probleme, dar nu le întreabă nimeni de nimic, totul pare a fi normal. Este vorba de o normalitate strâmbă, deformată din mintea celor care nu au niciun reper, pentru că s-au format într-o lume gelatinoasă, unde nu există onoare, proceduri, etică și fiecare face ce-i bubuie prin cap, crezând că lumea este orânduită după cum gândesc ei. Nu spun decât atât:

- Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!


(17 iulie 2023)

#REZIST: restarterii

Întotdeauna societatea ajunge în punctul în care se produce stagnarea, datorită faptului că forțele destinate dezvoltării ei își pierd forța de a acționa în sensul perfecționării, pe fondul împământenirii sentimentului de suficiență și de nenutință în fața provocărilor ce apar în fiecare moment. 

Senzația de loc unde nu se întâmplă nimic există în multe situații, iar cauzele sunt multiple. Atunci când pe funcții sunt puse sau ales persoane fără o calificare adecvată, fără capacitatea de a-și asuma luarea de decizii îndrăznețe și de a realiza activități du rezonanțe profunde îbn societate, apar perioade de timp, predictibile, în sensul că atunci, acolo,  cu oamenii care decid, nu se vor lua decizii, nu vor avea loc acțiuni, nu se vor implementa proiecte și totul va fi cu senzația lucrurilor ce decurg la voia întâmplării.

Acea senzație de înțepenire, de derularea unor activități în virtutea inerției, de monotonie continuă și de lipsă de progres trebuie stopată, lucru ce cade în seama unor oameni instruiți să restarteze societatea, adică să treacă la efectuarea de reforme, la schimbarea de strategii și la modificarea criteriilor de evaluare a persoanelor, toate având ca obiectiv realizarea acelui salt calitativ în societate, care să schimbe modul învechit în care decurg lucrurile, cu modalități noi, bazate pe criterii de eficiență, cu utilizarea de noi tehnici și metode de acțiune.

Restarterii sunt oameni și ei ca și noi, dar spre deosebire de noi care trăim în contextul obișnuinței și blazării și nu vedem pădurea din cauza copacilor, restarterii vin deja cu un bagaj de cunoștințe noi legate de concepte avansate, cunosc detalii despre reformele necesare a fi implementate în societate și stăpânesc tehnici și metode eficiente de a trece la treabă, iar rezultatele muncii lor nu întârzie să se arate. 

Restarterii aduc în societate un suflu nou, vin cu noi idei, schimbă prioritățile și realizează noi puncte de interes și noi grupuri de lucru, iar formele lor de colaborare sunt bazate pe noi forme de comunicare, noi modalități de cooperare și pe noi stiluri de coordonare. venind cu foarte multe elemente de noutate, restarterii din societate, așa cum sunt noii primari dintr-o serie de municipii precum Timișoara, Brașov, Bacău, București,  aleși în 2020, au capacitatea de a schimba nenumăratele rutine din administrație și de a veni cu oameni noi, care văd cu totul altfel lucrurile și care împreună cu echipele pe care le constituie realizează exact funcția pe care o așteaptă lumea, aceea de a restarta totul în jurul lor, adică de a face tot ceea ce este de făcut, dar altfel, schimbând principiile, schimbând criteriile de eficiență și venind cu alte resurse, cu altă concepție de a folosi banul public și mai ales cu ideea de a schimba destinatarii beneficiilor, în ideea maximizării gradului de satisfacție al cetățenilor care de fapt alcătuiesc societatea. 


(05 iulie 2023)

Bucurestiul jegos

 Pe oriunde mergi prin București, te întâmpină imagini dezolante, ale unor construcții aflate în paragină. Nu este vorba de lipsa spiritului gospodăresc, ci de lipsa resurselor de care ar trebui să dispună oamenii pentru a reda fațadelor clădirilor acestui oraș, acea strălucire pe care au avut-o cândva.

Orașul arată oribil, clădirile sunt jupuite, nevăruite cu zecile de ani. Există și un dezinteres al proprietarilor, dar marele dezinteres este al edililor, care se complac în a menține orașul îm halul acesta în care este, spre deziluzia locuitorilor lui.

(26 iunie 2022)

Strategii de folosire a rețelelor de socializare

Există HR și PR, dar pe Dâmbovița și HR și PR nu sunt ce ar trebui să fie. Sunt niște abordări caricaturale, căci de ar fi altfel, cu siguranță s-ar vedea. Ceea ce se știe exact este că și PR și HR există aici pe bani mulți.

Printre altele, HR și PR se îngrijesc de imaginea celor care le dau simbrie. Dacă HR și PR ar fi specialiști în adevăratul sens al cuvântului, ar gestiona:

- îmbrăcămintea,

- vorbele,

- textele,

- postările,

- comportamentul, 

- ieșirile,

- gesturile,

celor de care se ocupă, ceea ce nu se întâmplă, așa cum viața o demonstrează zi de zi, ceas, de ceas, minut de minut, clipă de clipă.

Acum mă refer la echipele care gestionează tot ce se întâmplă cu un candidat pentru un post oarecare de decan, de rector, de deputat, de senator, de prezident. Această echipă poartă numele de staff de campanie și se ocupă de tot de înseamnă activitatea și imaginea candidatului în perioada de campanie electorală dar în unele cazuri și în perioada de precampanie electorală. Sunt și mai puține cazurile în care echipa continuă să stea în preajma alesului în perioada ceva mai lungă de postcampanie.

Nu vreau să înșir aici lista groaznic de lungă a sarcinilor ce trebuie să le îndeplinească staff-ul de campanie, ci mă voi ocupa doar de gestionarea contului de pe o rețea de socializare și aici fac referire la contul de facebook.

Foarte mulți dintre candidați nu au cont de facebook înainte de a intra în cursa de alegeri și trec rapid la crearea unui cont, pentru că prin acel cont staff-ul consideră că vor avea acces la anumiți cetățeni care:

- au cont;

- urmăresc postările;

- iau atitudine;

- comentează;

- scriu mesaje;

- propagă idei;

- au opinii;

- sunt vectori de opinie;

- influențează.
În timpul campaniei, echipa de lucru are grijă să posteze texte și fotografii care să definească profilul candidatului. Dacă membrii echipei știu meserie, studiază grupul țintă și oferă acestuia exact imaginea pe care membrii săi și-o doresc, folosind fotografii și texte sau chiar clipuri care să fie pe placul celor ce urmăresc contul de facebook al candidatului.
Tot echipa aceea, face ea ce face și:
- adună prieteni;
- gestionează lick-urile;
- răspunde personalizat;
- definește omul îndatoritor;
- crește popularitatea.
Normal ar fi ca și după ce s-au terminat alegerile și insul a și câștigat, echipa să continue să gestioneze contul, ceea ce nu se întâmplă deloc. Ba mai mult, se face deplasarea pe o direcție greșită în sensul că programul cu care se participă în alegeri devine total diferit de ceea ce alesul face în timpul mandatului. Din omul modest, respectuos, harnic, corect, bun, disciplinat, ordonat, de acțiune, îi apare de fapt adevărata față și adevăratele defecte pe care nu se sfiește a le afișa ostentativ chiar prin postăti:
- rare,
- agresive,
- incoerente,
- arogante,
- întâmplătoare,
- răutăcioase.
Ceea ce este interesant se leagă de faptul că spre sfârșitul ciclului electoral, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, apare o nouă echiă de campanie, căci insul dorește să perpetueze accesul la cașcaval, drept care reface contul de facebook dacă l-a închis, trece la a face exact ceea ce a făcut în campania precedentă. Numai că poporul facebookian funcționează exact ca în proverbul cu ulciorul care nu merge de două ori la apă, nu de mai multe ori, ci fix de două ori. Numai prima dată este cu noroc. A doua oară, dacă oameniii care citesc văd neconcordanțe, sancționează totul.
Deci, strategia de folosire a contului pe o rețea de socializare trebuie să se caracterizeze prin continuitate, ritmicitate și prin menținerea acelorași standarde și a aceleiași abordări cu texte curtenitoare, sugestive, exacte, pozitive și realiste.

(08 decembrie 2017)

Majorități zdrobitoare

Acolo unde primarii s-au dovedit buni gospodari la aceste alegeri:

• au fost reconfirmați;
• au obținut scoruri fuminante;
• au convins.

Sunt localități unde primarii au obținut pespe 90% din voturi, precum:

• Adi Câmpeanu din Runcu
• Ion Ciocea din Bustuchin

În comuna Gottlob, primarul Gheorghe MASTOR a câștigat cu 100%.
Înseamnă că lumea știe să facă diferența între un om de onoare, un caracter puternic, un bun gospodar și un om de omenie și niște terfeloage, pe care le sancționează înghesuindu-le în cele 10% rămase.

(09 iunie 2016)

Țațe fără țâțe sau candidații la masculin pentru primării

La locale sunt foarte mulți candidați la primărie care se recomandă, Gigel, Ione, Marine, Horicel sau nu mai știu cum. Toți dupăînfățișare și îmbrăcăminte dau senzația că sunt bărbați. După două vorbe sciase pe gură, bineînțeles, mă lămuresc că m-am înșelat. Respectivele forme de viață sunt țațe fără țâțe. Doar atât, căci în rest nu mai contează. Eiîși zic că sunt bărbați dar sunt contraziși de:

• debitul verbal îngrozitor de mare;
• expresiile de pe maulul șanțului;
• gesturile ample;
• mimica feței plină de strâmbături;
• rânjetele perfide;
• vocea ridicată;
• puhoiul de injurii;
• spiritul bârfitor;
• privirile iscoditoare;
• împopoțonarea.

Televiziunile fac acest gest grațios de a ne arăta pe aceste țațe fără țâțe în toată urâțenia și banalitatea lor dusă la extrem. Fără proiecte concrete, fără cultură democratică, fără spiritul de a lupta cu argumente, toți candidații sunt expresia dorinței de a ocupa un fotoliu pentru ei. Dacă ar fi interesați de cetățenii în slujba cărăoa s-ar pune, ar trebui:

• să-și cunoască electoratul;
• să-și respecte electoratul;
• să știe nevoile electoratului;
• să formuleze soluții concrete;
• să aibă un proiect clar, concret și precis.

Ei nu au în țeste decât:

• dorința de a câștiga pentru ei;
• un nivel de obrăznicie în exces;
• talentul de a trăncăni;
• imagini cu teancurile de bani care le vor veni;
• disprețul față de alegători.

Trebuie văzut că așa cum zicea prezidentul, când alegătorul pune ștampila să aleagă cu grijă, căci el, alegătorul are propria soară în mâini când se uită pe buletinul de vot. Dacă alegerea este bună, îi va fi bună viața, dacă alegerea este proastă, vai steaua lui!
De data acesta nu se mai dau plase cu mălai, cu orez și nici sticla de ulei și nici găleți avân inscriptionate siglele de partid. Nici pixuri, nici brichete dar ceea ce este și mai trist, că nici micii și nici berea de la chiolhanurile electorale nu se mai dau. Ce vremuri erau odată, neneacă!

(15 mai 2916)