Cercetarea științifică surogat

Ideea de a dezvolta proiecte de cercetare științifică cu alocare de fonduri prin competiție pe durată de 3 ani se dovedește a fi falimentară din moment ce din 100 de proiecte, sub 10% se auto-susțin în continuare după terminarea celor  3 ani. Pentru mine dovada cea mai clară a fost faptul că țările UE în timpul pandemiei, la sumele uriașe alocate, nu au fost în stare să livreze decât acel vaccin AstraZeneca, vaccin care era cu două generații în urmă.
În opinia mea, cercetarea științifică surogat este aceea în care fondurile se scheltuie:
- pe teme neinteresante,
- fără eficiență predictibilă,
- după o alocare haotică,
- în cadrul unor structuri neperformante.

Noi vorbim despre centre de excelență, înțelegând prin excelență orice altceva decât performanță adevărată, criterii de evaluare a adevăratelor valori și calități ale persoanelor care derulează activități de cercetare științifică.

Absența transparenței a făcut ca echipele care desfășoară activități de cercetare științifică să fie alcătuite după criterii care nu au nimic cu caracteristicile pe acre trebuie să le îndeplinească un cercetător științific și aici mă refer la pasiune, profunzime, perseverență, ambiție, creativitate, dar și altele. 

În opinia mea, un tânăr student preocupat să devină un profesionist, care se documentează, care aprofundează problematica unui domeniu ceva mai restrâns, care începe să colaboreze cu un profesor care are deja rezultate în acel domeniu, care este dispus să dezvolte teme de cercetare, care este dispus să învețe ce înseamnă cercetare științifică face primii pași pentru a merge pe cont propriu și pentru a munci în a găsi soluții la probleme din domeniul de care se ocupă, soluții proprii, care să fie apreciate de cei care activează în acel domeniu, atunci când face comunicări la conferințe științifice.

Trebuie spus din start că cercetarea științifică nu este subfinanțată, ci finanțarea este greșită. Sunt prea multe proiecte care reprezintă drumuri înfundate, din cauză că finanțarea are la bază criterii în care subiectivismul este dominant și multitudinea de solicitări, nu de teme sau de proiecte, este prea mare, ceea ce fărâmițează fondurile alocate. Noi vorbeam în comunism de auto-cenzură, dar emiterea de pretenții nejustificate acum în democrație este copleșitoare, iar procedurile specifice contestațiilor blochează procesele, cu efecte dezastruoase asupra cercetării însăși.

Există în USA cercetare științifică de succes, nu în UE, dar copierea acelor modele ar însemna transformări dureroase, ceea ce nu ne caracterizează, căci nouă ne place să ne vedem cei mai deștepți, cei mai frumoși, cei mai interesanți și nu acceptăm să ne învețe alții ceva, orice. Ceea ce știu eu este că mulți dintre cei ce lucrează în cercetare, consideră că ei merită ca în mijlocul drumului să fie sacii de bani și ei să se înfrupte după dorința sufletului, ca să aibă timp ca printre picături să mai vină și idei geniale, ca să facă cercetare științifică, uitând că procesele de cercetare științifică înseamnă proceduri, muncă, creativitate și multă nădușeală. În cercetarea surogat mediocritatea se acceptă, căci excelența este tot un fel de mediocritate, un pic poleită și însoțită de zgomote și de laude, mai puțin de rezultate.




(23 ianuarie 22025)

Stat în stat

Ceea ce se întâmplă acum la Institututl de Arhitectură arată că este vorba de un stat în stat, adică de o instituție care nu și-a adaptat instrumentele la cerințele anului 2024 în ceea ce privește:
- transparența,
- decizia,
- performanța,
- valorile,
- ierarhizările,
- competiția.
Numai așa se explică imposibilitatea acceptării de contestații la o anumită probă, ceea ce nu duce cu gândul că cineva se crede Dumnezeu pe Pământ și nu există nicio posibilitate de a accepta gândul că oamenii, cei care evaluează, mai și greșesc. Eu nu știu cum de a mers acest sistem și atâtea comisii de acreditare nu au sesizat abuzul imposibilității de acceptare a contestațiilor, căci Institutul de Arhitectură este acreditat cu siguranță și eu ștriu ce înseamnă acreditările, mai ales pentru faptul că în procesul de acreditare există proceduri foarte clare, din care examenele fac parte, iar examenul de admitere, este și el supus analizei. Se pare că lucrurile au fost cumva mai altfel din moment ce buboiul a spart acum cu prilejul nefericit ale erorii de introducere a datelor și a superficialității de care a dat dovadă conducerea institututlui, chiar dacă este vorba de o echipă nouă. Refuz să cred că a fost vorba de un sabotaj din interior, în care cineva care a pierdut la alegerile academice care au avut loc s-a răzbunat, pentru a-și face damblaua, cu un preț pe care inclusiv respectivul îl va plăti cu vârf și îndesat.

Acum că tot s-a deschis cutia Pandorei și dacă e bal, bal să fie, se va continua procesul abia început și apele se vor liniști când instanțele de judecată vor da sentințe, ce nu vor fi pe placul nimănui, dar vor fi acceptate în numele dreptății, căci arhitectura este o artă și evaluările sunt așa de diferite încât ceea ce zice un evaluator, va fi contrazis instantaneu de un altul și numărul iterațiilor va fi atât de mare că se va termina anul universitar 2024 - 2025 și harababura nu se va încheia. Acesta este prețul pe care îl plătește orice structură care rămâne anchilozată în vremuri apuse și nu se adaptează cerințelor din vremurile moderne, în care există computer, există multimedia, există inteligență artificială și docimologia a pătruns adânc și acolo unde se credea că evaluarea cantitativă riguroasă este ne nepătruns.



(24 iulie 2024) 

Criptomoneda sau șansa ratată de elliberare din sclavia monedei

Cine are un pic de răbdare să studieze faptul că omul este sclavul banilor, va ajunge la concluzia că acesta și-a ratat șansa de a se elibera din sclavie în clipa în care și-a bătut joc de criptomonedă prin alinierea acesteia tot la etalonul aur, în rând cu celelalte valute clasice, care l-au făcut pe om sclavul banilor de-a lungul istoriei lui zbuciumate, în care iluzia valorii l-a călăuzit ca pe un orb printre semenii lui, crezând că-i oferă o țintă aflată mereu în mișcare, niciodată de atins.

Se știe că lumea corporală obișnuită are la bază o serie de principii pe care produsele software nu le au, așa cum produsele software au la bază caracteristici pe care produsele din lumea corporală nu le au. Aici mă voi opri asupra faptului că produsele software au costuri de multiplicare nule, adică dacă avem un produs software, cu  comenzile copy și paste realizăm multiplicarea pe suport a respectivului produs software aproape instantaneu, în timp ce dacă avem un exemplar al unei locomotive, pentru a obține un al doilea exemplar al aceleiași locomotive trebuie să derulăm complet ciclul de fabricație din uzină cu consumuri de materiale, de energie, de timp și de forță de muncă la niveluri apropiate de cele utilizate la realizarea locomotivei precedente.

Informația este altceva. Dacă produsele corporale au uzură fizică și morală, informația nu are uzură fizică, ci doar uzură morală, iar produsele software ca exponente de bază din zona informației, nu au uzură fizică, ci doar uzură morală, ceea ce le deosebește de locomotive, de pantofi sau de orice alte produse corporale de natură materială, ca să zic așa.

Mă așteptam ca omenirea să folosească aceste proprietăți fundamentale ale produselor software pentru a schimba paradigma valorii și o dată cu ea, de a schimba prin criptomonedă întreaga filosofie de viață a ierarhizării criteriilor, obiectivelor, ierarhiilor existenței sale, prin eliberarea de sclavia banilor care se raportează la etalonul aur, care este considerat în mod artificial valoare în sine, doar pentru că este limitat cantitativ și că nu are uzură fizică. Faptul că oamenii au manifestat o grabă nejustificată în a crea criptomoneda și a o alinia cu celelalte monede integrând-o pur și simplu mecanic drept element speculativ, pentru profituri de conversie pe o nouă piață paralelă a creat doar iluzia unei noutăți, dar a fost ratată șansa istorică de a-l elibera pe om de sclavia banilor clasici, unde valoarea este ceva relativ, care nu are nicio legătură cu performanța pură a creației, ci cu treburile lumești care-l definesc pe omul incisiv care acționează în forță încălcând cel puțin trei din cele zece porunci. dacă se mai aștepta un pic, s-ar fi găsit un nou etalon superior aurului, ar fi fost definită criptomoneda ca fiind cu totul altceva, iar ideea de valoare ar fi căpătat o cu totul altă semnificație, reprezentând acel salt calitativ pe care Internetul l-a adus în viața oamenilor, ca modificare radicală a structurii balanței de timp, bazată pe minimizarea așteptărilor și pe maximizarea calității proceselor decizionale, pentru care moneda clasică reprezintă marele regres.



(16 decembrie 2023)

#REZIST: Resetarea valorilor

Fiecare societate are propriile criterii de apreciere ale oamenilor și ale producțiilor materiale și spirituale curente. Nu înseamnă că acele criterii sunt ferite de erori și că ele sunt perfecte. Istoria umanității a cunoscut nenumărate cazuri în care descoperiri importante sau opere artistice valoroase ignorate de contemporani, au fost reevaluate multe zeci sau chiar sute de ani mai târziu și au fost puse pe adevărata poziție în scara valorilor umanității. Nu vreau să-mi reamintesc scrisoarea semnată de ilustre figuri ale culturii bolșevice imediat după instaurarea guvernului bolșevic din țara noastră, în care se exprima dezinteresul față de aducerea în țară a atelierului pe care marele Constantin BRÂNCUȘI dorea să-l dăruiască poporului român, atelier care datorită acelui refuz, este acum la Centrul POMPIDOU, mândrie a statului francez.

Resetarea valorilor înseamnă:

- luarea în considerare a unor noi instrumente de analiză și critică artistică,

- actualizarea listei autorilor incluși în manualele de literatură,

- tratarea unor evenimente din istorie folosind alte tehnici și metode,

- restructurarea criteriilor de ierarhizare a personalităților,

- crearea unui nou mod de tratare completă a fenomenelor din societate.

Așa cum comunismul a resetat valorile începând cu decembrie 1947 și cum societatea care se constituia după 22 Decembrie 1989 a trecut la resetarea valorilor ierarhizate de comunism, societatea modernă, care beneficiază de cele mai noi tehnici și metode de analiză și de evaluare, trece la resetarea valorilor, pentru a realiza concordanța între nivelul la care a ajuns societatea în straturile ei superioare, cu conținutul real al elementelor de cultură pe care societatea le vehiculează și care trebuie să fie curățate de balastul pe care îl duce societatea în inerția care se manifestă în toate perioadele, dar mai ales acum, când digitalizarea și inteligența artificială reușește accelereze procesele de decantare.

În momentul de față este greu să vorbim despre poeți, despre prozatori, din moment ce tipografiile și librăriile nu mai promovează lucrările lor, iar accesarea Internetului nu este încă o regulă, așa cum mersul la o librărie sau la un muzeu era în vremurile de demult.

Valorile din ziua de azi înseamnă altceva decât valorile așa cum le percepeam acum 50 de ani sau acum 30 de ani. Acum există blog, vlog, podcast, canal de Youtube.com, există rețele de socializare, portaluri, unde cu costuri accesibile, se generează conținut digital în cele mai variate forme, reușind în acest fel să fie impuse prin alte metode, valorile noii societăți.

Față de perioadele anterioare în care accesul la rezultatele concrete care aveau menirea de a departaja valorile în societate era strict dependent de capacitatea fiecăruia de a cunoaște acele realizări, folosind modalități specifice de informare și de cunoaștere, acum, lucrurile sunt total schimbate. Fiecare dintre noi manifestă interes pentru anumite domenii și fiecare dintre noi ne construim o scară proprie a valorilor și numai dacă printr-un sistem de compunere așa cum este cel al click-urilor sau cel al followers-urilor, va rezulta o ierarhizare a valorilor acceptate de colectivități mai largi, iar dacă nivelul de agregare este mai cuprinzător, scara de valori acre caracter național. Să nu uităm că există sisteme artificiale de a umfla sau de a diminua nivelul aprecierilor, ceea ce are un rol negativ în construirea unei scări a valorilor stabile.


(05 iulie 2023)

17 greșeli pe care le fac subalternii față de șefii lor

Aici vorbesc despre subalterni în cunoștință de cauză, căci în 76 de ani, nu știu să fi fost șef mai mult de 10 ani, deci calitatea de subaltern o știu foarte bine și deci vorbesc în cunoștință de cauză. Fiecăruia dintre noi îi este greu să vorbească despre greșelile lui, mai ales așa cum este vorba aici despre greșelile subalternilor față de șefii lor, mai ales că așa cum am spus, am fost 66 de ani subaltern. Subalternii greșesc față de șefii lor atunci când:
01. Îi bârfesc pe la colțuri.

02. Merg la ei în mod insistent să-și pârască colegii, iar șefii nu vor să-i asculte.
03. Le spun zilnic șefilor bancuri tâmpite, pentru a le da senzația că ei sunt subalterni spirituali.
04. Consideră că sunt mai buni manageri decât șefii, deși nu au făcut măcar managementul unui closet.
05. Se ceartă cu șeful față de colegii săi, deși nu are dreptate și ei știu acest lucru.
06. Acceptă să-și facă auto-aprecierea, deși ea se numește aprecierea anuală făcută de șef.
07. Schimbă comportamentul umil față de șef, cu unul demn pe motiv de socru cu funcție înaltă.
08. Se laudă  în fața șefului pentru merite pe care nu le are, iar acesta nu ripostează.
09. Fac cadouri costisitoare șefului pentru a-i câștiga bunăvoința, ceea ce nu se întâmplă.
10. Își laudă șeful pentru calități și rezultate inexistente și nimeni nu-i crede.
11. Duc pe șef la restaurante, în vederea obținerii unei promovări nemeritate.
12. Se poartă excesiv de umil cu șeful, mai ales în public, făcându-se de râs.
13. Acceptă jigniri de la șef, considerându-le alintări.
14. Oferă șefului pe tavă rezultate ale muncii lor, punându-l pe șef prim autor.
15. Execută orbește ordinele șefului, chiar dacă acestea fac atingere demnității lor.
16. Așteaptă momentul cînd respectivul nu va mai fi șef, pentru a-i plăti toate mojiciile suportate.

17. Copiază comportamentul reprobabil al șefului, atunci când ei devin șefi.

Eu am avut în mintea mea un model de șef, dar niciodată nu am avut un șef real care să fi avut 10% din calitățile de șef pe care eu mi le-am imaginat. Când am devenit șef, am căutat să nu repet greșelile grave ale foștilor mei șefi, căci am aplicat proverbul ce ție nu-ți place, altuia nu face. Nu cred că am fost un șef ideal, dar știu că am căutat să respect o scară a valorilor și de aceea munca de calitate a fost foarte mult apreciată de mine, cum tot atât de bine am apreciat performanța adevărată a oamenilor.

(17 iunie 2023)

Cine se teme de Inteligența Artificială?

Acum apar voci care vorbesc de impactul negativ al Inteligenței Artificiale - IA asupra locurilor de muncă. Este doar vârful aisbergului, căci realitatea deosebit de crudă este că IA vine în societate cu reguli și bariere de netrecut. Când se vor elabora liste pentru diferite alocări de resurse, acestea vor fi curățate de subiectivismul și de penibilul din ziua de azi și vor evidenția exact ceea ce criteriile de etică, de moralitate, de onoare și de integritate impun. IA are menirea de a face ierarhizările unanim acceptate de societate și nu vom mai vedea ciocli pe poziții de manageri de spital, coafeze, pe poziția de directoare de agenții de cibernetică sau dansatoare la bară pe poziția de consilier pe probleme tehnice de robotică.

Cei care se tem de Inteligența Artificială flutură acum niște argumente fără bază reală, dar ei ascund adevăratele motive, căci IA este prima barieră în fața corupției, căci IA presupune transparență, eliminarea factorului uman în efectuarea unor operații specifice succesului corupției și aici este problema celor care urlă din toți rărunchii în problemele sociale pe care IA le va genera. Nu au a se teme de IA oamenii corecți, oamenii valoroși care-și câștigă existența prin muncă cinstită. Se tem cei care evoluează preponderent apelând la laturi subiective ale vieții, unde elementul este dat la o parte și se pedalează numai pe elemente care schimbă sau denaturează latura valorică a oricărei competiții.

(28 mai 2023)

Eu și non-valorile

Am văzut acum câțiva ani un nene care-l făcea de pe poziția de slugă prezidențială, zero pe profesorul Andrei MARGA, care îndrăznise să discute despre un conferențiar întârziat. Atunci mi-a venit în minte ideea de a separa oamenii în valori și non-valori.
Niciodată nu voi spune cuiva că este o non-valoare, dar chiar dacă mă conving eu că în raport cu criteriile mele un ins este o non-valoare, cu siguranță voi lua toate măsurile să mă protejez, ca să nu am de-a face cu respectivul ins și nimic mai mult.

Acum mulți ani, un nene se lăuda că vrea să facă un material împreună cu mine și are chiar un plan detaliat. Am fost de acord și am stabilit o zi și o oră când să vină să discutăm în detaliu. În ziua și cu cinci minute înainte de ora fixată, acel nene a venit la mine și mi-a zis că nu are cum să vină să discutăm că are un curs. Era la mijlocul semestrului și când a stabilit ziua și ora, știa desigur de acel curs. A stabilit o altă zi și o altă oră. În ziua și la ora stabilită, acel nene a venit și mi-a spus că a uitat materialul. I-am reamintit că el și-a dorit o colaborare cu mine, dar așa cum stau lucrurile această colaborare nu va mai avea loc, pentru că el va trebui să-și găsească alt tâmpit pe care să-l ducă cu zăhărelul.

Acum și mai mulți ani, m-am gândit că o colaborare cu un tânăr coleg nu ar fi un lucru rău nici pentru mine și nici pentru el. Am scris eu cam 90% din material. Pe vremea aceea era foarte greu de a avea acces la o imprimantă laser și revista unde trimiteam materialul impunea ca paginile articolului să fie tipărite pe o hârtie de calitate și cu imprimantă laser. Aveam totul aranjat, dar înainte de a tipări articolul, l-am rugat pe mai tânărul meu coleg să recitească articolul și să mai facă niște mici modificări la secvențele de cod sursă, ceea ce ar fi redus dimensiunea ca număr de pagini. A spus că a făcut ceea ce am discutat. Când am primit articolul tipărit cu imprimanta laser, am văzut că tânărul meu coleg nu a făcut nicio modificare. M-a deranjat și de atunci nu am mai colaborat niciodată pur și simplu.

O persoană nu este o non-valoare neapărat dacă foaia sa matricolă are medii sub 7(șapte).

O persoană nu este o non-valoare dacă nu se îmbracă pe gustul meu.

O persoană nu este o non-valoare dacă nu vorbește pe placul meu.

O persoană este o non-valoare dacă nu știe meseria pentru care l-am arvunit.

O persoană este o non-valoare dacă dacă una promite și alta face în realitate.

O persoană este o non-valoare dacă îi arăți cum trebuie să facă ceva corect și el face tot cum îl taie capul.

O persoană este o non-valoare dacă își lasă baltă lucrul pentru a-și hrăni un viciu.

O persoană este o non-valoare dacă manifestă o mare discrepanță între vorbe și fapte.

O persoană este o non-valoare dacă se dedă la furt intelectual.

O persoană este o non-valoare dacă încurcă lucrurile și nimeni nu le mai descâlcește.

O persoană este o non-valoare dacă nu-și recunoaște valorile și le aruncă în spinarea altora.

Singura soluție pentru fiecare dintre noi de a avea o viață frumoasă este aceea de a identifica acele persoane care se manifestă ca non-valori în zona noastră de interes și de a evita colaborarea cu ele.



(17 mai 2023)

Eu și scara valorilor

Din start trebuie să scriu aici că eu sunt persoana care apreciază munca adevărată și valorile autentice. Am cunoscut de-a lungul anilor profesioniști adevărați, meseriași adevărați, profesori adevărați, oameni valoroși. În opinia mea, un om este valoros dacă și numai dacă:
- are o calificare certificată cu un act și

- lucrează în meseria pentru care s-a pregătit și

- se duce vestea despre el că face treabă bună și

- își respectă cuvântul dat și

- este civilizat când este abordat și

- respectă proceduri și

- își asumă tot ceea ce face și

- din 100 de lucrări cel puțin 90 sunt foarte bine executate și

- nu critică pe meseriașii care au lucrat înaintea lui și

- când vine să lucreze are scule și piesele de schimb și

- își pregătește cu minuțiozitate venirea la lucrarea ta.

Am cunoscut oameni foarte valoroși. Eu am o scară a valorilor pe care mi-am construit-o în timp. Dacă mă uit pe o foaie matricolă și dacă văd că media generală este cuprinsă între 7,80 și 9,20 înseamnă că posesorul foii matricole este un om bun, adică un om bun și punct. dacă pe foaia matricolă este o medie mai mare decât 9,20 omul este foarte bun și este cu atât mai foarte bun (dacă este posibil să spun și așa ceva) cu cât media de pe foaia matricolă se apropie de 10. Dacă omul are chiar media 10, e timpul să-l considerăm excepțional. Nu am luat în calcul pe cei care nu sunt buni, căci aș fi masochist dacă aș chema un meseriaș nepriceput să-mi rezolve o problemă sau aș apela un profesor  slab, fără experiență și care abia s-a târât prin facultate,  să-mi mediteze copiii.

Eu nu cred în meseriașii care se laudă singuri că sunt foarte buni și când vin, nu au scule sau după cum încep lucrarea, dovedesc că nu cunosc proceduri. Ca să fie valoros, un meseriaș trebuie:

- să aibă mâinile de meseriaș,

- să aibă hainele de meseriaș,

- să vorbească exact ca un meseriaș,

- să aibă o geantă cu scule,

- să aibă un creion și o foaie de hârtie,

- să miroase de la o poștă a meseriaș,

- să respire ca un meseriaș.

Eu am în mintea mea o ierarhizare a universităților, a facultăților, a profesorilor, a locurilor de muncă și mai am și câteva criterii de validare a persoanelor în vederea încadrării pe o scară a valorilor. 

O persoană care a terminat liceul la 35 de ani este o persoană care nu a absolvit liceul la 19 ani.

O persoană care a susținut examenul de bacalaureat la un alt liceu decât cel unde a învățat patru ani, este o persoană care a dat bacalaureatul în alt liceu, în niciun caz într-un liceu mai exigent.

O persoană care a absolvit o facultate dintr-o universitate plasată pe o poziție dincolo de 35 din cele 75 de universități mioritice, nu a terminat o facultate într-o universitate din primele 10, nici din primele 20 universități, nici măcar din universitățile de pe pozițiile 21 la 35.

Eu am în minte o listă de conducători de doctorat și o persoană care a făcut doctoratul cu unul dintre cei pe care eu îi am în minte, este o persoană valoroasă și punct.

Niciodată nu mă va auzi pe mine spunând cuiva că nu este valoros. Pentru mine ca individ, toată lumea este valoroasă. Numai că eu atunci când îmi aleg colaboratorii au criteriile mele, am scara mea de valori și țin la ea. Și când este să plătesc un bilet la teatru sau la operă, am scara mea de valori și niciodată nu voi scoate un leu din buzunar să-l cheltuiesc pentru a vedea un spectacol cu artiști lipsiți de valoare, căci ar fi pe banii mei și pe timpul meu.

Este adevărat că mergeam la spectacole de folclor de tot râsul, dar o făceam nu petru cântăreții aceia penibili, ci pentru cum veneau femeile să-i pupe pe soliști sau bărbații să le pupe pe soliste. Spectacolul era și mai important în sală prin comentariile pe care le făceau unele spectatoare, când analizau versurile de tot c-c-tul cântate de soliști, unde-și cântau disperarea sau ura sau regretul sau bucuria.




(17 mai 2023) 

Valoarea trebuie dovedită

Oricare dintre noi are dreptul de a se urca pe blocul unde locuiește și să urle din toți rărunchii că este cel mai bun, cel mai frumos și că are valoare maximă. Una este ceea ce credem noi despre noi înșine, cu totul altfel stau lucrurile cu părerea altora despre noi și cu totul și cu totul altfel stau lucrurile când trebuie să dovedim cât de valoroși suntem.
La mine lucrurile sunt foarte simple. Eu am stabilit niște criterii extrem de simple, de care sunt foarte mulțumit dacă le am și pe care le aplic mecanic și până în clipa de față, mă laud că nu am dat-o-n bară.

Dacă la mine vine cineva să se prezinte, eu am bunul simț să ascult pe om ce are de zis, fără să-l întrerup. Când omul vorbește oferă o serie de detalii importante, care-l definesc. Eu văd dacă omul este modest, dacă este încrezut, dacă este lăudăros, dacă minte, dacă exagerează, dacă este superficial și tot așa.

Să zicem că stau de vorbă cu un meseriaș, căci eu vreau să-mi rezolv o problemă. Meseriașul va avea un start foarte prost dacă începe să-l critice pe cel care a lucrat înaintea lui și se ridică pe el în slăvi, cât de bun este. Meseriașul va avea o poziție jalnică dacă începe să-mi ceară mie scule să lucreze, știut fiind faptul că un meseriaș care se respectă, are sculele lui. Traseul meseriașului devine extrem de neconcludent dacă el bâjbâie în fața produsului de care trebuie să se ocupe, din moment ce cu câteva minute mai înainte el a vorbit de cât de bun este, de cât de mare experiență are. Mie nu-mi trebuie decât câteva minute să mă conving că meseriașul este slab sau este bun sau este foarte bun.

Să zicem că stau de vorbă cu un programator. Aici lucrurile sunt simple, căci el trebuie să-mi arate aplicații făcute de el și să mă convingă atât că sunt făcute de el, cât și că sunt aplicații foarte bune. Nu trebuie să stau ore în șir să mă conving de ceva. Îmi aduc aminte că în clasa a VIII-a la latină era o lecție cu un tip care se lăuda că atunci când era în Rhodos era cel mai bun dansator. Atunci cineva i-a zis: Hic Rhodos, hic salta! Deci programatorul va trebui să scrie un program și va fi sau nu va fi convingător.

Rezultă că valoarea trebuie dovedită, dar să nu fie prea târziu. Adică, pe om nu trebuie să-l angajezi, să-l plătești și apoi să dovedească faptul că e bun, căci ar fi prea târziu de cele mai multe ori. Valoarea trebuie dovedită ș=i doar după aceea trebuie omul pus la treabă să rezolve ceea ce avem noi de rezolvat.

(21 aprilie 2023) 

Ce înseamnă să fii un om valoros?

La ora actuală, în societatea românească nu mai există nici valoare, nici ierarhie, nici onoare, nici criterii de departajare. Suntem bântuiți de stereotipuri din care rezultă că toți suntem buni, că toți suntem foarte buni, că toți suntem geniali și ca tacâmul să fie complet avea, stereotipul, ultimul, dar nu cel din urmă.

Românul are o vorbă: dacă degetele de la o mână sunt diferite, nu mai trebuie să ne mire nicio clipă că doi oameni sun t diferiți. În acest context, diferențele dintre noi există și trebuie să le acceptăm ca atare. Este mare lucru că suntem diferiți, căci dacă am fi identici ar fi fost o calamitate pentru omenire și dacă am fi fost cu toții identici ca frumusețe și ca inteligență, dar în egală măsură și identici în urâțenie și în prostie, tot o calamitate ar fi fost.

Noi trebuie să acceptăm că suntem diferiți și că avem comportament diferit în circumstanțe diferite, ceea ce este un mare avantaj, căci există nenumărate locuri diferite și a spune că un om este potrivit la locul potrivit, se datorează exact faptului căci suntem diferiți. Ar fi rău de tot dacă toți am fi excepționali pentru un domeniu, căci dacă acolo există un singur loc liber, concurența ar duce la ocuparea acelui singur loc și totul ar fi grozav, dar în societate există mult mai multe locuri libere și oamenii excepționali într-un domeniu, se dovedesc a fi nepotriviți să le ocupe, ceea ce ar duce la un impas greu de trecut.

Noi suntem cei care impunem criterii valorice, identificăm modalități de măsurare a gradului în care o persoană îndeplinește acele criterii valorice și tot noi suntem cei care realizăm ierarhizările. Ideea de bază este aceea de a accepta atât criteriile, cât și modalitățile de măsurare, cât mai ales rezultatele procesului de măsurare și de ierarhizare.
Voi lua un exemplu simplu și anume Olimpiada de la Montreal din 1976 când Nadia COMĂNECI a obținut acele note fantastice de 10 la bârnă. Acolo au fost:

- o echipă de arbitraj,

- criterii de evaluare bine definite,

- un număr de gimnaste selectate anterior,

- un proces de validare a rezultatelor.

După evoluțiile la bârnă a tuturor gimnastelor a rezultat o ierarhizare clară:

Nadia COMĂNECI               19,950

Olga KORBUT                      19,725

Teodora UNGUREANU.       19,700

Lyudmila TOURISCHEVA    19,475

Angelika HELLMANN.         19,450

Gitta ESCHER                        19,275

Noi trebuie să acceptăm că criteriile sunt relative, modalitățile de măsurare sau de evaluare sunt și ele relative. Ideea de bază este că noi trebuie să acceptăm criteriile, algoritmii de evaluare, modalitățile de măsurare și dacă suntem împăcați că ceea ce am făcut este un proces corect de evaluare și de ierarhizare, înseamnă că am reușit să stabilim o ierarhie valorică a indivizilor dintr-o colectivitate și acolo va exista un individ care ocupă prima poziție și va fi considerat că este cel mai bun, un alt individ care ocupă a doua poziție și tot așa, până se ajunge la ultimul individ din colectivitate. 

Trebuie să acceptăm că totul este relativ și schimbând criteriile de ierarhizare, schimbând echipa de evaluare, pentru o aceeași colectivitate de indivizi, rezultatele vor fi diferite. Dacă însă rezultatele ierarhizării rămân aceleași, înseamnă că indivizii din colectivitate sunt foarte bine structurați și scara lor valorică este stabilă.

Dacă am definit un obiectiv.

Dacă am definit un set de criterii.

Dacă avem o echipă de evaluatori.

Dacă dispunem de o colectivitate care face obiectul evaluării.

Dacă echipa de evaluatori aplică criteriile în mod corect, se va obține o ierarhizare a elementelor din colectivitatea supusă evaluării, dacă și numai dacă toată lumea acceptă criteriile, sistemul de evaluare, echipa de evaluatori și mai ales rezultatele evaluării. În caz contrar, nu vom vorbi niciodată nici despre ierarhizare, nici despre valoare, nici despre nimic și totul cade în derizoriu, devenind caricatural.

(21 aprilie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Măriuca solista

Eram la nunta fratelui meu și acolo era un taraf și o solistă, a cărei voce mi s-a părut cunoscută. După ce a terminat de cântat am mers la solistă și am discutat cu ea. Mi-a spus că e corect ceea ce am zis. I-am cerut mamei să-i dea un costum național și i-am sugerat ce să cânte. Toată seara a cântat ceea ce a trebuit, nu mizeriile care se cereau de un public îndobitocit.
M-a impresionat faptul că Măriuca solista știa acele cântece despre care i-am vorbit. Mă impreiona că și lăutarii instrumentiști știau cântecele. M-a impresionat foarte mult că oamenii de la mese au ascultat muzica, au jucat după acea muzică, ba mai mult, unii chiar au și plâns, căci erau cântece care atingeau cele mai sensibile corzi ale oamenilor.

(02 aprilie 2023)

FILATELIA - colițe puse în circulație

Mă refer la folosirea unei colițe pentru a fi folosită în circuitul poștal, adică să fie lipită pe un plic și să urmeze fluxul de la cutia poștală, până ajunge la destinatar.

Colița este un produs filatelic special, cu o valoare foarte mare, cu un tiraj redus, de regulă folosită de colecționari, fără a fi pusă pe plicuri și intrată în fluxurile poștale. Colița dedicată Zilei drapelului românesc, din 1998 cu valoare de 900 lei a avut un tiraj de 100.000 exemplare. Colițele cu tiraje ceva mai reduse sunt numerotate.

(02 ianuarie 2023) 

O aberație: egalitatea de șanse fără filtre

Noi suntem diferiți. Noi suntem foarte diferiți. 
Unul e mai înalt. Altul este mai scund.
Unuia îi place fotbalul. Altuia îi place matematica.
Unul are talent și interpretează perfect bucăți muzicale  la pian. Altul are talent să picteze.
Unul are voce de tenor. Altul este un bariton excelent.
Unul este elev de nota zece în școala elementară, în liceu și la facultate. Altul este vagabond.
Toate diferențele dintre noi trebuie să ne ducă spre direcțiile unde fiecare dintre noi are șanse reale să se afirme și să-și dovedească harurile cu care natura l-a înzestrat, căci fiecare dintre noi este binecuvântat cu calități pe care trebuie noi înșine să ni le descoperim.
Egalitatea de șanse se referă nu la faptul că unul fără pic de talent actoricesc are dreptul de a merge în competiție cu unul care are talent actoricesc cu carul, ci la faptul că toți cei care au talent actoricesc, fie că sunt înalți, fie că sunt scunzi, fie că sunt săraci, fie că sunt bogați, să aibă dreptul de să apară în fața unei comisii obiective de concurs care să-i ierarhizeze și în final să-i declare admiși pe cei mai talentați, care să ocupe locurile disponibile. Egalitatea de șanse se referă la cei care:

- cunosc criteriile de ierarhizare valorică,
- au capacitatea de autoevaluare,

- se lasă evaluați cu obiectivitate,

- acceptă rezultatul evaluării,
- merg pe propriile forțe,
- nu apelează la artificii,
- se potrivesc cu poziția râvnită, 

- nu ocolesc nimic din ceea ce este moral în competiția la care participă.

La noi a apărut conceptul de egalitate de șanse, cu absența filtrelor obiective de evaluare, astfel încât persoane fără calitățile necesare s-au prezentat în competiții trucate și au devenit oamenii nepotriviți care au ocupat abuziv poziții nepotrivite calităților lor, căci filtrele specifice competiției nu au funcționat, au fost lipsite de obiectivitate și au lucrat sub presiunea unor factori externi, perturbatori.

Așa s-a făcut că și-a dorit să fie ministru la justiție un inginer energetician.

Așa s-a făcut că la agricultură a fost ministru un electronist.

Așa s-a făcut că la educație a fost un nene care nu știa pe ce lume se află.

Așa s-a făcut că la dezvoltare a fost o tanti care terminase dreptul și care îi înnebunea pe bărbați.

Egalitatea de șanse fără filtre puternice face ravagii în lumea științifică unde plagiatorii zburdă fără nicio opreliște, din moment ce acolo au pătruns indivizi care habar nu au cu ce se mănâncă cercetarea științifică și care cred că a descoperi o soluție originală înseamnă a transcrie câteva pagini dintr-o carte pe care credem noi că nu au posibilitatea s-o găsească adversarii noștri pentru a descoperi de unde am furat.

În opinia mea, chiar dacă suntem extrem de diferiți, cei dintre noi care au calități de aceeași natură, dovedite în practică și acest lucru ne îndreptățește să mergem să fim supuși unei evaluări, să fim egali în fața comisiei de evaluare care are criterii obiective și care comisie este în afara oricărei bănuieli că ierarhizarea sa valorică va fi afectată de telefoane, pile sau de alte nenorociri care nu au nicio legătură cu adevăratele calități ale competitorilor.


(02 octombrie 2022)

Uite unde ne-a adus lipsa criteriilor de performanță!

Toți suntem buni.
Toți suntem foarte buni.
Toți suntem excepționali.
Toți suntem atinși de geniu.
Nimeni nu e mediocru.
Nimeni nu e prost.
Nimeni nu e nepriceput.
Nimeni nu e neisprăvit.
Această bălăceală în superlative ne-a dus unde suntem acum și anume:
- punem doar borduri,
- construim poduri care se dărâmă,
- asfaltăm pentru a reasfalta,
- văruim și doar atât,
- inaugurăm cu fast closete,
- greșim flagrant și dispărem ca măgarul în ceață,
- pentru insuccesele noastre alții sunt de vină.

Încă nu s-a atins masa critică pentru a ne trezi din această somnolență a superlativelor, dar în clipa în care acea masă critică va fi atinsă, precis vor fi instaurate criterii de performanță extrem de riguroase și marile deziluzii ale celor care au trăit într-o altă realitate se vor instala iremediabil. Atunci se va vedea că:

- avem o pregătire precară,

- suntem mediocrii strălucitori,

- nu stăpânim proceduri,

- lumea ne evită să nu se riște,

- stăm pe margine că în joc nu ne primește nimeni,

- o luăm de la zero ca maimuțoiul care s-a scremut să devină om.

Ne place de situația în care ne aflăm, situație în care campionul e primit la fel ca ultimul clasat, când toți vor să primească transfer de notorietate de la campion doar că apar în poză cu acesta, iar campionul îi legitimează cumva. Îmi aduc aminte de un student care a venit la mine și a adus critici vehemente unui sistem informatic de evidențiere a prezenței. Mi-a arătat scrisori trimise de el la rector, la decan, la minister și răspunsurile pe care le-a primit. Nefericitul credea că rectorul decanul, ministrul chiar au pierdut timpul să-i răspundă lui. I-am dat dreptate pentru demersul său și l-am rugat să vină cu o propunere și mai ales să vină cu soluția și cu programele, căci eu îi voi asigura tot personalul necesar pentru a introduce datele necesare, pe care el le reclama, desigur. Și-a ales o anumită zi în care să vină cu toate cele stabilite. A trecut ziua. I-am dat un telefon. A cerut un răgaz. Am revenit la data stabilită cu telefonul. Omul era acel tip de persoană care dă cu gura, dar nu este în stare de nimic, care face valuri, doar pentru a se vorbi despre persoana sa și nimic mai mult. Lipsa criteriilor de performanță, dă naștere situațiilor de acest tip și oameni lipsiți de valoare surcă și tot urcă în societate, până vin elementele de reglare impuse de locurile înguste, unde chiar există filtre, dar pe noi, muritorii de rând, nu ne impresionează, căci acele filtre nu ne influențează nouă viața, ci doar pun bariere în calea unor ascensiuni nepermise, dar nu din criterii valorice, ci doar pentru că nu trebuie să te așezi tu, dacă încă pe scaunul acela stau eu și nu am chef să mă ridic de pe el.

(15 august 2022)

Un lucru îngrozitor de simplu:standardizarea

Când cumpărăm ceva și primim bonul de la casă, avem surpriza să vedem că de la un magazin la altul structura elementelor tipărite este alta, deși în mod normal, informațiile ar trebui să fie aceleași, adică:
- elemente de identificare ale vânzătorului,
- data curentă,
- produsele,
- cantitatea, prețul și valoarea totală,
- valoarea TVA
- mod de plată, cod card.
Mai apar și alte elemente. digitalizarea presupune:
- ordine,
- disciplină,
- muncă,
- corectitudine,
- transparență,
- proceduri.

Acum se bate monedă pe digitalizare și așa cum suntem obișnuiți:

- se vorbește multe,

- se fac angajări,

- nu se face mai nimic,

- nu lucrează profesioniștii acolo,

- se tot refac planuri,

- apar documentații, studii, fără fapte concrete.

Acum, rapid, aș vrea să văd:

- facturi standardizate,

- bonuri de casă standardizate,

- proceduri universale.

Toate se fac fără bătaie de cap căci e vorba de programare, de mici modificări în structuri de documente, care rearanjează aceleași informații, ca toate facturile să fie can la fel, adică, dacă vreau să găsesc numărul și codul facturii, la toate facturile să fie doar într-un singur loc. Și data emiterii și data scadenței, trebuie să fie la toate facturile la fel. Dacă apar particularități de la emitent la emitent, acele particularități se vor reflecta undeva în document, care nu afectează grav standardizarea, înnebunindu-l de cap pe cel ce citește documentul.

Acum la început e mai greu dar dacă se dă termen strâns și se bagă banul, cu siguranță, standardizarea își va vedea efectele. dacă nu se lucrează etapizat, peste 20 de ani vom vorbi tot despre standardizare, despre eficientizare și vom fi exact cum am fost la început, deși s-au cheltuira 20 miliarde de euro pe nimic, adică pe salarii babane pentru incompetenți, amante, fiii și fiicele unor pile și tot așa, care și-au găsit loc călduț în ale digitalizării, ca strategie pe hârtie, fără fapte concrete ca în romanele lui ILF și PETROV.

(02 mai 2022)

Criterii valorice

 Toată lumea vorbește despre valori, dar când e vorba să ne uităm în propria ogradă suntem cu mult mai indulgenți și dorim ca acele criterii care sunt foarte bune pentru alții să nu ni se mai aplice și nouă, de teama că nu vom ieși din evaluări neșifonați.

Este bine să acceptăm criterii valorice care au mers și la alții și care sunt corecte.

Am mai spus că media aritmetică nu este criteriu de ierarhizare decât dacă avem de-a face cu colectivități omogene adică:

- notele au fost date de aceiași profesori,

- s-au dat note la aceleași discipline,

- perioadele de notare sunt foarte strânse,

- condițiile de învățământ sunt aceleași.

Nu se compară mere cu pere, așa cum rău fac cei care ierarhizează după medie absolvenți de matematică la Universitate cu absolvenți de conservator și cu absolvenți de la sport, deși toți se prezintă cu medii calculate, acele medii nu sunt comparabile pentru că:

- numărul de ani de studii sunt diferiți,

- disciplinele notate sunt diferite,

- profesorii au fost de fiecare dată alții,

- perioadele de notare sunt altele,

- volumul materiilor diferă.

Este rezonabil ca atunci când se definesc criterii să se spună clar cum se fac măsurătorile și definirile să fie astfel făcute încât să nu apară situații fără ieșire în ierarhizare sau să apară situații în care penibilul este vecin cu grotescul și în niciun caz nu se obține o clasificare după valoare a elementelor dintr-o colectivitate.

Dacă se iau mai multe criterii valorice și se agregă, trebuie spus cu claritate care este ponderea cu care fiecare criteriu valoric intră în nivelul criteriului agregat. Ponderile nu se dau la întâmplare, ci rezultă în urma unui studiu temeinic și a unor ponderi date de experți, astfel încât compensarea să nu ducă la situații absurde.

În general, eu am socotit un indicator agregat IA, definit prin:

IA = 0,4 * min(X,Y)/max(X,Y) + 0,6 * min C,D)/max(C,D)

unde:

X - nivelul de cantitate planificat a se realiza,

Y - nivelul de cantitate efectiv realizat,

C - nivelul de calitate planificat,

D - nivelul de calitate efectiv realizat.

Să presupunem că un muncitor trebuie să pună faianță, X = 10 mp. El pune în realitate 15 mp. Faianța trebuie pusă de nota C = 8 și el o pune de nota D = 6. Indivatorul IA  este dat de valorile:

IA = 0,4 * min(10,15)/max(10,15) + 0,6 * min 8,6)/max(8,6)  = 0,71

Înseamnă că muncitorul este unul slab.

Dacă un student pentru a-și pregăti examenul are X=14 cursuri de învățat și învață pe toate Y=14, își propune să ia nota C=8 și ia nota D=9, indicatorul IA este:

IA = 0,4 * min(14,14)/max(14,14) + 0,6 * min (8,9)/max(8,9) = 0,93 

adică avem de-a face cu un student care muncește și se evaluează destul de bine.

Este important să avem certitudinea că datele primare folosite sunt corect culese, nu sunt afectate de erori și că indicatorii agregați sunt reprezentativi. Nu este rezonabil să comparăm orice și să facem ierarhii fără sens, eșa cum s-a făcut în cazul acelui concurs de televiziune stupid 10 pentru Ro, în care persoane ale momentului, i-au surclasat pe Ștefan cel Mare și pe Mihai Viteazul.

(10 februarie 2021)

Poziționarea față de valori

Un lingou de aur de 24 K are o anumită valoare, exprimată prin preț.

Un colier de aur lucrat într-un anume fel are o anumită valoare, exprimată prin preț.

Un tablou de PICASSO are o anumită valoare, exprimată prin preț.

Un automobil Aston MARTIN are o anumită valoare, exprimată prin preț.

Un manual de matematică pentru clasa a VII-a are o anumită valoare, exprimată prin preț.

O farfurie de ceramică într-un supermarket are o anumită valoare, exprimată prin preț.

Deci toate obiectele care ne înconjoară au fiecare valoarea lor exprimată prin preț. Nu fac afirmația că prețul este sau nu corect, dar la o adică, exprimă cererea și oferta coroborate cu cheltuielile de producție.

Poziționarea față de obiecte ca valori se realizează destul de simplu, căci ne gândim la valoarea lor de întrebuințare. Avem nevoie de farfurie, o cumpărăm. Vrem un automobil, ne scărmănăm în buzunar și vedem de ce mălai dispunem și în funcție de disponibil alegem ceea ce ni se potrivește. Lucrurile se schimbă în zona operelor de artă. Valoarea este dată de operă în sine, dar și de cel care ia contact cu ea. Mona Lisa nu ar însemna prea mult, în afară de faptul că Leonardo Da VINCI a pictat-o în patru ani, dacă nu ar fi lumea buluc la Louvre să-i vadă surâsul. Deci valoarea este și ceva în sine, dar valoarea stă și în cei care vin în contact cu opera de artă și-și arată prețuirea.

Marele meu profesor Ludwig GUNBERG vorbea despre valoare și despre cel care o prețuiește, căci valoare în sine nu există.

Latura socială a valorilor este esențială.

Azi avem admirație față de CDC band. Ieri am admirat The Beatles. Mâine vom admira altceva. Valorile sunt aceleași tot timpul. Noi ne schimbăm poziționarea, ceea ce face ca raporturile dintre societate și valori să se schimbe în timp. 

Poziționarea față de valori se măsoară prin:

- număr de bilete vândute la concert sau la proiecție,

- număr de exemplare de carte vândute,

- număr de CD-uri vândute,

- numărul de vizitatori ai operei de artă expusă,

- număr de like-uri date în online.

Aici apare mult subiectivism, căci toate sunt barometre de scurtă durată. Numai în cazuri cu totul speciale se iau în considerare astfel de valori numerice, mai ales dacă se mențin la niveluri ridicate, dar constante pe intervale mari de timp.

(10 februarie 2021)

Tot mai buni erau comuniștii, bre?

Înainte erau școli de meserii. Acum nu mai sunt.

Înainte erau examene de admitere în licee și facultăți. Acum nu mai sunt.

Înainte concursurile de ocuparea unei funcții erau concursuri.

Fiind un singur partid și neexistând schimbări de putere la 4 ani, numirile pe criterii politice de conjunctură erau limitate. Acum la 4 ani se produc atât de multe numiri pe criterii politice încât lucrurile devin foarte complicate, căci lipsa de competență are efecte nimicitoare.

În mașina 133 un domn și o doamnă tineri, repetau întrebarea:

- Tot mai buni erau comuniștii, bre?

Tot ei își răspundeau:

- Dă-i dracului, că erau buni doar pentru ei.

Ceea ce este trist se leagă doar de faptul că tot o luăm de la zero la fiecare 4 ani, de parcă redescoperirea apei calde este ceva natural, mioritic, narativ și plin de metafore subtile, care ne duc spre epic.

(03 februarie 2021) 

Criteriile valorice

Există o profesie W definită prin activitățile A1, A2, A3, ...., Ai, ...., An pentru care se știe cu precizie când sunt executate bine și când sunt executate rău. O persoană Y care exercită profesia W execută activitățile A1, A2, A3, ...., Ai, ...., An , respectiv, cu frecvențele F1, F2, F3, ...., Fi, ...., Fn și se contorizează de câte ori acestea au fost bine executate Bi, respectiv, au fost rău executate Ri, i=1,2,3, .., n cu Bi + Ri = Fi.

Ideia de bază este legată de faptul că toată lumea acceptă diferențierea unei activități Ai bine executate de o execuție prost executată pentru aceeași activitate.

Dintr-o analiză statistică a rezultat că un indicator normat I, dacă are valoare cuprinsă între (0,92; 1] se apreciază că nu se greșește câtuși de puțin dacă persoana pentru care s-a calculat acel indicator este pusă în corespondență cu calificativul foarte bine, adică persoana respectivă este o valoare, adică este foarte bună din punct de vedere profesional. În cel puțin 92% din cazuri execută oricare dintre activitățile A1, A2, A3, ...., Ai, ...., An bine, cel puțin.

este foarte important să existe criterii valorice, dar tot atât de important este de a găsi modalități clare de a măsura totul și de a pune valori numerice, măsurate obiectiv, în corespondență cu niveluri calitative și abia după aceea să se concluzioneze că persoana este o valoare. orice abordare este nerealistă, subiectivă, trivială, conjuncturală, descurajatoare și deformată.

Exemplul unui atlet săritor la înălțime. Activitatea este unică: săritura în înălțime. În competiții el sare 215 cm cel puțin. A participat la 200 de competiții și în 190 din cazuri a obținut un loc pe podium, adică a avut sărituri bune. I = 190/200 = 0,95 > 0,92 deci sportivul este foarte bun, adică este o valoare.

Un programator a scris 100 de module, dintre care i-au fost recepționate ca fiind bune 45. Rezultă I=45/100 = 0,45 < 0,92 programatorul nu este foarte bun, nici chiar bun nu este, deci el nu este o valoare în echipa din care face parte.

(21 aprilie 2018)

Afirmații categorice despre valoare

Mi-am format niște criterii clare despre ceea ce numesc valoare, drept care, cu mare ușurință includ în lista valorilor persoane care prin ceea ce au făcut mi-au demonstrat că sunt repere, exemple de urmat.

Nadia COMĂNECI este o valoare!

Gheorghe HAGI este o valoare!

Gabriela SZABO este o valoare!

Gică POPESCU este o valoare!

Petru CIORBĂ este o valoare!

Nicu GIURGI este o valoare!

Mircea DINESCU este o valoare!

Nicu ALIFANTIS este o valoare!

Alexandru ARȘINEL este o valoare!

Irinel POPESCU este o valoare!

Mihai LUCAN este o valoare!

Dinu C. GIURESCU este o valoare!

Marian DRĂGULESCU este o valoare!

Vlad VINTILĂ  este o valoare!

Cătălina PONOR este o valoare!

Ionuț BUDIȘTEANU este o valoare!

Angela GHEORGHIU este o valoare!

Ruxadra DONOSE este o valoare!

Margareta PÎSLARU este o valoare!

Dan PETRESCU este o valoare!

Mircea LUCESCU este o valoare!

Sunt multe persoane despre care se vorbește azi și care sunt valori autentice, persoane care s-au distins prin performanțele lor cu totul remarcabile în domeniile lor de activitate. Acestea au adus faima țării noastre în lume. Sunt situații în care atunci când zici România, străinii rostesc numele de COMĂNECI sau de HAGI, ceea ce înseamnă foarte mult pentru fiecare dintre noi, mai ales dacă suntem la mii și miio de kilometri depărtare de București.

(20 aprilie 2018)