Showing posts with label Nicolae DOBRIN. Show all posts
Showing posts with label Nicolae DOBRIN. Show all posts

Tuesday, January 28, 2025

Mari fotbaliști români de altădată

Fotbalul, numit și sportul rege a avut de-a lungul anilor reprezentanții săi. Este important să nu-i uităm pe cei care au făcut să se ridice în picioare tribunele la golurile lor minunate. Aici voi enumera câteva dintre legendele fotbalului românesc de altădată.
Gheorghe BĂCUȚ
Ilie BĂRBULESCU
Alexandru BOC
Tiberiu BONE
Ladislau Iosif BÖLÖNI
Valeriu CĂLINOIU
Gheorghe CONSTANTIN
Corneliu DINU
Nicolae DOBRIN
Florea DUMITRACHE
Nicolae Nicușor DUMITRU
Alexandru ENE I
Gheorghe ENE II
Vasile László GERGELY
Florin HALAGIAN
Mircea LUCESCU
Constantin MARINESCU
Florin MARINESCU
Viorel MOICEANU
Ion NUNWEILLER
Lică NUNWEILLER
Radu NUNWEILLER
Nicolae OAIDĂ
Ion PÎRCĂLAB
Rică RĂDUCANU (Răducanu NECULA)
Iosif SZÖKÖ
Viorel TURCU
Iosif VARGA
Francisc ZAVODA
Vasile ZAVODA
faptul că nu dispunem de o Enciclopedie a fotbalului românesc unde să avem o imagine completă despre echipele de fotbal, despre jucătorii de fotbal și despre rezultatele lor, ne găsim azi în situația doar de a construi liste de jucători, cu prea puține comentarii legate de performanțele lor de odinioară.




(28 ianuarie 2025)

Wednesday, January 8, 2025

Emisiuni Tv despre personalități legendare

Am văzut tentative de prezentare a unor personalități de excepție făcute de unii și de alții și dezamăgirea mea a fost maximă, pentru că în acele emisiuni s-a pus accent pe latura aspectelor senzaționale, de can-can sau de scandal din viața respectivelor personalități, aspecte care au dus în planul al II-lea sau chiar au umbrit activitățile care le-au consacrat pe respectivele personalități.
Eu mă gândesc la un proiect mult mai larg, ceea ce ar include cicluri de emisiuni cu titluri precum:
Legende ale teatrului românesc
Legende ale filmului românesc
Legende ale gimnasticii românești
Legende ale  scenei lirice românești
Legende ale canotajului românesc
Legende ale fotbalului românesc
Legende ale folclorului românesc
Lista continuă cu alte și alte domenii unde avem personalități de legendă, pe care telespectatorii trebuie să le cunoască în toată măreția lor. Durata unui episod o văd cam la 50 de minute. Aș căuta să identific înregistrări video cu principalele momente din activitatea personalității la care m-aș referi și 40 de minute aș prezenta pe larg acele momente. Aș spune și câteva date despre începuturi, despre copilărie, despre familie. Nu aș spune nimic despre chestiile gen can-can, picanterii, lucruri pitorești, care din punctul meu de vedere nu definesc activitatea personalității, care devine în ochii telespectatorilor o legendă. 
Aș începe cu episodul intitulat Legende ale gimnasticii românești: Nadia COMĂNECI și aș porni de la palmaresul marii gimnaste, pentru a prezenta execuțiile acesteia care i-au adus medaliile și faima. Din cele 50 de minute ale episodului, peste 30 de minute le-aș dedica execuțiilor de excepție din competiții, aș pune 10 minute despre pregătirea participării la competiții, punând accent pe muncă, pe disciplină, căci privitorul trebuie să înțeleagă faptul că performanța Nadiei COMĂNECI a avut la bază muncă, muncă și iar muncă. Aș spune o frază despre emigrarea, o altă frază despre căsătorie, o altă frază despre copil. Câteva minute cred că ar trebui dedicate faptului că atunci când spui România orinde în lume, cei cu care discuți, spun Nadia COMĂNECI. Legenda gimnasticii românești Nadia COMĂNECI trebuie cunoscută prin evoluțiile de la bârnă, de la paralele, de la sărituri și de la sol. Numai o astfel de abordare are menirea de a scoate în evidență de ce Nadia COMĂNECI este o legendă a gimnasticii românești. Abordările facile, în care sunt accentuate alte aspecte neimportante, dar care prin superficialitatea lor ar aduce rating, trebuie evitate, căci rating se obține și arătând ce înseamnă adevărata performană, căci legenda este geniul.


(08 ianuarie 2025)

Friday, December 3, 2021

Fabrica de fotbaliști

În mod normal despre fotbal n-ar trebui să scriu că detest acest sport unde:
- se învârt prea mulți bani, 
- se promovează nonvalori,
- se ratează promovări internaționale,
- se crează tot felul de iluzii deșarte,
- ne bat toți ca pe fasole.
Totuși, voi scrie câteva cuvinte căci am identificat o fabrică de fotbaliști și aici mă refer la ceea ce face Gică HAGI, la Constanța, căci el a creat echipa Viitorul și a inclus în ea numai pe cei pe care i-a crescut. E nevoie de muncă, de disciplină și de tenacitate pentru a avea o fabrică de fotbaliști.
La Pitești există la Bascov o Școală de fotbal care poartă numele lui Nicolae DOBRIN. De câte ori trec prin fața terenului de fotbal mă apucă jalea căci totul este părăsit și năpădit de buruieni. O fabrică de vedete nu se face așa, cu delăsare și fără pasiune. Oglinda unei inițiative este chiar aspectul exterior al acesteia. Cine crede că unde este mizerie și paragină se construiește ceva în spate, face o mare greșeală, căci mizeria din față este și la mijloc și în spate și în gândirea oamenilor. Nimic nu este altfel. Mi se pare că și Gică POPESCU are o inițiativă cu o școală de fotbal, dar nu am văzut rezultate. Unii care se ocupă de comercializarea jucătorilor au fabrici de mediocrități, au procese care au poluat și poluează fotbalul prin afacerile tâmpite, hoțești pe care le fac, afaceri care au îngropat marea performanță, căci au impus la națională numai indivizi care nu au nicio tangență cu fotbalul, astfel încât și Insulele Feroe ne crează mari probleme. Am ajuns să ne bucurăm că nu ne-a ciuruit o echipă care provine dintr-o țară cu populația cât un județ mijlociu de la noi. Avem o fabrică a rușinii în fotbal și aceasta are trei litere, pe care nu mă ostenesc să le scriu aici de scârbă.

(03 decembrie 2021)

Wednesday, December 1, 2021

Victor PENCEA, colegul de bancă din liceu

    În ultimii trei ani de liceu din cei patru, am avut marele privilegiu să-l am coleg de bacă, în rândul de la geam, penultima bancă mai exact, pe Vitor PENCEA. El îmi zicea mie baroane. Așa îi plăcea lui. Cu casa eu locuiam mai la marginea orașului Pitești, în Găvana, pe strada Nicolae BĂLCESCU, iar el locuia pe strada Râurilor, care ducea la intrarea Ștrandului din oraș. Când mergeam la ștrand treceam prin fața casei lui, dar noi nu ne făceam vizite. Vremurile erau aspre și sărăcia impunea limitări dintre cele mai severe.

    Cu Victor am fost de câteva ori pe terenul de fotbal de la ștrand să văd cum se antrenau jucătorii de la echipa Dinamo Pitești. Mie nu mi-a plăcut niciodată fotbalul. Victor era mare iubitor de fotbal. Mergea la antrenamentele echipei, mergea la meciurile de fotbal. Știa jucători. Avea detalii despre aceștia, despre poreclele lor. Suferea când echipa lui de suflet pierdea meciul și se bucura atunci când acea echipă câștiga, mai ales dacă meciul era în deplasare.
    Lui Victor PENCEA îi plăcea foarte mult istoria. Am avut în clasa a IX-a pe profesorul de istorie Mircea ADAMEȘTEANU, un profesor cu totul remarcabil, care înțelesese ce înseamnă istoria și care preda istorie, fără a reproduce manualul cau gramofon, așa cum făceau mulți dintre profesorii de istorie, mai ales cei care trebuiau să se adapteze manualelor comuniste de istorie, unde istoria nu mai era ceea ce ei învățaseră în facultate, ci cu totul altceva. Teoria marxist-leninistă avea alte baze, istoria fiind făurită de popor, iar personalitățile erau doar accidente, căci ele oricum ar fi apărut, că se numea X sau se numea Y tot același lucru era, doar condițiile trebuiau să fie coapte și personalitatea și ieșea din joben.
    Profesorul Mircea ADAMEȘTEANU îl aprecia foarte mult pe Victor PENCEA, colegul meu. Victor citea manualul de istorie și mult mai mult și dacă era scos la tablă venea cu detalii, pe care și noi, dar și profesorul le apreciam foarte mult. Deși am stat în aceeași bancă trei ani, toate discuțiile noastre s-au limitat la treburi strict de școală. A văzut că nu-mi plăcea fotbalul și nu a insistat. Deși în anii de liceu băieții fumau, eu nu am fumat, neavând restricții speciale de la ai mei, iar discuțiile mele cu Victor pe acest subiect nu au existat. Despre familii nu discutam. La noi totul era foarte clar. Nu ne trebuiau vorbe pentru a vedea că provenim din familii strâmtorate. Erau prea puțini elevi în clasă care să aibe posibilități materiale. Ori în acest context, nimeni nu-și etala sărăcia. Aveam acel minim necesar, cărți, caiete, creioane, gumă, ghiozdan și cam atât.
    Cu colegul meu Victor discutam despre temele de acasă, despre ce rezolvasem, ce învățasem. Dacă erau colegi care se lăudau că nu au învățat nimic, dar dacă erau ascultați dovedeau inversul, căci nimeni nu se născuse învățat, noi ceea ce spuneam, era realitatea pe care nici Victor și nici eu nu o înfrumusețam. Dacă după teze fiecare dintre noi spuneam o notă estimată, când primeam tezele, cam aceleași erau notele. Nu s-a întâmplat niciodată să zicem că am făcut de nota doi și când ni s-au adus tezele să fi fost nota opt sau nouă, așa cum făceau unii colegi, mai ales din rândul celor de la cămin.
    După terminarea liceului, am avut surpriza să-l reîntâlnesc pe Victor ăn ASE, el student la Facultatea de Merceologie, iar eu student la Mecanizare, cum se zicea secției de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic. Anii au trecut. Fiecare dintre noi s-a dus la muncă. Eu am rămas la catedra de Cibernetică, iar Victor a revenit la Pitești . Ne-am revăzut la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. El m-a invitat să rămân să dorm acasă la el. Am acceptat și toată noaptea am stat de vorbă. Atunci am discutat multe și am înțeles și mai multe fiecare unul despre celălalt, căci toate au avut un fundament. De atunci, ori de câte ori am avut drum prin Pitești ne-am vizitat.
    În 1987 eu mi-am cumpărat o mașină de teren ARO 244D pe motorină și aveam posibilitatea să vin la Pitești foarte des, comparativ cu cei cu mașini pe benzină, limitați la cartela care le permitea 20 litri de benzină pe lună. De câte ori veneam la Pitești, Victor îmi făcea un plin de motorină, de la prietenii lui. Atunci am cunoscut-o pe soția lui și pe cele două fetițe. Dintre toți colegii de liceu doar cu Victor PENCEA am păstrat legătura, căci aveam un respect aparte pentru el.  Într-o seară am primit un telefon din care mi s-a spus că Victor nu mai este. A doua zi am plecat spre Pitești. Când am ajuns acasă la el, omul cu care discutasem cu două zile înainte era între patru scânduri. Eram neom. Am suferit enorm. Era al doilea prieten al meu care pleca. Primul era Sănducu, prietenul meu din prima copilărie și care plecase și el la fel de brutal, așa cum a plecat Victor.
    Am scris aceste rânduri căci ori de câte ori mă gândesc la cum mi-au trecut anii, când ajung la anii de liceu am în gând foarte puține lucruri, iar unul dintre ele este legat de prietenia mea cu Victor PENCEA. Dumnezeu a vrut ca eu să am privilegiul de a-l cunoaște pe Victor PENCEA și de a sta trei ani de zile în aceeași bancă, de a fi colegi și prieteni atunci și mulți ani după terminarea liceului.





(02 decembrie 2021)