Eu și blestemele

Am mai zis undeva că am trăit în mahala. Acolo am auzit tot ce era de auzit și blestemele erau felul principal servit între certurile dintre femei, dintre femei și bărbați, dar erau blesteme și în certurile dintre bărbați. Mahalaua mea a avut culoare și putere în a se exprima prin intermediul blestemelor, căci nu erau vorbe mai grele, mai adânci, mai vii, mai sigure ca blestemele.

Ceea ce m-a speriat cel mai mult au fost situațiile în care au coincis blestemele cu ceea ce s-a întâmplat în realitate și a dat putere blestemului și mai ales celui care a blestemat. Am foarte multe situații în care am văzut cu ochii mei coincidențele dintre efectul blestemului și ceea ce auzisem cu urechile mele într-o ceartă dintre două femei pe marginea rigolei.

Eram copil și nu am știut cum să interpretez coincidența dintre blestem și efectul lui, mai ales că auzisem că un blestem își duce drumul până la 99 de neamuri, ceea ce înseamnă că orice blestem aruncat, este ceva pe termen foarte lung și ca arie de răspândire foarte mare.

Chiar m-au înfricoșat și blestemele, dar și cei sau cele care blestemau, căci ceea ce văzusem și auzisem și corelam, depășeau sfera coincidențelor. De aceea mi-am propus ca niciodată nici măcar să nu am gânduri rele la adresa niciunei  persoane, căci m-a îngrozit ideea ca persoanei pentru care aș fi gândit ceva rău, să i se întâmple ceva din ceea ce aș fi asociat în mintea mea pentru ea. Și când am mers în biserică să mă rog, am făcut-o pentru sănătatea copiilor mei, a mea și a soției mele, dar și a celor dragi mie. Chiar dacă au existat oameni răi, nu le-am adresat gânduri urâte și cu atât mai puțin blesteme, căci eu am credința că dacă fac lucruri bune sau am gânduri bune, îmi va fi mie foarte bine tot timpul și voi avea parte numai de bucurii, de fericire, de prosperitate și voi fi un om liber, împlinit și norocos.

Cred că fără prea mult efort aș fi în stare să scriu un tratat despre blesteme de vreo patru sute de pagini din acre cam 60% ar fi numai enunțuri de blesteme, 20% ar fi o analiză structurală și restul de 20% ar fi exemplificări ale corelații blestem - efect, tratate de necunoscători drept coincidențe.

(23 mai 2023)

Calificativul bine

Calificativul bine este cel mai deranjant, pentru că toată lumea își dorește obținerea calificativului foarte bine. Dacă se dă un test cu 100 de întrebări, toate fiind punctate la fel și dacă cel testat răspunde undeva la un număr de întrebări cuprins între 60 și 80, a i se atribui calificativul bine nu este un lucru exagerat din punctul meu de vedere. Un om care răspunde undeva la un număr cuprins ăntre 50 și 60 de întrebări, calificativul suficient este decent. Granițele sunt greu de identificat, dar undeva multă lume nu se va găsi cu numărul de răspunsuri corecte în zona de graniță, ca să fie foarte multe rezultate incerte. Clar că pentru cel ce a dat 70 de răspunsuri corecte din cele 100, calificativul bine este reprezentativ. Clar că cel care a dat 95 de răspunsuri corecte din 100 de întrebări și primește calificativul foarte bine, cel ce a acordat acel calificativ nu a greșit deloc.
Calificativul bine este cel mai des atribuit și într-o colectivitate mare, cam între 70% și 80% dintre membri ei, dacă primesc acest calificativ nu este deloc greșit, zice curba lui GAUSS.

(04 aprilie 2018)

Criterii valorice

Sunt persoana care apreciază valorile autentice în raport cu criteriile mele care sunt stabile și pe care nu le voi schimba niciodată. La mine un om ori este om, ori este un gunoi, adică ori are valoare, ori este un nimic. Nu am stadii intermediare.

Sunt stabilite mereu criterii și se observă că legile sunt date încât criteriile să avantajeze clar pe unii și să-i dezavantajeze pe alții.

Așa-zisul juriu de specialitate de la Eurovision de la noi avea darul să răstoarne opțiunile publicului. Bine că s-a terminat circăraia aia, că se plăteau niște bani pentru a fi în afara oricărui clasament la 20 de milioane de locuitori mioritici.

Criteriile valorice trebuie să fie construite cu adevărat pe baze valorice, de oameni onești, cu onoare și cu mândrie. Nu au ce căuta să predomine criteriile cantitative. Criteriile valorice sunt criterii calitative, în care apar aprecieri de exceptional, foarte bine, bine, mediocru, rău și foarte rău. Acestea se pun în corespondență cu subintervale de pe o scară definită pentru aprecieri cantitative, eventual.

dacă criteriile sunt cu elemente de graniță, este clar că apar chestiuni proaste în care nu se mai face diferența între nimic și nimic.

• Pentru a-l scoate pe cel mai bun, se dau puncte și există un sistem definit încât între punctajul normal și cel maxim există un interval, uneori mai mic, alteori mai mare (1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,12) lipsește 11 sau (4,5,6,7,8,9,10,15), lipsesc 11, 12, 13, 14.
• Pentru stadii intermediare bine definite punctele acordate ai lipsa mai multe valori (1,2,3,7,8,9,13,14,15).
• Se stabilește subintervalul (0,78; 0,92) unde se află calificativul bine, și în dreapta este calificativul foarte bine, în stanga este calificativul rău.

Important este ca aceste criterii o dată stabilite să nu se mai modifice mulți ani pentru a asigura continuitate și comparabilitate.

(18 mai 2016)

Calificativul BINE înseamnă x ∈ [7,20; 9,20]

Pe când lucram cu trei serii, fiecare având 150 de studenți, pe când învățământul de informatică economică era de 5 ani și pe când una dintre probe de admitere era fizica, iar celelalte două erau matematici, mi-a venit ideia să-i întreb pe studenții de anul III, ce înțeleg ei prin student bun. Să dea un interval care să definească pe studentul bun, știind că există studentul foarte bun dar și studenții despre acre nu am cum să spun ca sunt buni. Am obținut vreo 400 de fișe si după prelucrări statistice pe care, zic eu, le-am făcut cu frica lui Dumnezeu, pentru a fi reprezentative, am obținut ceva foarte interesant. În opinia studenților, mulțime omogenă și reprezentativă, un student este bun daca are o medir generală mai mare sau egala cu 7,20 și mai mică sau egală cu 9,20. Dacă media studentului este mai mare ca 9,20 el va fi considerat un student foarte bun. Dacă media lui este mai mică decât 7,80 se consideră ca nu este un student bun.

Dacă se lucrează cu coeficienți în intervalul  [0;  1], un element este considerat bun dacă indicatorul calculat x aparține intervalului   [0,72; 0,92].

Dacă se lucrează cu alte intervale  [a; b] cu a și b pentru care a < b se produce o proiecție și se  obține  ce înseamnă intervalul asociat nivelului calitativ bine.
Lucrurile trebuie simplificate și nu mai trebuie făcute evaluări subiective. Așa cum metrul este o vonvenție și alegerea subintervalelor de punere în corespondență a nivelurilor calitative bine și foarte bine, este tot o convenție. Așa cum toată lumea folosește aceeași unitate de măsură și face comparații decente și corecte, tot așa flosirea subintervalelor va pune cît de căt ordine în activitățile noastre cotidiene.

(12 aprilie 2016)