Facem nuntă - fițe

Nunta de fițe nu este laîndemâna oricui. Numai VIP-urile, interlopii, campionii, fotbaliștii, milionarii știuți își permit să facă nuntă de fițe pentru că:

- are costuri foarte mari;

- necesită ca și invitații să fie de fițe;

- excentricitățile trebuie acceptate;

- opulența este generalizată;

- expunerea este maximă;

- totul are nivel de top;

- stârnește interesul unui public larg;

- include momente unice;

- generează știri, bârfe și zvonuri;

- secretele n-au cum să fie păzite;

- devine produs vandabil.

Nunta de fițe începe zgomotos, încă de la anunț, care impune o serie de elemente legate de:

- ceremonia religioasă oficiată de o față bisericească celebră, într- biserică specială;

- locație care musai trebuie să fie una specială, exclusivistă, exotică eventual;

- hainele mirilor care au ceva special fie de la brand, fie de la preț, fie de la prețiozitate;

- muzica formată din orchestră cu participarea unor nume sonore autohtone;

- meniul care se compară musai cu ceva care se servește pe la casele regale;

- băuturile care includ în listă și elemente de referință cu multe zerouri în euro;

- deplasare cu limizune excentrice, elicopter, balon sau cu vaporul pe uscat, eventual;

- utilizarea de simboluri cu porumbei, petale, înscrisuri colorate pe cer;

- focul de artificii cu o complexitate ridicată, exprimată în costul foarte excentric;

- cheltuieli suplimentare ridicate, suportate de organizatori până la locație;

- anunțarea unor invitați speciali, ale căror prezență vine să crească miza;

- lipsa de restricții privind durata, exigențele invitaților și generozitatea maximă.

Nunta cu fițe este la extremități. Ori are câteva zeci de invitati, ori depășește cu mult 600 de invitați. Ea se adresează celor care au un anumit potențial financiar și care au capacitatea de a face față exigențelor impuse de organizatori, prin modul în care vor contribui la ajutarea tinerilor însurăței sau a mai copților însutăței, depinde de la caz la caz. Este adevărat că a merge la o astfel de nuntă, un om de rând trebuie să cheltuiască salariile lui cele minime pe economie cam pe doi ani, dar mulți cred că și merită, după proverbul, mai bine să fiu o zi vultur, decât doi ani cioară. Așa o fi. Am participat la o astfel de nuntă, dar a doua oară nu aș mai face eroarea, căci proverbul la pomul lăudat să nu te duci cu sacul, a funcționat o dată. A doua oară nu mai vreau.
Nunta de fițe este un eveniment numit evenimentul anului, evenimentul secolului sau evenimentul mileniului, depinde de cel ce vrea să exagereze, mai mult și zice secol sau mileniu, respectiv, dacă vrea să exagereze mai mult zice nunta mileniului. Oricum ai da-o, oricum ai întoarce-, nunta de fițe este și va fi apanajul unei clase de oameni care nu apreciază valoarea banului, chiar dacă este făcut prea ușor.

(08 iunie 2017)

Facem nuntă - scandal

La nuntă, scandalul are nenumărate surse de apariție, căci fiecare moment al nunții are în el germenii unor tensiuni generatoare de așa ceva. Le voi lua pe rând, pentru că necunoașterea este mai rea decât știința factorilor care au toate șansele să fie atenuați sau chiar preveniți. Nu obiectele, ci oamenii sunt generatorii scandalurilor la nuntă.

Mirii sunt cei care generează cele mai urâte scandaluri la nuntă, căci ei fiind în centrul atenției au vizibilitatea cea mai mare. Există miri care nu-și stăpânesc pornirile de gelozie și pornesc o bătaie pe cinste, parte-n parte chiar în local, împărțindu-și palme și pumni cu generozitatea demnă de altceva, mai ales că orice scandal are drept consecință ratarea țintei definite la proiectarea investiției, căci orice s-ar zice, nunta este o investiție din moment de 99% dintre români nu sunt nababi să-și permită luxul de a pierde într-o secundă 5.000 de euro cel puțin. Bătaia dintre miri are ca sursă gelozia, oboseala sau alcoolul consumat peste măsură. 

Socrii au și ei poveștile lor care dezvoltă sâmburii unui scandal, mai ales când între ginere și părinții fetei sunt fricțiuni neatenuate până în ziua nunții. Atunci fie ginerele izbucnește violent, fie unul dintre socrii lui încep să arunce cu zoaie în toate direcțiile, transformând nunta într-un spectacol dizgrațios de la care mesenii se retrag, producând o gaură semnificativă în bugetul impridenților. Nu sunt lipsite de importanță nici scandalurile socrilor mari care intră în coliziune cu nora dar și cu fiul lor care-i apără onoarea acesteia. Ceea ce erau numai mici împunsături sau glume nevinovate, în timpul nunții iau o amploare nebănuită, transformându-se în urlete, pocnituri, sudalme și toate cele, inclusiv în răsturnări de mese.

Muzica deși ar trebui să fie izvor de fericire, uneori este sursă perenă de scandal, mai ales în partea a doua a nunții când unii dintre invitați, care au luat ceva mai mult la bord, doresc să facă dedicații sau să primească dedicații sau să pupe cântăreața, mai ales dacă aceasta este ceva mai renumită. Ei speră să iasă în evidență fie în sat, fie între gagicele din mahala. La refuzul muzicanților sau la intervenția organizatorilor nunții, aceștia, răniți în orgoliile lor reacționează disproporționat, fie împărțind pumni, fie chiar scoțând cuțitul și lovind la întâmplare. Sunt și indivizi dintre invitați care ei în persoană vor să se producă și dau dedicații cîntând. Este de ajuns doar unul să înceapă, căci talentul îi mănâncă și pe alții, iar răscolirea îi determină să se așeze în șir indian la cântări. Nunta nu mai e nuntă, ci un fel de karaoke, adică baza unui scandal, mai ales din punct de vedere financiar.

Alcoolul, bată-l vina, stă la baza a nenumărate nunți în care definiția de bază nu a fost distracția, ci scandalul. Printre nuntași, oricare ar fi ei există și alcoolici, adică persoane care dacă beau un pahar de tărie sau de un vin oarecare, devin alți oameni, adică își pierd controlul. Ei urlă, se tăvălesc, caută să facă pe vitejii, se ceartă, se iau la bătaie. Ei ies pe ringul de dans și vor să danseze nejustificat de mult cu mireaza. Uneori se urcă pe mese și fac dansuri indecente. dacă sunt luați din timp și scenele nu iau amploare, alcoolicii sunt extrași de la nuntă și scandalul se stinge ușor și fără zgomote. Și aici este o artă în a ști cum să-l iei pe bețiv pentru a nu-l răni în orgoliu. Ceea ce este nasol rău de tot se leagă de faptulcă a doua zi când alcoolicul se trezește din beție, nu-și mai aduce aminte nimic și chiar se miră că cineva a făcut grozăviile respective, fără să creadă o secundă că acel cineva a fost chiar el în persoană.

Părăsiții care în urma unei căsătorii pierd și ultima speranță, găsesc în nuntă momentul de a-și realiza visul, adică de a recăpăta dragostea pierdută. Dacă există o ea, iubire secretă, nedestăinuită ca în unele cântece de muzică populară, precum Mărine lanunta ta, cea care se crede iubita secretă are la nuntă prilejul de a-și intra în rolul vieții ei și face marile gesturi de acaparare a mirelui și chiar de a-i face acestuia declarații zgomotoase, compromițătoare și decisive. Dacă pentru mireasă există un el, care a fost ceva mai mult decât un iubit platonic, dacă acesta aflând de nuntă devine brusc și mai îndârjit, ia curaj cu o gură de tărie și se înfățișează în mijlocul nunții și face o scenă premeditată cu mult timp înainte, sigur fiind de rezultat, deși nunta va fi compromisă o dată cu gestul său.

Alte surse de scandal există, dar le-am considerat cu frecvență mai mică și de aceea nu le-am luat în considerație, fără a se trage concluzia că ele nu au potențialul generator specific oricărui dezastru. Cu inteligență, cu tact și mai ales cu prevenție, multe dintre aceste aspecte se evită, numai că trebuie aici un manegement, căci managementul are printre atribuții previziunea.
Nu am luat aici în calcul decât scandalurile și atât. Se încearcă după fiecare scandal ca nunta să continue, dar continuă prost, deși se caută să fie păstrate oarece aparențe. Ceea ce duce la întreruperea nunții nu scandaluri se numesc, ci cu totul altfel, aspecte de vare mă voi ocupa separat.

(08 iunie 2017)

Curajul bețivanului

Am văzut destui oameni, dealtfel cumsecade, care fac niște lucruri de neimaginat, numai atunci când se îmbată de nu mai știu de ei. Astfel de oameni:

- conduc mașina fără permis;

- își bat nevestele și părinții;

- iau cuțitul și fac crimă:

- își fac singuri dreptate;

- spun înjurături pe care treji nu le-ar fi spus în vecii vecilor;

- fac acte de bravură fără justificare;

- sting țigara în benzină și iau foc;

- se urcă pe stâlpi de înaltă tensiune și se electrocutează;

- din vârful macaralelor amenință;

- îi înjură pe profesorii copiilor lor în public;

- dau foc la agoniseala lor de-o viață;

- fac acte de vitejie în instanță și primesc un spor de pedeapsă;

- glumesc fără rost și unde nu trebuie;

- se clatină și se prăbușesc;

- susțin ca sunt perfect treji;

- nu recunosc că sunt beți criță;

- fac pe deștepții;

- pupă pe toată lumea;

- se despoaie de haine în public;

- sparg tot ce apucă în casă;

- își distrug actele de identitate și de studii pentru a arăta cine sunt ei.

În toate cazurile bețivii sunt niște indivizi care demonstrează că sunt altfel decât atunci când sunt treji. Deși unii au sânge în alcool trebui luați ca atare, fără a admite că aloolismul este o boală, ci este, în opinia mea o stare prin acre individul își exprimă adevăratele lui gânduri față de toți cei din jurul lor. Am făcut un studiu și am concluzionat că bețivii sunt mai întâi:

- zgârciți pentru că nu doresc sa bea din banii lor sau dacă cumpără băutură iau tot ceea ce este mai ieftin să fie cantitate cât mai mare;

- lacomi pentru că dacă nu dau ei banii pe băutură trebuie să ia la bord cât mai mult, să se sature și să plece mai mult decât sătui, mulțumiți că i-ai mai sărăcit și pe alții;

- egoiști pentru că atunci când primesc băutură nu împart cu nimeni niciun strop; ba mai mult se ascund să nu fie văzuți ca nu cumva un bețiv de-al lor să fie insistent și să ceară măcar un păhărel.

Am văzut nenumărați bețivani care au sacrificat pentru un strop de acool:

- propria carieră;

- viețile copiilor lor;

- prestigiul familiei;

- afacerile lor și ale familiei;

- averea;

- prietenii;

- trecutul, porezentul și viitorul lor;

- propria lor onoare.

Intersecțiile mele cu bețivanii au fost foarte scurte pentru că știindu-i firoși și lași, mesajele pe care li le-am transmis au fost atât de clare încât s-au ferit de mine și când erau beți dar și când erau treji, ca mod de autoapărare instinctivă. Numai unul m-a înjurat de mamă și ce a pătimit va spune și morților lui, pentru că în toate situațiile în care ne-am intersectat a avut numai soluții nefavorabile.

N-am crezut și nu cred că aloolismul este o boală. Este forma de existență a unei categorii de fricoși, lacomi și zgârciți de a se considera deasupra tuturor, astfel încât să emită judecăți de valoare categorice, exact cum le-au construit și cum le-au păstrat în subconștientul lor  de nenorociți, încrezuți și imperfecți.

(21 aprilie 2016)