Comuniștii români și URSS

Trebuie căutat filmul de arhivă în care tancurile cu ostașii armatei sovietice mărșăluiau pe străzile Bucureștiului și tinere entuziaste le ofereau flori. Filmul a rulat de fiecare dată înaintea aniversării zilei de 23 August, zi căreia i se zicea ziua eliberării țării nostre de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie.

Trebuie să ne reamintim că imnul de stat al RPR conținea versurile:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor 

Cu poporul sovietic eliberator. 

Leninismul ni-e far și tărie si avânt 

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt, 

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Trebuie să ne reamintim că în cărțile de școală exista pe o pagină textul imnului de stat al RPR și pe o altă pagină textul imnului de stat al URSS și elevii trebuiau să le cânte zi de zi pe amândouă.

Trebuie să spunem că poeta Maria BANUȘ a scris versurile:

Frumoasă ești patria vieții, frumoasă, puternică ești,

Leagăn al viselor noastre, fie ca-n veci să-nflorești!

Mamă, vitează și bună, cum ai trecut prin vâltori,

Cum sângerat-ai de tare, cum ne-ai adus Aurori?

Flacără fără cenușă, strajă în clipa cea grea,

Astăzi și pururi de veghe, Moscovă, inima ta!

Nici pe poeta Veronica PORUMBACU n-ar trebui s-o uităm, cum nici pe Dan DEȘLIU nu trebuie să-l uităm cu versurile lui: 

Stegar ne e atotînvingătorul,

Partid în jurul cărui facem zid!

E tot ce-a făurit mai bun poporul!

În lupta lui trăiește viitorul

Și STALIN viu, trăiește prin partid!

Credeam acele vremuri apuse pentru totdeauna, dar viața este complicată și există  personaje care propun alte variante ale drumului ce trebuie parcurs, uitând că tezaurul e încă la Moscova, că multe răni nu sunt încă vindecate și că lecția demnității învățată după refuzul implementării planului VALEV nu trebuie uitată chiar așa de ușor, mai ales că abia după 24 mai 1958 ultimele batalioane ale Armatei Roșii au plecat de la noi, iar dovezile de slugărnicie nu trebuie, dar nici frecventate după atâția ani.


(28 februarie 2025) 

Cărți de istorie scrise la comandă

Cine are interese, scrie cărți la comandă.
Se scriu cărți de poezii la comandă, bine plătite pentru a ridica în slăvi oameni puternici ai zilei.
Se scriu cărți de istorie la comandă pentru a arăta cât de importanți sunt puternicii zilei. 

Se scriu cărți despre anumite localități la comandă la jubilee, trecutul și prezentul se înfrumusețează.

Este important ca să ne dăm seama când o carte este scrisă la comandă și să evităm citirea ei pentru a nu fi inundați de neadevăruri frumos ambalate, căci cine plătește gras, dorește să audă și să citească exact pentru ceea ce a plătit, căci nimeni nu pătește pentru a fi descris ca fiind o persoană anostă, penibilă, incultă, inactivă, răutăcioasă și neinteresantă.

O carte scrisă la comandă are ca autor o persoană, arareori o personalitate, bântuită de tot felul de complexe, leșinată de foame sau avidă după bani foarte mulți și care face compromisuri în cascadă pentru a realiza acel produs finit pe care plătitorul îl acceptă, este mulțumit și trimite banii în cont. Acea carte conține, în opinia mea cam 85% neadevăruri, multe omisiuni și 5% hiperbolizări, deci nu depășește stadiul de maculatură, căci niciun cititor grăbit nu stă să separe grâul de neghină, adevărul de minciună și să corecteze pe marginea paginilor cu creionul, toate exagerările sau erorile strecurate voit.

Cărțile scrise la comandă sunt un fel de prostituție de nivel intelectual relativ.

(04 august 2023)

Despre rezumatele literare pentru admitere și bac

Pe un post de televiziune unde se face școală online sau se dau consultații online la matematică, la fizică și la literatură, am urmărit-o pe o tanti care citea de pe prompter un rezumat literar, de nu se mai oprea și le zicea acea tanti de mă minunam cum de știa ea așa de multe, deși nu discutase nicio secundă cu autorul operei literare analizate, căci acela era dus în lumea umbrelor de zeci și zeci de ani.

În opinia mea, analiza literară este un fals, dacă se pornește din start cu ideea că scriitorul a zis sau scriitorul s-a gândit că sau scriitorul și-a imaginat că. Realitatea este că autorul rezumatului crede că sau presupune că sau se gândește că scriitorul a dorit să spună cutare și cutare chestie.

Din moment ce nu există un articol sau un interviu luat vreodată scriitorului în care acesta să spună cu subiect și predicat că el în opera X s-a gândit la cutare și cutare aspect, totul sunt numai presupuneri ale celui ce face analiza literară și respectivul trebuie să și le asume, adică să spună în clar că sunt presupunerile lui.

Eu, dacă aș citi catrenul lui Păstorel TEODOREANU referitor la scriitorii care s-au apucat să laude realizările noii democrații instaurate cu șenilele tancurilor sovietice, catrenul care sună așa:

În era nouă începută

C-c-ții scriu în loc să pută,

Iar scriitorii adevărați,

Sunt dați afară de c-c-ți.

aș scrie rezumatul cam așa: Catrenul scris de Păstorel TEODOREANU redă o realitate cruntă din literatura românească de după anul 1947, când la cârma breslei scriitorilor au venit scriitori comuniști și întreaga literatură a fost obligată să redea realizările muncitorilor din uzine, munca țăranilor din cooperativele agricole de producție și lupta comuniștilor împotriva reprezentanților burgheziei și moșierimii care se împotriveau instaurării noii orânduiri socialiste la noi în țară. Scriitori precum Mihai BENIUC, Veronica PORUMBACU, Maria BANUȘ, Dan DEȘLIU, V. Em. GĂLAN, Lucia DEMETRIUS, Marin PREDA, A. TOMA, Nicolae LABIȘ, prin ceea ce au publicat ilustrează că au înțeles care este linia partidului trasată literaturii. Scriitori mari precum Lucian BLAGA, Tudor ARGHEZI, Hortensia PAPADAD BENGESCU, Ion BARBU, Ionel TEODOREANU, au fost scoși din literatură, pe motiv că nu corespundeau noilor cerințe impuse de partid pentru educarea maselor prin literatură. Catrenul, reflectă, în opinia mea schimbul brutal făcut de partid, prin înlocuirea talentelor reale ale unor scriitori, cu o generație de scriitori puși să servească partidul, prin scrisul lor militant, partinic, fiind bine plătiți pentru producțiile lor și oferindu-li-se premii substanțiale și onoruri de către statul bolșevic.

Eu am făcut analiza literară, așa cum am gândit-o eu, fără să spun o clipă că poetul Păstorel TEODOREANU a vrut să spună cutare și cutare, căci eu nu am stat de vorbă cu el, ci doar ceea ce am înțeles eu din acel catren, în contextul în care el a fost scris. Din punctul meu de vedere, catrenul a sintetizat o realitate, a schimbului de generații de scriitori. Pe de o parte au fost înlăturați titani ai literaturii și pe de altă parte au fost introduși la grămadă scriitori care de pe poziția de slugi ai noului regim, să servească prin scrisul lor, bine plătiți fiind, partidul în general, pe conducătorii lui în special.


(07 iunie 2023) 

Anticomunistul Păstorel TEODOREANU

Scriitorimea românească a fost formată în proporție de 99,99% din:
- lingăi,
- profitori,
- pupincuriști,
-  ariviști,
- netalentați,
- agramați,
- slugi,
- borfași,
- proști.
Ca să vorbim de anticomunism printre cei care alcătuiau breasla scriitorilor este un fel de erezie, căci la câte facilități oferea partidul comunist acestora pentru a-i fi trompete, cam nimeni nu rezista tentației și puneau botul la cașcaval.
Scriitorii primeau premiul de stat cu care își cumpărau o casă de cărămidă cu patru camere.
Scriitorii aveau case de vacanță la munte și la mare.
Scriitorii mergeau la Uniunea scriitorilor și ridicau bani după bunul lor plac.
Scriitorii erau primiți cu onoruri la partid, dacă dovedeau loialitate.
Scriitorii își publicau așa-zisele lor opere în care cântau partidul în tiraje amețitoare.

Totuși a fost un poet anticomunist și aici mă refer la Păstorel TEODOREANU, epigramist care a trăin în intervalul 30 iulie 1894 și 17 martie 1964. Ca zodie era LEU. Și eu sunt tot LEU. Voi exemplifica numai cu două epigrame scrise de Păstorel TEODOREANU pentru a dovedi că el era un scriitor anticomunist.

În era nouă începută,

Căcații scriu, în loc să pută.

Erau justificate aceste două versuri căci în anii 50 ai obsedantului deceniu, prea mulți scriitor publicau sub-producții literare, iar partidul îi folosea pentru a intoxica masele și a hrăni cu ele lupta de clasă.

O epigramă scrisă de Păstorel TEODOREANU este  următoarea:

De ziua ta Staline,

Eu m-am așezat pe vine

Și ce se afl-acum sub mine,

Este numai pentru tine.

Eu am trăit în perioada comunistă și știu cam de la 6 ani ai mei ce a însemnat comunismul pentru familia mea, pentru vecinii mei și mai târziu pentru mine, când a intra în CAP cu un petec de pământ, părinții mei erau amenințați cu exmatricularea mea și a sorei mele din școală, de față fiind un preot comunist care slujea la biserica din mahalaua noastră și care i-a convins pe părinți să semneze adeziunea.

Păstorel TEODOREANU nu-i ierta nici pe poeții slugoi, cu nume și prenume:

Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică,
Dar mărturisirea-ţi clară,
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale
Cu-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!

când Veronica PORUMBACU a scris versul:

O, Europă, te simt în mine! Te simt adânc în mine!

Cred că Păstorel TEODOREANU a mai scris și alte epigrame cu iz anticomunist, dar nu le știu eu. Cine are curiozitatea, să intre pe Internet și probabil va găsi tot ceea ce dorește, darsă aibă răbdare, căci Internetul este doldora de informație.


(18 ianuarie 2023)

Lipsa unei lucrări fundamentale

Facem tot felul de afirmații sau ridicăm din umeri și trecem nepăsători. Ne lipsesc reperele. Ne lipsesc lucrările fundamentale.
Vorbim despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU. Cultul personalității nu s-a creat singur, nu a picat din cer. A fost creația unor oameni ca mine și ca tine, care au avut interese, căci nimeni nu făcea ceea ce au făcut ei pentru a crea cultul personalității. 
Poetul X și poetul Y au scris versuri.
Compozitorul Z și compozitorul W au scris cântece care au proslăvit.
Pictorul T și sculptorul U au realizat lucrări cu Nicolae CEAUȘESCU.
Mai sunt și alte forme de manifestare care au dus la crearea și consolidarea cultului personalității. 
O lucrare fundamentală trebuie:
- să inventariere tot ce este legat de aceste creații de artă,
- să vină cu documente care să arate atribuirea de diplome, decorații și de titluri,
- să cuantifice avantajele de care s-au bucurat toți cei care dezvoltat abordări orientate spre cultul personalității.

Atât timp cât nu va exista un astfel de document-reper și nu vor exista și modalități de a sancționa toate derapajele care au dus la construirea și exacerbarea cultului personalității pentru a fi descurajate abordări de aceeași natură în viitor, repetabilitatea nu este exclusă și s-a și văzut că au existat oameni care au făcut ceea ce nu trebuia chiar în zilele noastre, dovedindu-și slugărnicia pe bani grei, căci nimic nu este gratis, mai ales când sunt identificate slăbiciunile unor oameni care se cred importanți.


(06 august 2022)

Vremurile comuniste nu au apus!

Credeam că vremurile comuniste au dispărut pentru totdeauna, dar m-am înșelat. Oamen ii au apucături naturape spre:

- dărâmarea statuilor,

- arderea cărților,

- distrugerea clădirilor,

- exhumarea de cadavre,

- eliminarea elitelor,

- modificarea istoriei.

Omenirea trece acum prin transformări radicale și informatica are un rol uriaș în a susține schimbările alimentate de noile abordări, care sunt făcute să pună de acord idealurile de azi cu mersul spre viitor al tuturor celor care doresc o reală schimbare în societate, pentru a implementa cerințele noului progres.

Faptul că lucrarea Zece negrii mititei va avea un alt titlu, faptul că MOZART și BEETHOVEN nu vor mai face obiectul studiului în unele școli de muzică, mă trimit la vremurile comuniste mioritice în care MAIORESCU, BLAGA și GOGA nu mai erau în manuale, iar ARGHEZI vindea cireșe la Mărțișor să aibă din ce trăi, în tip ce Dan DEȘLIU, V. Em. GĂLAN, Veronica PORUMBACU și Maria BANUȘ se lăfăiau în paginile manualelor școlare și elevii trebuiau să le citească scrierile.

Cred că acolo unde sunt date jos statuile de pe soclu, acestea să fie puse în conservare, nu ca la noi unde au fost topite. Orice societate are voie să se dezvolte. Numai că este important ce se întâmplă cu trecutul ei. Istoria se rescrie căci aceasta este natura umană. Nici nu are importanță cum se rescrie istoria. Ideea este ca Internetul, această memorie colectivă, să aibă capacitatea să păstreze imagini ale evenimentelor care au fost cândva și la momentul potrivit să se producă reînnodarea evenimentelor și revenirea la normal. Ceea ce făceau activiștii de partid pe vremuri, vedem că se întâmplă acum, grație unor influenceri care definesc norme după chipul și asemănarea lor, adică strâmbe.

(02 aprilie 2021)

365 împotriva României: Veronica PORUMBACU poetă angajată la normă

Veronica PORUMBACU a fost o poetă pe care elevii nu o agreau pentru că poeziile ei erau de un simplism revoltător și spuneau lucruri care erau în contradicție cu ceea ce se vedea cu ochiul liber.

Mi-a plăcut ceea ce a scris Păstorel TEODOREANU la versurile:

O, Europă, te simt în mine

Te simt adânc în mine!

emanate de Veronica PORUMBACU, epigrama fiind cu următorul conținut:

Mult stimată Veronică,

Eu credeam c-o ai mai mică,

Dar mărturisirea-ţi clară,

Din Gazeta Literară,

Dovedeşte elocvent

Că în chestia matale

Cu-adâncimi fenomenale

Intră-ntregul continent!

Veronica PORUMBACU a creat în perioada stalinistă remarcându-se total, căci în acele vremuri era o întrecere între scriitorașii acelor vremuri, mai ales că vorba unuia care a câștigat la ROBINGO și a zis că l-a scos din foame, toți cei care scriau cele mai angajante versuri erau bine plătiți, deci erau scoși din foame. Când am învățat poezii ale lui Veronica PORUMBACU prin elementară mi-era atâta silă că nu le-am reținut, așa cum făceam cu ceilalți poeți, tot proletcultiști, orcum parcă ceva mai talentați decât ea, căci eu am considerat poezioarele lui Veronica PORUMBACU fiind primitive. Faptul că îl gâdila ea de la distanță pe STALIN, ea ne-a tras înapoi mulți ani. Cred că ea scria ușor și la normă.

(25 iulie 2018)

Comuniștii și literatura

Comuniștii au folosit literatura ca instrument de luptă și de propagandă cu mult mai eficient decât ne-am imagina. Faptul că au instituit Premiul de stat care valora cât o casă mare de 4 camere cu tot ce trebuie la curte, spune mult. Se acorda celor care scriau poezie și proză militantă. Erau poezi simple, primitive chiar care se memorau ușor și textele în proză erau schematice cu eroul comunist care lupta și lupta până la epuizare. Au fost mulți scriitori care au scris în acele vremuri despre comunism, despre Stalin, despre lupta de clasă, despre colectivizare și despre viața nouă. A. TOMA, Dan DEȘLIU, Mihai BENIUC, Veronica PORUMBACU, Maria BANUȘ sunt doar câțiva trompetiști ai vremurilor așa-zise noi.

Cine are curiozitatea să citească dar să și asculte imnul de stat al RPR va vedea unde se ajunsese. Și poetul Dan DUȚESCU, dar și chiar Adrian PĂUNESCU au scris poezii dedicate lui CEAUȘESCU, iar Corneliu Vadim TUDOR a dedicat o poezie în vers a la Vasile ALECSANDRI lui Elena CEAUȘESCU.

Ce nu le convenea comuniștilor, rădeau fără cruțare. Așa au fost scoși din literatură MAIORESCU, ARGHEZI, BLAGA.  În acele vremuri, dacă ceva era în neregulă cu o carte care totuși trecea de cenzura lui DULEA, era topită pur și simplu și nici trecută la pierderi nu era, căci ideologia partidului trebuie să meargă pe linia ei. Îmi era și milă cum poeți care făceau rimă din zid și partid acum fac pe anticomuniștii, sau critici care-l pupau în fund pe CEAUȘESCU au zis că acesta i-a oprimat. Stau mărturie volumele omagiale scoase de Uniunea Scriitorilor.

Uneori mi se făcea și milă de unii dintre scriitorii care după 1989 se băteau cu cărămida în piept de cât de anticomuniști au fost ei, deși își publicaseră cărțile în BPT în zeci de mii de exemplare.

Comuniștii  au făcut din literatură un instrument eficient de propagandă. Toată lumea trebuia să știe poezii despre patrie și partid. Scriitorii emanau texte la întrecere căci erau bine plătiți ca trompetiști ai noii orânduiri. Ion CRISTOIU începuse înainte de Revoluție o carte despre prolectultism și obsedantul deceniu. Sunt sigur că el ar fi fost un mare istoric și critic literar dacă nu se dedica trup și suflet jurnalisticii.

(04 septembrie 2017)