Să mai învățăm istorie din documente

 

(05 ianuarie 2026)

Promoția 1980 a Facultății de Cibernetică

Duminică 28 septembrie 2025 de la ora 10:00 a început în Aula Magna a Academiei de Studii Economice întâlnirea de revedere a absolvenților Facultății de Planificare și Cibernetică Economică din promoția 1980, după 45 de ani de la absolvire. Când cei din sală erau studenți eu eram fie asistent universitar, fie lector universitar, căci în vremea studenției lor din anii universitari 1976 - 1977 și 1977 - 1978 am ținut seminarii ca asistent universitar, iar în anii universitari 1978 - 1979 și 1979 - 1980 am ținut și cursuri de pe poziția de lector universitar. Lucram la disciplinele Limbaje de programare și Programe aplicative. După 45 de ani, evident nu am recunoscut pe niciunul dintre absolvenți în afara profesorului Ion SMEUREANU cu care am fost coleg de catedră, a profesorului Ioan ROXIN care a lucrat în Franța și cu care ne vedeam la Conferința Internațională de Informatică Economică, a fostului meu student Gabi ZOICAȘ cu care am ținut legătura tot timpul pe fostul absolvent Gheorghe MOCANU, pe care-l știam de la televizor de la celebrele concursuri de cunoștințe generale din TVR unde devenise o adevărată vedetă, pe fosta absolventă Mihaela CONSTANTINESCU la al cărei concurs de titularizare pe un post didactic am participat ca membru în comisie și evident pe soția lui Ion SMEUREANU, Cornelia. Din aproape în aproape, am stat de vorbă și cu alți dintre foștii absolvenți și mi-am reamintit de unii dintre ei, mai ales pentru faptul că unii dintre ei au participat la o sesiune națională a cercurilor științifice studențești organizată de Universitatea Al. I. CUZA de la Iași, unde ei au avut prestații de excepție. Știu că ne-am întors de acolo cu premii și cu diplome, care au reprezentat un succes foarte mare, căci ei au fost în compania studenților de la facultățile de matematică și de la facultățile de calculatoare din țară, ceea ce era un lucru deosebit de important pentru studenții Facultății de Cibernetică.

La ședința din Aula Magna, fosții absolvenți, acum oameni trecuți de 65 de ani au prezentat carierele lor și rezultatele profesionale, dar și faptul că aveau copii și nepoți, ceea ce a reprezentat încununarea unei vieți duse cu capul sus de către niște profesioniști de excepție, care au fost selectați printr-un examen de admitere cu două probe scrise de matematică și o probă scrisă de fizică, dar și cu examene de mare dificultate în timpul studenției, ceea ce i-a făcut să fie cu o calificare deosebit de cerută pe piața muncii.


(01 octombrie 2025) 

Ehei, cum erau studenții de pe vremea mea... (I)

Pe vremea mea, ca și acum, studenții erau săraci, pentru că pe vremea mea comunismul era generator de sărăcie, cum și acum, democrația de cumetrie, tot sărăcie generează, în ambele cazuri explicațiile sunt pertinente, dar nu țin de cald.

Pe vremea mea, calitatea de student se obținea dacă și numai dacă reușeai la examenul de admitere la facultate, examen care nu era deloc ușor, căci în acele vremuri nu existau meditații decât în rare cazuri pentru Facultatea de medicină și pentru Facultatea de arhitectură. Cei mai mulți studenți erau admiși la bursă, căci statul comunist sprijinea tineretul merituos să facă facultate.
Pe vremea mea, studenții erau obligați să vină la cursuri și la seminarii, pentru că prezența era obligatorie. Nu era o prezență nici din plăcere și nici din conștiința omului nou pe care societatea comunistă dorea să-l construiască cu disperare. Era prezența izvorâtă din presiunea de a nu acumula absențe care duceau automat la tăierea bursei sau chiar la pierderea bursei, ceea ce era o calamitate căci pe vremea mea, bursa acoperea costurile cu cazarea și cu cantina pe durata cât aveai acea bursă. O bursă era un pmare decât jumătate din salariu uni muncitor calificat și cu vechime, ceea ce înseamnă că peste 80% din familii nu-și permiteau să țină pe banii ei un copil în facultate. Fiecare grupă de studenți avea condică de prezență și șeful de grupă consemna absențele, iar dacă profesorul verifica prezența și identifica neconcordanțe, șeful de grupă era propus spre sancționare.

Studenții de pe vremea mea, petreceau foarte mult timp în bibliotecă. Existau și cursuri de vâncare, dar studentul primea în mână, lună de lună, dacă era bursier și dacă era căminist, numai 30 de lei bani ghiață, sumă absolut insuficientă să ia abonament la tramvai, ceva rechizite și o acadea, iar pentru a cumpăra cărți după care să învețe nici nu încăpea vorbă. La bibliotecă studentul citea pentru seminarii, elabora proiecte, căci erau necesare cărți cu enunțuri și metodologii, făcea conspecte și-și completa notițele luate la cursurile din ziua cu pricina. Bibliotecile erau ticsite de studenți. Uneori parchetul scârțâia și era enervant, dar într-o săptămână te obișnuiai și nu mai deranja.

Studenții de pe vremea mea mergeau la cursuri 6 zile, câte 6 ore cel puțin, iar ora de curs avea 50 de minute. Profesorii veneau să predea sau să conducă seminarii exact când se suna de intrare și plecau din sală când se suna de ieșire. Profesorii mei nu stăteau la taclale cu studenții, nu fumai cu studenții pe holuri și nu-și spuneau bancuri cu studenții. 

Studenții de pe vremea mea, mergeau la avizierele catedrelor și-și notau sarcinile pentru seminarul din săptămâna următoare, iar cei care nu studiau sau nu rezolvau problemele cerute, nu erau evaluați, iar evaluarea de la seminarii cântărea foarte mult în nota de la examen, căci asistentul avea un carnețel cu punctajele de la seminarii, carnețel de care se folosea atunci când se definitiva nota de la examen. Erau cazuri în care studentul nu avea dreptul să participe la examen, că nu-și îndeplinise sarcinile în timpul semestrului, cazuri în care promovabilitatea anuluilui universitar era deja o mare problemă. Erau secretari de facultate care le spuneau studenților că prima lor îndatorire este să cunoască ceea ce este afișat la aviziere, numai după aceea să meargă la cursuri și săse apuce să învețe...

Pe vremea mea, studenții nu aveau voie să aibă job, căci nu exista timpul fizic pentru a mai merge și la muncă. Cursurile începeau la 07:30 și se terminau la 13:30, dar erau zile când mai exista un seminar după amiaza. Erau zile în care cursurile începeau la ora 14:00 și se terminau la ora 20:00, chiar și sâmbăta erau situații în care un curs se finaliza la ora 20:00. Studentul trebuia să facă proiecte, care necesitau multe ore de mi=uncă. Studentul trebuia să citească literatură de specialitate și să facă conspecte, căci la seminarii discuțiile erau aplicate și în orice moment erai solicitat să dai răspunsuri, iar dacă încercai scuze, penalizările curgeau în carnețelul asistentului.

Pe vremea mea erau proceduri stricte legate de modul în care se derulau examenele și de aceea, nu-mi amintesc de incidente care să fi generat comentarii, așa cum se întâmplă acum în democrație. Nota profesorului nu se contesta. Studenții nu solicitau recorectarea lucrărilor scrise de la examene. Ca și acum și în comunism, studentul prins copiind era exmatriculat. Pentru că notele la examene cântăreau 100% în obținerea bursei, studenții învățau pentru a obține note cât mai mari și în acest fel își asigurau bursa. Studenții care luau note foarte, foarte mari în toți anii de facultate, spre final primeau bursa GHEORGHIU-DEJ care era de 500 de lei, adică dublul salariului unui profesor de liceu.

Pe vremea mea, studenția se încheia cu susținerea lucrării de diplomă, lucrare care se făcea în ultimul semestru din anul al V-lea și care însemna multă, foarte multă muncă, pentru căci lucrarea de diplomă trebuia să rezolve o anumită problemă de mare complexitate. Pe tot parcursul cât se elabora lucrarea de diplomă, studentul nu mai avea nici cursuri și nici seminarii, dar stătea multe ore în bibliotecă sau în camera de cămin să muncească pentru acea lucrarea de diplomă și la finalul zilei era stors, iar progresele făcute erau mici, căci dificultatea temei nu permitea salturi uriașe în niciun caz.

(19 septembrie 2025)

Crizele suprapuse din educație

În școli și în facultăți nu se fabrică șuruburi și nici covrigi, ca lumea să vadă ceva concret ieșind pe bandă lulantă. Acolo educația e ceva care nu se vede, căci elevul când intră în clasă, tot elev iese, fără să se vadă ceva, așa cum se vede când o bară e prelucrată și devine o piesă, când diferite materii prime devin cocă și coca devine cozonaci, adică altceva, care devine de apreciat din moment ce vedem utilitatea rapid.
Acesta este motivul din care nu sunt respectați:
- elevii,
- profesorii,
- pedagogii,
- învățătorii,
- laboranții,
- directorii de școli,
- educatorii,
- decanii,
- rectorii
și sunt tratați toți la grămadă și reuniți sub titulatura de pătură intelectuală, adică ceva care nu merită nicio atenție. Dacă mai luăm în considerare și faptele că toți cei ce lucrează în educație:
- au vacanță de 3 luni pe an,
- muncesc pe săptămână 20 de ore,
- muncesc pe zi 4 ore cum e cazul învățătorilor,
este și normal să fie văzuți drept niște trântori sau chiulangii, care au neobrăzarea de a cere salarii mari, pentru cât de puțin muncesc, știut fiind faptul că pe un șantier de construcții se lucrează cel puțin 10 ore, munca este grea și salariile sunt mici. Toate acestea au făcut ca societatea să neglijeze educația și pe fondul crizei în care ne aflăm de când deficitul este excesiv, lucrurile să se complice și mai mult. Acum a ieșit la iveală și mai pregnant că în educație sunt crize suprapuse. Eu am lucrat 42 de ani în învățământul superior și când l-am auzit pe un gunoi de individ spunând că sunt asistat social, nu m-am mirat, căci la câtă puțină minte avea, era clar că el nu era în stare să zică altceva. Oricum, cei din educație sunt martiri ai neamului, căci ei sunt cei care fac oameni din niște copii și modelează caractere.

(16 august 2025)

Cui se adresează politicile sociale?

În mod normal, politicile sociale, ar trebui să se adreseze oamenilor care au anumite nevoi. Programul EURO 200 destinat achiziției de calculatoare pentru elevi ar trebui să se adreseze sprijinirii elevilor pentru a-și achiziționa cu cei 200 de EURO de la stat, un calculator. În realitate, acei 200 de EURO sunt un balon de oxigen pentru firmele care vând calculatoare căci vor vinde peste 30.000 de calculatoare, la preț cu mult mai mare de 200 de EURO. Programul voucher pentru concedii este destinat miluirii unităților din sectorul HORECA, căc i oamenii vor merge în concedii la prețuri majorate artificial exact cu ceea ce statul a dat prin voucher, fără ca unitățile din HORECA să miște un deget. Nici masa sănătoasă oferită elevilor nu este adresată acestora, din moment ce elevii s-au îmbolnăvit de toxiinfecții alimentare sau au primit biscuiți cu furnici și cornuri mucegăite. Acest program este făcut pentru unitățile comerciale dedicate să câștige licitații și să se așeze la robinetul banului public pentru a face profituri oneroase, fără muncă.
În concluzie, fără niște reguli precise și fără corectitudinea derulării licitațiilor, toate programele sociale vor fi compromise și ceea ce se anunța ca o măsură nobilă, se va transforma doar într-un mod sigur de a se face profituri prin ne-muncă de către cei care au pile sau relații care să le permită accesul la contractele de furnizare de bunuri și servicii, căci profiturile uriașe se obțin numai din hoții la drumul mare.


(27 septembrie 2024)

Ciudățenii mioritice: repetitivitatea incredibilă

Acum mulți ani, mi-a venit ideea de a realiza un experiment la cele 16 grupe de studenți unde aveam examen scris la disciplina Structuri de date.
În prima zi de examen, am formulat trei subiecte. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele au fost cele prognozate de mine, adică studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am stabilit niște procente pentru fiecare interval de note definit.

În a II-a zi de examen, am enunțat exact aceleași trei subiecte din ziua precedentă. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele nu au fost cele prognozate de mine, căci mă așteptam ca studenții să comunice între ei și să aibă curiozitatea să vadă cam cum se rezolvau subiectele date cu o zi înainte. Am observat că studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am văzut că  procentele pentru fiecare interval de note definit nu diferă semnificativ față de ziua precedentă.

În a III-a zi de examen, am enunțat exact aceleași trei subiecte din zilele precedente. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele nu au fost cele prognozate de mine, căci mă așteptam ca studenții să comunice între ei și să aibă curiozitatea să vadă cam cum se rezolvau subiectele date în zilele de  dinainte. Am observat că studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am văzut că  procentele pentru fiecare interval de note definit nu diferă semnificativ față de zilele precedente.

.....

În a X-a zi de examen, am enunțat exact aceleași trei subiecte din primele nouă zile de examen. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele nu au fost cele prognozate de mine, căci mă așteptam ca studenții să comunice între ei și să aibă clar curiozitatea să vadă  cum se rezolvau subiectele date în zilele de  dinainte, mai ales din cauză că în primele nouă zile se repetaseră subiectele. Am observat că studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am văzut că  procentele pentru fiecare interval de note definit nu diferă semnificativ față de zilele precedente, în care subiectele se repetaseră chiar de prea multe ori.

....

În a XVI-a zi de examen eram deja exasperat, am enunțat exact aceleași trei subiecte din primele nouă zile de examen. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele nu au fost cele prognozate de mine, căci mă așteptam ca studenții să comunice între ei, căci îi credeam că au dialoguri despre structuri de date și să aibă  curiozitatea să vadă  cum se rezolvau subiectele date în zilele de  dinainte, mai ales din cauză că în primele cincisprezece zile se repetaseră ostentativ subiectele. Am observat că studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am văzut că  procentele pentru fiecare interval de note definit nu diferă semnificativ față de zilele precedente, în care subiectele se repetaseră chiar de prea multe ori.

Era clar o lipsă de comunicare între studenți, ceea ce pentru viitori informaticieni care obligatoriu trebuie să lucreze în echipe, nu era ceva normal. Am atras atenția tinerilor asupra acestui aspect, dar răspunsul pe care l-am primit a fost năucitor, mai ales că acest răspuns se referea la faptul că se aplica proverbul că ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, adică subiectele de la examen nu se vor repeta și de aceea devenea neinteresant dialogul cu colegii referitor la subiectele date la examenele din zilele precedent.


(16 septembrie 2024)

Ciudățenii mioritice: LISTELE PERALE

Era o emisiune de televiziune a unui jurnalist numit GAIȚĂ, care punea întrebări unor inși, iar aceștia dorind să arate cât de deștepți sunt se dădeau în stambă, arătând de fapt cât de penibili sunt. 
Mi-am zis să văd și eu ce și cum la un examen de Structuri de date, pe care-l aveam cu o grupă de studenți de la Secția Informatică Economică. Am formulat subiecte și printre ele am strecurat și subiectul despre LISTELE PERALE.
Cânt am citit lucrările scrise și mai ales rezolvările date de studenți la subiectul cu LISTELE PERALE, mi-am dat seama că și studenții de la Secția de Informatică Economică sunt români și deci au comportamentul tipic celor din spațiul carpato-danubiano-pontic, prin care scot idei și din piatră seacă. LISTELE PERALE nu există și un student onest, trebuia să scrie că nu cunoaște acest subiect și primea punctajul acordat pentru respectivul subiect. Dar studentul mioritic a bătutu câmpii cu grație și nu a obținut punctajul.
Când am discutat notele cu studenții, aceștia s-au mirat că au căzut în capcană și unii mi-au zis că au fost tentați să scrie că nu cunosc subiectul, dar pentru a nu se face de râs au scris și ei ce le-a trecut prin cap, făcându-se de râs în acevăratul sens al cuvântului.

(15 septembrie 2024)

Bursa de merit la comuniști

Am trăit în comunism vreo 42 de ani și am pretenția că știu destul de bine ceea ce a însemnat comunismul în general și comunismul românesc în special. Un lucru este cert, în comunism, oamenii aveau proprietatea termenilor. dacă unui om i se zicea că este deștept, omul acela chiar era deștept. Dacă unuia i se zicea că era prost, prin tot ceea ce făcea respectivul, certifica faptul că este prost și nu trebuie să te bazezi pe el.

Pe vremea comuniștilor, în studenția mea, exista bursa de merit. Într-o facultate de peste 1.000 de studenți erau cam 10 burse de merit și se acordau numai studenților:

- cu medii foarte mari,

- cu activitate la asociația studenților,

- membri de partid.

Bursa era de 400 lei în mână, în timp ce bursa normală care acoperea costurile căminului și cantinei mai avea 30 de lei în mână. Deci un student care avea bursă de merit, pe lângă bursa normală, mai primea cei 400 de lei. Exista și bursa republicană sau bursa GHEORGHIU DEJ care era de 500 de lei, bani în mână, iar cei care o primeau trebuiau să fie studenți și mai buni decât cei care primeau bursa de merit. Nu sunt deloc nostalgic pentru că în comunism au fost nenumărate lucruri rele pe care nu le-am uitat, dar ceea ce văd acum îmi arată că fiii comuniștilor de ieri, fac lucruri și mai rele acum în democrație.

Am înțeles că acum, primesc bursă de merit elevii cu dedii de 1(unu), 2(doi), 3(trei) și 4(patru), ceea ce înseamnă că scara valorilor s-a răsturnat și nu mai trebuie să ne mire deloc faptul că:

- asfaltul de pe podul de la Brăila se desprinde,

- se pun doar borduri prin orașe,

- termen specialist este în derâdere,

- agramații au cucerit societatea,

- am ajuns de râsul curcilor.

Se vede încă o dată că toți cei care fac legi, regulamente, norme de aplicare, nu iau în calcul situațiile aberante și numai așa se explică apariția pensiilor speciale, a indemnizației de maternitate de 30.000 de euro, producțiile inimaginabile de cărți din pușcărie și acum, bursele de merit acordate corigenților.

(08 noiembrie 2023) 

Cum se deosebește o facultate grea de celelalte?

Facultatea grea îl pregătește pe student pentru o meserie grea, de mare responsabilitate, care necesită decizii rapide, riscuri enorme și bunul meseriaș se vede prin rezultatele muncii lui, de mare responsabilitate, pe care oamenii care beneficiază de serviciile meseriașului o simt direct și diferența dintre un bun meseriaș și unul mediocru este ca de la cer la pământ, iar incompetența nu are loc în practicarea meseriei, căci latura ireversibilă a efectelor are caracter dramatic, nepermis prin repetare necontrolată.

O facultate grea se deosebește de celelalte facultăți prin:

- profesorii săi, care impun respect prin rezultatele lor de răsunet,

- disciplinele care se predau, caracterizate prin complexitate deosebită,

- prestigiul pe care au cei care practică meseria pentru care se pregătesc studenții,

- imposibilitatea de a exercita meseria prin absolvirea doar a unor părți din plan,

- imposibilitatea de a promova examene învățând doar în sesiune,

- necesitatea de a învăța cu examene și după terminarea facultății,

- dificultăți în a crea noi facultăți similare de către doritori din cauza limitării resurselor,

- calitățile deosebite pe care le dobândesc studenții ca meseriași.

Facultatea grea este recunoscută de către societate ca fiind grea în unanimitate și fără comentarii, iar profesorii și absolvenții ei sunt recunoscuți ca importanți de către toată lumea, iar numerele lor de telefon se află în agendele tuturor celor care au putere de decizie, căci toată lumea are nevoie de astfel de meseriași de-a lungul timpului, iar necesitatea realizării de interacțiuni cu acești meseriași nu suportă nicio amânare, iar calitatea soluțiilor oferite de acești meseriași face diferența între a fi și a nu fi, a avea și a nu avea, a funcționa și a nu funcționa. Ierarhizarea absolvenților se face după nivelurile de calificare și după rezultatele concrete obținute și mai ales verificate de practica de zi cu zi.


(22 octombrie 2023) 

Lipsa transparenței și ierarhia valorilor în universități

Sistemul de notare a studenților s-a schimbat radical în ultimul timp. Dacă înainte grupa de studenți avea un catalog, studenții aveau carnete de student și se știau notele obținute la examene de către studenții în întreaga grupă, acum nu mai este așa. Fiecare student își cunoaște numai notele lui și atât. Nu se mai știe care este cel mai bun student din serie sau din grupă. Nu se mai știe care sunt studenții integraliști. Cel mult, la acordarea burselor apar tabele cu numele studenților bursieri și mediile acestora.

Este un mod nou de abordare a problemelor, în condițiile în care există transparență în derularea tuturor proceselor, inclusiv în prezentarea baremurilor și fiecare student are posibilitatea să cunoască exact modul în care i-a fost calculată nota la examen, căci sistemul contestațiilor este exact expresia democrației și transparenței procesului de evaluare.

Nouă ne place să vorbim despre lideri. Totuși liderii nu sunt persoane mediocre, ci persoane care s-au evidențiat mai ales în plan profesional. În seminarii, la laboratoare, studenții au posibilitatea să prezinte soluții, să se remarce, să se diferențieze, dar finalul evaluării este la examen. Absența transparenței legate de rezultatele obținute de întreaga colectivitate limitează posibilitatea ierarhizării din punct de vedere profesional a studenților, căci fără a cunoaște cine este șeful de promoție sau studenții cei mai merituoși generează o atmosferă nefavorabilă dezvoltării competiției între studenți, cu efecte asupra nivelului de performanță a acestora. este exact ca în sport, când pe tabela de rezultate se știu exact performanțele obținute de către sportivii din fiecare serie și din aproape în aproape se aleg finaliștii, pentru a se stabili campionii. Cine dorește performanță reală, trebuie să accepte ierarhizare valorică a membrilor colectivității, în caz contrar masa studenților este o masă amorfă, iar obiectivul fiecăruia este necunoscut în raport cu pregătirea profesională, nivelul acesteia fiind sensibil scăzut, din lipsa motoarelor specifice comparării dintre membrii colectivității în vederea stabilirii liderilor reali, nu a celor formali definiți de îmbrăcăminte, autoturism, ceasul de la mână, aspectul fizic sau țigările fumate.

(17 octombrie 2023)

Studenții, politica și partidele

Studenții au reprezentat elementul de avangardă al societății prin trăsăturile pe care ei le au. Sunt o masă omogenă ca vârstă. Au un nivel de inteligență cu mult peste medie. Prin apartenența la categoriea socio-profesională a studenților au un grad de independență cu mult mai matre decât copiii care depind de părinți și decât adulții care au familie, multe responsabilități care îi fac să fie cu mult mai prudenți. Studenții sunt cei care importă cele mai noi tendințe din societate, căci tinerețea lor le permite să asimileze ceea ce înțeleg cu mult mai repede decât orice altă categorie de oameni din societate. Tinerii au venit cu ideile revoluționare de la 1848. Corneliu Zelea CODREANU era un tânăr care avea idei absolut diferite de cele ale politicienilor maturi ai vremii. În anul 1989 în decembrie s-a spus că Revoluția Română este Revoluția tinerilor și dovadă stă faptul că dintre cei 1.116 martiri ai Revoluției, foarte mulți erau tineri.
Studenții prin solicitările lor sunt de stânga.
Studenții vor burse de la stat.

Studenții vor cămine gratis sau cu chirii foarte mici.

Studenții vor gratuități pe mijloacele de transport.

Studenții învățământ gratuit.

Studenții vor masă la cantină fie gratis, fie la prețuri mici.

Studenții în teorie se orientează către platformele partidelor de dreapta, care proclamă niște drepturi și libertăți extrem de tentante, iar liderii acestor partide sunt oameni cu carismă, mai ales prin faptul că în România alegerile au dat câștig de cauză partidelor de stânga sau de centru stânga, datorită numărului mare de votanți proveniți din oamenii care au trăit în comunism și dintre care unii mai trăiesc elemente de nostalgie față de locuri de muncă, de case primite de la stat, uitând marile lipsuri pe care ei le-au îndurat.

Studenții se orientează spre partidele de dreapta, care au idei novatoare și care într-un ambalaj atrăgător introduc elemente progresiste, tentante, față de care studenții în special și tinerii în general, sunt extrem de receptivi. Să nu uităm că liderul studenților a avut un rol foarte important în fenomenul Piața Universității și apariția sa în cămașa aceea albă în fruntea demonstranților a lăsat o impresie excepțională. Să nu uităm că minerii i-au maltratat pe studenți în primul rând în iunie 1990 și raidul minerilor în clădirea Universității București, arată că pângărirea unui monument de cultură și de cult, nu cunoaște limite în condițiile manipulării eficiente, iar la Universitate nu erau nici strungari, nici tractoriști, ci studenți. Când studenții se mobilizează, ei sunt purtătorii de mesaje ale unor partide de dreapta, reușesc să impună președinți, să încline balanța în favoarea acelor partide care drept mulțumire față de studenți le taie multe dintre gratuitățile pe care guvernele de stânga li le-au acordat, ceea ce mă duce cu gândul la zicerea că facerea de bine este f-tere de mamă, se aplică fără drept de apel de cei urcați pe val de către studenți.


(15 octombrie 2023)  

Risipa de resurse și nevoia planidicării

Acum oamenii fug de planificare ca dracul de tămâie, pentru că în comunism s-a exagerat nepermis de mult cu planificarea. Planul cincinal din care se deduceau planurile anuale deveniseră un scop în sine, iar îndeplinirea și depășirea planului era țelul suprem al oricărui propagandist al partidului. Acum s-a căzut în extrema cealaltă, iar risipa de resurse care se înregistrează în toate domeniile a atind un nivel alarmant.

Lipsa planificării a dus la reglaje empirice în toate domeniile, cu efecte dintre cele mai puțin dorite, dar risipa de resurse tot risipă este orice s-ar spune, iar când este vorba de resursa umană, risipa reprezintă o problemă de cea mai mare importanță.

La ora actuală singura modalitate prin care se face planificarea în economia României este bugetul de stat, căci el are rol de reglare, fondurile fiind cele care stabilesc dimensiunea unui fenomen. Noi funcționăm într-o economie de piață unde legea cererii și ofertei este factorul esențial al dinamicii economice. Dacă cererea este mai mare decât oferta se caută și se găsesc modalități de suplimentare a resurselor. Dacă cererea este mai mică decât oferta, surplusul de resurse oferite, fie rămâne neutilizat și se pierde dacă nu este posibilă conservarea, fie este direcționat spre o altă zonă și utilizat acolo pentru a nu se pierde.

În domeniul educației se înregistrează cele mai mari diferențe între necesarul de resurse și disponibilul resurselor, respectiv, diferențele cele mai mari între cererea și oferta de pe piața muncii. Cred că ar fi interesant de construit matricea de corespondență dintre specializări oferite de facultăți și ramurile economiei care evidențiază câți dintre absolvenți merg în producție pe locurile pentru care s-au pregătit, spre a-și folosi cunoștințele acumulate. Dacă va exista cineva care va avea curajul să construiască o astfel de matrice, va ajunge la concluzia că reducerea risipei de resurse se va realiza doar printr-o planificare științific fundamentată, care să țină seama de intrările existente în sistemul educațional și de piața forței de muncă, despre a cărei imagine se realizează estimări cu un grad de finețe foarte bun. 


(04 octombrie 2023)

În 2024 se va da examen de admitere în ASE

Senatul Academiei de Studii Economice a hotărât reintroducerea examenului de admitere la facultate începând cu vara anului 2024. După părerea mea, este o măsură foarte bună, căci admiterea pe bază de dosar nu a fost relevantă, din moment ce rezultatele din ultimii zece ani arată o scădere a calității procesului de instruire în corelație cu scăderea nivelului de promovabilitate.

Este adevărat că admiterea pe bază de dosar este în statele civilizate unde corupția nu est endemică și unde funcționează auto-selecția și sistemul de plată a taxelor de școlarizare are caracter de reglare, dar nu este cazul în spațiul mioritic, unde contează să ai o diplomă, unde costurile sunt accesibile și unde criteriile de angajare nu prea au nicio legătură cu facultatea absolvită.

Îmi aduc aminte de frenezia care îi cuprinsese pe membrii senatului ASE atunci când s-a pus problema scoaterii examenului de admitere la facultățile din ASE, pentru a se face alinierea cu învățământul privat, de teama că nu vor mai veni candidați dacă se menține examenul de admitere, deși învățământ de stat avea sistemul de burse ca element esențial pentru reglarea numărului de candidați, dar mai ales pentru selecția acestora.

Să nu mai privim în trecut, ci să fim optimiști. Multă lume vorbea despre sistemul de meditații și votul de scoatere a examenului de admitere era în mintea unora bazat pe eliminarea sursei de îmbogățire a celor din anumite catedre ale ASE care dădeau meditații candidaților. Nimeni nu estimase că meditațiile se mutaseră la disciplinele de la bacalaureat ți vorba colegilor mei LOMONOSOV și LAVOISIER, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul se transformă.

Sunt sigur că decizia înțeleaptă de a se reintroduce examenul de admitere la facultățile din ASE este o măsură excepțională, care va soluționa problema creșterii calității studenților în general și a studenților de la Facultatea de Cibernetică în special. Abia acum regret că am ieșit la pensie, căci undeva prin anul 2026 mi-ar fi plăcut să lucrez la disciplina de Structuri de date cu studenți filtrați de un examen de admitere. M-am felicitat că am ieșit la pensie în 2012, că nu prindeam serii de studenți admiși pe bază de dosar, căci i-am căinat pe mai tinerii mei colegi când îmi vorbeau despre dificultățile pe care le întâmpinau la sala de curs și de seminar, când vedeau limitele tinerilor admiși pe dosar, dar fără calități de informaticieni.


(27 iulie 2023)

Eu și joggingul

De jogging m-am apucat dintr-o nevoie. Eram asistent universitar și practicant de YOGA. Făceam o ședință de YOGA și la un moment dat mi-am dat seama că risc să întârzii de la un seminar. M-am apucat să accelerez ritmul de executare a exercițiilor. Când executam un Lotus, am auzit o pârâitură în genunchiul de la piciorul drept. Nu m-a durut. După ce am terminat, am făcut un duș și am plecat să-mi țin seminarul. Spre seară au început durerile în genunchiul drept. M-am speriat. Atunci am decis să merg la magazinul București de la intrarea din Lipscani să cumpăr echipament de sport. Am ajuns acolo, mi-am luat pantofi sport și un trening. Chiar în seara aceea după ce am ajuns acasă am pornit la jogging. Am alergat câteva sute de metri. Mă durea genunchiul îngrozitor. Seară de seară am continuat să mă antrenez. După un an și un pic, am ajuns să alerg distanța de la maraton. Să mă laud, încheiam de peste 42 de Km făcând sprint.

Am multe întâmplări din jogging-ul practicat de mine, unele mai hazlii, altele mai puțin hazlii. 

Acum după ani și ani, merg pe bandă și am viteză 5 km/h dar uneori fac și sprinturi de 7, 8, 9 sau 10 Km, dar pe durată foarte scurtă de un minut. Nu alerg prin oraș că zona mea unde locuiesc este foarte poluată.



(12 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Florian secretarul

Pe Florian l-am cunoscut în vremea când era secretar la facultatea de Contabilitate. Aveam de rezolvat acolo o problemă și el a fost primul om din acel secretariat cu care am discutat. La mine, prima impresie contează. În cazul acela, la Florian am văzut că este un om extrem de ordonat. Avea totul pus la locul lui și ceea ce-mi trebuia mie se afla într-un registru pe care Florian l-a găsit rapid în fișet, pentru că el își cunoștea la perfecție locul de muncă.

Florian m-a impresionat prin modul în care vorbea. Eu nu am umblat niciodată elegant și multă lume care se uită la haină, mi-a vorbit nu urât, ci absolut mizerabil. Eu nu port costum și cravată. Merg destul de lejer îmbrăcat și am cămăși colorate. Florian m-a tratat omenește până a deschide eu gura și a mă prezenta și a-i spune ce hram port.

După ce s-a transferat la facultatea de Cibernetică în secretariat, cu Florian am colaborat ani în șir și mi-a dovedit că este un mare caracter. Eu am crezut că vorbește frumos doar cu profesorii. Florian vorbea frumos și cu studenții și le rezolva solicitările într-un mod exemplar.

Sunt oameni născuți să practice anumite meserii. Florian era secretarul de facultate perfect. Lucra foarte ordonat. Vorbea cu calm și avea vorbe frumoase pentru toată lumea. Dacă ar fi dau o notă persoanelor din secretariatele facultăților cu care eu am colaborat de-a lungul anilor, de departe, lui Florian îi voi acorda nota 10(zece) cu felicitări.


(15 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion BĂRBUȚĂ

Pe Ion BĂRBUȚĂ îl cunoșteam din vremurile în care amândoi eram asistenți universitari. El era asistent universitar la Catedra de Sport, iar eu eram asistent universitar la catedra de Cibernetică Economică. Ne-am întâlnit la examenele de admitere când preluam fiecare dintre noi sarcini de supraveghetori de sală. Ne-am întâlnit în baze de practică agricolă, căci acolo mergeau să fie alături de studenții din anii mici de studii, asistenții universitari și cel mult lectorii. Practica agricolă nu era pentru conferențiari și cu atât mai puțin pentru profesori.

Asistentul universitar Ion BĂRBUȚĂ era o fire veselă, un om dinamic, o persoană care caută soluții, le găsește și le pună în practică. M-a impresionat la Ion BĂRBUȚĂ calitatea de a descâlcii situații complicate și de a aplana conflicte. Îmi aduc aminte de o bază de practică în care doi politruci iscaseră o furtună într-un pahar cu apă și Ion BĂRBUȚĂ, deși era doar asistent universitar, comparativ cu politrucii, a avut tactul și inspirația de a pune problema altfel și totul s-a terminat frumos, iar studenții implicați, care erau puși la zid, au plecat spre treburile lor și toată lumea era mulțumită.

După Revoluție nu l-am mai întâlnit pe Ion BĂRBUȚĂ, dar bănuiesc că a evoluat și el, așa c um am evoluat fiecare dintre noi. Am înțeles că în ASE s-au organizat niște săli de sport la subsolul clădirii vechi din Piața Romană 6 și acolo au fost aduse echipamente de toate felurile. Am mers să le văd și eu. M-am convins că omul sfințește locul. Mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc atunci pe colegul meu Ion BĂRBUȚĂ, pe care îl prețuiam foarte mult pentru inițiativele pe care le avea căci el lucra cu studenții de la facultatea de Cibernetică și dacă facultatea avea echipă de fotbal, se datora lui Ion BĂRBUȚĂ, dacă facultatea avea rezultate la handbal, acestea erau în mare parte datorate lui Ion BĂRBUȚĂ. E mare lucru să pui suflet în ceea ce faci și Ion BĂRBUȚĂ făcea acest lucru.

Ion BĂRBUȚĂ a muncit din greu, căci așa au fost vremurile tinereților noastre, iar rezultatele s-au văzut. A făcut un doctorat. A urcat treaptă cu treaptă de la asistent universitar, la lector universitar, apoi la conferențiar universitar și a devenit profesor universitar în domeniul educației fizice și al sportului, unde nu este deloc ușor să ajungi profesor doctor, căci teza de doctorat nu se susține în ASE, ci la IEFS sau UNEFS cum se zice acum, ceea ce nu este treabă simplă, căci raportul cerere/ofertă este disproporționat la capitolul cerere, numărul conducătorilor de doctorat fiind extrem de redus. De aceea performanța profesorului Ion BĂRBUȚĂ este cu atât mai specială!

(28 martie 2023)

Numai proștii sunt lacomi și gafează

Un individ, mare conferențiar pe la o universitate pe undeva, s-a văzut și el coordonator la un proiect cu finanțare europeană și având pe mână banul gros, i-a clocit lui mintea să facă o inginerie. Și prost cum era, ingineria nu avea cum să fie deșteaptă. A cooptat niște studenți. I-a pus el la treabă. I-a pus să semneze niște tabele, dar banii îi încasa el, fără să le spună respectivilor. La un moment dat, a trebuit să facă și niște centralizatoare din care rezulta că banii fuseseră puși pe cardurile studenților, dar nu fuseseră transferați deloc acestora. S-a descoperit ingineria, tipul a trebuit să plece de la conducerea proiectului, dar a trebuit să plece și din facultate prin demisie. Omul obținuse prea ușor toate și chiar credea că tot ce zboară se și mănâncă cu fulgi cu tot, dar s-a dovedit că prostia are și ea un final nasol rău de tot.
Un bizar dintr-o televiziune cu ștaif, s-a gândit el, tot cu creier puțin că meciurile campionatului mondial de fotbal din Qatar sunt în bătaia peștelui și a achiziționat 780 de bilete pentru meciurile importante de la campionat și le-a vândut la suprapreț. Escrocheria a ieși la iveală căci erau niște chestii care filtrau pe cei care intrau și au fost inși care la finala mică deși plătiseră bani mulți nu au avut acces căci li s-a refuzat automat accesul. Respectivii au reclamat și bizarul a intrat în c-c-t. Cine e prost și lacom, are o singură soluție, drumul spre hazna.

(18 ianuarie 2023)

Să ne reamintim despre lucruri din 26 decembrie 1989

Eu, care am trăit în comunism 42 de ani știu ce a însemnat comunismul și nimeni și nimic nu trebuie să-mi dea mie lecții despre acele vremuri. Comunismul a fost o societate ca oricare alta. Cine era capabil evolua și atunci ca și acum. Cine se văita atunci, se vaită și acum. Cine a căutat motive să-și justifice ineficiența o face și acum, căci nimic nu s-a schimbat atât de mult încât să curgă lapte și miere și eu să stau cu gura căscată pentru a-mi cădea în ea bucatele alese, doar arătate cu degetul.

Voi propune acum un document elaborat în grabă și răspândit în 26 decembrie 1989 în rândul studenților, căci vremurile erau tulburi, se duceau lupte, apăruseră teroriștii și televiziunea manipula vârtos din studioul 4, iar vulgul credea că tot ce zboară se și mănâncă.

Citind aceste texte, veți vedea că spiritul de acum 33 de ani a rămas neschimbat, deși el venea din comunism. Oamenii aveau lozincile propagandiștilor și manipulatorilor comuniști, preluate de către ei la rândul lor din manualele de propagandă de la marile universități franceze, germane și americane, căci cine avea de învățat învăța. Topica frazelor de azi nu s-a schimbat deloc. Chiar solicitările au rămas aceleași, deși trebuiau să mai evolueze un pic. Este suita de doleanțe unde unii cer totul, fără să ofere nimic.



(26 decembrie 2022)

Are cineva curajul să calculeze indicatorii pentru universitatea sa?

Acum de când cu digitalizarea și cu transparența, există date pentru a calcula tot felul de indicatori din economie în general și pentru universități în special.
Indicatorul de finalizare pentru o promoție, IFP se calculează după formula:
IFP = (NSA / NSS) * 100
unde:
NSA - numărul studenților care au absolvit cu examen de licență o facultate,
NSS - numărul studenților care au început primul an de studii la momentul T.
Dacă în prima zi de cursuri NSS = 100 și după ce s-a terminat examenul de licență la T+3 NSA = 40, rezultă că indicele de finalizare al promoției T+3 este IFP = 40%. 
Un alt indicator care merită să fie calculat este acela al ocupării în concordanță cu specializarea oferită de facultate, IOS, indicator dat de formula.
IOS = (NAO / NSA)* 100
unde:
NAO - numărul absolvenților care ocupă posturi strict pe specializarea oferită de facultate,
NSA - numărul studenților care au absolvit cu examen de licență o facultate.
Dacă din totalul absolvenților care au absolvit examenul de licență NSA = 40, un număr de tineri licențiați NAO = 30 ocupă în producție posturi exact pe specializarea pentru care s-au pregătit, IOS = 75%.
Discuțiile apar atunci când indicatorii IFP  și IOS sunt alarmant de mici, căci înseamnă risipă de resurse, în ideea că tinerii abandonează studiile, respectiv, că tinerii nu-și găsesc joburi pe piața forței de muncă. Cauzele sunt multiple, nu sunt însă cu siguranță la tineri, aceștia sunt doar victime ale unui sistem educațional care nu se pliază pe cerințele tinerilor și pe cerințele pieței de forță de muncă.

Întrebare de 100 de puncte: are cineva curajul să-și calculeze la el la facultate acești doi indicatori? Aud?

(17 octombrie 2022)

Învățământul universitar în pandemia 2021-2022

Anul universitar 2021 - 2022 a început rău, căci situația pandemică este deosebit de gravă după:
- UNTOLD cu colectivități de 75.000 cetățeni pe seară,
- congresul PNL într-o sală cu 5.000 de suflete,
- procesiunea de pupat racla cu moaște de la Iași,
unde toată lumea a dat asigurări că se vor respecta toate regulile de distanțare, de igienă și de limitare a răspândirii coronavirusului SARS COV 2, chiar și în varianta Delta. Chiar dacă în mediul academic oamenii s-ar zice că au un alt nivel de înțelegere comparativ cu:

- copii,

- bătrânii de la țară,

- oamenii slab calificați,

se înregistrează totuși un număr ridicat de tineri studenți, profesori și personal auxiliar care refuză să se vaccineze. Este dreptul lor. Instituțiile de învățământ superior, ca să nu-și facă probleme în plus, recurg la derularea de cursuri și lucrări practice, acolo unde este posibil în sistem online. În așa fel:

- universitățile nu au probleme,

- studenții sunt lăsați în pace,

- nu apare presiune pe profesori,

- toată lumea este mulțumită.

Vor apare probleme în viitor, căci se știe că pe durata războaielor nu prea se face carte și diplomele eliberate absolvenților care includ ani de război sunt mult mai puțin valoroase decât cele ale studenților care au frecventat toți anii de studii doar pe timp de pace. Și în cazul pan demiei, este clar că studenții care au în perioada studiilor lor anii universitari 2020-2021 și 2021-2022 vor fi considerați ca fiind cu un nivel de pregătire ceva mai slab și vor fi tratați ca atare, nu cu voce tare, dar așa va fi. Eu știu cum se discuta despre profesorii și inginerii făcuți pe puncte în anii 50 de început ai comunismului, când erau încurajați tinerii cu origini muncitorești să facă liceul condensat și facultatea comprimată, sistemul fiind cel pe puncte, din care o pondere important o avea originea sănătoasă a studentului care provenea din familii proletare sau el însuși provenea din muncitorime, care în antiteză cu cei proveniți din zona intelectualității sau ai burgheziei decăzute, care erau depunctați și chiar respinși din cauză de dosar necorespunzător.

În ziua de azi, studenții nu au nicio vină. De vină este sistemul care nu a fost construit în așa fel încât să preia șocul generat de pandemie și să aibă dezvoltate abordări online complete.




(16 octombrie 2021)