Calificat, profesionist, specialist, expert

Văd frecvent tineri cu sacul în spate, cu care livrează mâncare clienților și mă gândesc la nivelul lor redus de calificare, cum tot atât de mulți sunt și cei care aranjează marfa în magazine sau spală geamurile blocurilor sau clădirilor de birouri, care tot un nivel de calificare slab au.

În mintea mea, aia pe care o mai am acum la 78 de ani câți am acum, consider că un om este calificat dacă și numai dacă:

- a mers la un curs de calificare,

- a făcut un stagiu de practică în meserie,

- a susținut un examen în fața unei comisii,

- a obținut un certificat de calificare,

- a lucrat cel puțin șase luni în meserie.

Eu nu cred în meseriașii fără documente care să le certifice calificarea nu reprezintă foarte mare încredere, căci meseria furată este doar un miot, iar meseria chipurile, învățată la locul de muncă, nu este o garanție, știut fiind faptul că în ziua de azi nu avem niște meșteri recunoscuți pe lângă care ucenicii să învețe meserie.

Se vorbește foarte mult despre profesioniști și s-a ajuns în punctul în care conceptul să fie demonetizat. În opinia mea, un absolvent șe școală de meserii sau de facultate, este un profesionist dacă și numai dacă:

- are o diplomă pe care scrie numele lui și un calificativ foarte bun, nu bun; repet, să fie foarte bun,

- lucrează de cel puțin trei ani la același loc de muncă și colegii îl apreciază pentru munca lui,

- unde merge și execută lucrări, lasă loc de bună ziua și va fi chemat să rezolve și alte probleme,

- se mândrește cu ceea ce face și oricând este solicitat, lasă ce face și merge să rezolve problema.

Dacă un om își zice profesionist, dar o face doar pentru a se da rotund, trebuie evitat și nu ceea ce zice el este valabil, ci ceea ce zic cei cu care a interacționat în rezolvarea de probleme. Numai un profesionist este cel care este recomandat prietenilor, de către cel acre le-a rezolvat problema.

Termenul specialist a devenit un fel de batjocură, căci prea mult prin televiziuni sunt chemați tot feleul de nene și sunt chemate tot felul de tanti, care se împopoțonează cu calificativul de specialist, ceea ce în opinia mea este o exagerare, din moment ce respectivii sau respectivele nu au trecut prin stadiile de persoane calificate și persoane care s-au remarcat prin profesionalism. Un specialist, ca să nu facă parte din categoria ridicolă de indivizi care se auto-intitulează specialiști, trebuie ca atunci când este solicitat să rezolve o problemă, să arate că știe despre ce este vorba și oferă cea mai bună rezolvare a problemei, în timpul cel mai scurt, la prețul cel mai bun și cu cât mai puține vorbe.

Nici ceea ce se spune despre indivizii care se auto-intitulează experți nu este ceva  favorabil, căci undeva în spațiul mioritic plouă cu experți. În opinia mea, din 500 de specialiști doua 2 sau 3 sunt experți. Un expert este un nene care are în spate un trecut glorios în meseria lui și care când apar probleme grele este chemat, oferă soluții și prin aplicarea soluției dată de el, problema se rezolvă. Cel care este expert are niște calități cu totul ieșite din comun și îi lucește ochii-n cap de inteligență, de curaj, de siguranță, de pricepere și de încrederea pe care în el. 


(17 septembrie 2025)

Cine este cu adevărat specialist?

Îmi aduc aminte că înaite de 1989 când spuneai cuvintele specialist și profesionist, era ceva în bătaie de joc, pentru că pe vremea comuniștilor fuseseră puși pe funcții de specialiști și de profesioniști niște indivizi care aveau dosar bun, dar care ca meserie erau departe de a fi specialiști sau profesioniști. După 1989 dosarul de cadre și calitatea de membru al partidului comunist, au fost înlocuite cu slugărnicia și cu carnetul de partid aflat la guvernare, căci imediat ce un partid ajunge la guvernare populează numeroase poziții din administrație cu membrii de partid fideli, pe care șefii lor îi consideră apți să fie răsplătiți pentru tot ceea ce au făcut pentru partid, fără a se ține seama în niciun fel de pregătirea profesională și de experiența respectivilor în domeniul unde sunt numiți șefi. 

Există domenii extrem de sensibile unde profesionalismul și calitatea reală de specialist își spune cuvântul, căci nu va opera niciodată pe creier sau pe inimă, un nene care nu a terminat facultatea de medicină, care nu a parcurs toate etapele de a deveni medic specialist și care nu are în spate muncă de documentare și nenumărate ore de asistare în sala de operații, dar și de participare efectivă în cadrul unei echipe care operează efectiv un pacient. Sunt domenii unde așa ceva nu se impune, pentru că omul devine potrivit la locul potrivit doar prin simplul fapt căî există un șef care îl așează pe om pe un scaun și automat, omul devine potrivit la locul potrivit. Ba mai mult, doar pentru simplul fapt că el ocupă un anumit scaun, devine automat și cel mai bun specialist în domeniu, un profesionist autentic, deși nu are studiile necesare, deși nu are experiență practică în domeniu, deși nimic nu-l recomandă în rândul colegilor și cunoscuților, pentru a avea calitatea de profesionist sau de specialist. Deci și acum, ca și în vremurile comuniste, cine este catalogat drept profesionist sau specialist, trebuie să aibă mare grijă să nu fie luat în derâdere de cei din jur, iar pentru aceasta, el trebuie să facă dovada că are studiile necesare, că a lucrat în domeniu ani buni și mai ales, că are rezultate recunoscute de cei din domeniu.


(13 octombrie 2023)

Omul băț de chibrit

Nu mă refer la omul foarte înalt și slab, căci acestuia i se spune ironic scobitoare. Mă refer la omul care arde ca un băț de chibrit. Am cunoscut un tânăr student, un om remarcabil, care a fost șef de prom,oție cu o medie astronomică. Cred că la viața lui de student a avut doar o notă de 9, toate celelalte fiind numai note de 10. Acest om excepțional, după terminarea facultății a mers să lucreze undeva, un loc de muncă absolut deosebit și am avut ocazia să colaborez și eu cu echipa din care fostul meu student făcea parte. Am avut surpriza să văd că omul strălucitor devenise un om blazat, aproape transparent, care nu făcea nimic ieșit din comun. Eu îl știam ca programator și în studenție el era un programtor foarte bune. Acea idei. Avea inițiative, scria texte sursă foarte mișto. Acum era de nerecunoscut și m-am întristat. 

El era omul băț de chibrit, care a ars la intensitate maximă în studenție și s-a epuizat, devenind  după terminarea facultății un om de nivel undeva sub medie. Nu mă apuc să fa nicio evaluare și nicio afirmație, cum că există o resursă constantă și distribuirea ei se face în timp și dacă cineva a greșit și o face pe un interval scurt devine un ratat, un om banal, un neinteresant.

(16 iunie 2023)

Ce înseamnă să fi neprofesionist...

Zilele acestea mi-au arătat că în televiziuni sunt oameni lipsiți de profesionalism. Lipsa de profesionalism se vede din:
- vocabularul utilizate, bântuit de șabloane enervante,
- enunțarea de probleme minore, nesemnificative,
- folosirea de întrebări tâmpite,
- insistența pentru a obține răspunsul dorit,
- gesturile care nu au nicio legătură cu contextul,
- repetarea de cuvinte de legătură, enervante,
- considerarea ascultătorilor ca fiind retardați prin folosirea lui atenție,
- prezentarea de amănunte fără legătură cu problema,
- înșiruirea de termeni greșiți,
- construirea de fraze confuze,
-  folosirea de cuvinte abrupte, disproporționate,
- introducerea cuvintelor care relativizează.
În viața de toate zilele neprofesioniștii sunt peste tot, datorită faptului că ocupă poziții fără să aibă calificarea necesară, crezând că acele poziții li se cuvine, căci ignoranții nu au simțul măsurii și nici simțul ridicolului. Ei cred că dacă sunt așezați pe un scaun sau dacă îmbracă o haină, instantaneu devin și cei mai pricepuți, cei mai meseriași, cei mai deștepți, cei mai experimentați, lucru total neadevărat.

(29 august 2022)

Facultatea trebuie să dea o meserie!

Noi aveam vorba aceea că nu mi-am tocit 5 ani pe băncile facultății degeaba. Acum este vorba de 3 ani și încă doi ani la masterat și cu încă trei ani la doctorat, deci vorba ar fi că tânărul nu și-a tocit 8 ani degeaba coatele pe băncile facultății.

Și totuși...

Sunt facultăți înființate pentru profesori, căci nevoia socială pentru ceea ce se învață acolo este extrem de redusă. Sunt facultăți înființate pentru a oferi o diplomă de studii superioare, pentru cei care nu doresc să depună eforturi peste o limită suficient de scăzută.

În opinia mea, o facultate trebuie să ofere o meserie celui ce o urmează.

Facultatea de contabilitate îi dă absolventului meseria de contabil.

Facultatea de management îi dă absolventului calificarea de manager.

Facultatea de farmacie îi dă absolventului său calificarea de farmacist.

Facultatea de arhitectură scoate arhitecți.

Facultatea de actorie scoate actori.

Facultatea de regie scoate regizori.

Este de dorit ca fiecare facultate să-și definească meseria pe care o învață studentul și cu care pleacă de pe băncile sale, pe care civilizat este să o și practice, ca absolventul să conchidă că nu și-a tocit 3+2 ani pe băncile facultății degeaba. Frumos este ca fiecare facultate să aibă meseria ei, adică să nu fie două sau mai multe facultăți cu nume și cu programe de învățământ total diferite care să scoată absolvenți cu aceeași meserie, căci nu are nicio logică.

Îmi amintesc de faptul că am căutat în Catalogul Ocupațional din România - COR niște meserii și am avut surpriza să văd că ele nu există. Marii profesori au preocupări mult prea elevate în sferele lor, pentru a pierde timpul coborându-se la chestiile lumești ale meseriilor pe care ei le oferă studenților care cugetă să urmeze cursurile pe acre ei le predau. Așa se explică absența din COR a unor meserii pentru care există programe în facultăți, profesorii din acele facultăți, probabil așteaptă ca lumea de pe drum să le facă munca lor de a defini meseria pe care o pregătesc ei în facultate pentru COR sau este și situația ca ei să nu pregătească nicio meserie, ceea ce este absurd, fără sens, căci un ambalaj frumos se dovedește că nu conține nimic și punga este goală, iar absolventul e aruncat pe piața muncii ca un avorton fără viitor.

(07 august 2022)