Membru A.C.M.

La noi la români contează extrem de mult, pentru necunoscători, ce scrie în CV. Dacă un individ arată diplome, certificate și alte astfel de nimicuri sau bizareri, ia fața cititorului neavizat. Este bine de știut că în multe locuri, dacă plătești 100$ pentru a deveni membru al unei asociații, automat primești diploma prin care ți se certifică obținerea calității de membru, fără a fi vorba de un proces de selecție, de merite speciale, de voturi sau de analize complexe. Ideea de bază este să-ți faci o caracterizare, să plătești taxa de membru și cam atât. Nici nu e greu să se tipărească un certificat personalizat. Sunt academii care oferă și plachete de arint, de aur, de platină, pentru cine pune banul și sunt deosebit de spectaculoase. Are balta pește. Numai dacă trimiți o intenție de a deveni acolo academician, primești oferta completă a atestatului pretipărit și poza plachetei. Doar să alegi și să plătești.
În vremurile de demult, existau proiecte finanțate care admiteau plata unor taxe, cumpărarea de cărți de specialitate, plata unor abonamente la biblioteci digitate cu acces 24/24 pe o lună sau pe un an și efectuarea de mobilități, cu asigurarea transportului, cazării și diurnei de hrană, fără acces la Internet.
În acest context, cât timp a avut loc finanțarea am cotizat în calitate de membru ACM și aveam și diploma care atesta această apartenență, eu fiind profesor și lucrând în domeniul informaticii, nimic mai mult.

Am deschis acest subiect pentru a demitiza acele CV-uri înțesate de tot felul de diplome și certificate care se obțin prin plata unor taxe și prin prezentarea persoanei care lucrează în domeniu, fără a fi vorba de condiții restrictive de niciun fel, care să însemne coeficient de respingere ca la conferințe de peste 30%. Au fost situații în care un nene a fost invitat să i se ofere o medalie de aur  de către o fundație, căci el a fost selectat. Numai că trebuia să plătească o taxă de 4.000$ care includea:

- festivitatea de premiere la un hotel luxos,

- cazarea și niște vizite,

- taxa de a deveni membru al unei organizații științifice,

- un album al premianților,

- alte cheltuieli.

Dacă ar fi luată în considerare faptul că medalia de aur nu depășea 500$ este clar că aici vorbim de un business și în anii imediat următori ai Revoluției din 1989 au venit pe aici tot felul de oferte unde băgai banul și obțineai un ceva pompos care-ți gâdila orgoliul, chiar și spațiu într-un houshou copertat mișto. Nu mă impresionează premiile date de scara unui bloc pentru oarece opere de artă, atât timp cât nu sunt însoțite de cecuri de peste 500.000 EURO și nici diplomele de excelență sau așa_zisele diplome omagiale pentru aniversări de #@ de ani; când se știe exact că aniversările se fac la 50 sau 100 sau 500 sau 1.000 de ani și nu când îi bubuie breunuia prin minte că vrea o paranghelie.

Ați auzit de doctorate la MIT? Ați auzit de premiul NOBEL. Aș vrea să văd și eu un român patriot, născut și trăitor pe meleaguri mioritice care a luat un doctorat la MIT sau un premiu NOBEL în ceva.

(28 decembrie 2025)

Peste 20% din diplomele de studii superioare în circulație sunt false!

A existat cândva ideea de a avea o bază de date a diplomelor universitare din spațiul mioritic, numai că minunea nu a durat decât trei zile și s-a oprit pentru că nu s-a găsit finanțarea acestui proiect fundamental pentru sănătatea învățământului superior cel mioritic. De fapt nu s-a dorit, pentru că având o bază de date cu diplomele reale, adevărate, ale absolvenților pe bune din învățământul superior, oricine ar fi verificat o diplomă, ar fi văzut dacă e adevărată sau e falsă și cele peste 20% de diplome false ar fi ieșit din circulație mai mult sau mai puțin zgomotos.

Procesul de digitalizare e lent în spațiul mioritic pentru că el scoate la iveală toate incorectitudinile din societate, ori lucrul acesta de curățire a cangrenelor din societate nu convine unei poărți importante dintre cetățeni, căci la 20% din dipliome false, corespund 5% din populația activă, ceea ce înseamnă inși care se dau exact ceea ce nu sunt, pentru a ajunge miniștri, deputați, senatori sau cine știe ce mai tipologie de funcționari cu salarii grase, obținute fraudulos.

N-am scos o vorbă aici despre diplomele de bacalaureat false, care și acestea or fi cu zecile de mii, dar nici despre diplomele obținute fraudulos, de către inși care au trecut prin licee sau prin facultăți ca gâsca prin apă, plătind bani grei pentru promovarea de examene, pentru note în cataloage și pentru promovarea trimestrială, pentru a ajunge la examenul de bacalaureat ca să-l promoveze tot fraudulos.

Dacă plagiatul a fost evidențiat de o aplicație care identifică sursele de așa-zisă inspirație, dar pe românește se traduce prin copy-paste, digitalizarea ar aduce limitări dure de furt și de fals în procesele de instruire, căci examenul susținut online înseamnă cu mult mai mult decât a rezolva un test grilă, ci a folosi inteligența artificială de analiză a multor parametri pe care îi oferă cel ce susține examenul, inclusiv analiza testării pe bază de amprentă a caracterelor tastate pentru a furniza răspunsuri și rezultate.

Mai este de așteptat, dar drumul este sigur, căci fără digitalizare nimeni nu ne mai ia în considerare, exact cum s-a întâmplat cu comenzile care trebuiau plătite numai cu cardul, ceea ce a generat pentru o bună bucată de timp, izolare și nimic altceva, trebuind ca și noi să operăm cu cardul bancar. 

(30 noiembrie 20250

De ce vrea lumea să facă doctorate în știință?

Am stat și m-am gândit cum să dau un răspuns cât mai corect la întrebarea de ce vrea lumea să facă doctorate în știință și am găsit o serie de răspunsuri, pe care le enumer aici, în continuare. 
Lumea vrea să facă doctorate în știință, pentru că:
- doctoratul este condiție de admitere într-o meserie, ca de exemoplu, asistent universitar,
- promovarea pe funcțiile de lector, conferențiar și profesor universitar cer doctorat,
- dacă ai doctoratul primești un procent în plus la salariu,
- doctoratul este echivalat automat cu gradul unu din  învățământ,
- în cercetarea științifică acesta este dovada trecerii unui prag superior al activității,
- unii doresc să aprofundeze un domeniu și să obțină titlul de doctor pentru ei,
- titlul de doctor în știință într-un CV dă bine,
- li s-a oferit oportunitatea de a face ceva fără mare efort și nu vor s-o rateze,
- o diplomă în plus, fie ea și de doctor, dacă se poate, nu strică la o adică,
- cei care nu au simțul ridicolului, cred că a fi doctor în știință este o banalitate.
La viața mea am întâlnit tot felul de personaje, care mai de care mai doctor în ceva, dar foarte puține persoane care au titlul de doctor pe care le-am întâlnit chiar au folosit rezultatele din tezele lor de doctoral la locul lor de muncă, pentru a dovedi că n-au pierdut timpul degeaba în stagiile lor doctorale.

(20 februarie 2025)

Tipuri de teze de doctorat

Există mai multe tipuri de teze de doctorat și mă voi strădui să le identific pe toate, să le definesc și eventual să le exemplific.
Teze de doctorat adevărate sunt acele teze construite cu multă trudă, care au la bază o documentare serioasă și includ soluții originale din punct de vedere teoretic, soluții obținute într-un autentic proces de cercetare științifică.
Teze de doctorat plagiate sunt acele teze în care autorii au inclus fragmente mai mici sau mai ample din alte lucrări științifice originale, ale altor autori, fără a indica sursa. Machedonii au un proverb: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Deci, dacă într-o teză de doctorat plagiatul reprezintă 4% sau 5% sau 30%, teza de doctorat și-a pierdut originalitatea și este o teză de doctorat plagiată, iar autorul ei plagiator se numește.

Teze de doctorat mediocre sunt acele teze realizate în dorul lelii, fără o documentare solidă, fără soluții originale date problemelor, ci mai degrabă sunt înșiruiri corecte de idei preluate de colo șoi de colo, fără a avea o logică sau un fir roșu conducător sau o analiză comparată. Ele sunt texte din care cititorul nu înțelege prea mare lucru, pentru că nu se constituie în sinteze complete, ci sunt niște preluări neglijente, nesistematizate din literatura de specialitate, îmbrăcate în false construcții care să dea senzația că s-a derulat un proces de cercetare științifică, dar finalitatea lipsește sau rezultatele sunt afectate în rigurozitatea lor, iar la verificări fără pretenții se văd erori fundamentale.

Teze de doctorat ca și inexistente sunt acele teze care  au fost susținute, în fața unor comisii speciale care au acces la secrete de nivel maxim, iar după susținere sunt puse în mape sigilate, la care au acces specialiști care au același nivel de acreditare pe care l-a avut comisia în fața căreia a fost susținută teza care a acordat titlul de doctor. Este cunoscut că tezele de doctorat se susțin în ședințe publice și tezele sunt puse la dispoziția publicului larg pentru a fi consultate la biblioteca universității unde se susțin aceste teze. Din moment ce tezele nu parcurg pașii necesari, se încalcă principiile doctoratelor, ceea ce convin anumitor categorii pentru care doctoratul nu mai este de mult timp știință, căci știința nu este la secret.

Tezele de doctorat auto-denunțate sunt acele teze de doctorat pe care autorii lor le retrag din circuit chiar și dacă au fost susținute și au fost acordate titlurile de doctor în știință pentru ele. Autorii renunță la titlurile științifice din varii motive, despre care nu vreau să vorbesc, dar aici se exclude situația că teza este atât de bună și de valoroasă încât ar impune ca multe alte teze să fie considerate ca necorespunzătoare și respectivilor autori să le fie retrase titlurile de doctori. Altele sunt cauzele din care autorii solicită anularea diplomei de doctor, retragerea titlului științific și distrugerea exemplarelor din teza auto-denunțată.

Teze de doctorat viciate sunt acelea în care conducătorul de doctorat a pierdut această calitate datorită unor motive întemeiate, drept care unele etape ale stagiului doctoral se reiau, pentru asanarea acelor cauze care au generat încetarea calității de conducător științific al doctorandului sau chiar a celui care a obținut titlul științific, care titlu este afectat de incidentele legate de conducătorul științific.

(19 februarie 2025)

Nu te apuca să faci un doctorat dacă....

Nu te apuca să faci un doctorat dacă:
- nu ai timp pentru așa ceva,
- nu ai chemare pentru muncă grea de 3 - 5 ani,
- nu-ți place să mergi prin biblioteci,
- ai oroare să lucrezi în echipe de cercetare științifică,
- vrei să faci lucrurile care să-ți iasă din prima,
- ai o muncă de conducere care te absoarbe cu totul,
- ți-a trecut vremea și te-ai uzat,
- o faci de gura altora, nu că vrei tu,
- n-ai chef să te justifici pentru soluțiile alese în teză,
- nu ai combustibil în tine de ars pe termen lung,
- ai prea multă șmechereală decât este permis, că nu ține în teză,
- crezi că plagiatul este o soluție salvatoare,

- nu-ți place să scrii articole, referate, cărți,

- ești certat cu disciplina specifică redactării de texte,

- nu-ți place să primești sugestii sau observații,

- nu ții la tăvăleală în seminarii științifice.

(26 ianuarie 2026)

Doctoratul ca gâdilătură la orgoliu

Românii, prin excelență sunt un popor de oameni extrem de orgolioși. Proverbul prin care ne dorim să moară capra vecinului este expresia orgoliului la nivel maxim, căci dacă moare capra vecinului, chiar dacă este o capră râioasă, numai piele și os, în mahala rămânem doar noi cu capra noastră și ne-am satisfăcut orgoliul de a fi singurii cu capră de acolo.

Deși în sinea noastră știm fiecare dintre noi cât valorăm, ne dăm în fața celorlalți armăsari pur sânge șiși în sufletele noastre știm că suntem doar niște mârțoage oarecare. Când ne scriem CV-ul punem acolo tot felul de școli absolvite, deși acele școli figurează în ierarhizări pe poziții jenante sau nici nu apar, punem titluri academice care nu au nicio acoperire în acumulări științifice, ci sunt expresia unor relații financiare obscure, punem participări la manifestări științifice de hol de bloc, dar și la cursuri de scurtă durată de care nu a auzit nimeni. Enumerăm acolo Ț domenii în care avem expertiză, deși de unele nici în stația de tramvai nu am auzit măcar. Oricum, ne acoperim de penibil dacă ortografiem greșit nume de universități, de masterate, de doctorate sau de diplome și de certificate.

Diplomele de licență care curg pe bandă rulantă nu mai impresionează pe nimeni, asemeni diplomelor de mastere, făcut la vârste când alții își plimbă nepoțeii în parcuri. Doar diplomele de doctor în oarece domenii sunt interesante, căci doar ele ne mai gâdilă la orgoliu, mai ales în fața celor care nu știu ce înseamnă a fi doctor și a profesa în orice alt domeniu decât în domeniul în care, chipurile, s-ar fi derulat stagiul de cercetare științifică, dacă s-a derulat cumva, pe durata stagiului doctoral, care la unii nici n-a existat din lipsă de timp, lipsă demonstrată cu creionul pe hârtie. Tinerii valoroși stau departe de doctorat ca dracul de tămâie, pentru că spun cu voce tare și de la obraz, că doctoratul s-a demonetizat și pari un bizar și jumătate dacă spui că ai făcut un doctorat după anul 2000.

Mai nou, unii dețin mai multe titluri de doctor și-și scriu pe cărțile de vizită dr. dr. dr. DOREL și știm precis că va penetra la perfecție o țeavă de apă sau de gaz, producând un dezastru seducător.

(21 octombrie 2024) 

Cine este îndreptățit să facă un doctorat?

Un coleg de-am meu de la Catedra de Statistică Economică din ASE a avut curiozitatea de a face o analiză a doctoratelor care au fost susținute de-a lungul anilor în domeniul economic în București și din tabelele construite de el, a rezultat că după anul 2000 a avut loc o explozie a susținerii de teze de doctorat, ceea ce ar duce în mod normal la ideea că după anul acela s-a produs o iluminare instantanee a poporului și în mod normal cu atâția doctori în tot felul de specializări, ar fi trebuit ca activitatea de cercetare științifică să se dezvolte într-un asemenea ritm, încât țara noastră să fi fost inundată de descoperiri științifice fundamentale și de premii NOBEL, cum niciun popor n-a mai avut vreodată în istoria lui. Și totuși ceva nelolocul lui s-a produs, altfel spus, au derulat cicluri doctorale nenumărați nefericiți, care nici ei nu știau ce e de capul lor, în condițiile în care nici conducătorii de doctorat nu erau ce trebuiau să fie, din moment ce ștacheta exigenței a coborât nepermis de mult.

Legenda zice că un nene a fost solicitat să fie membru într-o comisie de analiză a unei teze de doctorat. Întâmplarea a făcut ca acest nene să aibă o memorie bună și să păstreze în biblioteca lui tezele de doctorat cărora le făcuse referat de apreciere în calitate de membru al comisiei. Citind acea teză, i s-a părut suspect că semăna cu o altă teză analizată de el cu ani în urmă. A căutat în biblioteca sa, a găsit ceea ce căuta și nu mică i-a fost surpriza să constate că teza care îi parvenise recent era identică cu teza susținută de un alt autor mai demult ca:

- titlu,

- număr de pagini,

- conținut,

- bibliografie,

- anexe,

adică bietul om avea în față aceeași lucrare în dublu exemplar, dar erau diferiți doar autorii. Legenda vorbește și de un scandal, dar nu vreau să dezvolt aici și acum subiectul, pentru că rostul meu este să răspund la întrebarea din titlul acestui articol.

Sunt îndreptățiți să facă un doctorat numai și numai cei care vor derula exclusiv activitate de cercetare științifică, în domeniul în care au elaborat teza de doctorat, fie că este vorba de cercetare științifică de dezvoltare, fie că este vorba de cercetare științifică fundamentală.

Sunt îndreptățiți să facă un doctorat numai și numai cei care vor derula activitate de cadru didactic în mediul academic, pe care o împletesc constant cu activitatea de cercetare științifică din laboratoarele departamentului unde lucrează ca profesori sau conferențiari sau lectori sau asistenți universitari și predau discipline strict legate de domeniul în care au scris teza de doctorat.

Sunt îndreptățiți să facă un doctorat numai și numai cei care vor derula în mod individual și constant activitate de cercetare științifică individuală într-un mediu pe care și l-au creat singuri, în prelungirea unor activități practice, fiind dotați cu calități speciale bazate pe creativitate și inventivitate, care de-a lungul timpului au obținut rezultate concretizate prin brevete de invenții aplicate cu succes în producție.

Ceilalți, fără calități reale dovedite de cercetători științifici,  care din orgoliu fac doctorate, doar pentru a scrie pe cărțile de vizită că ei au titlul de doctor, vor derula stagii de tip munca în zadar, iar tezele lor de doctorat care nu au și o continuare în activitatea de cercetare științifică viitoare, sunt doar niște fructe stafidite care nu vor folosi la nimic, căci dacă chiar erau ceva de ele, autorii lor ar fi fost niște măreți cercetători științifici sau ar fi lucrat în domenii de vârf unde prin descoperirile lor ar fi adus un plus special tehnologiilor din secțiile de producție sau în proiectarea unor produse folosind principii sau materiale revoluționare, aș mai zice. Ca să facă teze de doctorat fără valoare științifică, încât diplomele în loc să le pună în ramă pe perete mai bine le-ar folosi ca hârtie igienică, mai bine timpul l-ar folosi altfel, corespunzător mediocrității care-i definește pe autorii unor astfel de teze de doctorat care formează gunoiul unor biblioteci care suportă orice. 

(07 octombrie 2024)

Cât din timpul tău liber îți mănâncă doctoratul?

Ca să faci un doctorat, înseamnă:
- să pregătești admiterea la doctorat,
- să te documentezi,
- să-ți alegi tema de cercetare științifică,
- să faci cercetare științifică,
- să scrii și să publici articole științifice,
- să mergi pe la conferințe științifice,
- să elaborezi niște referate științifice de cel mult 40 de pagini,
- să scrii teza de doctorat de cel puțin 150 de pagini,
- să susții teza în ședință publică,
- și încă multe altele.

Toate aceste activități mănâncă timp și nimic nu se prognozează, căci ideile nu-ți vin la comandă, iar originalitatea abordărilor ține seama de inspirație și niciodată nu se știe exact cum stau lucrurile acolo. Sunt situații în care te zbuciumi o lună și nu se vede nimic, cum tot așa, sunt situații în care ideea strălucitoare apare într-o secundă, când nu te așteptai și nici nu-ți dai seama de unde a venit.

Cine este ministru, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este parlamentar, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este primar, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este barosan, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este vedetă, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este președinte de partid, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este mare director, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Documentarea înseamnă să stai să citești cărți, articole, studii cam 4 la 6 ore zilnic, cel puțin 5 luni de zile până te pui pe picioare cu detaliile și subtilitățile din domeniul în care vrei să faci teza de doctorat.

Un articol de 7 pagini nu se face bătând din palme. El trebuie să aibă undeva la 10 titluri strict pe domeniu în bibliografie. Trebuie să conțină și cel puțin o idee originală. O pagină se scrie greu, căci trebuie nădușită, nu glumă, pentru a fi o construcție acceptată în lumea științifică. Articolul se construiește după regulile revistei unde vrei să-l publici și elaborarea lui durează luni bune, cu frământări, cu dubii, cu dorința de a-l perfecționa și mai ales, cu temerile de a nu include acolo chestii greșite. Nici nu mă gândesc la ideea de a plagia din alte surse, căci acum cu software anti-plagiat, eșecul este garantat dacă încerci să preiei aiurea fără să indici sursa.

Doctoratul înseamnă muncă, muncă și iar muncă. A crede că poți pune pe alții să facă ceea ce trebuie să faci tu, adică să scrie în locul tău, orice, absolut orice, un articol, un referat, un capitol de teză, este eroarea erorilor, căci respectivii fac ei ce fac și strecoară acolo șopârlițe, ca atunci când nu mai cedezi șantajelor, să te dea în gât, adică să spună ce este greșit în ceea ce ți-au livrat, chiar contra cost, pentru a te compromite.

Era un nene care s-a cuplat cu o tanti. El nu prea era merituos ca mascul, dar știa ceva meserie. Tanti avea gânduri de mărire și-i trebuia doctorat. Nenea a făcut o teză cu clinciuri numai de el știute. Tanti a susținut acea tezaă și-a atins visul de mărire și i-a dat cu piciorul lui nenea. Nenea rănit în amorul propriu, a elaborat câteva pagini pe care le-a trimis unde trebuie, pagini în care erau prezentat la liniuță toare erorile din teză. O comisie a analizat acele erori, le-a confirmat, a anulat titlul de doctor al lui tanti. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea nu a mea, ci povestea reală.

Concluzia: doctoratul îți mănâncă atât de mult timp, încât merită să-l faci dacă și numai dacă vei lucra toată viața în domeniul în care te-ai documentat și ai cercetat ca să elaborezi teza. Ca să faci un doctorat de amorul artei, pentru a-ți scrie pe cartea de vizită că ești PhD sau pentru a le lăuda la cunoscuți, nu este nicio sfârîâială. Mai bine faci altceva și câștigi bani, îți iei o mașină șmecheră, cumperi țoale de firmă, te plimbi în locuri exotice, într-un cuvânt, îți trăiești viața și nu te legi la cap dacă nu te doare.

(29 iulie 2024)

Vrei să faci un doctorat? Uită-te în oglinda sufletului tău!

Dacă vrei să derulezi un stagiu doctoral, trebuie să te uiți în oglinda sufletului tău, de unul singur și să-ți vezi acolo trecutul și prezentul, pentru a trage concluzia care ți se potrivește cel mai bine cu ceea ce trebuie să faci, dacă începi un doctorat și mai vrei să-l și termini cu succes, adică să susții teza de doctorat.

Dacă ai fost repetent sau corigent, ai decența și reprimă-ți treaba cu doctoratul că nu este de nasul tău. Doctoratul este pentru oamenii:

- serioși,

- muncitori,

- disciplinați,

- perseverenți,

- exigenți,

- corecți.

Dacă ai apucături de:

- șmecheraș,

- fentos,

- chibițar,

- troglodit,

- leneș,

- superficial,

- profitor,

lasă doctoratul pentru alții că nu este de tine, căci în stagiul doctoral se muncește al naibii de mult, se nădușește la greu și uneori soluțiile se lasă așteptate și numai un om tenace va reuși să răzbată acolo după zeci și zeci de încercări nereușite, căci soarele va veni și pe strada ta, după zile și nopți de căutări.

Dacă totuși vei începe un stagiu doctoral, trebuie să știi că din 20 indivizi care încep, finalizează acel stagiu cu susținerea tezei de doctorat nu mai mult de cinci dintre ei, dar mai sigur, nu mai mult de trei. Înseamnă că dacă ai început stagiul doctoral și nu ai finalizat, ai pierdut timpul fără rost, mimând activitatea de cercetare științifică, în loc să te distrezi, să faci afaceri, adică să duci mai departe felul tău de a fi, care este un mod de viață onorabil, recunoscut de societate, căci lumea din jurul nostru nu este formată din savanți încărcați de titluri academice, ci din oameni normali, ca mine, ca tine, cu bune și cu rele, nu neapărat împopoțonați cu titlul de doctor, care nu-i folosește la nimic în munca lui de zi cu zi.

(28 iulie 2024) 

Doctoratul ca marfă

 Văd că multă lume strâmbă din nas când aude că X sau Y sau Z au făcut doctorat, deși nimic nu recomanda nici pe X, nici pe Y și cu atât mai puțin pe Z să facă doctoratul căci nși pe X și pe Y și pe Z îi recomanda puținătatea calităților intelectuale pentru un astfel de demers.
Totuși și X și Y și Z au făcut ce au făcut și au obținut doctoratul. În mod normal, pentru a nu mai exista nicio discuție, doctoratul ar trebui să fie o marfă, așa cum marfă este prezervativul care-i ajută pe parteneri să obțină satisfacție maximă, cum doctoratul satisface la maximum orgoliul individului care-l obține fără a avea calitățile intelectuale necesare.
Dacă ar apare o lege care să transforme doctoratul în marfă, lucrurile ar fi extrem de profitabile pentru toată lumea, mai ales pentru cei care și-l doresc cu ardoare, dar sunt inhibați de o societate nedreaptă, care pune stavili artificiale pentru a-i ține la distanță de un serviciu banal, penibil și mai ales inutil, din moment ce avem zeci de mii de doctori și niciun premiu NOBEL.
N-ar fi neinteresanr ca pentru 100.000 de euro cash plătiți la destinație fără TVA, să se ofere diploma de doctor. Pentru 300.000 euro cu TVA inclus, să se obțină doctorat cu teză scrisă, de fapt generată de IA și depusă la bibliotecă. Pentru 1.000.000 fără TVA inclus, se va oferi și susținerea publică generată prin IA oriunde își dorește clientul și aici mă refer în aula universității specificate de acesta. I se vor înregistra clientului vocea și câteva secvențe cu acesta, iar IA își va face treaba, adică:
- va genera rezumatul,
- a genera prezentarea rezumatului,
- a asambla prezentarea în decorul solicitat,
- va livra clientului prezentarea ca produs finit.
Pentru 20.000.000 de euro, clientului i se va livra o plachetă de platină, bătută cu diamante și un bust făcut din marmură de Carara. Toată lumea ar fi mulțumită. Și societatea care ar ști exact cum stau lucrurile și doctorii, care au dat un ban și stau în față plini de mândrie, fără a tremura de emoție că vreo comisie le va invalida teza, așa cum se întâmplă acum în modul cel mai bizar cu putință.

(09 iunie 2024)

Eșecul programului BOLOGNA

O mână de inși s-au scremut acum mulți ani să restructureze învățământul de toate gradele din Europa. Nu aș fi scris acest articol dacă ceea ce au emanat respectivele creiere ar fi fost ceva care să ducă la succes. Realitatea cruntă arată cu totul altceva. Pandemia a arătat că Europa nu a fost în stare să facă mare brânză din moment ce vaccinurile de succes legate de COVID 19 nu sunt de proveniență europeană.

Licența de 3 ani cu acele flexibilități au prăbușit ireversibil rolul învățământului universitar autentic. Disciplinele de un semestru nu fac bine de loc formării tânărului viitor profesionist. Masteratele de doi ani, chipurile, pentru a adapta educația spre eficientizarea la locul de muncă, au arătat că lucrurile sunt foarte departe de a satisface rolul pentru care au fost create, din moment ce sunt tineri cu nenumărate masterate, dar lucrează pe poziții de necalificați sau la locuri de muncă unde câteva proceduri sunt necesare și suficiente pentru a realiza toate sarcinile de muncă de zi cu zi. Despre doctoratul de 3 ani ca învățământ de masă nu mai zic nimic, așa-zise roade ale doctoratului le vedem în pandemie și în viața de zi cu zi unde avem Ț doctori din care 99% nu lucrează pe problemele din teză.

Este momentul ca niște capete deștepte din Europa să se așeze la masă și să vadă cât de greșit este proiectul Bologna și că nu mai trebuie așteptat o secundă pentru a implementa altceva, căci dacă se învață din greșeli se va face un progres, căci învățământul nu este un scop în sine. Tinerii învață să fie oameni utili în societate. Nu învață nimeni o facultate ca să lucreze ca necalificat. Nu face nimeni doctorat pentru a pune diploma în ramă și a se făli cu titlul de doctor în ceva. Suntem în secolul al XXI-lea. Avem Internet, avem software de inteligență artificială, avem rețele de calculatoare, stocarea de informație nu mai e o problemă din moment ce 1Tb este accesibil oricui are 50 de USD în buzunar. Oricum, alții trebuie să reproiecteze învățământul din Europa pentru a nu mai fi penibilii din pandemie, care am arătat că nu suntem în stare de prea multe chestii din moment ce ARN mesager ne-a ocolit...

(28 octombrie 2023)

La ce folosește diploma de doctor în științe?

Din punctul meu de vedere, cel care dorește să facă un doctorat în domeniul X trebuie să lucreze în domeniul X. Mi se pare aberant ca o persoană care a terminat o facultate din domeniul Y, care a făcut un masterat în domeniul Y și mai vrea să facă și un doctorat în domeniul Y, să lucreze toată viața în domeniul Z care nu are nicio legătură cu domeniul Y, deci nici cu teza de doctorat și cu atât mai puțin cu supra-calificarea pe care i-a dat-o doctoratul.

Din punctul meu de vedere, are sens ca un absolvent de facultate din doemniul Z să facă un master în domeniul Z, să facă un doctorat în domenioul Z și să lucreze în domeniul Z fie pe poziție de cercetător științific, fie pe poziție de cadru didactic în mediul universitar, unde doctoratul este obligatoriu.

Ceea ce se întâmplă în spațiul nostru cel mioritic, în sensul că orice nene sau orice tanti care termină o facultate de doi bani, un masterat de tot rahatul, își propun să facă doctorat într-un domeniu unde găsesc fereastra deschisă, dar să lucreze în cu totul altă zonă, care nu are nicio legătură cu tot parcursul anterior al studiilor, doar pentru că atât acel nene cât și acea tanti, consideră doctoratul prin diploma de doctor ca pe un trofeu, nu ca pe ceva deosebit de util în munca viitoare.

Inflația de doctori în ceva este atât de dăunătoare pentru societate, căci ea nu mai reprezintă niciun criteriu de ierarhizare a valorilor, din moment ce tot felul de nene sau de tanti care abia s-au târât prin liceu și prin facultate, datprită unor influențe oculte, reușesc să li se finalizeze teze de doctorat și să fie purtătorii de diplome de doctori în ceva, fără ca realitatea să consemneze vreo legătură între ei ca indivizi lipsiți de performanță și diploma care le atribuie calități la nivel scriptic, calități inexistente în realitate. În acest caz, diploma de doctor nu depășește statutul de hârtie igienică și nimic altceva. Eu când aud despre un doctor în științe mă gândesc dacă respectivul a avut timpul material de a studia, de a face cercetare științifică pe durata stagiului doctoral și a avut disponibilitatea de a scrie etza de doctorat. Dacă făcând acele calcule îmi dă pe minus și cu virgulă, conchid cu certitudine că am în față un impostor, știut fiind faptul că geniile se nasc o dată la 500 de ani și la 1850 s-a născut Mihail EMINESCU, ceea ce mă duce cu gândul că următorul geniu va apare undeva pe la 2350 sau ceva mai devreme sau mai târziu cu câțiva ani.


(23 octombrie 2023)

Cum se dă în USA OK pentru scrierea tezei de doctorat?

Un doctorand lucrează câțiva ani la un contract de cercetare unde manager de proiect este conducătorul său, conducător care-i asigură banii de bursă din acel contract. Doctorandul face cercetare științifică, studiază problema din contract, care este și problema din teza lui. Merge pe la conferințe, publică articole. Dacă el a muncit și are rezultate, are dreptul să stea de vorbă cu conducătorul lui să înceapă demersurile pentru a-și scrie teza de doctorat.

Înseamnă că dacă este de acord cu acest lucru, conducătorul lui de doctorat, vorbește cu 5 specialiști pe problema din teză, cei mai buni 5 specialiști din USA. Îi convoacă să vină într-o zi să discute cu doctorandul.

În ziua stabilită, cei 5 și doctorandul, în prezența conducătorului discută și discută și discută și doctorandul trebuie să-i convingă că:

- a obținut soluții originale,

- soluțiile originale sunt valabile,

- există perspective de aprofundare?

- se generalizează ceva de acolo?

- sunt premise de formalizare?

- experimentele detaliază?

- este în stadiul de a face o construcție.

Dacă specialiștii consideră că doctorandul are progrese importante și teza este aproape o realitate, îi mai dau câteva indicații și-i sugerează cam cum trebuie să decurgă abordarea în continuare. Discuția este foarte exactă, aplicată și la un nivel științific ridicat, exact cum cere o abordare într-un stagiu doctoral autentic. Dacă doctorandul are OK de la această comisie, are tot dreptul să se apuce să scrie teza de doctorat și să declanșeze procedura pentru prezentarea în colectivul de cercetare care a lucrat la proiect și apoi să o prezinte în fața unei comisii care după ce a citit-o, dialoghează, fără festivism cu doctorandul și-i acordă sau nu titlul de doctor în științe, în ramura unde el a făcut cercetarea. Să nu uităm nicio clipă că doctorandul este un om de onoare, conducătorul științific este om de onoare, specialiștii sunt oameni de onoare și nimeni și nimic nu-i duce în direcția abordării superficiale a problemei.

Știu această procedură de la români care au trecut prin așa ceva, care după obținerea titlului de doctor în științe lucrează în Computer Science, lucrează în Mathematics și altcineva lucrează pe Wall Street.


(24 iunie 2023)

Cum se acordă un titlu de doctor în științe în America

Să spun de la început că în mediul academic american cuvântul onoare este cel mai important. În virtutea calităților pe care le au conducătorii de doctorat și membri comisiilor care analizează tezele de doctorat, onoarea și profesionalismul sunt pe primul plan. De aceea, titlul de doctor în științe este acordat de universitate  și nu mai presupune nicio confirmare. Ar fi extrem de interesant de văzut câte dintre titlurile de doctor în științe au fost retrase de universitățile americane, de văzut care au fost motivele și mai ales, care au fost consecințele pentru universitate.

În America există filtre.

Există filtru pentru acceptarea doctorandului.

Există filtru pentru aprecierea muncii de cercetare a doctorandului.

Există filtru pentru trecerea la elaborarea tezei de doctorat.

Există filtru pentru  acceptarea și susținerea tezei de doctorat.

Există filtru pentru acordarea titlului de doctor.

Toți cei implicați sunt oameni de onoare și știu ce înseamnă pierderea onoarei în mediul academic. Nimic nu este formal. Fiecare acționează cu profesionalism, pentru că respectă proceduri stricte și nu lasă la voia întâmplării nimic, totul fiind justificat până la virgulă.

La noi există vorba: semnează ca primarul. În America nu există această vorbă. Fiecare persoană implicată în problema derulării unei etape din stagiul doctoral, lucrează în cunoștință de cauză, pe bază de informații și rezultate concrete, nu pe vorbe și nici pe impresii. Sunt angrenați în diferitele faze al stagiului doctoral specialiști autentici, care cunosc domeniul, care au capacitatea de a evalua și semnătura lor nu înseamnă niciodată acceptarea vreunui compromis, ci evaluare și respectarea de norme și baremuri fixate.

La noi există vorba: semnează ca primarul. Acolo fiecare persoană implicată în etapele stagiului doctorat are sarcini precise și lucrează pe baza rezultatelor concrete ale doctorandului. Trecerea de la o etapă la alta a doctorandului se face analizând rezultatele acestuia, ca executant al fazelor ciclului de cercetare. Trecerea la elaborarea tezei, elaborarea tezei și finalizarea acesteia cad în coordonarea directă a conducătorului științific și totul ține de onoarea doctorandului, de onoarea conducătorului de doctorat și de onoarea celor care dau verdictul final asupra tezei de doctorat. Onoarea tuturor este strict legată de exigență, de profesionalism, de obiectivitatea evaluării, căci fără ele, onoarea nu există. Nu este nevoie ca nenumărate procese formale să conducă spre acordarea unui titlu de doctor în științe, ci sunt suficiente concluziile unor grupuri restrânse de specialiști de înaltă ținută morală din universitate, care să conchidă că teza de doctorat este valoroasă, iar autorul ei merită titlul de doctor, căci onoarea le dictează aceasta.

(24 iunie 2023)

Cine este doctorand în America?

 În America, a fi doctorand este chiar un act de mândrie pentru că doctorandul:
- nu este oricine,
- a dovedit înaltă performanță ca student,
- este acceptat de un mare profesor,
- dispune de 5 ani pentru cercetare științifică,
- este încrezător în forțele sale,
- are răbdare și putere de muncă pe bani puțini,
- știe că după finalizarea tezei va avea un viitor strălucit.

Doctorandul este un muncitor de execuție la bază în domeniul cercetării științifice. El face documentare. El concepe ipoteze de lucru. El construiește modele. El propune pașii unor tehnici și metode. El experimentează. El trage concluzii. Dacă lucrurile merg bine el rafinează modelul, metoda sau tehnica și dacă este mulțumit, generalizează. Doctorandul în America nu are și un alt job. Doctorandul în America nu are și o funcție publică. El stă la biroul lui, în laboratorul lui, cu aparatele sale, cu datele sale cu experimentele sale 24/24 și muncește, căci inspirația nu vine la comandă și 1% succes este precedat de 99% încercări care pregătesc acel succes, prin muncă, muncă și iar muncă.

Doctorandul din America își acceptă statutul de om care are un conducător de doctorat, un profesor foarte renumit, care lucrează la un proiect al conducătorului de doctorat, care simte că munca lui duce spre un set de rezultate pe care le va trece ca soluții originale în teza sa de doctorat. A fi doctorand în America înseamnă în primul rând a fi acceptat ca cercetător științific, om care muncește pentru a soluționa o problemă nouă, nerezolvată încă, folosind mijloacele cercetării științifice. Soluția generală a noii probleme este deja cunoscută de conducătorul științific, doctoranzii sunt cei care lucrează la detalii și detaliile sunt cele care contează pentru fiecare doctorand în parte, căci ele se concretizează în final prin soluțiile originale din teza de doctorat a fiecăruia dintre ei.


(24 iunie 2023)

Cine sunt conducătorii de doctorat de la universitățile private americane?

Nu comentez cum se obține calitatea de conducător de doctorat în Europa sau în țările bolșevice, că nu ele sunt etalonul. Conducătorii de doctorat din universitățile private americane sunt acele personalități care:
- stăpânesc un domeniu de cercetare științifică și sunt recunoscute în mod real prin rezultatele obținute,
- reușesc să definească un proiect de cercetare și să obțină o finanțare de multe milioane de dolari,
- construiesc o echipă cu care realizează proiectul în care includ și câțiva doctoranzi,
- din valoarea proiectului plătesc salarii și burse doctoranzilor  care lucrează la proiect,
- au calitatea de a-și selecta persoanele cu care lucrează ca proiectul să fie unul de succes.

Conducătorul de doctorat este cel care are capacitatea să identifice problemele de interes pentru cei care au capacitatea de a finanța proiecte de mare anvergură, pentru perioade lungi de timp. El propune proiecte, obține finanțări și gestionează derularea proiectului de cercetare științifică, iar coordonarea doctoranzilor este parte a muncii lui, iar activitatea doctoranzilor este și ea parte din activitățile specifice proiectului, în care cercetarea științifică a doctoranzilor le permite acestora obținerea de soluții originale pe care să le valideze în proiect prin experimente și apoi prin implementări complete.

Un conducător de doctorat la o universitate privată este o personalitate care ewte integrată în proiectul pe care-l coordonează și de care răspunde, iar în cazul în care mai este și profesor universitar, nu se cramponează că el are două luni de concediu. Proiectul lui se derulează continuu, doctoranzii lucrează la proiect cu normă întreagă, nu la fără frecvență. Conducătorul de doctorat, manager de proiect, integrează munca doctoranzilor ca etape din proiect, doctoranzii având sarcini exacte de a furniza output-uri la proiect, care se suprapun cu sarcinile lor din programul individual de pregătire a doctoratului.

Conducătorul de doctorat știe despre ce este vorba, intuiește soluțiile, dar el are doctoranzi ca să le dea și acestora o șansă de afirmare, nu că el nu ar fi în stare să rezolve problemele din proiect. De aceea, el are capacitatea de a-i coordona pe doctoranzi, că știe de la fiecare ce să ceară, unde aceștia trebuie să ajungă. El știe ce este de făcut, dar vrea ca doctoranzii să facă, nu el, căci ei primesc banii de bursă pentru acele rezultate. Nu doctoranzii îl învață pe conducător, ci conducătorul îi strunește pe doctoranzi. 


(24 iunie 2023)

Ascensiunea și prăbușirea Elenei CEAUȘESCU

Singurul reproș pe care am să i-l fac Elenei CEAUȘESCU este acela că nu a avut puterea și capacitatea de a se înconjura de oameni de caracter, de personalități puternice, de oameni cu coloană vertebrală, care să aibă un comportament civilizat, realist, decent și corect față de ea.

La moartea lui Gheorghe GHEORGIU DEJ, când soțul ei Nicolae CEAUȘESCU a devenit secretarul general al Partidului Comunist Român, Elena CEAUȘESCU avea 48 de ani, adică era trecută prin viață suficient de mult încât să-și dea seama cum stau lucrurile.

Elena CEAUȘESCU a susținut doctoratul la 51 de ani. Ea a avut:

- un conducător de doctorat,

- o comisie de avizare a tezei,

- lucrări științifice publicate.

Oricât am dori să spun lucruri urâte despre Elena CEAUȘESCU, nu voi face o abordare corectă dacă nu voi spune lucruri la fel de urâte pentru conducătorul tezei de doctorat, pentru referenții tezei și pentru cei care erau coautorii lucrărilor științifice unde Elena CEAUȘESCU semna alături de ei. Fără criminali nu există victimă.

Elena CEAUȘESCU este aleasă membru titular al Academiei RSR la vârsta de 58 de ani. Ar fi extrem de important de citit documentele elaborate pentru a se realiza acest demers, pentru că nu ea însăși s-a ales membru titular, ci a fost propusă, a fost întocmit un referat, a fost o ședință unde s-a votat. Este normal să vedem cine sunt cei care au înfăptuit acest act, pentru a ne lămuri după ce muzică dansăm.

Se zice că Elena CEAUȘESCU a devenit membru titular a șase academii de științe și i s-au acordat zece titluri de doctor honoris causa. Niciodată nu trebuie să ne uităm la cățelul care latră, ci să privim spre stăpânul care ține lesa, pentru a ne lămuri cum stau cu adevărat lucrurile.

În jurul Elenei CEAUȘESCU au roit tot felul de indivizii dornici  a-și rezolva propriile probleme, printre picături, dar mai ales stând în preajma acesteia și făcându-se utili cu tot felul de mici acțiuni care numai aparent trec neobservate de actrița principală, dar care fac valuri nu în jurul actriței principale, ci direct spre cei mici ca furnicile, care vor să profite la maxim de avantajul de a fi în preajma divei.

Acum, toți cei care au tăcut mâlc sau au pus umărul la crearea personajului Elena CEAUȘESCU, scriu diverse, dar realitatea este cu totul alta. Elena CEAUȘESCU așa cum apare în biografiile din ziua de azi este creația tuturor celor care au roit în jurul ei, care au profitat de pozițiile pe care le-au acaparat, doar din cauză că Elena CEAUȘESCU era un om slab, care nu a avut puterea de a-i da la o parte, pentru a se înconjura de oameni de calitate, care s-o perceapă așa cum este ea și să-i spună marile adevăruri. Este foarte trist că slugile au ridicat capul după 25 decembrie 1989, pentru a dezvălui adevărurile lor, cu gândul de a crea contextul favorabil alăturării noilor stăpâni, pentru a proceda la fel și pentru a beneficia în continuare de marile avantaje pe care le oferă poziționarea lângă puternicii zile, oricare ar fi ei.



(06 iunie 2023)

Inteligența artificială și tezele de doctorat

În momentul de față software anti plagiat a încercat să facă ordine cât de cât în tezele de doctorat, căci scot în evidență cât este preluat în mod neautorizat din alte surse, indicând chiar și sursele și ponderea textelor plagiate.

Existența aplicațiilor înzestrate cu Inteligență Artificială - IA specializate pe teze de doctorat au menirea de a revoluționa modul de a gândi doctoratul în așa fel încât să urmeze stagiul doctoral numai cei în stare :

- să facă cercetare științifică autentică,

- să dispună de timp pentru studierea cu adevărat a problemelor,

- să elaboreze soluții originale pentru rezolvarea de probleme,

- să dovedească aplecare spre muncă de creație,

- să elaboreze conținut logic de calitate.

O aplicație AI orientată pe teze de doctorat, mai întâi va avea capacitatea de a face analize calitative ale conținutului.

Va identifica vocabularul folosit de autorul tezei.

Va compara vocabularul tezei cu vocabularul domeniului în care este elaborată teza.

Va stabili calitatea textului.

Va identifica stilul autorului, așa cum aplicațiile AI identifică dacă un text este al unui anumit prozator sau poet sau dacă un anumit solfegiu este al unui anumit compozitor.

Să presupunem că doctorandul crează conținutul digital al tezei în cloud și aplicația IA recunoaște amprentele digitale ale acestuia. Din acest punct se va contabiliza tot ceea ce face doctorandul adică:

- timpul stat pe lucrul la teză,

- viteza de tastare,

- corecțiile,

- pauzele,

- căutările pe Internet,

- operațiile de preluare,

- ștergerile de conținut,

- verificarea logicii construcțiilor,

- reorganizarea de fișiere.

Acolo se va găsi totul despre activitatea doctorandului la teză, ceea ce va permite să se vadă dacă doctorandul a lucrat, a transpirat, a creat și mai ales se vor calcula indicatorii necesari pentru a se vedea că doctorandul este autorul unei teze valoroase. Acum câțiva ani, cu un doctorand al meu, fără a avea o aplicație înzestrată cu IA am reușit să facem analiză calitativă pe text, ceea ce reușea să scoată în evidență măsura în care sunt respectate cerințe. Noi eram doi indivizi care am alocat ceva resurse. Acum, că există echipe puternice care au fonduri imense, care folosesc instrumente sofisticate de dezvoltare de aplicații IA, a face contabilizarea modului în care doctorandul lucrează ca la un proiect oarecare unde se urmărește alocare și nivelare de resurse, nu mai este ceva ieșit din comun. Numai că acest mod este supărător pentru doctoranzii neperformanți, care văd într-un doctorat obținut fraudulos singura lor modalitate de a ieși în evidență cu ceva. Ei vor fi aceia care vor spune că IA este periculoasă etc., etc., etc. IA este periculoasă că taie aripile de carton ale tuturor neaveniților, care cred că știința este calea lor de a penetra pe ușa din dos în lumea selectă a valorilor, fără ca ei să fie valori. IA este singura cale de a face curățenie în lumea jegoasă a impostorilor.



(05 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria MOISE

 Deși mergeam foarte des la ICI, n-am întâlnit-o pe Maria MOISE pe acolo. La o ședință de catedră a venit o doamnă să prezinte un referat din planul de pregătire a doctoratului și am fost surprins să văd cum unii dintre colegii mei s-au năpustit asupra respectivei persoane s-o sfâșie, științific vorbind, deși unii dintre ei, nu prea aveau dreptul, din moment ce nu aveau doctorat sau fuseseră exmatriculați cel puțin o dată de la doctorat. Mie nu mi s-au părut în regulă acele abordări. Citisem referatul și nu-l găseam atât de groaznic încât autoarea lui să fie mitraliată în asemenea hal. Aveam chiar unele însemnări. Am luat cuvântul, am zis și eu câteva lucruri și s-a calmat atmosfera.
Maria MOISE a susținut în 1996 teza de doctorat de  pagini intitulată Metode și tehnici de modelare ierarhizată și de inteligență artificială utilizate în activitatea de elaborare a sistemelor informatice din economie și coordonată de profesorul universitar Csaba FABIAN.

Când am avut ore la masterul de Informatică Managerială la Universitatea Româno-Americană, am reîntâlnit-o pe Maria MOISE, care acum era profesor universitar acolo și ocupa și funcția administrativă de prorector.

Eu am apreciat-o pe profesoara universitară Maria MOISE pentru articolele publicate și care se află la adresa https://scholar.google.ro/citations?user=RqvwIVgAAAAJ&hl=ro

Profesoara universitară Maria MOISE este un om cu mare deschidere și aici mă refer la poziția sa de evaluator de proiecte de cercetare în comisii deosebit de importante la Bruxelles, fiind apreciată pentru rolul său în promovarea cercetării științifice românești.


(21 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin AVRAM

Constantin AVRAM a fost studentul meu la Secția de Informatică Economică de la facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, mai exact, a fost unul dintre studenții mei cei mai buni și când spun acest lucru mă gândesc la Constantin AVRAM studentul care știa foarte bine programare, care utiliza foarte corect structuri de date și care înțewlesese cum trebuie programarea în limbaj de asamblare.

După terminarea facultății l-am mai întâlnit de câteva ori, dar marea mea surpriză a fost atunci când profesorul Răzvan ZOTA m-a întrebat dacă sunt de acord să fac parte din comisia de referenți a tezei de doctorat elaborată de Constantin AVRAM.

M-am bucurat nespus de mult aflând că fostul meu student, după ce a încheiat un master, a făcut și un stagiu doctoral. Am primit teza lui, am analizat-o și am făcut referatul. Se întâmpla în anul 2013.

a susținut teza de doctorat intitulată Platformă ERP orientată pe producție diferențiată și reconfigurabilă, coordonată de profesorul universitar Răzvan ZOTA. A fost o teză muncită, cu multe soluții originale, căci el este un om cu inițiativă, cu idei și care când începe un lucru, îl finalizează, depunând eforturi, ca totul să fie perfect. M-a convins încă o dată, că un om care ca student a fost foarte bun și ca doctorand tot foarte bun a fost, adică omul nu se schimbă de pe o zi pe alta, pentru a deveni mai bun dacă nu a fost așa, dar nici să devină mai rău dacă a fost bun. El rămâne așa cu a fost dintotdeauna.

(13 martie 2023)