Pe Autostrada de la București la Curtea de Argeș

Se știu de la televizor despre tot feluil de violuri, crime sau alte feluri de agresiuni de pe întreg spațiul nostru cel mioritic, dar despre faptul că se poate merge de la București la Curtea de Argeș direct pe autostrada A1 e mare liniște, căci informația nu atrage rating.
Am plecat de la București la 08:45 și după ce am traversat orașul plin de tot felul de șantiere unde nu lucra nimeni, căci era sfânta zi de Sâmbătă, când e zi de ne-muncă, de liniște și de chefuri și am parcurs după aceea pe autostrada A1 cei 164 Km cu viteze variind între 100 și 130 Km, ceea ce a fost o mare delectare. Porțiunea de autostradă de la Pitești la Curtea de Argeș este de calitate excelentă, șoferii au fost disciplinați și experimentul am considerat că a fost reușit, mai ales că la Curtea de Argeș se află restaurantul LA COSTICĂ unde bucatele sunt bune și are și locuri de parcare proprii.
Întoarcerea spre București a fost cu probleme, căci la Km 74 a avut loc un accident din care am văzut o mașină care a ars și din care a rămas doar ceva tăblărie. Se verifică faptul că șoferii sunt impridenți și:
- merg haotic,
- nu păstrează diistanța față de cel din față,
- sunt agresivi,
- nu se asigură.
Autostrada nu era foarte circulată, dar indisciplina din trafic și-a spus cuvântul. Oricum, experiența de ieri a fost una interesantă, care merită să fie repetată, deși ori de câte ori am mers la Autostrada A1 am văzut câte ceva ce n-aș fi vrut să văd, dar oamenii nu înțeleg și derulează aventuri riscante, cu consecințe dramatice.

Voi fi foarte fericit atunci când în Curtea de Argeș voi vedea semnalizarea accesului la autostrada A1, pentru a nu mai merge pe drumul vechi.

(07 septembrie 2025)

Chestii de management

Ceea ce vedem la ora actuală legat de accidentul acela din 2 Mai - Vama Veche cu șoferul drogat este doar vârful aisbergului, adică 1/8 din aisberg, cum se zice la manualul de fizică. Restul este ascuns în apele învolburate ale politicii din spațiul mioritic. Deși suntem intrați în UE de 16 ani, nu se prea văd transformările sistemice și aceasta se datoreză caracterului slab al UE, care nu dispune de mecanisme clare de impunere a reformelor structurale profunde, ceea ce face ca timpul să treacă, iar decalajele dintre stat în loc să se reducă, se adâncesc, iar prăpastia devine și mai periculoasă și mai greu de traversat.

Televiziunile au vorbit de cele patru demiteri din poliția Constanța și așteaptă cu sufletul la gură demiterea șefului poliției constănțene Constantin GLUGĂ și a lui Bogdan DESPESCU. Este modul extrem de simplist de a face presă în spațiul mioritic. Oricâți șefi de la poliția ar fi demiși, schimbarea de management nu se va produce, căci managementul este cauza întregului ansamblu de neregului nu numai din poliție, ci din toate domeniile. Toți cei care au fost demiși și care vor fi demiși în continuare,  sunt doar victimele unui sistem managerial nereformat. Nouă ne placve să ne uităm în grădina vecinului. Vedem nereguli în poliție. Vedem nereguli în spitale. Vedem nereguli în școli. Neregulile se văd acolo unde cetățeanul întră în legătură cu o componentă a sistemului. Peste tot există management deficitar și rolul UE era să impună acele reforme care să înceapă cu managementul. 

Management înseamnă disciplină.

Management înseamnă competență.

Management înseamnă proceduri.

Management înseamnă rigoare.

Management înseamnă valoare.

Management înseamnă onoare.

Management înseamnă eficiență.

Management înseamnă transparență.

Televiziunile, care ar trebuie să fie vectori de educație sunt orientate spre rating maxim și nu fac deloc educație. Releviziunile au abordări fragmentate, de nivel scăzut și nu dispun de personal de specialitate care să știe să interpreteze faptele, să facă analize, ci prezintă doar fapte brute, iar invitații sunt oameni de casă, ca niște femei bune la orice treabă în gospodărie. Lipsește managementul și aici trebuie lucrat. Ceea ce s-a văzut zilele acestea au fost doar elementele legate de absența procedurilor, de necunoașterea fluxurilor și de abordările aproximative, cărora nouă ne place să le numim abuzuri în serviciu.


(24 august 2023)

Fiecare trăiește exact cum își dorește, nu altcumva

Noi avem prostul obicei de a pune în spinarea altora ceea ce nu ne iese deloc bine sau de a ridica ochii spre cer, spunând că așa a fost să fie. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa, căci se întâmplă ceea ce se întâmplă cu noi pentru că așa ne-am dorit să se întâmple și nu altfel. Viața noastră este un șir de alegeri ale noastre și niciodată nu trebuie să punem în cârca altora ceea ce noi am ales să se întâmple.

Să iau cazul meu. Mergând acum câțiva ani la sală, am văzut la presa pentru picioare discurile puse și în loc să le dau jos și să fac o încălzire crescând treptat nivelul sarcinii cu care să lucrez, m-am dus la presă și fără încălzirea de rigoare, am împins exact greutatea pe care o aveau toate discurile, căci presa era încărcată la maximum. Rezultatul a fost unul previzibil, adică o operație, căci acel efort mi-a produs un mare deranj. Concluzia a fost una clară: mi s-a întâmplat exact ceea ce mi-am dorit să se întâmple din moment ce știam că trebuie făcută o încălzire ca lucrurile să se așeze pe făgașul normal. Eu am trăit exact așa cum mi-am dorit, căci abordarea mea superficială, a dus la acel accident, pe care nu mi l-am dorit, dar care s-a produs datorită că am trăit după o regulă anormală, pe care am acceptat-o, am derulat-o și mi-am asumat-o, din moment ce nu am avut nicio ezitare.


(24 august 2023) 

Ferește-te singur, înainte de a te feri alții!

Ceea ce scriu este din proprie experiență. Eram la trecerea de pieton și semaforul arăta pentru mine verde, ceea ce însemna că aveam liber să trec pe zebră nestingherit. Venea din stânga mea, cu viteză  destul de mare o mașină scumpă. Am ezitat să trec și bine am făcut, pentru că mașina nu numai că nu a încetinit viteza, dar parcă chiar a accelerat. M-am mirat și pentru o secundă am văzut că era la volan o doamnă care era tare concentrată să-și folosească telefonul. M-am felicitat că nu m-am aventurat să traversez strada, După câțiva metri de mers ai mașinii de lux, am auzit un zgomot puternic. Doamna de la volan a izbit o mașină care circula regulamentar. Scena pe caream văzut-o a fost halucinantă. Doamna s-a dat jos din mașină, a început să urle, să-și smulgă părul din cap și apoi să se tăvălească pe jos. Eram prea grăbit să văd ce s-a mai întâmplat, dar știu că circulația a fost întreruptă, chiar și după ce eu îm rezolvasem problemele și făceam cale-ntoarsă pe același traseu.

Morala: eu trebuie să mă feresc singur, pentru că nimeni altcineva nu mă ferește.

În vremurile bolșevice eu am avut un ARO 244D, mașină grea, cu inerție mare și pe care am învățat s-o conduc preventiv, lăsând o distanță suficient de mare între mine și mașina din fața mea. Această lecție am reținut-o și acum când am o mașină oarecare, ceva mai fragilă și care cred eu, nu mi-ar dabătaie de cap dacă aș păstra o distanță cu mult mai mică decât o fac, față de mașina din fața mea. Am observat că sunt foarte mulți șoferi extrem de nervoși care mă semnalizează cu faza lungă să măresc viteza, nu să eliberez banda, căci nu mă aflu pe banda de depășire, să zicem. Îmi văd de drum, așa cum știu eu. 

Eram pe autostradă și am văzut un șofer dansator, care fie mă depășea, fie se lăsa depășit, fără să am o motivație a mersului său fluctuant. Îi plăcea probabil să arate cât de veteaz este. Când se afla în spatele meu mărea viteza, se apropia de mașina mea, mă semnaliza cu faza lungă, apoi mă depășea, intrându-mi în față, căci avea spațiu suficient, așa cum las eu din prudență. Tot făcând respectivul acest dans, la un moment dat de neatenție, el nu a sesizat că cel din fața lui, care fusese acum câteva clipe în fața mea, a frânat brusc și el nu l-a mai evitat, lovindu-l în partea din spate a mașinii destul de serios. Am oprit pentru un minut. Am văzut că nu sunt persoane accidentate. Lucrurile erau clare, când mașina lovește în spate o altă mașină, șoferul poartă toată vina. Nu am spus nimic, deși trebuia să-l atenționez pe șoferul neatent că viytejia costă uneori.

Morala: în trafic nu trebuie să mă impresioneze nimeni prin felul său de a conduce.

În viața de pieton, nimeni nu trebuie să fie sigur că șoferii din trafic sunt concentrați pe ceea ce se petrece pe traseu și de aceea este deosebit de important ca eu ca pieton să fac ochii mari și să mă asigur că deciziile pe care le iau nu-mi vor fi fatale.

Acum șoferii vorbesc la telefonul mobil, deci au concentrația distribuită o mică parte pe condus, o mare parte pe dialogul de la telefon. Mai mult, sunt șoferi care butonează pe telefon texte în timp ce conduc sau sunt la stop sau se apropie de stop, iar în acest caz, concentrația lor spre condus se apropie de zero.

Morala: tu ca pieton răspunzi de tot ceea ce ți se întâmplă când ești în traseul tău și crezi că ai drepturi, dar înainte de toate asigură-te că partenerii tăi ți le garantează practic.

(10 iunie 2023)

Tinicheaua lui ANTONIO, concurentul de la MIREASA 2023

Internetul este plin de isprava concurentului ANTONIO de la showul MIRERASA de pe Antena 1, sezonul al VII-lea. Este adevărat că orice show de televiziune care dă premii trebuie să aibă rating pentru a atrage sponsori care să ofere acel premiu, care în acest caz este de doar 40.000 de euro, ceea ce este prea puțin pentru nivelul de calitate pe care și-l dorește managementul acelei televiziuni.
Am senzația că cei care operează selecția concurenților nu prea au din ce alege din moment ce concurenții:
- nu prea vin însoțiți de mame,
- își permit să lase lucrul pentru a veni la concurs,
- sunt extrem de puțin verificați,
- nu acoperă diversitatea de caractere,
- au comportament predictibil.

Despre concurentul ANTONIO părerea mea este una foarte bună sau mai corect era. Părerea era foarte bună pentru că ANTONIO este un tip:

- îngrijit,

- corect,

- calculat,

- arătos,

- volubil,

- sociabil,

- îndrăzneț,

- experimentat.

Părerea mea s-a schimbat din moment ce am citit de pe Internet despre evenimentul din 24 februarie 2019, pe când ANTONIO acum de 30 de ani, deci nu mai era un puști teribilist, ci un bărbat de 26 de ani. Nu mă apuc eu aici să judec pe nimeni, dar showul MIREASA are concurenți cu probleme nerezolvate, ceea ce este foarte rău. ANTONIO nu are o sentință definitivă. Celălalt concurent nu are situația clară legată de copilul existent în Spania și mai sunt și alte situații.  Cred că showul MIREASA începe s-o ia rău de tot la vale din cauza neglijenței celor care se ocupă de selecția concurenților și mai ales de parcursul episoadelor, căci improvizațiile nu sunt bune pe tot parcursul, ci numai în anumite momente.


(28 aprilie 2023)

Accidentele catastrofale

Se zice că fiecare pasăre pe limba ei piere și acesta este cel mai mare adevăr cu care omenirea se confruntă de cel puțin trei ani încoace. Accidentul de la Wuhan de unde a izbucnit pandemia de COVID 19 era evenimentul aproape așteptat datorită marii diversități a manipulatorilor de elemente de mare risc.

Acum există peste 7.000 de focoase nucleare amplasate aiurea în lume și gestionate de colectivități neomogene de militari, cu calități, dar și cu defecte, care defecte sunt generatoare de riscuri de producere a accidentelor. Cu fiecare zi care trece și nu se întâmplă nimic, crește riscul de producere a unui accident nuclear, dar pentru că timpul trece, rutinele de manipulare se repetă și regulile se respectă, dar nu se exclude acel moment fatidic al unei erori generate din prea multa siguranță de care dau dovadă cei care lucrează ca niște roboți, dar care la un moment dat au reacții necontrolate.

Acum există laboratoare unde se crează viruși și se manipulează tot felul de flacoane de către persoane care au mai multă sau mai puțină pregătire și riscul de producere a unui accident s-a dovedit în anul 2019 că nu este unul nerealizabil, căci laboratorul din Wuhan este dovada vie a realității care a stat la baza pandemiei de COVID.

Nu trebuie să ne speriem, dar nici nu trebuie să stăm cu gura căscată să credem că totul e roz. Așa cum a fost accidentul de la Cernobîl, așa cum a fost accidentul de la Fukushima, iar acum ceea ce se întâmplă cu manevrele cu arme nucleare legate de războiul din Ucraina, dar și ceea ce se întâmplă cu laboratorul de viruși din Sudan, arată că omenirea copilărește riscant și sporește riscul accidentelor catastrofale, ca evenimente deloc rare și deloc imposibile probabilistic.


(25 aprilie 2023)

Riscul unui accident nuclear crește vertiginos

Dacă facem un inventar al accidentelor oarecare, vedem că numărul lor a crescut. Trebuie să acceptăm că accidentele feroviare sunt evenimente rare. Tot rare sunt și accidentele aviatice. Accidentele rutiere nu sunt deloc evenimente rare și acest lucru are explicație prin numărul foarte mare al mijloacelor de transport de pe șosele și a numărului foarte mare de șoferi ca mulțime absolut neomogenă, care relaționează pe trasee și generează accidentele din varii cauze.

Acum sunt mai mulți deținători de focoase nucleare.

Acum există niveluri diferite de securitate în manipularea focoaselor nucleare.

Acum riscul de producere a unui accident nuclear este mai mare ca oricând.

Acum probabilitatea unui accident celui care a generat pandemia de COVID, este imensă.

Acum este imposibil  a face diferența între un accident nuclear și o acțiune nucleară militară.

Inexistența unui studiu bazat pe teoria probabilității care să furnizeze informații așa cum sunt date cele de la loterie, dar în zona de risc nuclear, relaxează atitudinea decidenților. Cine se va pune pe treabă și construiește un model probabilistic suficient de realist, va concluziona că riscul unui accident nuclear cu consecințe dintre cele mai grave este îngrijorător de mare și numai faptul că timpu trece, face ca probabilitatea producerii accidentului nuclear să crească de la sine, căci riscul este cu aceeași tendință pe care o are un motor care funcționează de a se defecta pur și simplu că fiabilitatea motorului este invers proporțională cu durata acestuia de funcționare.



(19 aprilie 2023) 

Din nou vinovații sunt căutați unde nu trebuie

Noi aven prostul obicei să căutăm aiurea vinovații. Vineri s-a întâmplat accidentul de dinainte de intrarea în pasajul Unirii. Fraierii din televiziuni, ca tot individul care trebuie să trăncănească și el ceva, să se audă vorbind, au căutat să identifice vinovații în cu totul altă parte.
Lucrurile erau foarte simple.

Șoferul autocarului nu a respectat semnele de circulație și punct.

De aici trebuia să se pornească.

Șoferul conducea de 16 ore, deci era obosit, puterea lui de concentrare era redusă, iar mașina pe care o conducea avea o serie de particularități din construcție, legate de înălțime și mai ales de încărcătură, mă refer la capacitatea de 47 de locuri. Autocarul era plin.

Cauza accidentului nu este sistemul de semnalizare a intrării în pasaj, ci șoferul care nu a condus limitând viteza, până la evitarea oricărui pericol.

Dacă problemele vor fi abordate ca și până acum, cu siguranță că se vor produce în continuare accidente, căci nu se identifică exact cauzele. Ceea ce s-a întâmplat vineri la intrarea în pasajul Unirii, are drept cauză carențele conducătorului auto și nimic altceva. În mass-media asupra acestui aspect trebuia să se insiste. Trebuia să se arate că exista un sistem de semnalizare, de care conducătorul autocarului nu a ținut seama și de aici trebuia mers mai departe, adică ce nu a făcut conducătorul auto, de s-a întâmplat acea tragedie. Am mai văzut și alte situații în care în loc să se discute cauza reală, fraierii din televiziuni căutau pricini în borduri, garduri de protecție, parapeți și tot felul de aiureli. Lucrurile sunt simple. Șoferul trebuie educat. orice altă abordare este fără valoare. În televiziuni dacă s-ar discuta mai mult despre șofer, despre carențele lui când este la volan, sunt sigur că lumea ar înțelege ceva și accidentele ar fi mai reduse ca număr și ca gravitate. Lăsând șoferul în pace, când de fapt el este autorul accidentului, se crează impresia că alții sunt de vină. Chiar dacă în drum s-a format un crater și mașina cade în el, tot șoferul este de vină, căci el trebuie să conducă preventiv, adică să vadă craterul, nu să meargă orbește. dacă a plouat, conducerea preventivă zice că șoferul trebuie să adapteze viteza la carosabil, adică să meargă mult mai încet și atenția să-i fie sporită. Niciodată într-un accident nu este de vină altcineva, decât șoferul. Punct.


(24 decembrie 2022) 

Culturra autostrăzii

 Există o cultură a autostrăzii care zice că pe autostradă:
- nu conduci cum îți bubuie ție prin cap,
- nu mergi în marșarier orice ar fi,
- nu oprești pe nicio bandă să-ți repari mașina,

- nu staționezi pe nicio bandă,

- banda de urgență e chiar de urgență, nu e a mă-tii,
- conduci pe o anumită  bandă în funcție de viteză,
- nu deschizi ușa la mașină oricum vrei tu,
- nu se merge niciodată pe contrasens, 
- semnalizezi obligatoriu la depășiri,
- ești cu mult mai disciplinat decât la mă-ta acasă,
- nu tai calea ca nesimțitul celui din spate.
Viteza fiind cu mult mai mare decât pe drumurile normale și reflexele oricărui șofer au limitele lor, este absolut necesară o disciplină a autostrăzii, căci altfel, rezultatele sunt de-a dreptul catastrofale, iar numărul de morți depășește cu mult numărul răniților, adică este invers decât pe drumurile obișnuite. Românii neavând autostrăzi, nu au nici cultura autostrăzii și de aceea apar cazuri în care șoferii români:
- sunt antrenați în accidente oribile pe autostrăzile din străinătate,
- circulă pe contrasens pe autostradă,
- nu au viteză adaptată benzii pe care merg,
- îi încurcă teribil pe ceilalți parteneri de trafic,
- deschid ușa la mașină unde nu trebuie și provoacă accidente,
- vor să traverseze autostrada,
- circulă cu căruțele și cu bicicletele pe autostrăzi,
- circulă noaptea cu farurile și stopurile stinse pe autostradă.
Vor trebui să treacă cel puțin 50 de ani, să se circule mult în afară pe autostrăzi, să se construiască și la noi cei 4.000 km de autostrăzi, până românii să dobândească cultura autostrăzii și să intrăm și noi în rândul lumii civilizate  și din acest punct de vedere. Bulgarii și albanezii sunt înaintea noastră.


(13 iunie 2022)

Indisciplina din trafic

Nu este deloc o noutate că traficul din București este o calamitate, iar șoferii care circulă pe aici nu fac nimic pentru a ameliora situația grea a traficului.

Unii șoferi fac manevre riscante.

Unii șoferi pe străduțele dintre blocuri nu respectă semnul STOP în 95 de cazuri din 100.

Unii șoferi valsează de pe banda 3 pe banda 1 într-o secundă.

Unii șoferi nu semnalizează intenția de a schimba direcția.

Unii șoferi se cre deja perfecți și-i apostrofează aiurea pe ceilalți.

Unii șoferi cred că marca mașinii îi face speciali, performanți și mai ales perfecți.

Unii șoferi se instalează în față, fără a ține seama de nimic.

Unii șoferi nu iau în considerare culoarea roșie a semaforului și trec cu grație.

Unii șoferi au viteză de reacție jalnică și sunt de-a dreptul vulgari.

Unii șoferi claxonează excesiv de frecvent, cerând drepturi necuvenite.

Unii șoferi când conduc folosesc telefonul, ceea ce le reduce capacitatea de reacție.

Unii șoferi înjură mai ceva ca birjarii și dau dovadă de violență nepermisă pentru nimicuri.

Cine urmărește ca spectator 20 de minute de trafic din orice punct al Bucureștiului va constata că din 100 de autovehicule urmărite și analizate, peste 70 nu respectă nicio regulă, contribuind la haosul cu care ne confrunătm zi de zi.

(03 ocotmbrie 2019)

Radiografia unui carambol

Azi 05 noiembrie 2016 în jurul orei 9,00 a avut loc un carambol pe Autostrada Soarelui soldat cu 3 morți și 36 de răniți. Am văzut cât de deștepți sunt toți post-factum, dar nimeni nu întreprinde nimic concret pentru a gestiona cât de cât producerea și dimensiunea de  evenimentele rutiere. Totul este încremenit la nivelul anului 1970, din toate punctele de vedere. Un carambol are cauze cunoscute și acestea sunt:

• vremea;
• calitatea drumului;
• neatenția;
• neadaptarea vitezei;
• supraevaluarea capacității de reacție;
• distanța prea mică față de cel din față;
• decizii și manevre  bruște;
• starea de oboseală;
• vitejia gratuită;
• educația rutieră precară;
• credința că ție nu ți se întâmplă nimic;
• ideia veșică de a trișa.

Toate se știu. dacă nu se face nimic, tot timpul vor fi invocate și rata accidentelor nu se va modifica în sensul de a scădea. Acum mulți ani m-a oprit un agent de circulație că nu aveam un far aprins. Se arsese becul și eu nu știam cum să fac înlocuirea, dar nici la service din Pipera electricianul n-a știut, mi-a stricat lampa și a trebuit s-o înlocuiesc. dar agentul mi-a dat un bon să merg să văd un film. Erau în sală tot felul de șoferi. Erau și hoți de mașini cu cătușe. Eu eram un inocent cu lampa mea arsă. După ce a vorbit un nene, ni s-a proiectat un film. O săptămână n-am fost bun de nimic. Printre altele în film se vedea cum i se tăia piciorul unei femei. Era totul neblurat, înspăimântător. Și au mai fost acolo și alte secvențe tot de o duritate extremă. Sunt sigur că în ziua când se vine la examen, înainte de a se intra la teste să se proiecteze un astfel de film. E bine să fie vizionarea de trei filme obligatorie și condiție de a intra în testări pentru a primi carnetul de șofer. Nu văd altă formă de educare a șoferilor. Prea multe se întâmplă de la vorbitul la telefon, de la viteza excesivă, de la neacordarea priorității și de la neadaptarea vitezei la condiții. Chiar azi spunea un accidentat că circula cu 100km/h pe ceață. Titi Aur vorbea de spiritul de turmă al celor care merg pe benzi paralele. Alții deplângeau că avem autostrăzi puține. Nu, nu este aceasta explicația, ci proasta educație a șoferilor noști. În Ungaria pe autostrăzi, între Mako și Budapesta trei mașini conduse de romani au fost antrenate în accidente, toate pe banda a doua.

(05 noiembrie 2016)