7 metode de a curăța scena politică

Scena politică este compusă din:
- vedete,
- figuranți,
- cabotini,
- slugi,
- troglodiți,
- șosete,
- lingăi,
- neisprăviți,
- ariviști,
- neterminați,
- sub-mediocri,
- nebuni,
- marionete.

Metoda nr. 1: retragerea de bună voie atunci când insul, oricare ar fi el se consideră în plus sau nebăgat în seamă sau epuizat sau și-a făcut plinul și vrea liniște, liniște, liniște.

Metoda nr. 2: retragerea impusă și acceptată, când insului i se spune să se retragă, acesta înțelege și găsește o formă delicată de a face pasul în spate, pentru a lăsa loc liber altor inși care doresc să-și înceapă cariera, fiind de și mai mare folos celorlalți decât a fost el.

Metoda nr. 3: părăsirea scenei politice în cătușe, pentru că nu a înțeles mesajele venite din toate părțile și s-a încăpățânat să considere că dreptatea este de partea sa, deși erorile făcute, indiferent de mărimea lor, îl urmăresc și-l acaparează total, căci cine greșește, plătește.

Metoda nr. 4: părăsirea prin fugă a scenei politice. Fuga este rușinoasă, dar este sănătoasă, zice un proverb și cei care au acumulat un cheag deosebit de consistent își permit să fugă și să se adăpostească în locuri favorabile, unde își trăiesc zilele nu ca niște fugari, ci ca oameni care trăiesc în libertatea oferită de alte meleaguri și la îndestularea ce le-o oferă resursele acumulate cât au ocupat funcții mănoase.

Metoda nr. 5: efectuarea unui pas în spate cu condiția de a-și lăuda viitorul călău, care în anumite condiții se dovedește a fi ocrotitor condițional, care știe să-i arate biciul cu sau fără motiv, dar ca mijloc de prevenție, pentru a se ști cine este stăpânul și cine este sclavul.

Metoda nr. 6: care constă în a-i arăta pisoiul și a-i defini un context absolut nefavorabil, care îl scoate din orice cursă a alegerilor, ca după împărțirea darurilor să i se retragă toate pisicile și să devină imaculat, dar fără acele resurse la care râvnise și pe care se considera îndreptățit să le acceadă.

Metoda nr. 7: crearea acelui context nefavorabil care să arate incompatibilitatea dintre calitățile descrise ale insului și cele cerute de poziția pe care acesta și-ar dori-o, astfel încât insul să-și dea seama că nu este dorit sub nicio formă și că locul nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește, dacă noul venit are profilul necesar de a fi acea pereche de șosete pe care toți și-o doresc pentru a se simți bine când le încalță, merg prin noroaie și pe lângă haznale, fără a strâmba din nas și fără a le gâdila tălpile.

(25 noiembrie 2023)

Riscurile de dopaj în culturism

Nu voi aborda aici riscul de a pierde dreptul de participare al culturiștilor depistați pozitiv la testul antidoping, pentru că presa în goană după senzațional, imediat ce identifică sportivi depistați pozitivi la testul antidoping, revarsă râuri de cerneală asupra lor.

Cele mai mari riscuri de dopaj la culturiști sunt cele legate de alterarea sănătății lor, aspect demonstrat de numeroasele decese înregistrate în rândul acestei categorii de sportivi la vârste la acre alte persoane se bucură de viață la intensitate maximă. Afecțiunile generate de sistemele de tratamente cu substanțe periculoase vizează aparatul renal, aparatul cardiovascular și nu numai.

De cele mai multe ori când se înregistrează decesul unui culturist, familia și medicii, deși știu care este cauza directă a decesului, evită să o precizeze, pentru a nu întina memoria sportivului și este de înțeles pentru toată lumea, mai ales că și noi avem vorba: de morți, numai de bine.

Există o grabă nejustificată de a atinge niveluri maxime de performanță într-un timp extrem de scurt și sunt și cunoscute modalitățile de a atinge astfel de obiective, iar unii culturiști cad pradă unor astfel de tentații, crezând că vor avea șansa de a trece de furcile caudine ale testelor. Riscurile sunt enorme și consecințele sunt pe măsură, căci toate federațiile de specialitate și toate organismele organizatoare de competiții au ca deviză controlul antidopind, pentru a încuraja derularea doar a competițiilor unde performanța obținută prin muncă este acceptată.

(08n octombrie 2021)

Construirea unui rezumat pe condiții impuse de lungime

Mulți dintre finanțatori sau organizatori de conferințe științifice impun ca textele care sunt trimise către ei să îndeplinească o serie de condiții legate de:

• lungime ca numar de pagini sau număr de cuvinte sau număr de caractere;
• structură specificându-se capitolele, mod de construire și referire tabele, formule și figuri;
• conținutul construit prin utilizarea de cuvinte cheie și de restricții dar și de corelații impuse.

Cei care trimit texte consideră că aceste restricții sunt opționale, dar au surpriza ca textele lor sunt introduse în analkizoare și dacă nu respectă cerințele impuse sunt respinse.

Astfel, dacă se solicită ca un rezumat să nu depășească 200 de cuvinte, evident că la primirea oricărui text este introdus automat într-un analizor care numără cuvintele, dacă un rezumat are 201 cuvinte, automat este respins.

Tot așa se întâmplă cu autorii care deși sunt conștienți că limita este de maximum 5 pagini pentru un articol, ei realizează articolul cu 5 pagini, bibliografia fiind nenumerotată. Analizorul numără paginile inclusiv bibliografia și datorită faptului că articolul depășește cele 5 pagini pentru ca analizorul numără acolo și bibliografia, articolul este respins.

Morala: dacă organizatorul impune ca textul să aibă maximum YY cuvinte, autorul va face tot posibilul să construiască un text de LL cuvinte si LL ≤ YY, altfel textul său va fi respins. Nu există loc de târguială.

Reducerea lungimii unui text se realizează prin:

• reformulare;
• eliminare cuvinte de legătură;
• construcții echivalente;
• eliminare construcții repetitive;
• utilizare termeni tehnici;
• controlul redundanței;
• eliminarea generalităților;
• formulări simple și directe.

Multe construcții se supun unui proces de rafinare iterativă, iar simplificările generează în final textul de calitate care este cu lungimea cerută expres.

(17 mai 2016)