Bursa de merit la comuniști

Am trăit în comunism vreo 42 de ani și am pretenția că știu destul de bine ceea ce a însemnat comunismul în general și comunismul românesc în special. Un lucru este cert, în comunism, oamenii aveau proprietatea termenilor. dacă unui om i se zicea că este deștept, omul acela chiar era deștept. Dacă unuia i se zicea că era prost, prin tot ceea ce făcea respectivul, certifica faptul că este prost și nu trebuie să te bazezi pe el.

Pe vremea comuniștilor, în studenția mea, exista bursa de merit. Într-o facultate de peste 1.000 de studenți erau cam 10 burse de merit și se acordau numai studenților:

- cu medii foarte mari,

- cu activitate la asociația studenților,

- membri de partid.

Bursa era de 400 lei în mână, în timp ce bursa normală care acoperea costurile căminului și cantinei mai avea 30 de lei în mână. Deci un student care avea bursă de merit, pe lângă bursa normală, mai primea cei 400 de lei. Exista și bursa republicană sau bursa GHEORGHIU DEJ care era de 500 de lei, bani în mână, iar cei care o primeau trebuiau să fie studenți și mai buni decât cei care primeau bursa de merit. Nu sunt deloc nostalgic pentru că în comunism au fost nenumărate lucruri rele pe care nu le-am uitat, dar ceea ce văd acum îmi arată că fiii comuniștilor de ieri, fac lucruri și mai rele acum în democrație.

Am înțeles că acum, primesc bursă de merit elevii cu dedii de 1(unu), 2(doi), 3(trei) și 4(patru), ceea ce înseamnă că scara valorilor s-a răsturnat și nu mai trebuie să ne mire deloc faptul că:

- asfaltul de pe podul de la Brăila se desprinde,

- se pun doar borduri prin orașe,

- termen specialist este în derâdere,

- agramații au cucerit societatea,

- am ajuns de râsul curcilor.

Se vede încă o dată că toți cei care fac legi, regulamente, norme de aplicare, nu iau în calcul situațiile aberante și numai așa se explică apariția pensiilor speciale, a indemnizației de maternitate de 30.000 de euro, producțiile inimaginabile de cărți din pușcărie și acum, bursele de merit acordate corigenților.

(08 noiembrie 2023) 

Profil pentru scursuri

Există profilul de nivel maxim, care presupune calități și performanțe speciale, specific pentru 5% din populație. Există profilul de nivel ridicat, specific pentru 20% din populație. Există profilul celor buni, care se potrivește la 50% dintre noi. Există profilul asociat mediocrilor care se potrivește la 20% dintre noi și există profilul ciurucurilor, pentru restul de 5% dintre noi și aici mă refer la cei care sunt bețivi, cartofori, hoți, borfași, violenți, adică cei pe care societatea îi respinge pentru trecutul lor.

Când elaborăm profilul unor indivizi din această categorie pornim din start de la carențele pe care respectivii le posedă și de care noi trebuie să ținem seama. 

Dacă vrem să angajăm un faianțar și acceptăm pe unui care:

- nu e punctual, 

- nu prea stăpânește meseria,

- mai trage la măsea,

- este irascibil,

- este delăsător,

vom avea grijă să fie inclus într-o echipă unde există capacitatea de a remedia rapid, fără efort, minusurile pe care respectivul le generează. Totul este ca noi să facem o evaluare realistă a respectivului și să știm de unde pornim, pentru a nu ne trezi în situația că punem în cârca lui exact activități pe care el nu este în stare să le realizeze. Ne vom modifica atitudinea pe măsură ce ne vom convinge că evaluarea noastră a fost mult prea strictă în raport cu comportamentul real al respectivului.

Profilul definit pentru scursuri, trebuie să ne ghideze spre direcția că trebuie să existe loc sub soare pentru toată lumea și noi trebuie să acceptă viața așa cum este ea, cu minusurile ei, să folosim totul în favoarea noastră, chiar și atunci când aparent credem că lupta este pierdută.

Este deosebit de important de a furniza proceduri simple și mai ales, de a defini un astfel de context, care să-l scoată pe ocupantul postului din acea zonă de așa-zis confort, care-l mână spre sticla de băutură, spre sala de jocuri, spre anturajul unde el nu știe să pună frână și se lasă dus în direcția greșită.

(09 ianuarie 2023)

Băi, Dorele, ce mai faci?

La acestă întrebare dorel răspunde scurt și sigur pe el:

- Perforez  accidental o conductă de apă cu cupa de la buldozer.

- Demolez un zid, începând cu baza.

- Demontez o macara de jos în sus.

- Asfaltez niște gripi pline ochi cu apă.

- Demolez stâlpăă de rezistență ai clădirii.

- Acopăr șanțul făcut ieri.

- Schimb podeaua multiseculară a monumentului, cu dale moderne.

- Împrospătez pictura veche de 500 de ani cu ceva lavabil.

- Sting țigara în benzină, pentru prima dată.
- Un teren de fotbal în panta cea mai  abruptă.
- Încarc un cal într-o Dacie.

Când o să mai văd sau aud grozăvii ale lui Dorel, voi completa aceste răspunsuri, că tare deșrtept și priceput este Dorel, mai ceva ca Bulă!

(07 mai 2017)

Trântori, leneși inculți, nepricepuți

Toată lumea știe, dar se face că nu vede nimic. Sunt oameni care nu lucrează și stau degeaba. Îi vedem cum se mută după soare și pierd timpul fără rost. Unii mai merg la crâșmă, mai duc o vacă la câmp sau iau niște verdeatță pentru un porc și ceva grăunțe la găini, Oricum, sunt numai munci simple pe lângă casă, să crească un animal, să pună o roșie, o vânătă, o ceapă. Așa sunt unii numiți nepricepuți. Sunt și unii care pierd timpul degeaba, merg la cluburi, trăiesc din pensiile părinților și chiar nu fac nimic. Ei sunt trântorii.

Sunt foarte multe situații în care oamenii nu au locuri de muncă, arată bine, sunt sănătoși, au automobile de lux, dar nu figurează cu niciun venit la fisc. Ei merg cu acele mașini să ridice ajutoarele sociale. Tot timpul li se spun oamenilor că nu merită acele ajutoare și că acele ajutoare încurajează nemunca.

Sunt nenumărate legi care crează acest context nefericit, dar oamenii nu au nicio vină din moment ce nu există strategii de:

- creare locuri de muncă;

- reconversie a forței de muncă;

- corelare a ajutoarelor cu contribuții ale persoanelor la desfășurarea de munci în favoarea 

  comunității.

În opinia mea niciun oficial nu are dreptul de a jugni oamenii care au ajuns în starea în care sunt de sărăcie și de inactivitate din cauza statului, căci statul este acela care trebuie să dezvolte totul, de la locurile de muncă, până la condițiile de viață. Ar fi dramatic dacă statul crează condiții și oamenii se sustrag de la muncă, ceea ce nu se întâmplă. Atât timp cât statul nu mișcă un pai, clar că funcționarii lui nu au niciun drept să facă afirmații de niciun fel. Unii spun că această redistribuire este eronată. Ei au obligația de a demola, dar simultan să pună ceva în loc, adică o soluție care să reducă numărul de trântori, leneși și de nepricepuți. 

Toată lumea vede că banii sunt dați fără rost, ca și cum ar fi aruncați pe geam. Dar pentru a face ceva, adică o schimbare trebuie făcut concret pasul 1 bla-bla0-bla, pasul 2 bla-0bla-bla și tot așa. De zis generalități și de arătat cu degetul spunând că alții nu au făcut treabă bună acum 100 de ani, este cel mai rău lucru, care nu duce niciunde. Vreau o strategie, vreau măsuri concrete. La ce salarii au miniștrii și premierul și parlamentarii, ar trebui să miroase numai a creier prăjit și să fie o invazie de soluții geniale. dar nu este, pentru că mediocriattea este ca o pecingine peste tot și mereu.

(06 decembrie 2016)