Socialismul prăbușindu-se...

Ca elev de liceu de clasa a XI-a am avut aplicație să citesc lucrările lui Marx, Capitalul și Teoria asupra plusvalorii. Nu mă laud că am înțeles prea mare lucru, dar m-am străduit.  La cei 18 ani ai mei nu aveam cum să fiu la un nivel de profunzime ridicat, dar numai faptul că am mucit în vacanta dintre clasa a X-a și a XI-a și am băgat banii în cele trei volume, zic eu, este de apreciat. 

Au urmat anii de facultate, avand mari profesori atat la disciplina de Economie politică în persoana profesorului Vasile Nechita, dar și la disciplina de Socialism științific, în persoana profesorului Călin Vâlsan.

De la ei am învățat să gândesc liber, cu capul meu. Cei doi aveau darul de a prezenta lucrurile în complexitatea lor. Trebuie spus că rectorul ASE, profesorul M.A. Lupu, a avut grijă să îndrume spre studenții de la Mecanizare, cum se numea atunci actuala secție de Informatică Economică pe cei mai buni profesori.

După terminarea studiilor, m-a străfulgerat o ideie, văzând cam ce se întâmpla în jurul meu și mai ales văzând diferențele ăn care eram tratați noi muritorii de rând și cum erau tratați ștabii din CC.  În anii aceia nu se punea problema alimentelor ca îm deceniul nouă al secolului trecut. În alimenatre se găseau tot felul de mezeluri, inclusiv fazani.

Generația mea nu înghițea nimic nedigerat. Acesta a fost motivul din care am cumpărat niște caiete și am început să scriu ca un jurnal, așa pentru mine o serie de considerații, reunite sub titlul SOCIALISMUL PRĂBUȘINDU-SE. acum mă minunez cât curaj am avut să scriu așa ceva, asistent universitar în citadela economoștilor unde capitalismul se prabuțea văzând cu ochii, iar socialismul era în zbor victorios.

Acolo am căutat să-mi explic de ce lucrurile nu merg bine. Nu însemna că merge bine ceva din moment ce pentru a satisface cerintele de locuințe au fost construite si blocuri confort doi, confort 3 și am înțeles că se preconizau și construcții confort patru.

Erau și expoziții cu caricaturi și n-am să uit caricatura cu umbrela confort IV care avea spițe și numai o vucată de pânză care să-l protejeze de ploaie pe om. În epocă se vorbea de faptul că la unele dintre apartamentele cu confort inferior, baia este desenată pe ușă.

Am început să cugent cam cum s-ar prăbuși socialismul. Aveam o viziune primitiva. Nu apăruse lucrarea lui NN Constantinescu legată de contradicțiile în socialism. Nimeni nu vorbea de greve și nici Solidaritatea nu era pe atunci. Socialismul era un fel de rai în care totul plutea si muzucile susurau a bine, frumos li ieftin. Cu calitatea era o problemă. Și totuși, atunci credeam că șandramaua se va prăbuși. Nu vedeam ce se va pune în loc, dar am crezut tot timpul că va aoare ceva superior. Ori, după decembrie 1989 ne-am întors în trecut. Apologia a ceea ce a fost în 1939 a avut un rol negativ profund. Eu nu m-am gândit la a mă întoarce în trecut. vedeam cum sicialismul va fi înlocuit de altceva în acre oamenii să fie apreciați și inegalitățile să fie date de diferențele de calitate și de cantitate de muncă depusă. N-a fost să fie. Era tot ceva idealist, realitatea fiind cu mult mai crudă. Cred că omul s-a transformat din maimuță altcumva decăt a zis bătrânul Darwin. Altfel nu se explică de ce el bate pasul pe loc în multe privințe. Viața arată că lucrurile sunt mult mai complicate. 50 de ani de comunism si 27 de ani de ceva nedefinit trăit acum nu înseamnă nici 1000 li nici un milion de ani să fie suficiente elemente pentru a se trage o concluzie.

Soer să mai găsesc acele caiete  și mai ales, sper să am curajul să încep lecturarea lor. Nu știu dacă voi izbucni în râs sau mă voi simți rușinat pentru ce bazaconii am scris atunci.
După razboi mulți viteji se arată. Am detestat ideia de literatură de sertar. Totuși am practicat-o de moft,din dorința de a-mi clarifica gândurile. N-a folosit la nimic. Nici nu m-am văitat că n-am avut posibilitatea de a publica.

(02 aprilie 2016)