1000 de oameni care m-au impresionat: Ladislau GASPAR

Ladislau GASPAR mi-a fost coleg de grupă în studenție. Am rămas într-o relație foarte bună. El a fost repartizat la ICI și de acolo, chiar în primii ani de muncă, a mers la o specializare în Franța pentru a se instrui în utilizarea calculatorului FELIX C-256 care era făcut după lecența calculatorului franțuzesc IRIS. Peste câțiva ani el a devenit directorul Bibliotecii Naționale de Programe - BNP de la ICI. De-a lungul timpului am realizat o serie de materiale împreună, dintre care amintesc aici:
Ion IVAN, Ludovic TOVISSI, Emil MOSCOVICI, Sergiu COMAN, Ladislau GASPAR - Asupra prezentării matriceale a secțiunilor de plan ale întreprinderilor, Informatica pentru conducere – Orizont 1981 Realizări și Aplicații, Editura laboratorul de informatică şi conducere Cluj, Decembrie 1980, pg. 6-7
Cât timp a fost el acolo la BNP am mers de multe ori, căci acolo. lucrau doi tineri Marian MĂCEȘANU și Romulus ARHIRE, cu care colaboram la realizarea de materiale împreună cu Alexandru BALOG, tot de la ICI.
Înainte de anul 1989, am botezat fetița lui Loți, căci așa îi ziceam eu lui Ladislau GASPAR.
Ori de câte ori mergeam la biblioteca ICI și aveam nevoie de câte un material, Loți era cel care mă ajuta să obțin acel material, pentru că multe dintre materialele importante și de mare actualitate erau împrumutate cu anii de unii dintre cercetătorii de acolo, iar noi ceilalți nu aveam posibilitatea să le citim, căci respectivii le țineau în fișete cu anii. Numai bunul meu coleg Ladislau GASPAR reușea să-i convingă să returneze la bibliotecă materialele și așa reușeam să intru și eu în posesia lor pentru câteva zile sau ore.

(08 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ionel BLAGA

Ionel BLAGA era profesor de Economie politică în ASE și preda la Facultatea de Cibernetică. Eu am mai spus că nu oricine venea să predea studenților de la Facultatea de cibernetică, pentru că studenții acestei facultăți erau speciali datorită faptului că dacă în tot ASE se dădeau două probe la admitere, la facultatea de Cibernetică se dădeau trei probe, o analiză matematică, o algebră și economie sau fizică sau geografie. Acolo au predat crema profesorilor din ASE și spuma profesorilor de pe la Universitate și de la Politehnică, agreați de Manea MĂNESCU, tăticul și mămica acestei facultăți.

L-am văzut prima dată pe profesorul Ionel BLAGA în Sala de Consiliu ovală din ASE vechi de la etajul întâi. Era o adunare la care veneau diferiți profesori să dezbată tot felul de probleme, căci trebuiau bifate unele activități. De la Catedra de Cibernetică erau trimiși asistenții care nu aveau ore în acel interval de timp. Mi-a vennit în acea zi și rândul meu. Când mergeam acolo îmi luam un ziar Scânteia cu un discurs al lui Nicolae CEAUȘESCU să fac pe interesantul. Aveam o mică bucățică de hârtie pe care-mi notam diverse chestii, ca să dau impresia că ce spune acolo sunt numai lucruri interesante și eu conștiincios mi le notez. De fapt, când începeau vorbitorii să trăncănească doar platitudini și lozinci, mă trecea nădușeala pe șira spinării. Ca să scap de acea senzație nenorocită, pe foicica de hârtie căutam să dau soluție la cuadratura cercului sau la triangularea sau dublarea cubului. Măcar îmi trecea timpul...

La un moment dat, într-o pauză de soluționare a problemelor de geometrie de nesoluționat, am auzit un profesor care vorbea de greve în socialism. Am ciulit urechile. Cei care erau înțepeniți în dogme erau consternați, căci în mintea lor în socialism nu există contradicții antagoniste. Era profesorul Ionel BLAGA care argumenta foarte frumos cum stă treaba și că societatea comunistă se îndrepta spre catastrofă. Câtă dreptate avea profesorul! în 1989 în decembrie dezastrul comunismului s-a produs și la noi. Cu timpul am devenit un bun coleg al profesorului. Chiar îmi spunea bancuri, unele destul de interesante pentru acele vremuri extrem de restrictive și lipsite de culoare și bucurie.

Am discutat cu profesorul Ionel BLAGA prin 1988 când am mers cu el la Ploiești să car cu ARO 244D un frigider. Ideile sale m-au impresionat. Atunci  i-am zis că împreună cu un prieten scriam la o lucrare privind trecerea de la socialism la capitalism, dar estimând costurile  inimaginabil de mari, ne-am oprit. Profesorul a zis că n-ar trebui să ne oprim, dar noi ne-am oprit și când văd acum cât a costat această trecere, noi eram mici copii căci estimarea noastră era de 100 de ori mai mică decât a costat în realitate.


(03 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Steluța FUNIERU

Steluța FUNIERU era secretară la centrul de calcul al ASE. Când mergeam să stau de vorbă cu fostul meu  profesor Valeriu PESCARU care era directorul Centrului de calcul al ASE, am văzut cum dactilografia secretara Steluța FUNIERU folosind metoda oarbă pe o mașină de scris electrică IBM care avea o sferă pe care se aflau literele sub formă de basorelief. M-a fascinat modul în care sfera aceea se rotea și viteza cu care Steluța FUNIERU dactilografia textul.
Când am trimis un articol la revista SIGPLAN NOTICES, articol care a fost acceptat, am primit din USA un plic cu niște coli de hârtie pe care trebuia tiărit articolul pe două coloane. Eram disperat. Cineva din Centrul de calcul al ASE m-a îndrumat la Steluța FUNIERU. Am mers, i-am explicat și ea mi-a zis să aduc foile primite din USA, articolul ce trebuia dactilografiat. Am venit a doua zi și le-am lăsat acolo. După trei zile am primit un mesaj să vin să iau filele dactilografiate. Când am ajuns acolo, m-am minunat. Steluța FUNIERU făcuse o treabă perfectă. A dactilografiat fără greșeală și exact cum cerea ghidul de elaborare a articolelor de la SIGPLAN NOTICES.
Am trimis filele dactilografiate de Steluța FUNIERU și articolul s-a publicat și are coordonatele:

Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Marian MĂCEȘANU, Programs Complexity: Comparative Analysis, Hierarchy, Classification, Sigplan Notices, vol. 22, no. 4, 1987, pp. 94-102.

Eu știam că Steluța FUNIERU este o profesionistă, dar cu această ocazie m-a impresionat și mi-a arătat că știe cu adevărat meserie. Este o artistă. Și la teza mea de doctorat, ea a dactilografiat-o exact ca o profesionistă, ceea ce mă face să-mi aduc aminte cu deosebit respect de acest om cu totul special care mie mi-a făcut numai bine, exact în momentele în care eu aveam nevoie.

(20 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Romulus ARHIRE

Pe Romulus ARHIRE l-am cunoscut ca student din ședințele la care participau și studenții și profesorii. El avea un costum de blugi și când lua cuvântul de pe poziția de șef de an al studenților, ridica probleme tranșant, fără vreo ezitare, căci era un student foarte bun, avea note mari și o poziție de invidiat printre colegii lui.

După terminarea facultății Romulus ARHIRE a lucrat la un centru de calcul al industriei bumbacului și acolo am avut ocazia să-l reîntâlnesc pe când coordonam o echipă de studenți care făceau practică în producție acolo. Așa am început să discutăm și așa am început să elaborăm materiale de strictă specialitate. Așa au apărut primele noastre materiale:

Ion IVAN Romulus ARHIRE, Valentin GRIGORE,  Utilizarea monitoarelor in construirea sistemelor de programe, Buletin de Informatică, MIU centrul de calcul coordonator, nr. 8, 1981, pg. 20-30

Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Valentin GRIGORE,  Modele de realizare ale programelor monitoare, Buletin de Informatică, MIU centrul de calcul coordonator, nr. 11, 1982, pg. 20-30

Au urmat apoi alte materiale publicate în locuri speciale precum:

Ion Ivan, Romulus Arhire, Marian Măceşaru, Programs Complexity: Comparative Analysis, Hierarchy, Classification, Sigplan Notices, vol. 22, no. 4, 1987, pp. 94-102

Ion IVAN, Romulus ARHIRE, System of Indicators for Estimating the Software Performances, Cybernetics and Systems Research, North-Holland Publishing Company, 1982, pp. 765-771.

Ion IVAN, Marian MĂCEȘANU, Romulus ARHIRE, Clase de complexitate pentru produse program, Buletinul român de informatică, nr. 1, 1985, pg. 63-68.

Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Informatică Economică: Evaluarea performanţei programelor COBOL, Litografia ASE, Bucureşti, 1984

Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Alexandru . BALOG, Modele ale estimării costurilor pentru produse-program,  Cibernetica în slujba dezvoltării economico-sociale a ţării, Editura Academiei, Bucureşti, 1983, pg. 122-126

Noi am lucrat intens și în clipa în care am hotărât să derulăm un stagiu doctoral, amândoi, eu pe poziția de conducător și Romulus ARHIRE pe poziția de doctorand, ne cunoșteam foarte bine, știam ce avem de făcut, astfel încât să vorbim de un stagiu doctoral adevărat, caracterizat printr-o muncă de cercetare științifică reală.

Modul în care am colaborat a fost perfect, căci și eu și Romulus știam ce este aceea cercetare științifică, aveam obiectivele complet definite, aveam instrumentele, trebuia doar să muncim.

În anul 2000, Romulus ARHIRE a finalizat elaborarea tezei de doctorat intitulată Evaluarea complexității sistemelor de programe, de 145 de pagini și a susținut-o cu succes în fața comisiei, care i-a acordat titlul științific de doctor în economie.

Remarcă: atunci când a demarat ciclul doctoral, Romulus ARHIRE avea o bogată activitate de cercetare științifică și de diseminare pe probleme de studiere a complexității software și munca lui în stagiul doctoral a fost orientată spre adâncirea problematicii, către lucrurile de finețe.

La susținere, după ce președintele comisiei a citit procesul verbal și Romulus ARHIRE a fost felicitat, el ne-a cerut permisiunea să se dea posibilitatea unui mare tenor de la Opera Română, prieten de-al lui să interpreteze canțoneta O sole mio. A fost un moment fabulos.

(18 ianuarie 2023)

Aventura unei tentative de a participa la un congres științific în comunism

Profesorul Ludovic TOVISSI, conducătorul meu de doctorat, cu care susținusem teza în 3 februarie 1978, avea foarte multe legături cu profesori din străinătate și purta o intensă corespondență cu aceștia. Așa a fost și în cazul profesorului J. ROSE, cel care organiza Congresele Internaționale de Cibernetică și Sisteme.  Profesorul TOVISSI a primit o invitație pentru a trimite o lucrare la Congresul Internațional de Cibernetică și Sisteme de la Londra, care se desfășura în 7 - 11 septembrie 1987.
Când profesorul mi-a arătat acea invitație, am luat legătura cu cei cu care mai colaboraserăm exact în aceeași echipă de patru, așa că într-un timp relativ scurt, am elaborat lucrarea Analysis of Software Complexity, avându-i autori pe Ludovic TOVISS, Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Marian MĂCEȘANU.
Condiția pentru a trimite o lucrare în străinătate era ca părți ale ei, mai ales rezultatele originale, să fi fost publicate în țară. Noi îndeplineam condiția cu prisosință, căci aveam articole pe acestă temă publicate în revistele românești.
Am trimis lucrarea la Londra pe banii noștri, cu aviz de la rectorat.
Am primit confirmarea acceptării.

Am primit instrucțiuni pentru pregătirea publicării.

Ne-am apucat să facem demersuri pentru a participa.

Am primit un răspuns năucitor.

Comuniștii nu spuneau niciodată un nu hotărât. Am primit aprobarea de a merge la Londra, nu în data solicitată 7-11 septembrie 1987, ci în vacanța de iarnă a studenților, de parcă acel congres îl aștepta pe nefericitul de Ion IVAN să vină să-și prezinte lucrarea...

Dacă stăm să vedem cum curg acum problemele, managerii din ziua de azi nu sunt cu nimic mai breji decât comuniștii de dinainte de 1989. Am nenumărate exemple de decizii la fel de aiuritoare, doar-doar să-l împiedice pe om să evolueze așa cum își dorește el.


(12 noiembrie 2022)

Buletinul Român de Informatică de la ICI

În vremurile de demult exista la ICI revista Buletinul Român de Informatică, o revistă extrem de selectă, unde filtrele erau foarte bine definite și unde se publicau articole după ce treceau prin mâinile mai multor specialiști, așa că dacă publicai un articol acolo însemna foarte mult pentru autori.

Împreună cu Marian MĂCEȘANU, Romulus ARHIRE, am publicat acolo în anul 1985, în numărul 1, la paginile 63-68 articolul Clase de complexitate pentru produse program, de care sunt mândru și acum. Iată-l!

Au trecut de atunci 37 de ani și parcă a fost ieri, pentru că noi am avut un stil de lucru foarte bine pus la punct. Am discutat ideea. Am stabilit ce avem fiecare de făcut pentru a nu lucra în paralel la același lucru. Ne-am documentat, nu ca acum când pe Internet se găsesc de toate, ci am mers în biblioteci, am căutat în cărți, în reviste, doar materiale cât mai aproape de zilele acelea. Am schițat structura articolului.  Ne-am pus pe scris, pe verificat pe cale experimentală modelele construite. Materialul s-a închegat destul de repede. L-am verificat de multe ori și numai după ce ne-am convins că nu are fisuri, l-am trimis la revistă. Când s-a publicat ne-am bucurat. În vremurile acelea nu erau multe reviste și accesul la a publica era extrem de dificil.

(11 noiembrie 2022)

Comuniștii și corespondența

Lumea s-a văitat că nu produce literatură științifică din cauza lipsei de reviste, cărți, studii din care să se documenteze. Adevărul este așa doar în proporție de 10%, căci exista posibilitatea de a solicita materiale din străinătate și de a le primi. Trebuia trimisă o scrisoare de solicitare, cu formatul tipărit, pe care îl dau, iar expedierea avea preț de carte poștală. 

Așa arăta macheta pe care o completam. O puneam la poștă și în 1-3 luni îmi veneau materiale pe band rulantă.Îi speriasem pe cei din ASE care se ocupau cu corespondență. Plicurile erau mari. Uneori cei din strainătate le tăiau la colțuri să fie mai ieftină trimiterea. Alteori, cand plicul era nedesfacut, clar ca mulți se holbau și se întrebau ce este acolo. Așa m-am făcut cu bibliografie la zi pe teme de calitate software, căci acela era domeniul meu de interes. Niciodată nu am fost chemat la BDS pentru a fi întrebat ce și cum cu relațiile mele cu străinii și niciun băiat cu ochi albaștri nu m-a abordat niciodată despre plicurile cam multe pe care le primeam de pe la universități sau de la reviste. cel mult colegii mă apostrofau așa din când în când fie mai în glumă, fie mai în serios, dar niciodată nu am vorbit despre cele 200 kg de documentație pe care le aveam despre problemele care prezentau interes în activitatea mea de documentare de dinaintea cercetărilor pe care le făceam cu prietenii mei Emil MOSCOVICI, Romulus ARHIRE, marian MĂCEȘANU și Alexandru BALOG și pe care le trimeteam la congrese științifce în străinătate și care erau și acceptate, dar ne lipseau resursele și de multe ori aprobările pentru a merge acolo.

(06 septembrie 2017)