Ion CRISTOIU n-are noroc la femei

Nici nu mai știu ce este Ion CRISTOIU. 

Ion CRISTOIU este jurnalist.

Ion CRISTOIU este scriitor.

Ion CRISTOIU este editorialist.

Ion CRISTOIU a fost director de ziar.

Ion CRISTOIU este analist politic.

Ion CRISTOIU este istoric literar.

Ion CRISTOIU este o prezență.

Totuși, trebuie să remarc faptul că Ion CRISTOIU nu are noroc la femei.

Nu a avut noroc în dragoste.

Nu a avut noroc în procesul cu Gabriela ADAMEȘTEANU. L-a pierdut.

Acum, nu are noroc nici cu Laura Codruța KÖVESI. Va pierde procesul și va plăti mult.

Bietul Ion CRISTOIU, acest bătrânel simpatic, bun de spus chestii despre lucruri trăite cu mulți ani în urmă când lucra la Scânteia tineretului și când i-a publicat Anei BLANDIANA poemele acelea cu foetuși lângă foetuși de i s-a suspendat jurnalul sau când mergea pe la bazele de practică ale studenților de pe la Focșani, ca reporter de teren. Dar amestecarea sa în probleme mult prea mari nu-i priește și i se văd stângăciile cusute cu ață albă. Mi-e milă de el că se lasă manipulat de niște personaje cu mare experiență care acționează ca la carte, exact cum scriu manualele de arta manipulării perfecte a maselor. Sunt sigur că Ion CRISTOIU se va trezi din acest vis și nu-i va fi nicidecum comod când torenții îl vor tâtî de-a valma în toate direcțiile. Singura explicație este inocența lui Ion CRISTOIU de a se vedea ca pe vremuri în vâltoarea evenimentelor zilei, deși vremurile sunt altele, iar găinile nicidecum nu mai nasc pui vii, deși acum 20 de ani l-aș fi susținut.

PS: nici în acestă seară nu va arăta poza Ion CRISTOIU, pentru că nu o are. Și dacă ar exista, o poză nu este relevantă decât într-un context. Când este o poză extrasă dintr-un film nepotrivit.

(15 martie 2018)

The day after

Era un film, parcă The day after, care prezenta o situație limită, lucru care îl asemăn cu comportamentul celor de pe Dâmbovișa când au aflat rezulattul alegerilor din 8 noiembrie 2016 din Statele Unite ale Americii. Foarte mulți sunt turmentați și nu=-și dau seama că există viață după 9 noiembrie când după ce au votat, americanii au aflat cine este câștigătorul, iar românii, doar au trebuit să ia la cunoștință.

Lucrurile se clarifică ușor-ușor și discursul de după alegeri este altul. Președintele în funcție are și el o altă abordare. Europa a cam zbârcit-o ba cu centurile de siguranță, ba cu imprevizibilitatea, ba cu incertitudinile, ba cu plățile de contribuții, ba cu continuitatea, ba cu filosofia zidurilor, de parcă în vara trecută nu s-au pus stavile tot așa sau cele două Germanii parcă nu fuseseră separate de un zid. Mă laud că dispun de câteva mostre din zidul Berlinului, pe care le-am  primit cadou și pe care le consider trofeul meu prețios.

The day after se va caracterica prin:

• eliberarea din șoc;
• recunoașterea că pământul are cei doi poli;
• tonul mult mai moderat al liderilor;
• eliminarea jugnirilor atribuite învingătorului;
• acceptarea  schimbărilor profunde;
• valorificarea evidenței unei noi abordări;
• remodelarea obiectivelor;
• maturizarea elanului învingătorilor;
• începerea unei vieți normale de la noul moment de start.

La București, the day after pentru televiziuni, redacții, ziare, zone de interes, înseamnă reorientarea, căutarea unor noi stăpâni, pentru că mălaiul de ieri se află în altă parte, clanțele de lustruit sunt la alte uși. S-a schimbat conașul. Un singur tip a spus pe 1 noiembrie cu voce tare că-l susține pe Donald TRUMP. Or mai fi fost și altii. Acum ca în bancul cu mâncatul de orez, toti care au lătrat în fel și chip, i-am văzut că au dat-o la întors și pozează în persoane neutre, deci echidistante. Sunt sigur că poimâine vor spune că ei au fost militanții lui Donald TRUMP și fără aportul lor din studiourile televiziunilor lor de lift, au detrminat hotărâtor înclinarea balanței în favoarea  acestuia. Am urmărit posturile locale tv și doar un singur ins, cu numele Lucian ORĂȘEL a prezentat ceva la un studiou fiind de fiecare dată luat în balon de moderator. În rest, toți erau pe o aceeași simfonie, muzică de sistem, altceva decât le place maselor de oameni simpli să asculte.

(9 noiembrie 2016)

BREXIT și analiștii noștri

Mă așteptam ca înainte de 23 iunie 2016 să apară în ziarele noastre economice niște materiale foarte exacte despre ce și cum cu efectele BREXIT-ului, dacă Anglia rămâne, respectiv, dacă Anglia pleacă. Nu am văzut așa ceva, pentru că asemenea materiale sunt cu caracter de estimare și perioada este prea apropiată, verificările fiind devastatoare dacă abaterile dintre ceea ce s-a presupus și ceea ce se întâmplă sunt foarte mari. Este mult mai bine să spui că populația țării va scădea la 16 milioane de cetățeni în 2050, căci tu cel care ai zis o asemenea gogomănie vei fi atunci oaleși ulcele.

În primul rând, n-am văzut niciunde să se spună ca în cazul în care Anglia iese din UE:

• aurul va avea o creștere groaznic de mare, cu 3-4.000euro la kil;
• lira se va devaloriza cu 30%;
• bursa va fi paralizată minute bune;
• pierderile în plan financiar vor fi de ordinul miilor de miliarde;
• mișcările de capital vor fi vertiginoase.

Pe analiștii de la noi îi interesau lucruri periferice și de fapt nu făceau analize, ci numai niște constatori legate de:

• volumul schimburilor dintre Ro și Anglia;
• faptul că din 6 mașini care se cumpără acolo una e Dacia;
• cei 400.000 de cetățeni români care trăiesc în Anglia;
• un rol mult crescut al nostru în UE;
• necesitatea de a negocia în forță noile condiții.

Chestiunile au fost subțiri și prea generale, fără idei concrete de unde să se plece. Cănsider că cei care sunt dedicați analizei economice sau analizei politice trebuie să aibe șabloane de analiză, preluate din literatura de înaltă ținută, eliminând caracterul pamfletar și de atac la persoană specific năravului nostru de Dâmbovița.

Acum în economie lucrurile sunt foarte exacte și duratele de reacție se estimează cu eroare de câteva ore. Adică, modelele spun clar ce se întâmplă cu bursa în diferite ipoteze, care este nivelul pierderilor cu o eroare foarte mică. Trebuie numai luate acele modele și introduce variabile ce corespund ipotezelor de lucru. Am amintit cândva că chiar în Anglia nu s-au făcut simulări și analize, căci dacp se făceau BREXIT-ul nu exista în forma aceasta ușor vulgară, bazată pe ignoranța unora, pe credulitatea altora și pe șmecheria cui trebuie.

Nici în perioadele următoare nu mă aștept la hăle analize pertinente prin jurnalele de la noi. Să nu uităm că în plină criză, economiști aserviți puterii vorbeau de o economie care duduie și chiar o fundamentau teoretic, deși bazele erau șubrede. Acum, de ce ar fi altfel?

(26 iunie 2016)

Criticarea alegătorilor

Se zice, că nu am spus-o eu, că alegătorul nu greșește niciodată. Cred acest lucru și îl iau ca pe un postulat, așa cum sunt postulatele din geometrie sau din algebră. Se pornește de la următoarele premise:

• există o mulțime de persoane cu drept de vot;
• numai cei care doresc votează;
• fiecare votează cu cine vrea;
• votul este depersonalizat prin buletin;
• cei ce votează sunt foarte numeroși;
• rezultatul votului este un șier de numere;
• elementele șirului exprimă opțiuni;
• șirul nu se modifică;
• rezultatul este acceptat și obiectiv;
• rezultatul stă la baza ierarhizării;
• primul din ierarhie este cel ales.

În acest context a comenta votul arătând cu degetul spre votanți căutând vinovați este o greșeală ca să nu spun o idioțenie. Votul este supus analizei în ideia că cel dorit nu a ieșit învingător pentru că NU A ÎNTRUNIT numărul de voturi, nu pentru că votanții sunt vinovați. Am văzut că niște nefericiți au pus drept motiv al unui rezultat vârsta votanților, de parcă el a avut o listă cu nume, vârstă și ce a votat fiecare. este o mare eroare să se facă o astfel de analiză, iar cel ce o face are mari probleme mintale. Supozițiile sunt foarte diverse.

În ipoteza unei colectivități formate din 1000 persoane din care 500 au 30 de ani și 500 au 80 de ani și candidatul dorit a obținut 999 de voturi, calculele sunt relativ simple și anume:

• a obținut toate cele 500 de voturi de la cei de 30 de ani și 499 de voturi de la cei de 80 de ani;
• a obținut toate cele 500 de voturi de la cei de 80 de ani și 499 de voturi de la cei de 30 de ani;

Lucrurile sunt tot așa de simple și dacă respectivul a obținut un singur vot sau a obținut 200 de voturi. Devin mai complicate însă atunci când:

• rezultatul este echilibrat între candidați;
• se știe numărul de candidați pe grupe de vârste.

Nici în cazul în care se știe că la vot s-au prezentat numai cei 500 de votanți de 80 de ani și candidatul preferat a obținut  sun 250 de voturi pentru că a obținut contracandidatul acestuia peste 250 de voturi nu trebuie făcute afirmații. Înseamnă că cel preferat nu a convins.

Toți analiștii care văd ierarhizarea în mod deformat punând în seama alegătorilor eșecul celor preferați lor, fac o mare greșeală și eu îi consider nebuni de legat. Alegătorul nu greșește niciodată, el fiind marele stăpân pentru o clipă. Să ne imaginăm cum se aliniază la start la proba de 100m atleții și faptul că Usain Bolt iese învingător i se datorează 100% pentru că a fost cel mai bun. Nu trebuie învinuit terenul, nu trebuie învinuit vântul că atletul nostru preferat s-a împiedicat și a căzut în nas.

(07 iunie 2016)