Cauzele catastrofei testelor PISA 2023

Deși elevii români participă la testele PISA de prin anul 2000 rezultatele lor sunt foarte proaste și în loc să se procedeze ca la carte pentru a scăpa de acest coșmar, lucrurile se perpetuează în sistemul educațional ca și cum nimic nu s-ar întâmpla și ca și cum testele PISA sunt o fatalitate, iar noi ne urmăm destinul implacabil. Se procedează exact așa cum se procedează ca la intrarea în spațiul CHENGEN, adică se trage de timp, nu se întreprind măsuri adecvate și la fiecare refuz ne dăm cu c-rul de pământ arătând spre Austria, deși vina este integral a noastră.

Îmi aduc aminte de o scenă produsă înainte de Revoluția din 1989 când Elena CEAUȘESCU a trecut prin Piața Amzei și a văzut oamenii la coadă la o alimentară. Consecința a fost că în loc să se facă aprovizionare cu carne și cu brânză, că de aceea erau cozile interminabile, au fost montate bănci ca oamenii să nu mai stea la coadă în picioare.

În cadrul testelor PISA trebuie:

- văzut ce cer acele teste,

- restructurată materia,

- elevii să știe să se comporte bine la teste,

- schimbată atitudinea profesorilor,

- legarea salariilor la profesori de rezultatele elevilor,

- modificată atitudinea elevilor față de învățătură.

Dacă se vor produce schimbări majore, în 3 - 5 ani se va ameliora comportamentul elevilor români față de testele PISA, căci acum evaluarea pe bază de memorare este cauza catastrofei la aceste teste, căci elevii memorează și ei nu sunt în stare decât să reproducă ceea ce au memorat, nu judecă nimic, iar acest lucru este stimulat de sistemul defectuos de predare, modul aiuritor de evaluare după calitatea textului recitat și perseverența cu care se exclude creativitatea și inițiativa elevilor, pentru care școala a devenit o corvoadă, din moment ce Internetul le oferă acele informații de care ei au nevoie pentru a se dezvolta.


(05 decembrie 2023)

Ce înseamnă să înveți carte?

Eu voi spune ce înseamnă să înveți carte despre modul în care eu am învățat carte, căci nu știu cum învață lumea acum carte, dar acum peste 50 de ani altfel se învăța carte.
Pe vremea mea:
- nu erau cărți așa multe,
- cărțile nu erau așa de groase,
- textele nu erau așa de mărunte,
- lecțiile nu erau așa de lungi,
- noțiunile nu erau așa de numeroase, 

- nu erau examene naționale,

- nu se cântărea nota la gramaj ca brânza,

- nu-mi amintesc de contestații,

- elevii nu se meditau,

- nu se memorau rezumate.

Pe vremea mea ghiozdanul conținea foarte puține lucruri și nu mă istoveam cărându-l asemeni bietului SISIF, fără rost.

Să dau un exemplu de învățat carte. Profesoara mea de matematică, Lucreția TROCAN a venit în clasă cu un cub mare de lemn. Ne-a zis că e cub, că are muchiile egale, că unghiurile sunt de 90 de grade. Că are suprafețe 6 pătrate. S-a apucat și a dezmembrat cubul. Ne-a arătat cum este cu diagonalele, cum se calculează. Ne-a arătat care sunt axele. Apoi a trecut la secțiuni, pentru că acel cub se dezmembra. A descompus cubul ca și cum era secționat cu diferite plane. Pe concret, am învățat cum e cu cubul. Ne-a scris pe tablă și câteva formule. Nu trebuia memorat nimic, pentru că totul decurgea natural.

La limba română aveam poeți și poezii. Poeziile le memoram și le recitam. Nu trebuia să discutăm noi ce a vrut să spună poetul, căci nimeni nu l-a întrebat pe bietul om, așa cum fabulează făcătorii contra cost, de rezumate, din industria stupidă a meditațiilor fără rost, care nu duc la nimic bun din moment ce avem 40% din populație analfabetă funcțional.

Pe vremea mea, elevii erau învățați să gândească. Eu și acuma știu teorema lui Pitagora, știu formule de trigonometrie și multe altele, dar nu-mi amintesc să fi memorat altceva decât poezii, în timp ce acum profesorii memorează și recită lecții, elevii memorează și recită la rândul lor și școala este un concurs de recitatori, care mai de care mai ciudați și mai nefolositori.


(24 iunie 2023)

Eu și rezumatele

Niciodată nu mi-a plăcut să memorez texte oarecare despre lucruri care ar  trebui să fie logice dacă aș citi opera inițială, iar eu ar trebui să o povestesc și dacă mi se cere să concentrez lucrurile, să fac eu un rezumat, așa cum vreau eu, cum văd eu lucrurile și nu cum le vede altcineva, iar eu doar să demonstrez că am avut capacitatea unui robot care a memorat ceva mecanic și este în stare să redea. Este ultimul lucru pe care aș fi în stare să-l fac. Am detestat pe cei ce fac rezumate și pun pe alții să le memoreze, tot așa cum i-am detestat și pe cei care încurajează memorarea de rezumate. I-am compătimit pe cei care memorează, căci ei sunt copii, doar niște victime la dispoziția unor tirani nesăbuiți care nu știu pe ce lume se află și care fac lucruri criminale, distrugând personalitatea unor ființe nevinovate, dispuse să facă lucruri mărețe, dar ale căror calități sunt deturnate în scopuri oculte, nefolositoare și inutile.

Rezumatele înseamnă bani. Banii pe care îi încasează meditatorii, banii pe care îi dau părinții și care nu folosesc în niciun caz elevilor, care devin doar niște bieți roboței.

Când fiul meu trebuia să dea examenul pentru treapta a I-a am fost pus să-l ascult pe bietul copil turuind un text tâmpit, dat de un profesor tembel. M-a trecut nădușeala pe șira spinării și am răsuflat ușurat când s-a terminat tortura la care am fost supus, urmărind ce zicea copilul, comparativ cu ceea ce era scris în caiet, pentru că el trebuia să memoreze acel text inept.


(12 mai 2023) 

Cel ce nu gândește singur

Îmi aduc aminte de versurile lui Tudor ARGHEZI:

Cel ce gândeste singur si scormone lumina

A dat o viata noua si-um om de fier, masina, 

Fiinta zamislita cu gândul si visareea, 

Neînchipuit mai tare ca bratul si spinarea.

Tot atât de bine, cel ce gândește singur, este în stare să ia decizii corecte. Observ că foarte mulți oameni nu sunt în stare să:

- aibă reacții normale, logice;

- reacționeze corect în situații obișnuite;

- aplice proceduri adecvate;

- spună lucruri care se potrivesc contextului;

- se poarte altfel decât după tipare abstracte.

Și toate se datorează faptului că nu-și pun instantaneu o serie de întrebări legate de situațiile concrete la care să-și dea răspunsuri realiste, bazate pe o experiență proprie. Toate se datorează sistemului educațional bazat pe memorare. Cel ce nu gândește singur își asumă toate riscurile în ceea ce face, dar el nu conștientizează nimic, drept care de la un timp încoace suntem martorii celor mai aberante situații din câte s-au pomenit.
Cel ce memorează își pierde orice calitate de a gândi singur. Cel ce nu gândește singur, nu gândește la nimic înainte de a face ceva și face acel ceva automat, fără să se gândească la consecințe, crezând că:

- știe să facă acel ceva;

- nu există consecințe de niciun fel;

- va ieși bine din orice situație;

- pentru el legile naturii nu se aplică;

- fracturile de logică sunt ale altora.

Numai așa se explică agresivitatea unora la volan, viteza lor excesivă și necorelarea abilităților cu starea drumului, cu bolidul și mai ales cu viteza acestuia. Numai așa se explică lipsa de logică a aruncării în valurile uriașe ale mării a celui care nu știe să înoate o iotă. Numai așa se explică superficialitatea abordării unor examene, crezând că și evenimentul cu probabilitate zero este un eveniment cert. Trebuie urgent schimbată paradigma din sistemul educațional. Faptul că se introduce manual de sport în gimnaziu îmi arată că prăpastia se adâncește și că și la sport se va toci, se va memora și mișcare nu se va face în veacul veacurilor.

(11 august 2017)

Lucruri concrete

Eu am o teorie și anume:

• îmi imaginez un capitol de anatomie umană despre inimă să zicem, dar merge la orice domeniu, care are 25 de pagini; fiecărei pagini îi corespunde un cerc concentric pe un CD să zicem; înseamnă că sunt ocupate 25 de cercuri concentrice;
• un profesor care vrea să meargă la clasă memorează din cele 25 de pagini niște chestii importante, care insumează și acelea 10 pagini, concretizate prin 10 cercuri concentrice de pe un CD; să reținem că din cele 25 de pagini au fost selectate fragmente care însumează 10 pagini, dar sunt fragmente, nu un întreg coerent; repet: sunt fragmente;
• elevul învată și el din cele 10 pagini declamate de profesor din care în caietul său se află 5 pagini, 3 pagini; deci elevul completează și el 3 cercuri concentrice, adică fragmente din fragmente; la teză sau la tablă sau într-un extemporal el va reproduce din fragmentele memorate alte fragmente; deci capitolul coerent este cartea; profesorul memoreaza fragmente, coerența se pierde; elevul memorează fragmente din fragmente și coerența se pierde și mai tare.

Dacă învățământul nu ar fi bazat pe memorare:

• profesorul ar citi 25 de pagini;
• profesorul ar face un rezumat 100% coerent;
• elevul ar citi dele 5 pagini de notite coerente;
• elevul își face propriul rezumat de 3pagini coerente;
• în teze și în răspunsuri elevul dă răspunsuri logice la întrebări.

Unde nu este învățământ bazat pe creativitate și pe inovație nimeni nu are cum să ceară soluții proprii atât profesorului, cât și elevului. Profesorul invocă salariu mic, elevul arată către profesorul care de cele mai multe ori:
dă la toată clasa doi la un extemporal;

• bate și înjură pe elevi;
• face amor cu elevele;
• nu promovează examene de titularizare;
• vine nepregătit la clasă.

Acolo unde se practică altfel de învățământ elevii au rezultate spectaculoase la olimpiade dar si la faculatate.

Unde se memorează se văd oameni in toată firea cum elaborează materialele formate din fragmente incoerente. dacă sunt puși să spună care este algoritmul de a face mămăliga scriu niște chestii care în final te duc la cu totul altceva, numai la mămăligă, nu. Și asta pentru că fac jocul cu salturile de cercuri concentrice, așa cum au învățat în scoala primară, în liceu, dar mai nou și în facultate.

(24 aprilie 2016)

Excese în învățământul preuniversitar

Mergând cu autobuzul am auzit elevi spunând:
- proful de mate ne-a dat la toți nota doi;
- am avut de rezolvat 50 de probleme pentru azi;
- nu știu foarte bine rezumatul de azi de la istorie;
- n-am făcut nicio temă de vacanță;
- diriga este o proastă;
- proful de mate nu știe nimic;
- toată clasa a copiat la teză;
- mi-a dat doi, dar se aranjează.
Supraîncărcarea cu materie este apanajul celor care nu știu să predea și vor să impresioneze nu prin calitate, ci prin cantitate.
Voi povesti câteva scene trăite de mine ca președinte de BAC.
Scena  întâia:
locul: Liceul de Chimie din Rm. Vîlcea
examenul: Economie Politică
eroina: o elevă care avea să trateze ceva despre șomaj.
Diavolul, căci altceva nu a fost, m-a îndemnat s-o întreb pe copilă daqcă ea a văzut un șomer în viața ei, știut fiind faptul ca orașul Rm. Vîlcea colcăia de șomeri după închiderea Combinatului Chimic.
Întrebarea era nevinovată, mai ales că ea răspunsese exceptional la subiect. S-a blocat. Știa numai un rezumat. ea nu gândea, ci ca un actor care-și știe rolul, a recitat un text. Așa e tot învățământul de azi. Dictare, memorare și recitare, gândirea , creativitatea sunt  pe planul șapte.
Scena a doua:
locul: Liceul Agricol din Fierbinți
examenul: Limba Română
eroul: un bărbat matur care fusese în garda personală a lui...
Ca să evit o situație dezastruasă am solicitat ca elevii să învete și să recite o poezie, alta decât Cățeluș cu părul creț. Eroul a venit, a recitat și  după examen mi-a zis ca în doisprezece ani de școală, a fost prima dată când a fost pus și el să învețe vreodată ceva.
Scena a treia:
locul: Liceul de alimentație din Călărași (denumirea este aproximativă dar știu că pregăteau și
          cofetari)
eroul: un elev bun
examenul: Limba Română.
Elevul vorbea despre balada Miorița și vorbea magistral.
L-am întrebat dacă a citit balada. Nu o citise dar vorbea superb despre cele cinci mituri. I se dăduse un rezumat, el îl memorase și îl recitea. Drama era altundeva și anume, la profesoara examinatoare care sorbea zicerile elevului, ceea ce însemna că asemeni sufleurului de pe scenă, ea îl urmărea pe actor să vadă dacă nu se abate de la textul original.
Mai există și alte scene de acre mă voi ocupa cu altă ocazie.
este important să se depășească acestă situașie dezastruaosă în care profesorul recită, elevul recită, iar părinții urmăresc dacp fiii sau fiicele lor au învățat foarte bine rolurile.

(19 februarie 2016)