Transparența generalizată înseamnă moartea corupției

Toată lumea vorbește despre transparență, dar multă lume nu știe ce înseamnă transparență, ce înseamnă a fi transparent, unde se face transparența și mai ales, cine face și asigură transparența. Când se lucrează cu jumătăți de măsură, transparența se zice că numai organismele de stat care lucrează cu bani publici, trebuie să asigure transparența derulării unor procese și a conținutului unor documente. Spun unor procese și unor documente, pentru că în cazul proceselor și documentelor care se referă la siguranța națională și numai la siguranța națională, nu intră în discuție transparența, dar acele procese și documente sunt numerabile pe degetele de la două mâini. În rest, totul trebuie să fie transparent, dacă este legat de banul public.

A lucra transparent înseamnă a ști exact:

- bugetul organizației,

- defalcarea bugetului,

- costurile derulării tuturor proceselor,

- salariile personalului,

- nivelul de eficiență al muncii,

- cheltuielile efectuate,

- penalitățile plătite.

În momentul în care activitatea unei organizații, oricare ar fi ea este pusă în vitrină, este foarte clar că locul pentru derularea actelor de corupție se restrânge până la dispariție. Totul este foarte clar. Cu condiția de a nu introduce acele portițe prin care se crează breșe de comportament specific actelor de corupție. Chestia cu banii împrumutați sau de împrumut este o glumă nu proastă, ci tâmpită, un praf aruncat în ochii fraierilor, crezând că banii negrii se spală cu detergent figurativ, de exemplu.

Corupția este eliminată în câteva cicluri, cu condiția să se dorească acest lucru, iar problema confiscării extinse trebuie privită în afara unor aspecte vecine cu delirul unor demagogi ai purității intelectuale și a unei corectitudini mimate convingător pentru ageamii. Justificările unor exagerări financiare prin apartenența la mediul privat a unui membru din familie se verifică cu mare ușurință din moment ce cifrele de afacere ale organizației private, scot în evidență imposibilitatea de a realiza acel echilibru necesar când se fac comparațiile în cascadă dintre venituri și cheltuieli.

(29 noiembrie 2024)

Salariile din mediul privat

Mediul privat este un mediu puțin controlat și concurența nu ține seama de informație și nici de echilibru, ci este vorba de o concurență acerbă, sălbatică și ne loială, cu efecte destructive asupra indivizilor, a mediului de afaceri și mai ales asupra capitalului.

Salariile în mediul privat sunt salarii mici și foarte mici pentru că:

- patronii vor să obțină profituri mari,

- complexitatea muncii este scăzută,

- cererea și oferta sunt esențiale,

- șpăgile nu se deduc din profit, ci din cheltuieli,

- nivelul de calificare este redus,

- productivitatea muncii este scăzută,

- managementul are carențe multe,

- cheltuielile cu luxul nu au bază reală.

Să nu se creadă că în sistemul bugetar lucrătorii:

- ar munci pe brânci,

- calitatea muncii ar fi excelentă,

- complexitatea este de top,

- managementul este perfect.

Creșterea salariilor din zona bugetară se datorează caracterului de cartel care dictează totul în piață, prin forța sindicatelor care blochează transportul pe calea ferată, pe metrou sau pe transportul cu autobuzele  ca mijloace de transport în comun. Grevele din sectoarele cheie impun creșterile de salarii, iar aleșii care-și fixează singuri salariile dau tonul, din moment ce sistemul bugetar este bântuit de legi făcute anapoda. În ceea ce privește salariile din sistemul bugetar, acestea sunt motorul creșterilor de salarii din mediul privat, din moment ce salariul minim pe economie este dictat de bugetari. Să nu uităm că mulți dintre salariații din mediul privat așteaptă măririle de salariu minim de la bugetari, ca patronii să le mărească și lor salariul, obligați de lege fiind.

Încă lucrurile nu sunt așezate în mediul privat din moment ce nenumărate structuri din mediul privat au relații comerciale în proporție de peste 80% cu statul și contractele nu se obțin oricum, ci așa cum arată reținerile de la DNA din ultimii 15 ani, oferind cel puțin 10% din valoarea contractului celui de la stat care semnează atribuirea respectivului contract. Scăzând cei 10%, este clar că valoarea rămasă din contract coroborată cu lăcomia patronului duce la ideea firească, transformată în realitate crudă, conform căreia este imposibil de a se face măriri de salariu. Se mai oferă bonusuri, pentru a ocoli acele impozite împovărătoare dacă s-ar crește salariile.

(16 noiembrie 2023)