Nevoia de master

Înainte o facultate era cu durata de 5 ani. Acum programul Bolgna prevede studii de licență de 3 ani, studii de master de 2 ani și stagiul doctoral, undeva la 3 - 5 ani. Foarte mulți tineri se opresc cu stiudiul la cei trei ani pentru că fac un management incomplet al carierei. Dacă absolventul studiilor de licență are medii de peste 8,50 în opinia mea este obligatoriu să urmeze un curs de master pentru:

• a dezvolta în continuare competențele pentru care s-a pregătit în perioada licenței sau pentru a dobândi competențe complementare a ceea ce a învățat in perioada de licență;
• a perântâmpina situația în care intră în competiție pentru ocuparea unui loc de muncă cu absolvenți de master, pentru că nu va sta nimeni să vadă cât de bun este dacă probele nu includ și aspecte practice, ci numai un CV și un interviu;
• a asigura egalitate de pregătire atunci când este vorba de a răspunde exigențelor celor din jur care pun foarte frecvent dacă cel din fața lor  are studii de master, în condițiile în care toți cei prezenți au;
• a arăta ca știu să continue instruirea fără a se opri la cei 3 ani de bacelor, mai ales că din start prima treaptă este definită ca prezentând aspecte generale, introductive, care să permită absolventului să rezolve probleme de complexitate în jurul mediei; înseamnă că absolventului de bacelor nu-i sunt accesibile pozițiile unde trebuie să fie rezolvate probleme de mare complexitate;
• a-și demonstra sieși că dispune de toate resursele pentru a trece întreaga sa pregătire pe un plan superior, întrucât cei doi ani și condițiile de derulare a cursurilor de master nu sunt în contradicție cu desfășurarea de activități de producție.

Este foarte important ca absolventul de licență să cunoască toate elementele legate de masterele din facultatea pe care o termină și anume:

• care sunt acele mastere;
• care sunt planurile de învățământ;
• ce abilități dobândește;
• care sunt profesorii;
• la ce-i folosește la locul de muncă;
• cu ce costuri ca bani și ca timp;
• care este continuarea fie în PhD, fie în ocuparea unui post mai bun.

Este trist că discuțiile cu tinerii nu au caracter permanent și mai ales că aceștia intră într-o stare de derută atunci când trebuie să opteze între un servici și continuarea studiilor, fiind tendința de a amâna continuarea cu un  master sau cu un stagiu doctoral. Motivele sunt numeroase precum:

• consolidarea poziției la locul de muncă;
• acumularea de experiență pentru următoriul stadiu academic;
• chestiunile financiare;
• dorința de a pleca din șară la lucru;
• efortul de a schimba locul de muncă actual;
• necesitatea de relaxare după 3 ani de studiu.

Oricare dintre argumente, aduc o susținere subțire întrucât viitorul este cel care hotărăște totul și locul de muncă și salariul și poziția socială. După opinia mea, lipsa unui master în panoplia unui tânăr echivalează cu terminarea liceului fără diploma de BAC. Nu spun că un absolvent de licență nu va trăi foarte bine. El va trăi foarte bine, va avea un salariu mare, va fi respectat. Însă absolventul care rămâne numai cu studiile  de licență să nu uite că există posibilitatea de a avea un standard excepțional, că există și salarii foarte mari, că există și un adânc respect. Prin studii de master finalizate, respectivul tânăr își crește șansa de a ajunge foarte sus în carieră dar și în societate, viața lui privată nefiind de neglijat căci foarte mulți fac legătura dintre masterat și restul spuselor, mai ales dacă masteratul lipsește. Întotdeauna trebuie vorbit în cunoștință de cauză, iar respingerea pur și simplu a absolvirii unui curs de master fără argumente solide este deja o copilărie din partea oricărui proaspăt absolvent de studii de licență.

(21 aprilie 2016)

Încălzirea oriunde este egală cu acumularea de experiență

Când se transmit meciuri și antrenorul dorește să schimbe ritmul jocului, face schimbări de jucători. Crainicul spune telespectatorilor că jucătorul X sau jucătorul Y  de la echipa Z o dată cu jucătorul K de la echopa adversă, au ieșit la încălzire.
La sala de forță am văzut pe cei cu experiență mare că înainte de a începe antrenamentul propriu-zis fac încălzire. Am văzut tot la aceștia cum la fiecare aparat lucrează gradual. Am văzut cum mulți dintre acesti sportivi cu experiență lucrează pe aparate cu sarcină zero chiar.
Când am stat de vorbă cu ei mi-au explicat importanța încălzirii de la fiecare aparat dar și despre importanța exceptională a încălzirii de la început.
Peste tot trebuie făcută încălzirea.

Un elev nu va trece să rezolve din start probleme de olimpiadă. Va începe cu exerciții ușoare, își va forma o gândire analitică, va trece la exerciții mai grele și dacă va continua, va ajunge să rezolve exerciții de mare complexitate. La un moment dat se va gândi ca el însuși să propună exerciții altora.
Un actor nu va juca din prima rolul lui Hamlet. va duce mai întâi tava ca figurant. Va zice apoi cîteva replici. După vreo 5 ani va primi și el un rol în care publicul îl va vedea și îl va aprecia. Undeva după cel puțin 15 ani de teatru unde rolurile au crescut foarte mult în complexitate, va primi rolul lui Hamlet. Chiar și așa, există riscuri imense ca spectacolul să fie un fiasco pentru că:
- exista în teatrul românesc nenumărate repere pe acest rol;
- filmele cu Laurence Olivier, Innokenty Smoktunovsky, Keanu Reeves nu se uită ușor;
- scena cu craniul este cheia de boltă unde trebuie actorul să dea totul;
- cele șase cuvinte,  to be or not to be, au darul fie de a-l ridica în slăvi pe actor, fie de a-l demola
  definitiv.
Sunt cazuri când încălzirea, oricât de multă, oricât de bine, nu folosește la nimic. Nu este valabilă afirmația aceasta decât în politică.
Se observă că nenumărați politicieni sunt scoși la încălzire degeaba, orice ar face. Ceea ce spun se verifică prin cum se petrec lucrurile. Exemplele sunt nenumărate, dintre acre enumăr:
- extragerea lui Stolojan de la prezidenșiale;
- schimbarea lui Bușoi cu Orban, acum;
- înlocuirea lui Andrei Baciu modelul cu taciturnul filosof Patriciu Achimas-Cadariu;
- votarea aiuritoare a doamnei inginer Cristina Guseth care a fost înlocuită cu jurista Raluca Prună.
Unii sunt scoși la încălzire doar să fie testată piața, să se vadă ce zic sondajele, să se cuantifice indicatorii ce definesc  tipologia de candidat. S-ar zice că sunt iepurași. Eu zic, iepurași cu coarne, fie iezișori dacă sunt numai jucăuși , fie drăcușori dacă încurcă lucrurile.
Uneori încălzirea înseamnă experiență acumulată. E bună încălzirea și în politică. E de recomandat să nu devină doar un exercițiu de imagine și politicienii să devină elemente de sacrificiu. Ne amintim de un tip care apărea tot timpul pe postura de premier, să dea bine la imaginea unui partid și el n-a fost așa ceva că a ieșit din funcție înainte de a intra. Se zicea ironic despre câte un poețel că a ieșit din literatură înainte de a intra.

(11 martie 2016)