1000 de oameni care m-au impresionat: Ionel ȘUBĂ

Despre Ionel ȘUBĂ am o mică poveste. Eram în clasa a doua de școală elementară și o colegă de clasă, s-a ridicat în picioare și i-a spus învățătoarei că i s-a furat ascuțitoarea. Învățătoarea a trecut pe la toți elevii care stăteau pe rând cu eleva care reclamase furtul și ne-a întrebat pe fiecare dacă am furat sau nu ascuțitoarea. Probabil, eu m-am înroșit la față când m-a întrebat. Învățătoarea a considerat că eu am furat ascuțitoarea. M-a scos în fața clasei, mi-a tras câteva palme peste față și m-a pedepsit să stau cu mâinile ridicate în fața clasei. La un moment dat, colegul meu Ionel ȘUBĂ, care stătea în banca din spatele elevei care reclamase furtul, s-a ridicat în picioare și a zis că a văzut ascuțitoarea sub stinghia de la bancă unde elevii își sprijină tălpile de la picioare. Învățătoarea a verificat. Așa era. M-a trimis în bancă. La noi în casă hoția era o rușine și părinții ne-au învățat să fim cinstiți, să nu furăm și să nu mințim. Din acea clipă am urât-o pe învățătoarea mea. Dumnezeu a vrut ca peste ani, când eram lector universitar și pe strada mea din mahalaua copilăriei nu ploua cu lector universitari, venit pe la ai mei, m-a chemat mama la poartă să-mi zică de învățătoarea mea, care avea o fiică studentă la noi și că ar vrea să stea de vorbă cu mine. I-am zis mamei că nu vreau să stau de vorbă cu ea, pentru că a zis că am furat o ascuțitoare și că ma pedepsit pe nedrept. Cred că a plecat mâhnită că un fost elev al ei n-a vrut s-o vadă, s-o respecte. În mintea mea, cel care m-a salvat a fost colegul meu Ionel ȘUBĂ, un băiat tăcut, așezat, care nu vorbea mult, care răspundea doar la ceea ce era întrebat. El a simțit atunci să spună un adevăr, să facă dreptate și l-am apreciat, dovadă că după 63 de ani de la întâmplare, nu i-am uitat nici numele și nici gestul.

(13 februarie 2023)

Automatul hoț dintr-o parcare

Există un mall mișto în București și acolo este o parcare și mai mișto. Automatele care validează și încasează banii pe parcare:
- nu dau rest,
- iau preț de oră, nu de fracțiuni.
Mall-ul are convenție că două ore de parcare sunt gratis și se plătește 3 lei pe oră dacă stai mai mult decât cele două ore. În mod normal dacă stai cu mașina în parcare 2:50 de minute, să plătești cei 3 lei. Dacă însă depășești cu un minut cele două ore, mi se pare incorect să plătești 3 lei ceea ce s-a depășit de la cele două ore. Ar fi normal să se plătească ceva, dar nu prețul de o oră pentru doar un minut. Consider că automatul este eronat proiectat, că nu dă rest, că proprietarii s-au lăcomit și au cumpărat ceva ieftin și nesatisfăcător pentru clienți. Automatul e hoț, pentru că proprietarul lui este hoț

(20 ianuarie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Corneliu BĂLAN

Corneliu BĂLAN este un bărbat de 66 de ani.

Corneliu BĂLAN este profesor universitar.

Corneliu BĂLAN este membru CNATDCU - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.

Corneliu BĂLAN este absolvent al Institutului Politehnic din bucurești, promoția 1981.

Corneliu BĂLAN este inginer.

Corneliu BĂLAN este doctor în științe inginerești din anul 1991 cu o teză susținută la o universitate din Germania, la Darmstadt, care nu figurează printre cele 2.000 de universități ale lumii clasificate, ștut fiind faptul că Universitatea Politehnica București figurează pe poziția 1201+.

Corneliu BĂLAN a publicat din 1980 și până în prezent numeroase articole în reviste de specialitate.

Corneliu BĂLAN a desfășurat activitate de cercetare științifică în laboratoarele unor mari universități ale lumii, așa cum rezultă din CV-ul său semnat la 10 ianuarie 2020.

Corneliu BĂLAN m-a dezamăgit crunt că de la experiența sa și de la anvergura sa, nu am văzut o atitudine tranșantă în legătură cu plagiatorii de la tezele de doctorat, mai ales că el spune că este membru CNADTCU încă din 2010, deci e acolo de 12 ani. Este adevărat că el este la o altă secțiune, dar totuși, nu trăiește pe sub pământ să nu știe despre plagiatorii nerușinați care proveneau de la o altă zonă, căci nu erau doi sau trei, ci erau cu grămada, adică la un nivel scandalos.

Corneliu BĂLAN m-a dezamăgit că nu a propus ceva proceduri în cei 12 ani care să limiteze dacă nu să excludă plagiatul din tezele de doctorat. Aici nu este vorba că X nu a votat acordarea titlului de doctor pentru un porc plagiator de teză de doctorat, ci de tot CNATDCU căci președintele a semnat nu ca nea Gheorghe de la împins vagoane, ci ca președinte al întreg CNATDCU, deci l-a inclus acolo și pe profesorul Corneliu BĂLAN, ca membru al CNATDCU.

(11 octombrie 2022)

x

Demitizarea plagiatului

Aflăm zi de zi câte ceva despre persoane publice că au fost dovedite ca fiind plagiatoare în ceea ce privește elaborarea tezelor de doctorat. Plagiatul este un fenomen cu mult mai larg și persoanele care plagiază sunt de fapt persoane care fură. Ca și la criminali, după părerea mea, nu există criminali mai mici și criminali mai mari. Nimciun criminal nu are cum să spună:
- L-am omorât un pic.
Nici un plagiator nu are cum să spună:
- Am plagiat un pic.
Machedonii au un proverb: dacă într-o oală pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Este cel mai inteligent proverb care mi-a fost dat să-l aud în viața mea, până acum la 75 de ani.
Și în cazul plagiatului, dacă într-o lucrare echivalentul oalei de ciorbă s-a plagiat exact echivalentul unei linguri de ciorbă, lucrarea plagiată se cheamă și punct.

Dar să demitizăm un pic cum e cu plagiatul și cine sunt plagiatorii, căci din cauză că presa umblă după senzațional, aceasta prezintă pe plagiatori ca fiind niște personaje interesante, ceea ce duce la ideea de eroism, de anvergură, de interesant, de special, dar în realitate, plagiatorii sunt doar niște hoți:

- banali,

- proști,

- leneși,

- netalentați,

- orgolioși,

- ariviști,

- băgăreți,

- invidioși,

- impersonali,

- impreciși,

- creduli,

- superficiali,

- nemunciți,

- neîndemănatici.

DEX definește plagiatul.
Legislația definește plagiatul.

Trebuie intrat în bucătăria plagiatorului.

Plagiatorul este individul care-și propune ca obiectiv să realizeze un articol, o teză de doctorat, un studiu, un roman, un scenariu de film. Deci, plagiatorul este individul care vrea să se prezinte cu 5 pagini scrise sau zu 10 pagini scrise sau cu 30 de pagini scrise sau cu 150 de pagini scrise sau cu 300 de pagini scrise și să se bată cu cărămida în piept că sunt rezultatul muncii lui, când de fapt sunt furate prin plagiat.

Plagiatul 100% constă în acțiunea prin care plagiatorul, adică hoțul, ia o lucrarea, indiferent de numărul de pagini o transcrie integral, fără nicio modificare și schimbă doar numele autorilor care au produs originalul, cu numele său.

Un individ X, a luat o teză de doctorat elaborată cândva de Y, coordonată de cineva numit Z. A plagiat-o 100% și a prezentat-o în ședință publică. Întâmplarea a făcut ca să fie numit în comisia de evaluare U. Numai că U și-a dat seama că acum câțiva ani a evaluat o teză asemănătoare. El ținea în bibliotecă tezele evaluate. A comparat teza elaborată de X și teza elaborată de Y și a văzut că:

- aveau același titlu,- același număr de pagini,

- aceleași capitole,

- aceeași bibliografie,

- aceleași anexe.

A trecut la compararea conținutului și rezultatul a fost că teza lui X este un plagiat 100% al tezei lui Y. Ceea ce era bizar se lega de faptul că și X și Y aveau coordonator pe profesorul Z. Profesorul U a avut o misiune extrem de delicată, dar și-a făcut datoria când a citit referatul de evaluare în timpul ședinței publice, după ce X prezentase teza, conducătorul Z îl lăudase frenetic, lucrul pe care îl mai făcuseră și alți membri ai comisiei de evaluare, dar și specialiști din domeniu, care trimiseseră aprecieri.

Așa se plagiază articole. Așa se plagiază studii. Așa se plagiază cărți. Doar se înlocuiește numele autorilor cu numele hoțului-plagiator.

Plagiatul parțial este acela în care cel ce scrie un articol sau un studiu sau o teză de doctorat sau o carte, găsesc în literatura de specialitate definiri de probleme și soluții la acestea, au senzația că materialele originale au circulație restrânsă, copiază acele aspecte interseante cu credința că nu vor fi niciodată descoperiți, le integrează în articolele lor, în studiile lor sau în tezele lor de doctorat sau în cărțile lor, care fără aceste părți furate ar fi:

- neinteresante, 

- banale,

- comune,

- cunoscute,

- slabe,

- nemuncite,

- însăilate,

- neargumentate,

- nevaloroase.

Acest plagiat se poartă teribil de mult, căci pseudo-autorii mizează pe lipsa de interes a celor care  sunt specialiști, care cunosc domeniul și care citindu-le producțiile ar depista cu ușurință furtul. Ei cred că trec neobservați în marea de materiale care se produc și că vor beneficia de recunoașterea celor care nu știu de unde ei au furat.

Plagiatul 4% este un plagiat aparte și trebuie văzut cum se obține acest 4%. Să zicem că dispunem de un software anti-plagiat. Să zicem că am stabilit regula că numim atom de plagiat un text format din cinci fraze consecutive identice cu texte deja existente. Să zicem că o lucrare are Ț atomi. Să zicem că produsul software anti-plagiat a identificat K atomi de plagiat prin baleierea lucrării și compararea cu ceea ce se găsește în format digital pe Internet și a găsit K atomi de plagiat. Se calculează indicatorul P = (K/Ț)*100 și uneori se obține 4% și plagiatorul scapă. Sunt și alți indicatori cu care se calculează acel 4%. Ideea este ca autorul produsului software, în documentația elaborată să descrie formula de calcul.

Rezultă cu claritate că plagiatul nu există fără plagiatori. Rezultă și mai clar că plagiatorii, ca orice hoți, au carențe grave de caracter și lumea științifică, dar și lumea artistică, trebuie să se debaraseze de ei și să fie neiertătoare, așa cum suntem noi care identificăm că ni s-a servit ciorba în care a fost pusă în oală de către bucătar o lingură de c-c-t.

(25 iunie 2022)

Cum ne dăm seama că avem în față un bărbat fără onoare

Deși cuvântul onoare lipsește din constituția noastră, încă ar trebui să pune preț pe această calitate a oamenilor. Totuși, este bine să ne dăm seama care dintre oamenii cu care relaționăm sunt lipsiți de onoare, pentru a ne feri de ei, căci lipsa onoarei la cei cu care relaționăm, este ceea ce duce în toate cazurile la situații neplăcute pentru noi, dar foarte avantajoase pentru ei.

Oamenii fără onoare se laudă.

Oamenii fără onoare promit orice.

Oamenii fără onoare se contrazic.

Oamenii fără onoare nu te privesc în ochi.

Oamenii fără onoare împreunează degetele de la mâini.

Oamenii fără onoare repetă mecanic ceea ce ai spus acum două minute.

Oamenii fără onoare vor să impresioneze.

Oamenii fără onoare mint fără să clipească.

Oamenii fără onoare angajează cheltuieli fără să aibă bani și rămâi să plătești tu.

Oamenii fără onoare nu au meserie, ci zic că se pricep la orice.

Oamenii fără onoare vorbesc urât despre cei care nu sunt de față.

Oamenii fără onoare îi laudă fără rezerve pe cei prezenți.

Oamenii fără onoare au gânduri ascunse.

Dacă avem suficientă putere de concentrare ne dăm seama rapid de lipsa onoarei la cel cu care purtăm o discuție. Trebuie să rămânem rezervați, să nu intrăm în jocul lui și vom vedea cum se va strădui să ne fie pe plac din ce în ce mai mult, ajungând să facă lucruri nefirești pentru un om cu capul pe umeri. În clipa în care ne dăm seama că omul din fața noastră este lipsit de onoare, toate discuțiile noastre trebuie să fie protocolare, distante și extrem de generale, astfel încât să-și dea seama că nu suntem nici pe departe una dintre victimele sale, ceea ce-l va face să se retragă în speranța că va găsi pe altcineva care să fie victimă.

(24 decembrie 2021)

Furtul identității în online

 Nu mai este o noutate pentru nimeni că există tot felul de indivizi care vrea să trăiască și gura lor prin ceva și de aceea:
- intră pe Internet,
- muncesc ei ce muncesc,
- reușesc să intre pe conturile altora,
- schimbă elementele specifice de acces,
- se fac proprietari pe conținutul digital din acele conturi,
- condiționează  accesul proprietarului de dr3pt  la conținutul digital  prin plata unui comision,
- dacă proprietarul este strâns cu ușa, plătește și hoțul se alege cu un câștin.
Dacă stăm și analizăm furtul de identitate trebuie să vedem cum se face și mai ales ce permite realizarea acestuia. Orice hoț de identități nu este un geniu, ci este un individ care are răbdare să facă munci cu caracter repetitiv, specifice persoanelor idioate. Ei au răbdare să caute:
- vulnerabilități,
- combinații de litere,
- produse software făcute de alții care să le fie utile,
- structuri fixe de câmpuri în baze de date,
Există nenumărate modalități de a penetra sisteme informatice și baze de date pentru că există documentații în care sunt prezentate structuri de articole, poziții ale câmpurilor unde se află parole,  denumiri de fișiere și adrese de e-mail.
Hoții de identitate nu fac altceva decât să se documenteze și au răbdarea necesară să știe multe despre defectele oamenilor în ceea ce privește:

- construirea de parole,

- denumirile conturilor de e-mail,

- combinații de numere de telefon.

Niciodată un hoț de identitate nu va sta prea mult pentru a intra într-un cond dacă acel cont nu are un conținut digital care să fie important pentru autorul aceluia și mai ales, dacă nu are siguranța că respectivul proprietar va plăti răscumpărarea conținutului de care a fost deposedat temporar.

Dacă o persoană definește o parolă greu de identificat pentru a penetra un cont, dacă adresa de e-mail este și ea cu o structură greu de reconstruit, sunt create premise reale de a-i descuraja pe hoții de identitate. Dacă proprietarul de conținut digital schimbă periodic parola de acces, va face imposibil accesul unui hoț de identitate. Fa definirea unui cont, cei ce au definit alicația:

- sugerează parole,

- evaluează parola definită de utilizator,

- avertizează asupra riscurilor.

P parolă de 12 caractere în care apar:

- litere mici,

- caractere speciale,

- litere mari,

- cifre,

zic eu, este o parolă siguă, cu mult mai sigură decât o parolă formată numai din litere mici care prin citire dă numele proprietarului de cont și dacă adaugă și anul său de naștere, are impresia că a făcut mare brânză, deși lucrurile stau altfel. El are o parolă pe care o reține ușor, dar parola este foarte ușor de generat, căci hoții de identitate știu că această structură nume + an de naștere este foarte des întâlnită. Numele este dat undeva în conținutul digital expus public, iar anu de naștere se ghicește analizând niște poze, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu mai dezvolt subiectul aici.

Cel mai bun sfat este să nu dai sfaturi. Dar furtul de identitate se previne prin:

- construirea de parole sigure,

- schimbarea periodică a parolelor,

- natura conținutului digital,

- conturi alternative proprii.

Cine vrea să nu fie furat, nu va fi furat. Cine dorește să fie furat, își invită hoțul prin ceea ce face. Cine lasă poședa deschisă la vedere îl invită pe hoț. Cine furnizează informații că are bani în casă i se sparge casa, în geantă i se fură geanta, în buzunar, i se umblă în buzunar. Informație este aceea care îl ademenește pe hoț și hoții de identitate nu sunt orice fel de idioți, ci unii extrem de perseverenți.

(25 iulie 2021)

Hoți de cetățenie română și în același timp tâmpiți

În Italia zilele trecute niște hoți de cătățenie română au arătat cât de tâmpiți sunt, furând mașina poliției cu un polițist în ea. Bineînțeles că urmarea a fost dramatică pentru ei. Prostia se plătește.

Tot zilele trecute, un hoț de cetățenie română, dar tot așa de tâmpit ca hoții care au operat în Italia a furat de la Castelul Corvinilor peste 170.000 lei. Numai când să sară de pe un zid și-a paradit glezna din lipsă de antrenament, ceea ce înseamnă că atât de tâmpit a fost încât proiectul să managerial a fost incompolet, iar el ca resursă a fost de cea mai proastă calitate.

Nu mă mai miră nimic. Urmările năucitoare cu alți hoți tâmpiți, în seriile care vin. Are balta pește berechet!

(07 mai 2017)

Chestii de dicționar și de limbă

Există în limba româmă niște situații destul de ciudate, precum:

• substantive defective de plural;
• verbe cărora nu le corespund substantive;
• substantive cărora nu le corespund adjective.

În legătură cu verbul a fura dicționarul explicativ al limbii române , DEX   online  de la adresa https://dexonline.ro/definitie/fura zice:

FURÁ, fur, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără niciun drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda. ◊ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ◊ Loc. adv. Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție. ◊ Expr. A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste). A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective. A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l). A fura inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva. A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; fig. a fi îndrăgostit. ♦ A răpi pe cineva. ♦ Fig. A lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde. ◊ Expr. A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi. A-l fura (pe cineva) gândurile = a cădea pradă gândurilor, a medita îndelung. ◊ Refl. (Neobișnuit) A pleca pe furiș; a fugi. 2. Fig. A fermeca, a vrăji. [Formă gramaticală: (în loc.) furate, furatele] – Lat. furare. 

Aici sunt luate în considerare toate sensurile, dar mă refer doar la ceea ce se înțelege cotidian când tot poporul zice:

• s-au furat niște bani;
• s-a furat o bombă;
• s-au furat lucruri dintr-o casă;
• au fost furate tablouri din muzeu;
• a fost furat taragorul;
• au fost furate icoane din biserică.

Se vorbește de cel care fură că face o furăciune, că este furăcios. Dar direct de la acest verb nu există substantivul care să-l desemneze pe cel ce fură. Există ca derivat cuvântul furt, ca rezultat al acțiunii de a fura. POăcat că limba română nu are cuvântul potrivit, mai ales că sunt prea mulți indivizi care fură.

De la verbul a căuta există substantivele căutotor, căutătoare.

De la verbul a profesa există substantivul profesor dar și femininul profesoară.

De la verbul a demonstra există sunstantivul demonstrant.

Cu ceritudine la construirea limbii, ca proces natural, s-a optat să se spună ceva despre acțiune dar să se lase în ceață făptuitorul. Așa că există în viața de toate zilele corupție fără corupți, deci natural, din construirea limbii se fură, fără a exista făptuitor ca derivat direct din verb.

(11 iunie 2016) 

Stăpânul rău face sluga hoaţă

Este un proverb vechi, foarte vecui, groaznic de vechi.
Acest proverb se traduce cam așa:
- dacă stăpânul este cu ochii pe slugă 24/24;
- dacă stăpânul nu-l lasă să fure și el un capăt de ață;
- dacă stăpânul îl controlează și la venire dar mai ales la plecare;
- dacă stăpânul nu-și laudă cât de cât sugile;
atunci slugile găsesc miște căi foarte rafinate să fure și ele un oarece de le stăpân.
Întotdeauna trebuie acceptată din start ideia că un 3% până la 5% sunt pierderi obiective fie datorate unor distrugeri, fie datorate unor sustrageri.
Dacă:
- stăpânul se poară frumos;
- stăpânul stimulează sluga atunci când aceasta lucrează bine;
- stăpânul se face că nu vede când sluga pleacă acasă cu un capăt de ață;
- stăpânul își respectă sluga pentru ceea ce este ea;
- stăpânul mănâncă la masă cu sluga,
se dezvoltă premise ca sluga să nu mai fie nici  rea și nici hoață.
Aș da un exemplu: un tată se dovedea extrem de exigent cu unicul său fiu care trebuia în mintea acelui tată să fie absolut genuia. tatăl acela nu accepta rabat.
Așa s- născut ideia de a falsifica. Puștiul a început:
- să mintă că a luat numai note foarte mari;
- să schimbe notele în carnetul de student;
- să spună că merge la școală și el își dechisese un club al lui;
- să spună ca merge la un foarte bun coleg să lucreze le proiecte și el mergea la femei;
- să caute să se coalizeze în rău cu bunicii și chiar cu mama lui.
Aici, stăpânul rău era chiar tatăl, iar sluga să nu  zicem hoață, dar ciudată, era fiul său.
La o diswcuție cu sluga, adică, fiul, L-am sfătuit că minciuna nu are picioarele chiar așa de lungi și când se va afla va fi rău. O discuție ca de la bărbat la bărbat se impune. Așa s-a și întâmplat. Stăpânul rău s-a îmblânzit, iar sluga a coborât cu picioarele pe pământ.
Nu vreaqu acum să vorbesc de proiectele  finanțate din banii UE, căci stăpânul impune reguli dure din care executanții, adică slugile, nu se aleg și ele cu nicio lețcaie de bani negri. Se găsesc modalități de a fenta acele reguli și:
- unii pontează pe zi 40 de ore;
- unora li se pun banii în card și ei după aceea îi dau la cine i-a propus să intre în proiect;
- dezvoltă morișca eu la tine, tu la mine;
- se dau bătuți sau cu probleme sociale pentru a fi incluși în programe de ajutorare.
E boală generală hoția asta și de aceea stârpirea necesită muncă mulă și mai ales inteligență, pentru a nu duce la apralizarea ireversibilă a programelor, căci fără proiecte aprobate și derulate, nici programele nu mai există.
Absorbția minusculă de dinainte de 2012 a avut la bază teama viscerală a furturilor și a returnării sumelor incorect cheltuite.
La noi și în comunism erau stăpâni răi, care nu dădeau de mâncare oamenilor, adică slugilor. Consecința a fost simplă. S-a creat o altă economie paralelă și mai tot omul avea frigiderul plin, dar toată lumea se văita.
Între 2004 -2012 săpânul a fost indulgent, drăguț, îngăduitor, generos, dar slugile au furat din greu cu sacoșele, cu geamantanele, cu orice.
Morala: ori cum o dai, ori cum o iei, dacă luga este sau nu hoață de educație depinde și nu de stăpân dacă e rău sau bun. Stăpânul prin definiție e rău, căci așa trebuie să fie stăpânul, rău, dat dracului de rău.

(13 martie 2016)