1.000 de oameni care m-au impresionat: Mihai COROI

Mihai COROI a fost studentul meu pe când era facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și l-am cunoscut la muncile agricole de la I. A. S. Nazarcea. Mie îmi plăcea să fac jogging și am identificat mai mulți tineri studenți cu aceeași pasiune. Așa l-am cunoscut pe studentul Mihai COROI. Într-o duminică am plecat de la Nazarcea spre Poarta Albă să facem jogging. Am alergat și la un moment dat ne-am dat seama că Mihai COROI nu mai este cu noi la alergat. Ne-am întors să vedem despre ce era vorba. L-am găsit pe Mihai la o coadă să cumpere pepene roșu. L-am luat de acolo și am mers la Parc Hotel la mamaia și am făcut câteva bazine de înot, căci aflasem de la un nene specialist în maratoane că dacă vrei să nu ai crampe musculare, după alergat, să faci înot. Așa am făcut și totul a fost excelent. După terminarea acelei practici am ținut legătura cu Mihai COROI care era un student foarte bun. După terminarea facultății am aflat că el a plecat din țară și s-a stabilit se pare în USA. M-am bucurat pentru el, că a făcut ceea ce eu nu am avut curajul în 1978, de teamă că las acasă doi copii mititei. Mihai COROI a avut toată admirația mea, căci terminase o facultate bună, deștept era, tânăr era, deci avea tot viitorul în față.

(22 martie 2023)

De la Mamaia comunistă la Mamaia haotică

Stațiunea Mamaia s-a dezvoltat în comunism ca o stațiune cu hoteluri aerisite, construite după reguli precise ca înălțime și poziționare. Orientarea hotelurilor a respectat punctele cardinale și necesitatea de a primi soare pe perioade cât mai lungi ale zilei. Într-un cuvânt, stațiunea Mamaia a primit pe drept denumirea de Perla litoralului Românesc. Cu trecerea timpului și-au făcut loc și alte tipuri de construcții, dar aspectul general al stațiunii nu s-a schimbat fundamental, deși acea diversitate aducea ceva legat de creșterea gradului de eterogenitate, căci de diversitate nu avea cum să fie vorba, deși arhitectural vorbind, erau respectate câteva cerințe, mai ales de încadrarea în peisajul natural al zonei, definit prin câțiva arbori.

Stațiunea Mamaia a ajuns de nedescris în ultimii ani datorită haosului generat de construcțiile realizate acolo de tot felul de dezvoltatori, care au introdus conceptul de stațiune-dormitor, prin construirea și comercializarea de apartamente. Totul a culminat cu dezastrul din vara anului 2022, când costurile parcării au atins cote aberante, mai mari chiar și cele din mari orașe turistice ale Europei. 

Prin anul 2003 am avut ocazia să ajung în Mamaia și prima impresie a fost de-a dreptul nefericită, căci am plătit un bilet de intrare pentru a se ridica o barieră. Am întrebat unde este hotelul unde eram cazat, un nene de la o gheretă m-a îndrumat greșit. Sistemul de străzi cu sens unic m-a făcut să ies, să plătesc un nou bilet, dar de această dată am ajuns la hotel. La hotel, personalul era atât de slab calificat încât la micul dejun am dat de trei ori comanda și de fiecare dată ni se aducea altceva, căci ospătarul nu-și nota în dreptul comenzii, masa la acre trebuia să o aducă. Pentru ca tacâmul să fie complet, la acel hotel cu nume de țară, în baie era o mătură pentru a da apa de la duș și clăbucul, căci construcția nu avea o scurgere eficientă. Nota pe care am dat-o acelui hotel a fost 2(doi), iar nota pe care am dat-o stațiunii pentru calitatea jalnică a serviciilor și pentru prețurile nesimțite vehiculate pe plajă, a fost 3(trei) cu mare indulgență.



(04 decembrie 2022)