Prin 2006 am avut ocazia pentru prima dată să merg într-o vacanță pe sistemul all inclusive și am avut surpriza să văd cum lumea punea munți de mâncare pe farfurii și la plecare lăsau mâncarea începută în farfurie, tot munți, dar imposibil de refolosit. Risipă ca atunci nu am văzut niciodată. Mi-a încolțit ideea de a atinge performanța ca farfuriile mele să nu conțină mai nimic pe ele după ce am terminat de mâncat, dar nu oricum, ci din prima iterație.
Unii procedează așa ca reminiscență a vremurilor comuniste când lumea se așeza la coadă la alimentară și de frica terminării produselor, puneau în coș cantități foarte mari. Acum, la all inclusive este mâncare pentru toată lumea, iar cantitățile nu sunt deloc neglijabile. Dar oamenii au rămas cu acea frică și de aceea stau la coadă când se deschide restaurantul, pun în farfurii cantități impresionante de mâncare și tot frica este aceea care-i face să nu mai fie oameni raționali.
Mai pe românește spus, să merg, să pun în farfurie mâncare, să mănânc, să mă satur, dar pe farfurie să rămână doar mici firimituri, adică să nu arunc mâncare, să nu rămână paharul pe jumătate plin și tot așa. La început aveam o oarecare jenă și puneam în farfurie mai puțină mâncare, după care reveneam și puneam și a doua oară sau chiar și a treia oară, până când consideram că sunt sătul cu felul de mâncare respectiv. M-am perfecționat cu timpul și am rărit revenirile pentru a pune același fel de mâncare în farfurie a doua oară.
Am ajuns la performanța de doi ani, că pun în farfurie exact cât este necesar să mă satur de felul de mâncare respectiv și fac același lucru pentru toate felurile de mâncare, încât în final sunt sătul, dar nu am aruncat niciun pic de mâncare. După mine este o performanță importantă, căci mă compar cu cei care iau mâncare de probă și o lasă în farfurie sau iau cu mult mai multă decât le este necesară, se satură și lasă mai mult de jumătate din cât au luat, în farfurie.
Sunt mândru de performanța mea!
(02 iunie 2023)
