Trădarea slugilor

Slugile trădează, căci așa sunt ele făcute, să trădeze. Trădarea slugilor este:

- premeditată,

- profundă,

- gândită,

- planificată,

- logică,

- mizerabilă,

- previzibilă,

- structurată,

- adâncă,

- repetitivă,

- liniară,

- documentată,

- interesantă,

- aiuritoare,

- ineficientă,

- individuală.

Am văzut multe slugi la viața mea. Niciuna dintre ele nu și-a reprimat actul de trădare în raport cu alții, căci pentru mine slugile n-au însemnat nici cât o ceapă degerată, lucru pe care li l-am făcut cunoscut și tot ce făceau acele slugi nu avea niciun efect.

De multe ori, am intuit acte de trădare și mi-am avertizat și prietenii și adversarii. Am avut tehnica mea de a face acest lucru și niciuneia dintre slugi nu i-a fost cald.

(25 martie 2018)

Defectele slugilor

În timp am cunoscut foarte multe slugi. Nu erau ale mele, deși uneori doar dacă aș fi pocnit din degete s-ar fi încolonat la mine foarte multe slugi. Aveam ce oferi. La toate slugile pe care le-am cunoscut, nu am întâlnit deloc calități, ci numai și numai defecte. Voi enumera aici câteva dintre defectele care-mi vin acum în minte și care la vremea cu pricina mi s-au părut foarte importante.

Slugile nu au simțul responsabilității. Lor trebuie să le dai orice să facă, dar cu condiția să nu răspundă de nimic. Ele muncesc, uneori fac lucruri bune, dar sunt atât de fricoase încât nu vor să răspundă singure ca prime executante de nimic. Ele merg cu gloata, execută la grămadă orice și dacă este în regulă este OK, dacă nu, o dau cotită și merg mai departe căci nerăspunzând de nimic, trec la a executa altceva tot așa, fără a răspunde concret de vreo sarcină.

Slugile nu au capacitatea de a se autoevalua și de fiecare dată când apare prilejul își cer drepturile chiar dacă nu au merite de niciun fel. Întotdeauna se consideră că și-au îndeplinit sarcinile primite, deși nu s-au angajat să facă ceva concret pe persoană fizică, chiar dacă doar au privit de pe margine, căci slugile nu au capacitatea de a se implica și de a conștientiza că au lucrat sau nu au lucrat ceva.

Slugile nu știu ce este loialitatea față de cineva. Ele știu doar că au un interes și indiferent ce fac sau ce nu fac, își urmăresc cu asiduitate interesul. Ele vând și cumpără pe oricine dacă acțiunea de vânzare-cumpărare are corespondent într-un pas oricât de mic în a atinge obiectivul urmărit. De-a lungul timpului am văzut slugi care veneau la mine să vândă. Numai că eu nu cumpăram și le-am zis de fiecare dată că acela care-mi vinde mie pe cineva, mâine mă va vinde pe mine. Plecau rapid.

Slugile nu dispun de modalități specifice realizării unor lucruri concrete, despre care să spună că le aparține. Atunci când au de făcut o parte dintr-un material, se fac că muncesc și transpiră. La termenul stabilit ori spun că au uitat materialul acasă, ori găsesc un motiv de a amâna. În finalul finalurilor nu aduc nimic. Este o eroare foarte mare a celui care crede că o slugă are un altfel de comportament și-i încredințează sarcini concrete, conștient fiind că sluga, oricâte promisiuni face, nu va realiza nimic sau va aduce niște chestii puerile, fără valoare și inutilizabile.

(24 martie 2018)

Trădarea, trădătorii și trădații

Una dintre cele mai urâte chestii din viață este trădarea.

Dar dicționarul zică că trădarea este acțiunea prin care cineva înșeală, își arată lipsa de credință, dovedește infidelitate, nu-și respectă jurământul făcut, trece în tabăra adversarului, îl ajută pe dușman, vinde secrete, face schimburi prin care vrea să se salveze, își vinde prietenii sau frații sau părinții pentru a primi un avantaj, uneltește împotriva celor apropiați împreună cu dușmanul.. În mentalul colectiv, trădarea este un act mârșav, reprobabil, nedemn, umilitor, detestabil, grav, nimicitor și fără câștig pe termen lung, dar cu pierderi iremediabile, sigure și imense.

Trădătorii sunt cei care înfăptuiesc actul trădării, dar și cei ce l desăvârși. Aceștia sunt oameni a căror ascensiune are la bază numai și numai trădări. Trădătorii nu sunt persoane care peste noapte s-au gândit ei, așa, să facă o trădare, exact cum ar face o tură cu o super-mașină. Ei sunt născuți și crescuți în spiritul autoconservării și al măririi continue, iar trădarea face parte din arsenalul cu care își asigură atingerea obiectivului lor unic și indivizibil. Trădătorii sunt:

- lunecoși;

- indeciși;

- ambigui;

- slabi;

- mieroși;

- ofertanți;

- falși;

- lași;

- omniprezenți;

- mincinoși.

Numai cine nu vrea, nu identifică din primele trei minute pe trădător. Orice individ care își ascunde CV-ul, care nu are fapte cu care să se laude, dar care să fie certificate de cei din jur, este 97,13% trădător. Cel care nu are prieteni, nu are o iubită, își schimbă locul de muncă mai ceva ca pe șosete, posedă în el germenele trădării, urmată de fuga lașului, exact când toată lumea se așteaptă mai puțin.

Trădații sunt persoane care au plăcerea să simtă durerea dulgeagă a trădării și să sufere în public pe acestă temă, exact pentru că au vocația pierderilor programate, dorite, previzibile și irecuperabile. Ei nu concep viața altfel, fără a fi trădați și tocmai de aceea, trebuie studiați cu mare atenție, pentru că și din durere se trage un oarece profit, pentru că mila atrage:

- ocrotire;

- compasiune;

- dragoste;

- milă;

- ajutoare;

- avantaje;

- liniște;

- eforturi.

Sunt unii trădați extrem de zgomotoși, care mimează soluții radicale, dar niciodată nu le pun în aplicare, deși peste tot dau dovadă de false acte de vitejie și pozează în răzbunători.

Trădătorii nu există fără trădați și acest binom, că tot e la modă binomul se construiește prin căutări, căci asemeni magnetului plusul - trădații, se atrage cu minusul -trădătorii. Complementaritatea este perfectă între trădător și trădat. Niciodată un mare trădător nu va face pereche cu un mic trădat și invers. Sacul care-și găsește aici petecul realizează ceva care ori este perfect, ori nu e deloc.

Mi-a plăcut replica lui Tache Farfuridi din scena a IV-a a piesei O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale:

Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.

Este de fapt o maximă latină spusă în diferite momente de diferiti împărați: proditionem amo, sed proditores odi Pe malurile spumoase și murdare ale Dâmboviței se potrivește acum mai mult ca niciodată și nu există domeniu unde să spunem că nu funcționează.

(24 aprilie 2017)