Pe Nicolae SURUGIU, absolvent al primei promoții de la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic din facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, l-am cunoscut în cele patru luni de armată pe care le-am făcut la o unitate militară din Focșani.
Dacă un pictor bun de icoane ar fi dorit să picteze figura unui sfânt, colegul meu de armată Nicolae SURUGIU era cel mai potrivit pentru un astfel de chip.
Voi povesti aici două întâmplări din armată, în care Nicolae SURUGIU a fost eroul principal.
Voi povesti aici două întâmplări din armată, în care Nicolae SURUGIU a fost eroul principal.
Prima povestire: eram pe platoul de la unitatea militară în primele zile și ofițerii se străduiau să ne învețe cum să ne purtăm ca elevi ai Școlii Militare cu Termen Redus. La un moment dat un maior ne zice:
- Tovarăși ele=vi, când veniți în fața unui superior va trebui să vă recomandați. Luați chipiul în mână și în poziție de drepți ziceți: tovară, gradul, sunt elevul, cum te numești dumneata, m-am prezentat la raport. Ia să vedem, dacă ați înțeles.
Atunci maiorul se îndreaptă cu privirea spre elevi și probabil văzând figura de sfânt a lui Nicolae SURUGIU, îl alege pe acesta. Îl pune să se prezinte. Elevul Nicolae SURUGIU începe:
- Tovarășe, gradul, sunt elevul, cum te numești dumneata, m-am prezentat la raport.
Noi râdeam. Maiorul era furios.
- Nu, măi, tovarășe elev! Tovarășe gradul, adică maior, colonel, sunt elevul, cum te numești dumneata, POPESCU, IONESCU, m-am prezentat la raport. Ia, să vedem, tovarășe elev!
Elevul Nicolae SURUGIU zice:
- Tovarășe gradul, adică maior, colonel, sunt elevul, cum te numești dumneata, POPESCU, IONESCU, m-am prezentat la raport.
Maiorul era roșu de furie.
- Treci în rând, tovarășe elev!
Maiorul a continuat să ne instruiască, folosind pe altcineva, dar de această dată cu succes.
A doua povestire: eram în sala de curs, unde un colonel se străduia să ne lumineze cum stă treaba în armată față de viața din civilie. A venit rândul să învățăm cum se ia solda de către ofițeri. Colonelul a zis:
- Tovarăși elevi, la armată solda se ia de către ofițeri o dată pe lună, pe data de 15 ale lunii, nu ca în civilie de două ori, avans și chenzină. Ați înțeles?
Am văzut că elevul Nicolae SURUGIU a ridicat mâna. Colonelului îi plăcea să vadă că auditoriul este interesat de ceea ce spunea el.
- Ia, să vedem, tovarășe elev!
- Tovarășe colonel, sunt elevul Nicolae SURUGIU, permiteți să raportez!
- Desigur, tovarășe elev!
- Dacă ziua de 15 a lunii, cade într-o zi de sărbătoare, ca de exemplu întâi sau doi mai, cum se procedează?
Noi eram pe jos de râs. Colonelul ia regulamentul, îl răsfoiește și ne spune:
- Să vedem ce scrie la regulament...
Se apucă și citește, citește și iar citește. Șansa lui a fost că a sunat soneria de sfârșit de oră și a plecat, iar noi încă nu ne opriserăm din râs.
De la terminarea armatei nu l-am mai văzut pe Nicolae SURUGIU, dar dacă l-aș vedea, cu siguranță l-aș recunoaște după figura lui de sfânt și mi-aș aduce aminte de vremurile bune pe care le-am petrecut împreună la Focșani, căci deși unora armata li se părea ceva dificil, noi am găsit resurse de a o face frumoasă, interesantă și distractivă, ca să treacă timpul mult mai repede și mai ușor.
(10 februarie 2023)
(10 februarie 2023)
