Va fi Raluca TURCAN ministreasă la cultură?

Se vântura ieri 12 iunie 2023 ideea că Raluca TURCAN, celebra Raluca TURCAN, va ocupa fotoliul de ministru al culturii. Pentru curiozitatea mea, am căutat să văd care au fost personalitățile care au stat pe fotoliul de ministru al culturii, fotoliu pe care unii cred că l-ar ocupa Raluca TURCAN. Deci, de-a lungul timpului, fotoliul de ministru al culturii a fost ocupat de Alexandru ODOBESCU, Nicolae KRETZULESCU, Dimitrie BOLINTINEANU, Dimitrie GUSTI, Vasile POGOR, Petre P. CARP, vasile CONTA, Petre S. AURELIAN, Titu MAIORESCU, Petru PONI, Spiru HARET, Take IONESCU, Ion G. DUCA, Simion MEHEDINȚI, Octavian GOGA, Vasile GOLDIȘ, Nicolae IORGA, Petre ANDREI, Constantin C. GIURESCU, Ion PETROVICI, Mihail RALEA, Ilie MURGULESCU, Dumitru POPESCU, Andrei PLEȘU, Petre SĂLCUDEANU, Ludovic SPIESS, Marin SORESCU, Ion CARAMITRU, Răzvan TEODORESCU, Mircea DIACONU, dar și alții.

Raluca TURCAN va sta pe fotoliul pe care au stat deci Spiru HARET, Titu MAIORESCU, Nicolae IORGA, Octavian GOGA, Marin SORESCU. Își dorește cineva mai mult?

Abia aștept ca Raluca TURCAN să fie nominalizată la cultură. Abia aștept să văd prestația sa la comisia parlamentară când va fi audiată. Viața trebuie să aibă și culoare, iar Raluca TURCAN oferă din plin dinamism, prospețime și mai ales fracturi de logică vieții noastre politice care este ternă, banală și înceată.



(13  iunie 2023)

Am fost contemporan cu Marin SORESCU

Scriitorul Marin SORESCU a intrat in disgratiile celor cu nasurile fine din cultura in clipa in care a devenit ministru al culturii in guvernul VACAROIU, intre anii 1993-1995. Poezia lui Marin SORESCU este exceptionala, specifica olteanului si recitarea data de Tudor GHEORGHE ii da stralucire.

In afara de poezie, Marin SORESCU a scris si teatru, piesele sale fiind de mare succes. M-a mirat distantarea unor actori care au jucat in piesele lui Marin SORESCU de scriitor, doar pentru faptul ca a fost ministru intr-un guvern PDSR, de-al lui Ion ILIESCU. Acum este mai rau ca in perioada in care era analizata poezia lui Octavian GOGA. De bine, de rau, poezia lui GOGA era separata de politicianul GOGA. Acum totul e luat la gramada. Cum se duce unul catre PSD, in sewcunda doi devine ciumat. Numai daca e de dreapta, insul e bun si daca pupa-n c-r cat mai sus, devine si mai bun cu cat insul pupat e mai sus si mai sus.

Ma si mir cum cartile scrise de Marin SORESCU n-au fost arse in piata publica, pentru a fi servita o lectie, ca cel ce face ca el, ca el pateste, desi toata lumea stie ca intelectualii sunt de stanga.

(06 ianuarie 2020)

Plecarea maestrului

Acum 48 de ani, toamna, am avut ocazia să cunosc un pictor. În vremurile de demult, mi-a fost dat să am ample discuții despre pictură cu maestrul. 

În primul rând, maestrul era un om de mare cultură.

În al doilea rând, maestrul era un om perseverent.

În al treilea rând, maestrul avea un talent viguros.

În al patrulea rând, maestrul termina ce începea.

În al cincilea rând, maestrul avea gust.

În al șaselea rând, maestrul era om de caracter.

În al șaptelea rând, maestrul era un om generos.

În al optulea rând, maestrul avea verticalitate.

În al noulea rând, maestrul era un siflet mare.

În al zecelea rând, maestrul, era un dascăl adevărat.

M-a impresionat cum acest om deși avea o poziție foarte solidă în școala unde era profesor, a mers să-și continue studiile, pentru a deveni absolvent de studii superioare într-o meserie deloc ușoară, căci cei ce redau viață operelor de artă peste care timpul și-a pus amprenta necruțătoare, nu este deloc laîndemâna oricui. După 1989 maestrul s-a dedicat și muncii pentru obște, până când a devenit primar de sector. El a rămas acelaș om distins, creativ, decis, dedicat binelui celor din jur. Maestrul a luptat toată viața lui pentru a-și vedea visul realizat. Visul său a fost acela ca oamenii din jurul lui să fie un pic mai fericiți de la o zi la alta. Au fost multe zile când la început de an i-am făcut urări de bine. Era un lucru pe care eu nu-l fac des, pentru că cei care merită vorbe calde din partea mea sunt extrem de puțini, știut fiind cât de ranchiunos și de pretențios sunt eu cu cei cu care mă intersectez. Maestrul însă, era cel ce merita cu prisosință vorbe frumoase din partea mea. În vremurile de demult când eu aveam un șef idiot, mă eliberam de stres prin pictură, iar maestrul era unul dintre cei cu care discutam și-i arătam așa, pe cât îmi permiteam, din producțiile mele, pe care el le analiza îngăduitor și cu discreție îmi dădea unele sfaturi și critica pe care o făcea mă motiva și mai mult. maestrul a fost și dirigintele fiului meu și cu nostalgie îmi aduc aminte de discuția de pe Jepii Mari cu elevul care vorbea despre dirigul lui și am fost uimit de cum gândea un puști acum prin 1977.

Acum sunt trist. Acum sunt foarte trist. E greu să accept o realitate dură, mai ales că timpul trece și zicerea: mă Ivanușca, uite cum ne împuținăm, pe care am auzit-o acum 30 de ani, pe zi ce trece devine o realitate ireversibilă și dureroasă. Dormi în pace, maestre!

(25 octombrie 2018)