5.000 cântăreți de folclor: Felician FĂRCAȘU.

Cântărețul Felician FĂRCAȘU s-a remarcat în copilăria mea prin vocea lui bărbătească și prin cântecele lui despre ciobani, cu sunete pe care le-am comparat cu hăulitele oltenești, dar ele aveau alte sunete precum ui-iu-iu sau duru-du-du și tot așa. L-am văzut la niște spectacole și pentru fiind copil aveam posibilitatea să stau pe jos chiar lângă scenă, m-a impresionat costumul lui cu cămașă albă, simplă și cu o haină ceva mai lungă. El avea vocea de bărbat adevărat, care m-a impresionat, cum m-a impresionat și vocea lui Ion CRISTPREANU.

Asta-i rara batrînească
Cântecul haiducului Dăian
Coboară oile dunga

De-ar veni mandra la munte

Din Bulzesti,pana-n Gaina
Din Ieud până-n Săpânța
Dragile mele de oi
Dragostea-i o boală mare
Dragu-mi-i in varf de munte
Dragu mi-i să fiu cioban
Eu mă duc mândro, mă duc
Frumos îi cerul cu stele

Inimă, la ce nu mori
Io-s Vidu lui Țâțândacu
La Baia dintre pâraie
Măicuță, norocul meu
Mândra mea-i hunedoreană
Nu pot zice, mândro, zău
Pe la noi prin Uricani
Pe valea Ampoiului

S-o zicem pe-a verzelor

Sus pe munte, pe Parâng
Tânăr am plecat de-acasă

Peste ani, am văzut pe Youtube filme cu Felician FĂRCAȘU interpretând diferite cântece. Mi-ar fi plăcut să le revăd recondiționate, dar pe Dâmbovița n-au ajuns nici instrumentele software de recondiționare și cu atât mai puțin cele de colorare. Întotdeauna mi-a făcut mare plăcere să ascult cântecele vesele, optimiste, cu versuri cizelate, în interpretarea lui Felician FĂRCAȘU.

(23 februarie 2024)

Felician FĂRCAȘU, cântărețul cu voce profundă

Ce mi-a plăcut la cântărețul de muzică populară Felician FĂRCAȘU a fost faptul că avea o voce de bărbat adevărat, iar cântecele lui erau altceva, căci eu copil fiind ascultam folclor și cântecele lui despre ciobani și oi erau o noutate pentru mine. Mie nu mi-au plăcut bărbații dolofănei, cu voci subțiri, miorlăiți și fără putere, care când cântau se scremeau să scoată sunete de fiare încolțite. L-am văzut la un spectacol pe scena căminului cultural 23 August din Găvana, când eram elev în școala generală și am fost impresionat de vocea lui și de ținuta de scenă, căci eram foarte aproape de scenă, stăteam pe podea, turcește, nemișcat. Era undeva în jur de 40 de ani, înalt, cu cizme și avea un clop care-l definea. parcă avea mustăcioară. Atunci am aflat cuvântul uiagă și m-am lămurit foarte târziu de este aceea o uiagă.
În repertoriul său s-au aflat cântece precum: Hațegana din Măgura, Sus pe munte, pe Parâng, Pe Valea Ampoiului, Din Ieud până-n Săpânța, Ană Almăjană, Cât îi muntele de sus, Asta-i rara bătrânească, La Baia dintre pâraie, Nu pot zice, mândro, zău, Mândra mea-i hunedoreană, Măicuță, norocu' meu, De-ar veni mândra la munte, Dragu-mi-i in varf de munte, dar și multe altele.

Deși Felician FĂRCAȘU a cântat în perioada comunistă, nu mi-l amintesc să fi cântat cântece din folclorul nou, cu tematică ostentativă. Probabil vocea lui gravă nu se potrivea cu textele mieroase, lipicioase ale proletcultiștilor și cred că nici ritmurile cu care se obișnuise publicul, nu avantajau acele texte, mai ales că în zona de deal și de munte nu s-a făcut colectivizarea pământurilor, deci lipsea obiectul muncii. Zic și eu, că eram prea mic să fac analize sofisticate.

Trebuie ascultate înregistrările acestui mare cântăreț al vieții ciobanilor, căci ceea ce cântă el este piatra de temelie a ceea ce se întâmplă în ziua de azi, când vin soliști și cântă despre turmele de ori, dar și despre mașini puternice și despre băcițe tunate, botoxate, cu gene false și meșe prinse-n păr.

(19 decembrie 2021)

Fără muzică populară!

Eram într-un context special, la o nuntă și deși un DJ se zbuciuma să facă și el ceva acolo cu muzică destinată unui segment de melomani absent în acel context, părea mai mult o masă de după o înmormântare, cu meseni tăcuți, încruntați, cu privirile ațintite în farfurii spe mâncărurile care se serveau unele după altele cu precizie de ceas elvețian.

la un moment dat a venit cineva la mine și mi-a zis:

- Nășicu, mergi și mata la muzicant și cere-i să pună hore și sârbe!

Ceva-ceva bănuiam eu, că la nuntă cei care vin cu banul gros sunt oamenii trecuți de 45 de ani și ei dau banul gros, numai că vor să știe și pentru ce, adică, pentru distracție care înseamnă joc, voie bună și râsete. Am mers eu la DJ și i-am zis să selecteze rapid sârbe și hore. Omul avea în computer program deja alcătuit. A luat microfonul și a zis:

- Pentru nășicu și pentru nășica Sârba de la Câmpulung!

Într-o clipă lumea s-a luminat la față și ringul de dans a devenit neîncăpător. Am jucat până am nădușit leoarcă și eu și ceilalți până dimineața. N-a mai fost nimic altceva vreo trei ore. Apoi a început muzica lăutărească cu Gabi LUNCĂ, PUCEANCA și SIMINICĂ. La un moment dat a venit un tip mai durduliu la mine, m-a pupat pe obraz:

- Să-ți dea Dumnezeu zile multe, nășicule, că tare frumos fuse! 

Așa sunt unii care cred că ceea ce lor le place, place la tot poporul. Nu este așa. Unora nu le place muzica populară. Le dau dreptate doar în parte, căci nu au avut posibilitatea să asculte muzică populară autentică de valoare, de la mama ei, cântată de mari voci.

I-am cerut eu acelui DJ să pună și Doina Oltului cu Grigoraș DINICU. Am auzit aplauze. La nuntă, aplauze. La cinci dimineața la ciorba de potroace s-a jucat și Perinița, apoi s-a dat marșul.






(01 noiembrie 2021)