Dorelului, parodie

 

Dacă azi la sală nu mi s-ar fi întâmplat ca robinetul de la duș să funcționeze ca un automat aleator, nu aș fi realizat o parodie după poezia  Partidului de George LESNEA, dar acum în anul de grație 2024 într-o cabină de duș de la o sală de GYM să traversezi cele mai severe etape presărate cu apă fierbinte din belșug chiar și atunci când doreai să fie apă rece, mi s-a adeverit că Dorel este omniprezent.

Dorelului
                după poemul Partidului de George LESNEA

Dorel e în toate. E-n cele ce sunt

Și-n cele ce mâine vor plânge la soare:

E în conducta spartă și-n șanțul căzut,

E-n dușul fierbinte și-n gestul mărunt,

E-n stâlpul rămas în miez de cărare...

Și când spulberând pe deștepți în ițari,

În mersul spre binele așezat pe o tavă,

Dorel tot mai puternic e peste coțcari,

În cor resemnați, puternici și tari,

Cântăm Doreilor Slavă!

Și totul se datorează faptului că au plecat în bejenie oamenii calificați, rămânând aici doar acei buni meseriași care fie și-au iubit patria, alături de cei care nu au niciun căpătâi și care vor să se strecoare și să mănânce și ei o pâine cât de cât albă, dar nemuncită.

(03 decembrie 2024)

Si cand,spulberand pe misei si tirani,

In mersul spre tinta ce n-are zabava,

El tot mai puteernic se-nalta prin ani,

In cor de voinici muncitori si tarani.

Cantam azi Partidului:Slava!”

(George Lesnea,Partidului)

Ce lasă DOREL în urma lui?

DOREL este un personaj celbru prin gafele pe care le face la locul de muncă. Când părăsește un loc de muncă, fie că iese la pensie, fie că pleacă de bună voie, fie că este dat afară, DOREL lasă  în urma lui:
- conducte sparte,
- ziduri dărâmate,
- șanțuri părăsite,
- asfalt uitat aiurea,
- grămezi de ciment întărit,
- scurtcircuite electrice,
- instalații improvizate,
- reparații de mântuială,
- construcții absurde,
- asfalt sfărâmicios.

Sărăcuțul de DOREL este bine intenționat, dar grăbindu-se, improvizează instantaneu și soluțiile pe care le oferă nu sunt dintre cele mai bune. El are un caracter voluntar, dar nu gândește prea mult înainte de a face ceva, ci face, iar dacă lucrurile nu ies cum trebuie, DOREL ridică din umeri și se uită spre cer, crezând că răspunsul la lucrarea lui se află ndeva, mult prea departe de el.

(13 octombrie 2024)
 

Lipsa procedurilor naște monștri

Românul s-a născut poet, adică face ce-l taie capul. Este creativ. El inventează orice și redescoperă apa caldă atribuindu-și merite remarcabile. În plus, el este cel mai deștept și nu vine nimeni să-l învețe pe el cum se deschide o ușă, cum se face ciorba de burtă și nici cum se folosește un ciorap de damă în loc de o curea de transmisie la o Dacie 1300.

Românul nu are nevoie de proceduri. De aceea s-a născut DOREL care sparge conducte de apă, care face canalizări absurde, care pune conductele de gaz metan la vedere prin toată comuna, care uită macaraua în centrul construcției, care face podul mai jos decât nivelul locomotivei și câte și mai câte.

Lipsa procedurilor naște monștri pentru că fără proceduri, face fiecare ce vrea și în acest fel apar situațiile cele mai absurde cu putință. S-au inventat cei care conservă investițiile pentru care nu mai sunt bani pentru a le finaliza, dar cei care se ocupă de conservare sunt plătiți cu mult mai mulți bani decât ar fi necesari pentru a duce la bun sfârșit investiția.

Fără proceduri, s-au desființat ierarhizările și scara valorilor a luat-o rău de tot la vale, căci procedurile înseamnă rigoare, înseamnă responsabilitate, însemnă măsurarea calității, iar pericolul diminuării rolului mediocrilor în societate îi sperie pe toți cei care doar joacă rolul de băgători de seamă.

Lipsa procedurilor are menirea să dilueze responsabilitatea asupra execuției unei activități, cu efecte catastrofale asupra lanțurilor de clasificare a persoanelor în persoane competente și persoane incompetente. În lipsa procedurilor toți sunt egali, toți sunt foarte buni, dar nimeni nu este tras la răspundere atunci când au loc catastrofe, mai ales dacă buboiul incompetenței se sparge și puroiul urât mirositor inundă arii foarte mari, în timp ce foarte mulți din cei răspunzători, ridică din umeri, ca și cum răul produs nu este în curtea lor și ei nu au nicio răspundere.

Procedurile înseamnă exactitate, înseamnă stabilirea celor  care execută și a celor care controlează, dar mai ales, stabilește responsabilități de tip 1 la 1 la 1, adică un executant răspunde de 1 activitate și el este verificat de 1 șef. Deci nu există conceptul de noi, adică mai mulți, pentru a dilua responsabilitatea, ci eu, tu, el, adică se știe exact cine execută și cine controlează. În absența stabilirii exacte a persoanelor care participă la un proces, totul se duce de râpă, căci fără proceduri apar monștri, concretizați prin abuzuri, prin defecte și mai ales prin lipsa responsabilității, căci se merge la grămadă, cu turma.



(26 septembrie 2024)

Soluții idioate din capete pătrate

Uniunea Europeană aruncă cu banii spre noi și noi dezvoltăm proiecte, iar de foarte multe ori DOREL este cel care derulează proiecte, iar cum DOREL are capul pătrat, evident soluțiile adoptate sunt idioate. Numai așa se explică faptul că la nivelul anului 2024, când se instalează conducte pentru gaz în comune, în loc să se adopte soluția conductelor îngropate, pentru a se obține soluții ieftine, DOREL care este un nepriceput, adoptă o soluție idioată, adică face introducerea gazelor în comună cu conducte aeriene, ceea ce este extrem de periculos și inestetic. Dacă în 99,99% din cazuri se adoptă introducerea de gaze în orașe și în alte localități folosind conducte îngropate, numai DOREL-cap-pătrat este acela care face altcumva și totul este groaznic și riscant. Totuși, sunt instituții care au datoria să-l corecteze pe DOREL, dar n-o fac pentru că au acolo niște decidenți care sunt și ei tot un DOREL și un alt DOREL, un alt DOREL, iar ceea ce se avizează și se finanțează, se vede că este de foarte proastă calitate. Dumnezeu le dă, dar nu le bagă și în traistă zice un proverb.

Mergând zilele trecute pe strada Nicolae CARANFIL din București, am avut surpriza să văd implementată o soluție proastă la conductele de termoficare, o soliție abandonată în Pitești în anul 1964, când elev de liceu în vacanța spre clasa a XI-a fiind m-am angajat să fac și eu un ban. Eram muncitor necalificat și se construia caseta  din beton și cărămidă, unde se monta conducta. Au trecut fix 60 de ani și pe strada Nicolae CARANFIL este montată o conductă aeriană, căci este mai ieftină, dar noi suntem prea săraci să cumpărăm lucruri proaste sau să adoptăm soluții proaste. Conductele aeriene de termoficare sunt soluția păguboasă, căci pierderile de căldură sunt imense din varii motive, unul fiind acela că izolație e deficitară. În plus, orașul arată mizerabil.

(18 iunie 2024)

Bursa de merit la comuniști

Am trăit în comunism vreo 42 de ani și am pretenția că știu destul de bine ceea ce a însemnat comunismul în general și comunismul românesc în special. Un lucru este cert, în comunism, oamenii aveau proprietatea termenilor. dacă unui om i se zicea că este deștept, omul acela chiar era deștept. Dacă unuia i se zicea că era prost, prin tot ceea ce făcea respectivul, certifica faptul că este prost și nu trebuie să te bazezi pe el.

Pe vremea comuniștilor, în studenția mea, exista bursa de merit. Într-o facultate de peste 1.000 de studenți erau cam 10 burse de merit și se acordau numai studenților:

- cu medii foarte mari,

- cu activitate la asociația studenților,

- membri de partid.

Bursa era de 400 lei în mână, în timp ce bursa normală care acoperea costurile căminului și cantinei mai avea 30 de lei în mână. Deci un student care avea bursă de merit, pe lângă bursa normală, mai primea cei 400 de lei. Exista și bursa republicană sau bursa GHEORGHIU DEJ care era de 500 de lei, bani în mână, iar cei care o primeau trebuiau să fie studenți și mai buni decât cei care primeau bursa de merit. Nu sunt deloc nostalgic pentru că în comunism au fost nenumărate lucruri rele pe care nu le-am uitat, dar ceea ce văd acum îmi arată că fiii comuniștilor de ieri, fac lucruri și mai rele acum în democrație.

Am înțeles că acum, primesc bursă de merit elevii cu dedii de 1(unu), 2(doi), 3(trei) și 4(patru), ceea ce înseamnă că scara valorilor s-a răsturnat și nu mai trebuie să ne mire deloc faptul că:

- asfaltul de pe podul de la Brăila se desprinde,

- se pun doar borduri prin orașe,

- termen specialist este în derâdere,

- agramații au cucerit societatea,

- am ajuns de râsul curcilor.

Se vede încă o dată că toți cei care fac legi, regulamente, norme de aplicare, nu iau în calcul situațiile aberante și numai așa se explică apariția pensiilor speciale, a indemnizației de maternitate de 30.000 de euro, producțiile inimaginabile de cărți din pușcărie și acum, bursele de merit acordate corigenților.

(08 noiembrie 2023) 

Un Dorel, doi Dorei...

Fiecare popor are un Dorel al lui. Dacă într-un popor sunt mai mulți cu caracteristicile lui Dorel, pluralul la Dorel este Dorei, zicea un domn general la televizor.

Dorel este un tip care face lucrurile pe dos.

Dorel este cel care dorește să ia fierul de pe o macara turn, începând să taie bucățile de la bază. Macaraua se prăbușește peste blocurile învecinate, doar că Dorel și-a dorit să ia ușor barele de metal.

Dorel vrea să sape un șanț cu cupa unui escavator, drept care sparge o mare conductă de apă și inundă un cartier. El se miră și ridică din umeri nedumerit. Ce căuta conducta în drumul lui?

Dorel proiectează un pod care traversează o cale ferată. Când lucrarea este gata, la inaugurare toți își dau seama că locomotiva nu are cum să treacă pe sub podul care este prea jos. Dorel este siderat că locomotiva a avut neobrăzarea să fie mai înaltă decât podul construit cu pasiune.

Domnul general de la televizor vorbea despre Doreii din armată, care iau decizii imprecise, iar rezultatul s-a văzut în 15 noiembrie la ora 16:40. Fiecare generație de echipamentele militare au riascurile lor de eroare, exprimate cifric, drept care, utilizatorii vin să facă o serie de corecții, care să contracareze parte din aceste riscuri. Doreii de care a vorbit domnul general, înseamnă că nu au făcut acele corecții și rezultatul s-a văzut. Noroc că există acum instrumente extrem de precise care urmăresc traiectorii și stochează informații. Mai există și algoritmii care urmăresc traiectoriile aval. amonte, adică pornind de la punctul terminus, din aproape în aproape, până la punctul de start. Deci, cu precizie de 100% s-a stabilit cine au fost Doreii, iar tăcerea în acest caz nu este de aur, cum ar zice un vechi proverb, dar în alt context.


(16 noiembrie 2022)

Un Dorel doi Dorei

Gemenii Dorel au recidivat. Ei au făcut pipi la baza bisericii KRETZULESCU. Unii zic că poza este trucată. Nu m-aș mira la câte multe grozăvii se realizează folosind fotografia digitală. Dar dacă este reală, se vede clar că:

- nivelul de cultură este deficitar,

- respectul față de religie este scăzut,

- nu sunt closete suficiente în București,

- sindicatele nu se preocupă de educație,

- un gest mic deturnează un mare eveniment.

Dacă este un flas, cel ce l-a făcut trebuie să plătească. Cu asemenea lucruri nu se glumește. Nu mă mai miră nimic în ziua de azi, căci este cultivată ura la noi la cote dintre cele mai alarmante. În bunul spirit dâmbovițean se încaieră categoriile socio-profesionale între ele, căci dezbinarea este o modalitate sigură de a-i călării pe toți eficient, fără costuri și fără efort. Am intitulat articolul cu Dorel pentru că dacă poza este adevărată, cei do sunt niște Dorel trași la indigo. Dacă poza este falsă, cel ce a făcut-o tot Dorel se cheamă, că el și-a dorit ceva și de fapt a obținut cu totul altceva. Demersul lui a fost dus în cu totul altă direcție decât cea pe care chiar și-a dorit-o. Nu este faptul că s-a dorit minimalizarea unui protest, ci lucrurile s-au dus pre zona de educație și de respect, care este cu totul altceva, mai ales că nu stau lucrurile prea bine în școlile noastre.

(25 martie 2018)

Soluțiile mediocre din arhitectură dăinuie peste timp

Soluțiile mediocre din arhitectură dăinuie peste timp căci se regăsesc în peisajul zilnic descris de:

- blocuri hidoase;

- elemente inutile de arhitectură urbană;

 - crearea de disproporții jenante;

- dezvoltarea esteticii inutilului;

- abordări groaznice în desenarea străzilor;

- haosul generalizat în construcții;

- absența unui stil arhitectonic național, unitar;

- cocoțarea improvizațiilor de un mioritic absurd;

- împânzirea urâtului peste tot.

Pe lângă forma de doi bani a acelui balcon, despre utilitate nici nu are cum să fie vorba. este o soluție inestetică, vulgară, mediocră și fără eficiență, din moment ce acolo în afară de a pune rufe la uscat nimic nu mai este posibil să se facă. Chiar închiderea acelei abordări caricaturale are de suferit din moment ce arhitectul, mediocru și nepriceput a găsut acea rezolvare absolut neinspirată. Nu are cum să fie invocată problema de costuri din moment ce foarma dreptunghiulară era și ea o soluție practicată tot la acel broc. dar din dorința de a da o undă de veselie s-a optat pe o abordare grotescă, vecină cu oribilul, dar din moment ce lipsa de inspirație și de înțelepciune făceau casă bună, desigur că a fost și aplaudată și admirată, deși cred

că a generat oarece coșmaruri. dacă soarele este rotund, în arhitectura bolșevică trebuiau musai să existe forme rotunde, căci și la voturi în 1946 a fost ca simbol electoral soarele pentru niște forțe politice, iar fraudarea alegerilor de atunci a fost cuvânt de ordine, devenind tradiție, iar depsre ceea ce s-a întâmplat în anul 2009 se va afla fix peste 100 de ani, câd noi vom fi oale și ulcele și cei de atunci vor gând foarte urât despre epoca de neâmpliniri pe care o trăim noi acum. Și vanconul cu rotunjimi strălucește prin inutilitate, căci în acel spațiu nici rufele la uscat nu ai cum să le pui. În fantezia lor bolșevică, arhitecții acelui bloc au realizat simbolul bizareriilor monstruoase de care vor râde peste ani și ani nenumărate generații, care nu au cum să înțeleagă cum  a pătruns atâta mediocritate într-o zonă unde secole și chiar milenii perfecțiunea și-a spus cuvântul. Căci Domul din Ulm, cel din Koln, cel din Milano, tot de arhitecți au fost gândite și de la terminare și până în zilele noastre ne uimesc pur și simplu. Și în București rămânem uimiți, dar în sens negativ, când apar la tot pasul soluții care mai de care mai de neînțeles, în raport cu reguli elementare ale bunului gust și ale utilitarismului cotidian. Și în arhitectură există Dorel, nu?

(21 octombrie 2017)

Dorel a lovit din nou

Dorel este un fel de Bulă, dar idiot din cale afară. El nu știe proceduri și acționează cum îl taie capul producând adevărate dezastre, după care și el dar și șefii lui ridică din umeri mirați, că nu-și închipuiau că el este în stare de așa ceva.

În comuna brăileană Victoria un Dorel a lucrat la o centrală termică și fără a închide un anume robinet a făcut o verificare cu antigel care a intrat și pe conducta cu apă potabilă intoxicând 13 elevi din clasele mici care au fost internați în spital, totul întâmplându-se ieri 20 octombrie anul de grație 2017, acest număr 2017 fiind număr prim ceea ce arată că mulți Doreli vor mai apare încă, pentru că este anul lor, ceea ce este nasol rău de tot.

Am mai discutat eu despre Dorel și cine sunt părinții lui Dorel. Dorel este o creație colectivă, unde mulți pun umărul și-l formează să fie:

- ignorant;

- prea sigur pe el;

- îndrăzneț;

- cu inițiative;

- neverificat;

- necalificat;

- arogant;

- lăudăros;

- superficial;

- imprudent;

- băgăreț;

- supraapreciat.

dacă cei din jur ar fi cu mult mai exigenți și i-ar pune pe oameni exact pe locurile pe care ei le merită în realitate, Dorel din dorința de a ocupa un loc mai bun:

- ar învăța proceduri;

- ar gândi când execută;

- ar fi mai prudent;

- ar fi mai selectiv;

- n-ar mai fi impulsiv;

- ar fi prudent;

- ar crea variante;

- nu s-ar autodepăși.
Dorel a lovit din nou și în orice moment va lovi pentru că sunt create toate condițiile în care Dorelii proliferează din cauza mediocrității șefilor care nu știu să selecteze oameni și pleacă de la premisa greșită că toți cei cu care lucrează sunt buni, foarte buni ori geniali, fără a pune niciodată sub semnul întrebării niciuna dintre calitățile atribuite și neverificate de ei niciodată.

Nici nu mă miră că Dorel este un fel de prostovan de care toți râd cu subânțeles pe sub mustață și se bucură că el se implică acolo unde cei ce stau pe margine n-o facă din lașitate, nepricepere și neputință, dar care la o adică văzându-l pe el că o dă-n bară, îl arată cu degetul și spun că ei ar fi făcut-o de o 1.000 de ori mai bine, deși sunt la fel ca și el, adică proști, nepricepuți și necunoscători. Și toate se produc că prostia nu este o boală, nu doare, nu învinețește și face puroi.

(21 octombrie 2017)

Profilul lui Dorel

Având în vedere că sunt prea mulți cei care intră prin ceea ce fac în categoria de Dorel, a face profilul lor nu este ceva temerar, ci doar o chestie de voință analitică, întrucât cu toții au ceva în comun și dacă stau să mă gândesc un pic, am și identificat despre ce este vorba. Toți cei încadrați în categoria de Dorel:

- au carențe educaționale grave;

- dau dovadă de un voluntarism vecin cu inconștiența;

- nu gândesc nici la ceea ce fac și nici la consecințe;

- trec la acțiune fără a avea un plan, din instinct;

- practică o meserie pentru care nu are pregătire;

- învață din zbor orice și se cred mari meseriași;

- au hainele murdare să pară că muncesc din greu;

- știu să se odihnească să nu fie văzuți de șefi;

- se fac că fac ceva util doar în prezența șefilor;

- se scarpină la nas ducând mâna la ceafă.

Dorel are toate semnalmentele de a fi recunoscut de la un kilometru, pentru cine își dorește o viașă liniștită, în care să nu fie acoperit de ridicol prin ce face subalternul său, eternul Dorel. Numai cine nu vrea nu-l identifică pe Dorel dintr-o echipă, din doi timpi și trei mișcări, pentru că Dorel este omul care nu are dovada că știe să facă nimic cu acte serioase, ci pozează în omul de mare experiență, dar care nu este în stare să prezinte o carte de vizită clară a modului în care a lucrat în ultimii 10 ani. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să stau de vorbă cu persoane cu profilul lui Dorel, dar din schimbul a câtorva vorbe mi-am dat seama cu cine stau de vorbă și am evitat colaborarea cu ele. Alții s-au fericit cu binefacerile celor ce respectivii au întreprins, după care mi-au dat dreptate. Profilul deDorel, cel ce trebuie evitat cu orice preț:

- nu are scule;

- critică pe cei ce au lucrat înaintea lui;

- sunt împrăștiați;

- improvizează;

- se laudă;

- suflă mucii pe jos;

- scuipă birjerește;

- fumează fără a cere voie;

- înjură prea des.

Am dat suficiente elemente ca oricare dintre cei ce vor să nu aibă dureri de cap, să nu înceapă nicio colaborare cu Dorel, de oriunde ar fi el și oricât de insistent ar fi că se dă priceput și eficient. Cine face altfel, își asumă toate riscurile și niciodată să nu spună că nu a știut despre ce este vorba. Se zice că la tocmirea unui lăutar de nuntă trebuie să te uiți doar cum pune arcușul pe vioară, nefiind necesar să- asculți repertoriul în stradă. Așa este și cu Dorel. Doar o secundă trebuie pentru a ne lămuri.

(14 august 2017)

Băi, Dorele, ce mai faci?

La acestă întrebare dorel răspunde scurt și sigur pe el:

- Perforez  accidental o conductă de apă cu cupa de la buldozer.

- Demolez un zid, începând cu baza.

- Demontez o macara de jos în sus.

- Asfaltez niște gripi pline ochi cu apă.

- Demolez stâlpăă de rezistență ai clădirii.

- Acopăr șanțul făcut ieri.

- Schimb podeaua multiseculară a monumentului, cu dale moderne.

- Împrospătez pictura veche de 500 de ani cu ceva lavabil.

- Sting țigara în benzină, pentru prima dată.
- Un teren de fotbal în panta cea mai  abruptă.
- Încarc un cal într-o Dacie.

Când o să mai văd sau aud grozăvii ale lui Dorel, voi completa aceste răspunsuri, că tare deșrtept și priceput este Dorel, mai ceva ca Bulă!

(07 mai 2017)

Dorel nepriceputul

Dorel zice că se pricepe la toate.
Dorel este escavatoristul care fisureză cu cupa conducta de apă a orașului și apare o făntână arteziana care se duce spre cer jetul la vreo zece metrii în  înălțime.
Dorel este electricianul care cu lama buldozerului pe care nu știe a-l manevra taie cablul de electricitate și șasă orașul în întuneric.
Dorel este mecanicul care demontează macaraua începând de la picioare și se prăbușește peste blocuri.
Dorel golește o canistră cu benzină în stradă, aruncă mucul de țigară, ia totul foc și pârjolește și recolte.
Dorel stinge țigara în benzină și el însuți ia foc și numai norocul că există prieteni vigilenți îl salvează saă nu ardă ca un prost ce este.
Dorel leagă firele anapoda, declanșează un scurt circuit, ia fânarul foc și vecinii ies cu gălețile de apă și sting cu greu incendiu.
Dorel începe dărâmarea unei case de la stâlpul de rezistență și vede cum întreaga construcție devine un morman de moloz și privește tâmp și neputincios.
Dorel n-a învățat niciodată carte ca lumea și crede că intuiția lui este infailibilă, ceea ce-l duce de fiecare dată în situații dintre cele mai dramatice, căci fără exercițiu îndelungat, mersul pe sârmă înseamnă cădere în hău de la promii pași, ceea ce se și întâmplă.
Dorel care curajul nebunului, întrucăt a fuma lângă un tub cu spumă necesară a umple spațiile goale când se pun ferestrele de termopan echivalează cu scoaterea siguranței de la o grenadă și rămânerea cu acesta ca să explodeze în pală.
Dorel, fără experiență de niciun fel se apucă să facă cascadorii cu autturismul sau și ajunge la performanța de a-l răsturna de nenumărate ori, numai o minune reușind să-l mențină în viață, viu și aproape nevătămat.
Dorel se dă cu placa fără să aibă o secundă de antrenament și reușește performanța de a secera nenumărați inocenți din preajma pârtiei.
Dorel asamblează orice fără a strânge bine șuruburile pentru că merge și așa, iar tot ce se desmembrează instantaneu și produce dezastre intră în mintea lui în zona lui se mai întâmplă uneori, din când în când.
Dorel repară lifturile și de bine ce o face, acestea se prăbușesc, de cele mai multe ori fiind și victime.
Dorel face inspecții la gaze, când locatarii sesizează miros puternic, spune că nu este nimic, iar acumulările generează detonări dintre cele mai înfiorătoate, cu distrugeri de etaje întregi.
La plural Dorel se numesc Dorei. Sunt nenumărați și sunt rodul unui sistem educațional de slabă calitate și al unui mers rău al lucrurilor, care încurajează primitivismul și proliferarea activităților în care necalificații fac legea.
Dorel este acela care are curajul nebunului care se aruncă în fașă să rezolve el orice, crezând că instinctul său primar de conservare este suficient.

Cine ești tu băi Gigele?

Gigel este un tip generic, întâlnit cam peste tot pentru că:
- nu are o meserie;
- nu a făcut vreodată ceva concret;
- vorbește mult fără să spună nimic;
- este lipsit de curaj în a-și asuma ceva;
- îi place să admire pe oricine, cu deosebire pe cei de la care obține ceva;
- face propuneri dar vrea ca alții să le transpună în practică;
- spune da și când nu trebuie;
- zice că se pricepe la ceva dar nu are habar;
- abordează orice subiect și face pe atoateștiutorul;
- critică fără argumente solide;
- ocolește răspunsul real pentru că nu vrea să se complice;
- intră în discuție ca musca-n lapte;
- vorbește suprapunându-se peste ceilalți pentru că este nesimțit;
- se crede pur dar este mânjit până oeste cap;
- râde ca proasta-n târg să facă pe plac șefilor;
- dorește să se facă util în fața șefilor;
- se contrazice de la o clipă la alta;
- nu-și respectă cuvântul dat.
Gigel este prezent și face mai mult rău decât face Dorel.
Când îl întrebi: cine ești tu băi Gigele? nu ar trebui să răspundă în niciun caz prin:

• Băi Geoagiu
• Herculane Băi
• Tușnad Băi.

El  trebuie să răspundă cu numele din certificatul de naștere, sec și la obiect, fără să se prostitueze în vreun fel alegoric.

(27 ianuarie 2016)