Calcule greșite în război

Am cunoscut persoane care nu știu să facă deloc calcule simple. 
Era un tip, care la școală era de nota 6(șase) în mod curent. Eram în spatele lui când spunea că n-a vrut să ia premiu, dar în anul următor va lua premiul întâi. Eram colegi de clasă și ne cunoșteam de șapte ani. Am tăcut și m-am gândit că trebuie să o iei rău pe arătură ca să faci astfel de calcule.

Acum mulți ani m-am apucat să studiez câte ceva despre generarea numerelor pseudo-aleatoare și am căutat să construiesc niște aplicații cu niște programe FORTRAN care foloseau funcția RANDU cu care generam tot felul de distribuții și am zis să fac ceva despre despre dinamica stocurilor pentru K tipuri de produse, care se completau după ce erau întrebuințate în procese de producție. Modelele nu erau deloc simple și concluziile la care am ajuns erau extrem de drăguțe, dar care nu duceau niciunde, căci eu la doctorat aveam cu totul altă temă, iar cu studenții făceam la cursuri și la seminarii fie programe COBOL, FORTAN și ASSIRIS, fie aplicații cu pachetele CROCODIL, OPALINE, TRANSPOR, EMI, VERONICA, deci nimic de simulare de stocuri... Se întâmpla undeva prin 1076, 1977 și 1978. Au trecut de atunci peste 45 de ani și sunt siderat să constat cât de în urmă sunt cei care fac estimări legate de capacitatea țărilor NATO de a furniza arme Ucrainei și de a asigura transportul armamentului spre teatrul de război. Aceleași estimări folosind nu știu ce modele sunt făcute în legătură cu stocurile de armament  și se dau intervale de timp care privesc epuizarea stocurilor. Analiștii uită că:

- stocurile se completează,

- există conversia industriei,

- unele produse își schimbă destinația.

De aceea, când se fac estimări, trebuie neapărat să se țină seama de ceea ce țările democratice produc acum, de capacitatea lor de a se reorienta, de populația de care dispun. Cine nu face așa, greșește foarte mult. O țară care produce 2.000.000 de autoturisme pe an, are capacitatea de a produce instantaneu prin reconversie, echipamente de luptă cât cuprinde și de aceea abordările simpliste sunt periculoase. 

Am recomandat citirea cărții Arta războiului de SUN TZÎ și am atras atenția că necunoașterea și subaprecierea adversarului sunt extrem de periculoase, căci așa zicea el acum peste 2000 de ani. Cercetarea științifică modernă include studierea riscurilor de subapreciere în orice domeniu, iar calculele simpliste, duc la greșeli impardonabile. Voi da exemplul unui tip care a zis că optimizează producția de autoturisme. A folosit algoritmul simplex destinat optimizării continue, în timp ce producția de automobile se preta la utilizarea programării numere întregi, care este altă mâncare de pește. Mai mult, tipul nu luase în calcul duratele de pregătire a reperelor, nici întreruperile în funcționarea utilzajelor. Au râs de el cei din producție nu numai cu gura, ci mai mult cu c-r-l.


(30 ianuarie 2023)

CSIE'50 - Cursul de simulare

Mă aștept acum ca din lipsă de documentare, din dorința de a arăta unii că ei au avut  prioritate sau pur și simplu din orgoliu, să văd pe undeva că la Cuca Măcăii s-a ținut primul curs de simulare în perioada preistorică, chiar imediat ce mai muțoiul s-a dat jos din copac. Sper să nu se producă așa ceva din moment ce voi scrie aceste rânduri și voi arăta că primul curs de simulare s-a ținut în ASE la Catedra de Cibernetică Economică și titularul acestuia a fost profesorul Marcel STOICA, cel pe care revista Journal of Applied Quantitative Methods, vol. 3, n3. 1, pp 106, l-a omagiat în anul 2008 cu ocazia împlinirii a 75 de ani de viață, prin articolul scris de dr. Gheorghe NOȘCA.

Profesorul Marcel STOICA a plecat la Catedra de Eficiență Economică a investițiilor din cauza unui personaj obtuz, care avea protejații și turnătorii lui și pe toți ceilalți căuta să le arate că n-au nicio șansă de a promova. Cursul de simulare predat de Marcel STOICA era complet, alcătuit după reguli occidentale, cu teoria generării numerelor pseudoaleatoareie, cu fire de așteptare, cu limbaje de simulare, adică tot tacâmul, căci profesorul era un amestru când se apuca să facă ceva. După plecarea sa, au încercat unii, dar fără succes să continue. După dezastrul rezultat din unificarea ciberneticii cu planificarea, s-a găsit prilejul de a scoate disciplina de simulare. Au mai apărut unele cursuri rărzlețe de simulare pe la diferite alte discipline, căci subrutinele de generarea numerelor pseudoaleatoare uniform distribuite făceau deliciul operațiilor de deplasare a biților spre stânga sau spre dreapta la aplicațiile de la limbajele de programare unde erau implementate instrucțiuni de tip SHR și SHL. În alte cazuri, utilizarea subrutinei RANDU de la IBM spre FELIX C256 necesita un artificiu la transmiterea de parametri și era de-a dreptul picantă explicația acelei constante drăgălașe. Deși calculatorul IBM a venit și cu compilator de limbaje de simulare, nu s-a predat așa ceva că se preda copios planificare descriptivistă până la obscenitate. În schimb, a apărut cartea  "Simularea proceselor economice", avându-i ca autori pe  Ion Vaduva, Ioan  Odagescu, Marcel Stoica, la Editura Tehnică, Bucuresti, în anul 1983, având 284 pagini. Tot prin 1986 a apărut lucrarea  "Simularea sistemelor" elaborată de o echipă formată din Gheorghe DODESCU, Ioan ODĂGESCU, Ștefania SCHIANU și Pavel NĂSTASE, publicată la Editura Militară din București. Să se rețină: despre simulare s-a scris și s-a lucrat serios în Catedra de Cibernetică Economică înainte de 1989, să fie clar!

(10 mai 2017)

BREXIT, un proces nesimulat anterior

Marii strategi ai războaielor aveau niște săli unde dispuneau simboluri pe rol de trupe sau de nave și simulau comportamentul adversarului. În Anglia, deși a avut generali care în vremurile de demult făceau simulări ale luptelor pe mare sau pe uscat, de data aceasta, nici guvernul și nici adepții BREXIT nu au simulat nimic și acum au fiecare câte un cartof fierbinte în mâini și nu știu ce să facă cu el. Nu le-a venit nici unora și nici celorlalți să creadă ce s-a întâmplat. Lui Cameron nu i-a venit să creadă că tabăra ieșirii din UE a ieșit învingătoare. Nici adepții BREXIT nu sunt dezmeticiți încă de rezultat pe care ei l-au catalogat ca pe o victorie, cu care evident nu știu ce să facă, pentru că este o victorie inutilă, care a început rău, tocmai în punctele forte care ar fi trebuit să aducă un cu tot alt rezultat și anume:

• poziția lirei, care s-a depreciat sever în loc să se întărească;
• situația bursei londoneze care a a vut de pătimit.

Faptul că nu a fost simulat nimic arată fragilitatea poziționării în probleme cheie a liderilor, care după ce întâmplă grozăvia rămân cu gura căscată, șocați.

Și în economie, ca și pe câmpul de luptă se construiesc scenarii și se aplică reguli. Se vede că puterea i-a orbit pe toți și lucrurile au scăpat de sub control. Se zice că dacă un nebun aruncă un pietroi într-o baltă, trebuie 27 de deștepți să sară în apa tulbure să-l scoată. E greu și trebuie văzut dacă cei rămași, adică deștepții,  sunt în stare să reclădească.

(25 iunie 2016)