Fii bărbatul care vrei să fii! (XIV)

Planifică-ți cariera și resursele ei! 

Decizia de a deveni bărbatul care vrei să devină îți aparține și dacă faci o treabă, fă-o cum trebuie căci această schimbare nu o faci în fiecare zi, iar a deveni varianta ta cea mai bună, neinfluențată de nimic și de nimeni, trebuie să fie cu adevărat ceva special, care să te mulțumească mai întâi pe tine și să-ți dovedească faptul că ești în stare de a pune în operă gândurile tale și nu oricum, ci cu succes garantat.

Pe vremea mea, cariera era asociată doar anumitor profesii. 

Se vorbea de cariera de violonist.

Se vorbea de cariera de  avocat.

Se vorbea de cariera de diplomat.

Se vorbea de cariera de cântăreț de operă.

Se vorbea de cariera de arhitect.

Acum pentru orice profesie se vorbește de carieră. Se spune de o persoană că a depbutat în cariera X, că a parcurs etapele necesare carierei X și că a ajuns în vârful carierei X.

Dacă vrei să fii bărbatul care vrei să fii și ți-ai pus în gând să îmbrățișezi cariera Y, trebuie să te gândești cu seriozitate și să studiezi problema, de asemenea, cu seriozitate, căci a urma toți pașii care te duc spre cariera Y presupun:

- timp,

- disponibilitate,

- resurse,

- bani,

- eforturi,

- susținere.

Cheia succesului este planificarea realistă, care ține seama atât de resursele proprii, dar mai ales, de contextul în care îți desfășori activitatea, căci evoluția ta de bărbat care vrea să fie ce vrea el să fie, nu depinde numai de tine, ci sunt mulți factori care o influențează. 

Voi da un exemplu: eu sunt individul care dacă are o problemă de rezolvat, nu are liniște până nu o rezolvă. Așa a fost problema mea cu susținerea tezei de doctorat. Mi-am propus să susțin examenele și referatele în patru ani, în doi ani să întocmesc teza, deci să susțin teza de doctorat în cinci ani. Întâmplarea a făcut ca un barosan, să susțină public că o teză de doctorat bună se susține într-un stagiu de doctorat de șaăte ani. Așa s-a făcut că eu am fost admis la doctorat în 1972 și am susținut teza de doctorat la începutul  anului 1978 în 3 februarie. NU întotdeauna planificarea carierei este de precizia pe care ne-o dorim. În cazul meu, degeaba m-am zbuciumat să îndeplinesc criterii de promovare de la poziția de lector universitar spre conferențiar universitar, căci lucrul nu s-a produs, indiferent de activitatea mea, din moment ce la cabinetul doi al cc al pcr nu se lua decizia de a deschide concursurile în această direcție, drept care în loc de 3 sau 5 ani, am stat lector universitar 11 ani. În zilele noastre planificarea carierei este cu mult mai riguroasă pentru că:

- se cunosc treptele de evoluție,

- sunt definitre pragurile de admitere,

- totul depinde de cel în cauză,

- factorii perturbatori nu prea există.

Când vrei să fii bărbatul care vrei să fii și ți-ai definit traiectoria din punct de vedere al carierei, vei ține seama de un mod realist de abordare și planificarea va fi făcută astfel încât termenele să nu creeze frustrări dacă au fost prea optimiste și vei realiza întârzieri. Și în carieră, ca și în toate momentele din viața ta de bărbat, apar momente în care trebuie să faci alegeri și variantele dintre care alegi nu sunt foarte numeroase, dar dacă tot e să faci alegeri, măcar alege în cunoștință de cauză, nu te arunca cu capul înainte, căci viața ta nu este un concurs de împrejurări și nici o cursă de cai, ci este o succesiune de activități selectate de tine cu grijă, ca evoluția ta să te ducă în direcția planificată de tine, nu de altcineva sau nu de tine împreună cu altcineva, căci acum doar tu ai hotărât să fii bărbatul care vrei să fii, nu altcineva.

Foarte mulți bărbați care iau această decizie de a deveni bărbații care vor să devină nu s-au desprins de gândirea de tip colectivist-bolșevică, în care așteaptă ca alții să gândească în locul lor și doresc să evolueze la umbra altora, iar atunci când nu le reușesc demersurile, fie ridică din umeri, fie arată cu degetul spre alte direcții. Este total greșit. Pentru prima dată în viața lor, bărbații care doresc să devină exact ceea ce-și doresc, trebuie să ia taurul de corne și să evolueze singuri-singurei în oceanu întâmplărilor pe care viața le aduce în fața lor și toate deciziile le aparțin, sunt doar ale lor, iar consecințele sunt cele pe care trebuie să și le asume în totalitate. De aceea, planificarea carierei este esențială nu ca planificare, ci ca structură de planificare, iar termenele, sarcinile, resursele necesare, trebuie astfel estimate, încât nivelurile calculate să se dovedească îndestulătoare, realiste și mai ales, să nu genereze risipă.

(04 decembrie 2023)

Neîndeplinirea sarcinilor = abuzul cel mai teribil în serviciu

Fiecare om la locul lui de muncă are o chestie numită fișa postului sau ar trebui să aibă. Mai ales șefii au așa ceva cu deosebire dacă sunt angajați la stat. Numai că acea fișă a postului se încheie cu o aiureală din care rezultă că angajatul trebuie să facă orice, dacă i se cere, inclusiv să fie vidanjor, zic eu...  Când se face fișa postului nu se suflă un cuvânt despre:

• onoare;
• iubire de semeni;
• respect față de cetățean;
• etică;
• punctualitate;
• aprecieri;
• proceduri;
• reguli;
• evaluare;
• autoevaluare;
• calitate.

I se pun în cârcă celui care o semnează că a luat la cunoștință tot felul de lucruri formale și chestii neangajante care lasă loc fix la orice abordări pe care șefii le exploatează în fel și chip. În mod normal fișa postului trebuie să arate clar care sunt articolele de lege ce trebuie semnatarul să le respecte. Aberația conform căreia nimeni nu este mai presus de lege sau stupizenia că nimeni nu are dreptul să invoce necunoașterea legii, sunt texte de adormit copiii, pentru că:

• legile de știut reprezintă zeci de mii de pagini;
• nici juriștii nu le știu;
• abordarea este fantasmagorică.

Mă bazez pe faptul că la examenele de intrare în magistratură sunt nenumărați tineri ce candidează, cam 200 sunt declarați admiși, dar dintre cei nereușiți nu zice nimeni ca nu au existat și candidați care au luat note sub 7. Dacă nota 7 reprezintă că nu prea știu carte, ei ca specialiști, dar cei care n-au citit o pagină de carte de drept, este exagerat să li se ceară să știe totul ca să se încadreze în cerințele actului numit, ori cum se numește?

În opinia mea, fișa postului trebuie să clarifice cu rigurozitate:

• ce are de făcut angajatul;
• în cât timp trebuie să dea soluția;
• modul de a fi controlat;
• stimulente și sancțiuni;
• ce nu trebuie să facă în niciun caz.

Repet: în toate abordările trebuie să se vorbească despre cinste și mai ales despre onoare. La noi, nu înseamnă nimic dacă un individ face năzbâtiile care duc la pierderea onoarei, pentru că onoarea e ceva volatil și dacă mulți nu o au, nici nu contează pentru ceilalți. Vedem seninătatea cu care vorbesc unii despre pedepsele executate pentru hoții ordinare, modul în care îi iau în derâdere pe procurori, mai ales prin folosirea de cuvinte obscene, lucru nepermis, în opinia mea. Climatul creat de media în jurul acestor abordări face ca neîndeplinirea sarcinilor să treacă pe planul al VII-lea și să devină neimportantă, iar cel onest care își face treaba corect și conștiincios săpară un bou și nu un exemplu. Eu voi ropune un indicator: gradul de îndeplinire a sarcinilor. Un individ a primit 100 de cereri și a solicitat 95. Înseamnă că el a solicitat între 92% și 100%, ceea ce conduce la calificativul FOARTE BUN. Dacă respectivul a soluționat 87, însemnă că munca lui se încadrează între 78% și 91%, adică a lucrat bine. În rest înseamnă că respectivul a lucrat prost și trebuie să plece. Legile pe care tot le invocăm nu au nimic în ele despre termene și despre calitate. Se zice undeva că ăia care nu aduc în dezbatere un oarece, acel oarece e dat ca acceptat tacit, vai steaua lor, dar mai ales, vai steaua noastră. Ce bine ar fi dacă legiuitorul ar introduce în texte ceva despre onoare, cinste, onestitate, și termene și ar lăsa-o mai moale cu buna credință, care oricum e luată în deșert de oițele din vârful oricărei structuri organizaționale cu conducere colectivă, unde vechea moștenire este de reulaut ori de câte ori se schimbă vârful, deși în noua organigramă 99% sunt tot ăia care urlă despre nasolelile vechii moșteniri în condițiile în care votul lor a fost întotdeauna aprobativ.

(08 septembrie 2016)