Organizarea arhivei unui site

Aici, pe meleagurile noastre cele mioritice, din 10 site-uri, nici nu sunt două care să aibă butonul de arhivă și explicațiile sunt următoarele:

- ignoranța,

- concepțiile primitive ale administratorilor;

- dezinteresul;

- ideile preconcepute cum că pe nimeni nu interesează trecutul;

- comoditatea;

- așa-zisele economii de timp.

Am văzut că multe conferințe care-și zic și internaționale au niște portaluri de-ți vine să plângi pentru că:

- au o structură mioritică;

- informația se găsește greu;

- nu seamănă cu surorile lor mai bătrâne;

- nu nu sunt actualizate;

- le lipsește arhiva.

Despre arhivă doresc să discut și despre arhiva conferințelor aș vrea să discut mai detaliat aici.

Arhiva unei conferințe se proiectează încă de la început.

Arhiva unei conferințe se actualizează imediat ce s-a derulat conferința.

Arhiva unei conferințe se construiește ritmic și constant.

Arhiva unei conferințe trebuie să fie completă.

Arhiva unei conferințe se actualizerază uniform peste tot.

Înseamnă că un portal de conferință trebuie să ofere pe lformațiile curente, când se referă link-ul de arhivă trebuie să arate:

- afișul conferinței;

- calendarul conferinței;

- programul conferinței;

- rezumatele cu lucrările;

- eventual lucrările în extenso;

- cerințe speciale de plăți, cazare, locații;

- detalii privind evenimentul de socializare;

- poze din secțiuni și de la deschidere;

- prezentarea participanților;

- coordonatele participanților;

- multe altele dacă se dorește.

La arhivă, om conferință care a început în 1993 va avea link ARHIVA și de aici se va intra pe anii 1993, 1995, 1997, 1999, 2001, 2003, 2005, 2007, 2009, 2011 și tot așa. Când se accesează anul XXXX se vor găsi elementele enumerate deja. Se va căuta ca poziția acelor elemente să nu se modifice de la an la an. Când îi vine cuiva ideea să mai adauge oarece informații, o va face în continuare, dar condiția este să facă acea adăugare la toate conferințele, altfel portalul crește în neomogenitate și e nasol rău de tot.

O federație sportivă are și ea arhiva ei în care separat se prezintă pe ani și la fiecare an vor apare:

- calendarul competițional;

- ședințele de lucru;

- hotărârile luat;

- competițiile organizate;

- multe, multe altele.

Pentru competiții se vor trece:

- calendarul;

- afișul;

- locațiile;

- taxele;

- lista participanților;

- arbitrii;

- organizatorii;

- fondul de premii;

- rezultatele finale;

- evenimente speciale organizate;

- invitații;

- demonstrațiile;

- expozițiile;

- galeria foto;

- multe alte informații considerate necesare.

Dacă ne uităm pe portalurile multor federații vomavea surpriza că butonul ARHIVA este absent și informațiile din trecut sunt dispersate aiurea sau lipsesc, ceea ce înseamnă că istoria acelorr ramuri sportive se pierde în neant. Este o neglijență crasă, căci reconstituirea trecutului se face cu atât mai greu cu cât trece timpul și documentele se pierd în mod inevitabil, ireversibil și asta e.

Nici pe la portalurile ministerelor lucrurile nu stau bine. La portalul presedinției există o arhivă, dar lucrurile nu stau bine la primul președinte nici pe departe căci:

- apare o avertizare că lipsesc elemente în limba română;

- frecvent apare mesaju după căutari că lipsesc date.

La anii de după 2009 lucrurile sunt ameliorate și nu este rău. Sunt trei criterii de selecție agendă, discursuri, legi promulgate, interviuri, politică, conferințe, respectiv luna și anul. Dacă s-ar realiza completarea acestei arhive totul ar fi excelent. Mai aștept. Nu același lucru se întâmplă cu portalurile care nu au butoane dedicate, dar care la căutare după tastarea cuvântului ARHIVA duc spre niște direcții oarecare, neinteresant oricum. Cam toate portalucrile sunt în această stare. Cât privește revistele online, multe dintre acestea nu au toate numerele puse online și ele au o scuză că și la alte case mai mari  tot așa se întâmplă, uitând lumea că acolo este vorba de numere de acum 50 de ani, pe când la noi revistele online nu au mai mult de 15 sau 20 de ani, deci nu este o scuză.

(05 decembrie 2018)

Site IFBB

Întotdeauna noi trebuie să avem modele. Este bine să facem și noi modele originale, dar să nu abuzăm, prin a face ceva cu mult mai prost decât ceea ce există. Am văzut situații în care așa au stat lucrurile. Exista cântar electronic de mână  de sub 100 grame, iar unii de pe Dâmbovița au făcut un cântar electronic de mână de 8 kg.

Un site este bun dacă și numai dacă:

- este actualizat;

- are exact ceea ce ne trebuie nouă;

- se ajunge la informație din maximum două click-uri;

- se dovedește că are vocabular cunoscut nouă;

- butoanele au poziții comune cu ale altor site-uri;

- interfețele sunt ușor de descifrat;

- nu au erori de căutare prin absența de legături;

- informația este corectă și completă;

- nu sunt îmbâcsite de banalități și reclame;

- au caracter stabil în ideea că nu se modifică de pe o zi pe alta.

Cine are nefericita inspirație să intre pe multe dintre site-urile mioritice va avea surpriza să vadă că sunt foarte puține acelea care sunt construite cu cap, sunt actualizate cu conștiinciozitate și se dovedesc a avea respect față de cetățean.

Dacă se dorește a avea un model, acesta este site-ul IFBB, care la cel mult o zi avea afișate rezultatele de la IFBB Bodybuilding and Fitness World Cup, November 23rd-25th 2018, Cluj Napoca, Romania, în timp ce pe Dâmbovița nici acum nu sunt afișate aceste rezultate. Ca să nu mai vorbesc despre pozele din competiții, care acolo în cele mai multe situații sunt date, fără a fi marcate cumva. Site IFBB de la adresa https://ifbb.com, deși este extrem de complex, prin modul descentralizat de administrare, dar cu conținutul digital controlat, este tot timpul de mare actualitate, pentru că este:

-actualizat,

- standard,

- prietenos,

- accesibil,

- direct,

- sistematizat,

- complet,

- omogen.

Mulți care construiesc la noi site-uri vor să le și administreze centralizat, ceea ce este o mare eroare, căci fluxurile sunt greoaie și neritmice. Creativitatea unora merge așa de departe încât chiar căutările în site devin foarte grele. Multe dintre site-uri nu au arhive și foarte multe sunt împrăștiate încât se ajunge foarte greu la informația dorită. Multe site-uri mioritice se caracterizează prin lipsa:

- capacitîții de adaptare,

- preluarea experienței avansate,

- vocabular greoi și aproximativ,

- neconcordanța dintre butoane și conținut,

- dispersării informației,

- caracter neomogen de abordare de la un an la altul.

Mai este mult de lucrat și mai ales trebuie acceptat că dacă tot învățăm să facem ceva, să învățăm de la cei mai deștepți decât noi. Un proverb zice: dacă stai cu deșteăți, te deștepți. Dacă stai cu proști, te prosteți. Se pare că în zona construirii de site0uri nu prea stăm noi lângă deștepți. Punct.

(04 decembrie 2018)

Aplicația web de testare

Orice aplicație web destinată unei testări de orice nivel și pentru orice domeniu, trebuie să aibă următoarele funcții:

- definirea unui cont,

- accesarea de resurse cu parolă,

- definirea domeniului de testat,

- stabilirea nivelului de testare,

- opțiuni de tipărirea rezultatului,

- opțiune de tipărire certificat,

- măsurarea timpului de testare,

- derularea procesului de testare,

- afișearea întrebărilor și a variantelor de răspuns,

- afișarea testului cu rezultatele corecte,

- afișarea soluțiilor date de cel testat,

- salvarea testului și a răspunsurilor,

- prezentarea unei demonstrații,

- asigurarea nereproductibilității,

- prezentarea de concluzii și comentarii,

- asigurarea istoriei din cont,

- posibilitatea facilă de a plăti prin SMS sau cu card.

Aplicația trebuie să aibă o bază de întrebări și răspunsuri care trebuie construită astfel încât să nu existe nicio clipă posibilitatea de a fi găsite greșeli de formulare sau la nivelul răspunsurilor. Aplicația trebuie să fie astfel elaborată încât să corespundă unor standarde și exigențe reale, fiind de maximă utilizare pentru categorii largi de persoane care vor să cunoască anumite caracteristici  sau cele legate de pregătirea într-un anumit domeniu.

(07 aprilie 2018)

Aplicațiile web user-oriented

Sunt acelea care sunt construite după ce au fost studiați cei ce formează grupul țintă cărora acestea li se adresează.

Să zicem că dorim să facem o aplicație web pentru o universitate. Vom proceda astfel:

- căutăm aplicații web similare dde la universități din USA,

- analizăm aplicații web ale universităților românești,

- identificăm elementele esențiale de vocabular,

- stabilim grupul țintă, format din profesori, studenți, elevi și cetățeni,

- analizăm nevoile de informare ale fiecărei categorii din grup,

- structurăm aplicația încât să asigurăm naturalețea față de utilizatori,

- fiecare utilizator trebuie să se regăsească în două click-uri acolo,

- elementele de continuitate sunt esențiale, ca aplicația să fie prietenoasă.

Orice aplicație user-oriented pleacă de la cerințele utilizatorilor și trebuie să conțină informația dorită de utilizatori și în forma agreată de aceștia. În niciun caz utilizatorul nu trebuie subordonat aplicației, chiar dacă aplicația web joacă rol de monopol. Există obligativitatea nu numai lucrului online și este simptomatică evitarea aplicației web, chiar în condițiile în care sunt create nenumărate facilități, inclusiv de ordin financiar. Înseamnă că este ceva în neregulă cu aplicația web dacă la o reducere a unei taxe cu 10% lumea tot la ghișeu vine să facă plățile. Am văzut o aplicație stupidă în care se vorbește de un formular care trebuie tipărit și trebuie depus la un ghișeu la un sediu care se află la mama dracului, undeva, unde bineînțeles se stă la o coadă de zeci de persoane. Era normal ca:

- utilizatorul să-și creeze un cont pe aplicație,

- utilizatorul să acceseze de pe cont formularul,

- să completeze online formularul,

- să facă plata taxei aferente,

- să trimită formularul completat cu plata confirmată,

- cetățeanul să primească o confirmare și ceva despre soluție.

Nu cred că cineva îl urățte într-un asemenea hal pe un cetățean încât să-i plătească taxa, să trimită o adresă falsă și să dea date de identificare false, mai ales că greul pentru respectivul abia după ce a făcut acei pași urmează, ca de exemplu un examen sau participarea fizică la un curs urmat de un examen. Cine respectă pe utilizatori va gândi soluții web 100% corecte și logice, așa cum fac și alții.
Aplicațiile web user-oriented nu ne prea caracterizează din moment ce tratăm trunchiat problemele și vedem în utilizatori niște sclavi, care în realitate ar trebui tratați doar ca pe niște stăpâni, pentru că ei sunt cu banul.
La ora actuală, cele mai prietenoase aplicații web sunt cele de comerț electronic. Se vede că interesul poartă fesul. Toate sunt construite după același calapod și au maximum de facilități pentru clienți.

(07 aprilie 2018)

Aplicațiile web mioritice

 Aplicațiile web mioritice sunt:

- originale 100%,

- încâlcite,

- empirice,

- aiuritoare,

- greoaie,

- neomogene,

- imposibile,

- incomplete,

- inutilizabile.

Mulți dintre dezvoltatori nu iau în considerare:

- grupul țintă,

- ceea ce există,

- obiectivul real,

- eficiența socială,

- integrabilitatea,

- utilitatea informației.

Ei fac aplicații web după cum le bubuie țestele, drept care se găsesc în situația să se mire de ce produsele lor estimate a fi deosebit de eficiente sunt ocolite sistematic de toată lumea. Cine crede că un utilizator va zăbovi mai mult de 3 click-uri la o aplicație pentru a găsi ceea ce-l interesează, se înșeală amarnic. Mi se pare de o stupizenie fără margini ca un site să ceară bani pentru o informație care se găsește free pe 1.000 de alte site-uri.

Dacă dorim să intrăm pe aplicațiile web ale:

- liceelor,

- universităților,

- ministerelor,

- primăriilor

de pe meleagurile noastre cele mioritice, vom vedea că alestea sunt foarte diferite și amețești căutând ceea ce te interesează pentru că:

- nu sunt complete,

- nu sunt la zi,

- au butoane foarte diferite,

- sunt necesare nenumărate încercări,

- sunt create pentru ei nu pentru noi.

este normal ca ori de câte ori se dorește dezvoltarea unui proces de informatizare să se stabilească un șablon cu tot ce trebuie, standardizat și toți cei interesați să accepte acest șablon și să-l urmeze cu sfințenie, rolul lor este:

- să personalizeze aplicația web ca design,

- să actualizeze obligatoriu conținutul digital,

- să asigure corectitudinea informațiilor postate,

- să gestioneze procesul de regăsire din maxim 3 click-uri,

- să dateze fiecare operație și să le resposabilizeze pe oameni.

Orice altă abordare va face greu accesibilă operația de regăsire a informației. Sunt situații în care aplicațiile web făcute în 2018 sunt asemănătoare aplicațiilor informatice din 1970, căci nu țin seama de ceea ce există acum în anul 2018, mai ales în ceea ce privește achizițiile de date și stocările de informații. Unii nici nu cred posibilă trimiterea de date pe o aplicație web pentru a primi permisul de conducere, deși pentru obținerea de viză pentru USA toată documentația se trimite onine, inclusiv poza. Primitivismul unor aplicații web de la noi arată disprețul proprietarilor lor față de utilizatori.

(07 aprilie 2018)

Cetățeanul și mediul online

Suntem în anul 2018 și Internetul a cucerit întreaga viață economico-socială. Numai există nimic în afara Internetului. Peste 50 de ani va exista altceva cu siguranță, dar acum există Internet și trebuie să se țină seama de acest lucru. Se observă tot felul de mutații în ceea ce omenirea întreprinde, dar accesul la resursele Internetului sunt încă departe de a fi la nivelul la care ar trebui să fie, mai ales că acesta dispune de resurse infinite, așa cum este aerul să zicem.

Așa cum numerele ce se construiesc au ideia de infinit încorporate în ele, ceea ce dă șansa punerii în corespondență a fiecărui cetățean cu un număr, numit CNP la noi ID la alții, tot așa ar trebui să se meargă cu ideia de a-l pune pe cetățean în corespondență cu aceste resurse infinite ale mediului online. Singura restricție este aceea de a defini reguli și de a nu mai lăsa la voia întâmplării managementul acestor resurse. Așa cum fiecărui om i se atribuie un CNP sau un ID, tot așa, la naștere trebuie să i se dea:

- o adresă de poștă electronică,

- un domeniu pentru website;

- semnătură electronică;

- parolă unică de acces.

Pare nefiresc, dar așa stau lucrurile. Nu înseamnă că un cetățean nu are voie să aibă adrese de e-mail câte dorește. Nu înseamnă că un cetățeanu nu are voie să-și cumpere domenii câte poftește pohta lui. Nu înseamnă că un cetățean nu are posibilitatea de a schimba parolele după voia inimii. Nu înseamnă că cetățeanul nu are posibilitatea de a-și achiziționa semnături electronice. Statul ttrebuie să-i asigure acel minim oficial, pe care cetățeanul este obligat să-l folosească în relațiile lui cu statul, adică în contextul dat de lege. Există nenumărate modalități de a soluționa problema și chestiile cu numărul diavolului sunt numai abordări simpliste, iar statele laice trebuie să fie ceva mai ferme, cum ferme sunt și statele profund religioase din titulatura lor, în această problemă.

Mai pe românește spus, la naștere, pruncul trebuie să primească certificatul de naștere însoțit de toate elementele necesare introducerii lui în mediul online, adică, primește pe domeniul românia.ro:

- o adresă de poștă electronică,

- un domeniu pentru website;

- o semnătură electronică;

- o parolă unică provizorie de acces.

Bineânțeles, așa cum buletinul de identitate se dă la 14 ani, accesul la acele resurse din mediul online se vor da tot așa în timp și în acest fel nu vor mai exista acele aberante carduri care la noi își pierd prea des valabilitatea, căci reprezintă surse de îmbogățire din nimic pentru unii cu idei crețe dar mănoase financiar. Doar legea trebuie extinsă în zona datelor personale confidențiale adăugând și pe acestea specifice mediului online.

(29 ianuarie 2018)