Cum mi-am alcătuit echipele de cercetare științifică?

Eu am știut dintotdeauna cu ce fel de oameni nu-mi doresc să colaborez.

Mie nu mi-au plăcut tipii care nu se țin de cuvânt și am avut modalitatea sigură de a-i identifica rapid.

Mie nu mi-au plăcut nepricepuții și i-am mirosit instantaneu pentru a nu-i include în echipă.

Mie nu mi-au plăcut lăudăroșii și am știut cum să-i văd pentru a-i evita cu desăvârșire.

Mie nu mi-au plăcut intriganții și mi-am dat seama de ei în cel mult două zile.

Mie nu mi-au plăcut diletanții și am procedat pentru a-i identifica așa cum alegi lăutarii de nuntă.

Mie nu mi-au plăcut cei care neagă totul și au plecat singuri când le-am cerut să evite pe NU.

Mie nu mi-au plăcut cei care cred că piatra aruncată are traiectorie în zigzag.

Mie nu mi-au plăcut cei care cred geniali sau perfecți, lucruri care se văd la două cuvinte după ce deschid gura și încep să vorbească.

Șansa vieții mele a fost aceea că am avut de la cine învăța și aici îi numesc pe profesorii Ludovic TOVISSI, Csaba FABIAN, Constantin DINESCU și Nicolae RACOVEANU. Șansa vieții mele a fost că eu mi-am ales colaboratorii și niciodată nu am lucrat într-o echipă cu structură impusă.


(13 septembrie 2025)

Crisa calității în educație

Pe lângă multe alte crize care se suprapun în educație, criza calității este cea mai importantă pentru că afectează grav procesele specifice educației.
Lipsa de atractivitate a domeniului educației din cauza salarizării și a perspectivelor modeste pe care le generează o carieră în acest domeniu, fac din educație un domeniu neatractiv pentru absolvenții de vârf din facultăți.
Sistemul de selectare a celor care devin profesori în școlile gimnaziale, în licee dar și în universități este extrem de deficitar, încât permite accesul la pozițiile de profesor a unor persoane care nu au:
- calitățile necesare de a lucra cu elevii și cu studenții,
- pregătirea necesară pentru a se prezenta în fața elevilor și studenților,
- dorința de autodepășire, atât de necesară menținerii în domeniul dinamic al educației.

Eu mă laud că în vremurile studenției mele am avut cu adevărat profesori dse la acre am avut de învățat.

Nu am să uit niciodată:

- cursurile de calcul economic ale profesorului Ludovic TOVISSI,

- cursurile perfecte de electronică ale profesorului Alexandru POPOVICI,

- cursurile de cibernetică economică ale profesorului Edmond NICOLAU,

- cursurile de programarea calculatoarelor ale profesorului Dragoș VAIDA,

- cursurile de sisteme de operare ale profesorului Nicolae RACOVEANU,

- cursurile de filosofie ale profesorului Ludwig GRUNBERG,

- cursurile de cercetări operaționale ale profesorului Constantin DINESCU,

- cursurile de statistică ale profesoarei Elena BIJI.

În mintea mea de student, profesorul era profesor. Nota pe care o acorda, era notă pentru valoarea soluțiilor oeferite de mine ca student și niciodată nu mi-a trecut prin minte să contest vreo notă.

Criza privind calitatea în educație a început imediat după Revoluția din Decembrie 1989 când s-a produs relaxarea criteriilor de accedere în licee și în facultăți, prin eliminarea barierelor legate de medii și de facultățile absolvite. Înrăutățirea statutului profesorului și rolul nefast al presei și televiziunii în demolarea prestigiului profesorilor, a făcut ca nivelul de calitate al actului educațional să se prăbușească ireversibil. Școala nu a ținut pasul cu noile tehnologii. Școala interzice utilizarea telefonului mobil și a calculatorului în examene, în loc să integreze aceste dispozitive. Este ca și cum ai interzice unui mecanic să utilizeze la strângerea șuruburilor o cheie dinamometrică pe motiv că îl ajută să facă o treabă de calitate.




(19 august 2025)

Profesorii din facultate de pe vremea mea

Trebuie să spun din start că am avut privilegiul să am profesori absolut remarcabili în studenția mea și mă apucă mila să văd ce profesori au studenții din ziua de azi.

Profesorii de pe vremea mea, erau personalități adevărate.

Profesorii de pe vremea mea, aveau un nivel de cultură remarcabil.

Profesorii de pe vremea mea, știau carte cu adevărat.

Profesorii de pe vremea mea, erau rezultatul unei selecții de valori autentice.

Profesorii de pe vremea mea, se remarcaseră prin rezultate concrete de excepție.

Profesorii de pe vremea mea, reprezentau avangarda în știință.

Profesorii de pe vremea mea, erau respectați pentru că meritau respectul.

Profesorii de pe vremea mea, au servit pentru mine ca modele autentice.

Profesorul Edmond NICOLAU era magnific.

Profesorul Dragoș VAIDA era monumental.

Profesorul Nicolae RACOVEANU era  absolutul.

Profesorul Constantin DINESCU era reperul.

Profesorul Alexandru POPOVICI era exemplul.

Profesorul Ludwig GRÜNBERG era totul.

Profesorul Ludovic TÕVISSI era un zeu.

În carnetul meu de note se află autografele unor mari personalități, căci dacă mă laud cu ceva în această viață, mă laud că eu ca student am avut cu adevărat profesori de mare valoare, de la care am avut ce învăța, pentru că ei aveau ce să mă învețe. dacă lucrurile au stat așa, totul se datorează lui Manea MĂNESCU, omul care a creat facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, omul care a selectat tot ceea ce era cel mai bun în domeniu, pentru a fi adus să predea studenților noii facultăți, ceea ce explică nivelul cu totul special al acestei facultăți până la nefasta zi de 29 iunie 1977, când s-a produs cataclismul care avea să demoleze o construcție de-a dreptul genială.

(30 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion VĂDUVA

În vremurile de demult, aveam de rezolvat o problemă și singura modalitate era un produs software care implementa un algoritm de analiză dispersională bifactorială cu număr oarecare de experiențe în celulă. Eu aveam multe materiale care se refereau la algoritmi, dar singurul loc un de am găsit exact ce mă interesa și se potrivea mănușă, era cartea profesorului Ion VĂDUVA, referită prin:

Ion VĂDUVA - Analiza dispersională, Editura Tehnică, București, 1970, 262 pag.
profesorul Ion VĂDUVA este absolvent al facultății de Matematică de la Universitatea București, promoția 1960.

În intervalul 1960 - 1970, Ion VĂDUVA a desfășurat activitate de cercetare științifică.

Ion VĂDUVA a urcat toate treptele învățământului superior, ajungând profesor universitar în anul 1991 la vârsta de 55 de ani.

În intervalul 1970 - 1993, Ion VĂDUVA a fost director al Centrului de Calcul al Universității București - CCUB.

Fe-a lungul anilio, a publicat mai multe lucrări, din care eu enumer aici:

Ion VĂDUVA, Constantin DINESCU, Benone SĂVULESCU - Metode matematice de organizarea și conducerea producției, (Partea II), Editura Diddactică și Pedagogică, București, 1974, 280 pag.

Ion VĂDUVA - Modele de simulare cu calculatorul,  Editura Tehnică, București, 1977, 358 pag

Ion VĂDUVA Tudor BĂLĂNESCU, Horia GEORGESCU, Simona GAVRILĂ,  Mihai GHEORGHE,  Liviu SOFONEA - Pascal și turbo Pascal, Vol 1, Limbajul Pascal, Concepte fundamentale, Editura Tehnică, București, 1992, 256 pag

Ion VĂDUVA, Ioan ODĂGESCU, Marcel STOICA - Simularea proceselor economice, Editura Tehnică, București, 1983, 284 pag. 

Am avut ocazia să stau de vorbă cu profesorul Ion VĂDUVA în câteva rânduri și mi-am dat seama de anvergura cu totul remarcabilă a sa. Se vede de departe când un om are idei clare, când are cunoștințe temeinice și când vine cu idei originale pe care le argumentează impecabil. Faptul că profesorul Ion VĂDUVA a mers către direcții extrem de moderne din zona informaticii, arată că el are capacitatea de a identifica adevăratele direcții spre care se îndreaptă cercetarea științifică de avangardă.

În opinia mea, matematicianul Ion VĂDUVA este făuritorul școlii de informatică teoretică orientată spre zone de interes practic de la noi din țară, domeniu care face din matematicianul informatician acel specialist care are capacitatea de a merge rapid spre producția de software orientat spre client, în care se regăsesc cele mai noi tendințe din domeniul cercetărilor teoretice de nivel înalt.


(01 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Valeriu BĂDIN

Eram în Centrul de calcul și aveam de scris un program. Trebuia să mă lămuresc într-o problemă. Cineva mi-a zis:
- Mergi la Catedra de Matematică și întreabă de BĂDIN Valeriu.
Așa am făcut și când secretara mi-a zis să merg la o anumită sală din clădirea veche și să-l aștept pe profesor când iese de la seminar. Mi l-a descris și când s-a terminat seminarul, l-am abordat pe domnul Valeriu BĂDIN. I-am zis cine sunt și care este problema mea. Am văzut atunci cum a scos din geanta sa un carnet și un pix. Și-a notat ceva și apoi a mai scris ceva. Era cam întuneric pe holul acela. Mi-a dat foaia ruptă din carnet. Am mulțumit și am plecat.
Când am ajuns la birou, am citit ce era scris pe foaie. Erau niște formule. Le-am translatat în programul meu FORTRAN, am rulat acel program. Aveam niște chei de control și folosind ceea ce Valeriu BĂDIN mi-a dat am rezolvat totul. L-am căutat la catedra sa, l-am regăsit și i-am mulțumit. M-a impresionat rapiditatea cu care a înțeles ce doream. Eram un necunoscut, un ins venit în pauza sa de după seminar. Am văzut mulți care-i expediază în doi timpi și trei mișcări pe cei cu care intră în vorbă, mai ales dacă respectivii nu prezintă un oarece interes. La profesorul Valeriu BĂDIN nu era așa. Peste ceva timp, am reîntâlnit pe profesorul Valeriu BĂDIN, eu fiind asistent la Catedra de Cibernetică Economică. I-am reamintit de prima întâlnire. Și-a reamintit și mi-a zis că a fost impresionat de faptul că am revenit să-i mulțumesc, lucru care în ASE nu prea se obișnuia. Ori de câte ori îl întâlneam pe profesor și nu erau puține prilejurile, învățământul politic lunar de joia după amiaza fiind un prilej, mă așezam în aceeași bancă și discutam diverse, așa cum făceau mai toți colegii, când un coleg era la supliciu, discutând problema ridicată de lectorul care conducea lucrările de învățământ politic, lector care era și el tot un coleg de-al nostru de la o catedră de științe sociale și care avea capacitatea de a trece cu vederea foarte, chiar foarte multe lucruri, ceea ce ne dădea o doză de confort pentru a simți că trece timpul mai ușor.

(03 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin DINESCU

În anul al IV-lea de facultate am avut o disciplină numită Programări matematice, iar cel care preda era profesorul Constantin DINESCU. La seminarii au venit mai mulți asistenți, dar nu am cuvinte de laudă pentru respectivii, căci noi nu eram boboci, iar asistenții se purtau cu noi de parcă eram copii de grădiniță.
Profesorul Constantin DINESCU avea un stil de a preda această disciplină, care m-a captivat, căci programarea liniară m-a cucerit, iar algoritmul simplex, deja era un lucru pentru care aveam o mare plăcere să preiau probleme, să parcurg etapele și să mă verific cu ceea ce era în cărți și mă bucuram foarte mult când obțineam aceleași rezultate. Căpătasem dexteritatea de a lucra atent și de a face ca iterațiile mele să semene foarte mult cu ceea ce era în cărți.
Când profesorul Constantin DINESCU a prezentat algoritmul KUHN deja m-am gândit cum să scriu un program FORTRAN și chiar am scris așa ceva. Dimensiunea problemei mele era de 30 pe 30, adică cel mult 30 de resurse se distribuiau la cel mult 30 de posturi cu productivități date. Reușisem să definesc printr-un artificiu și ceea ce era imposibilitatea de a utiliza o resursă la un post. Eram entuziasmat și mi s-a părut că am prins pe Dumnezeu de picior când comparam soluțiile mele cu cele de prin cărți. Când peste ani am găsit programe scrise mi s-a părut că am făcut și eu ceva la viața mea de tânăr student care credea că are tot ce trebuie să miște munții din loc.
Cu profesorul Constantin DINESCU am avut discuții lungi, căci tot timpul aveam probleme de reziolvat și întrebări de pus. M-a preocupat și programare liniară cu mai multe funcții obiectiv și profesorul mi-a zis că trebuie să mai cresc pentru a o înțelege și a avut mare dreptate.
Într-una din discuții mi-a zis:
- Bă, IVANE, niciodată să nu vorbești despre o chestiune despre care nu știi!
Am reținut acest aspect și niciodată nu am deschis gura într-o chestiune asupra căreia nu mă documentasem suficient încât să nu mă fac de râs dacă interlocutorii mei simțeau că mă aflu pe nisipuri mișcătoare.
Au fost momente din viața mea în care profesorul Constantin DINESCU mi-a spus lucruri care m-au ajutat foarte mult și au fost momente în care i-a înlăturat pe unii dintre cei acre doreau să-mi facă mult rău și nu puțini au fost.

După ce trecusem în anul al V-lea, profesorul Constantin DINESCU m-a solicitat să elaborez niște scheme logice pentru implementarea unor algoritmi. Am răspuns cu mare drag solicitării și m-a impresionat plăcut să văd că parte din acele scheme au fost incluse în niște anexe ale unei cărți pe care a publicat-o. 

Voi spune aici că profesorul Constantin DINESCU a fost unul dintre puținii oameni pentru care am avut respect. Era un om dintr-o bucată. Tocmai de aceea avea mulți neprieteni, căci le spunea verde-n față ce și cum, iar respectivii nu prea suportau să audă marile adevăruri și se comportau nepotrivit. Am văzut mașinațiile care au făcut ca profesorul Constantin DINESCU să nu primească un drept care i se cuvenea. Trebuia un consiliu profesoral să supună la vot solicitarea sa. Atunci în sală erau 18 persoane și pentru a fi cvorum trebuiau să fie 19 persoane. Când apărea o persoană, pleca cineva și nu se făcea cvorum,. După două ore de așteptări, s-a considerat închisă ședința din lipsa de cvorum. Așa se procedează pe Dâmbovița când  se dorește nesoluționarea unei probleme. Mi-a părut rău, dar spiritul mocirlos a triumfat atunci, ceea ce nu l-a făcut pe profesor să lupte și mai aprig și solicitarea sa a fost soluționată căci a luptat.

Mi s-a opărut straniu că deși profesorul Constantin DINESCU a predat cursul de Programare matematică în anul universitar 1968 - 1969, prin documentele de istorie despre cercetările operaționale din ASE, începuturile sunt plasate undeva după anul 1969 și este considerat deschizător de drumuri altcineva.

(13 ianuarie 2023)

Amatorismul nepermis

Nu mi-am închipuit că unii care se dau mari:
- strategi,
- analiști,
- specialiști,
- vizionari,
- evaluatori,
au dat-o-n bară urât de tot în chestia cu Afganistanul. 
Cine a crezut că armata afgană nu fraternizează cu poporul, a evaluat greșit.
Cine nu a luat în calcul nerăbdarea talibanilor, a greșit.
Cine a crezut că ISSIS stă cu mâinile-n sân, a greșit.
Cine nu a făcut calcule și simulări să vadă că trei luni sunt insuficiente, a greșit.
Cine a crezut că obiectivele sale sunt doar ale sale, a greșit.
Acum totul este la cald și Joe BIDEN face și el ce un om de 82 de ani are capacitatea să facă. de la incidentul acela de la Capitoliu din ianuarie, s-a văzut că lucrurile stau și acolo altfel și că laboratoarele unde se fabrică idei o mai dau și ele în bară.

Am un prieten bun care mi-a zis că înainte de a scrie un articol trebuie:

- să stabilesc un obiectiv ca o propoziție simplă și scurtă,

- să scriu un rezumat care îmi clarifică ce am de făcut,

- să am bibliografia deja citită,

- să fi lucrat în domeniu câțiva ani,

- să am o bază practică,

- să dispun de date experimentale,

- să fac o structură,

- să nu utilizez nimic înainte de a defini,

- să-mi răspund la întrebări precum: cine, unde, ce, de ce, cum.

Să nu scriu despre ceea ce nu știu mi-a spus marele meu profesor Constantin DINESCU de la cercetări operaționale și am ținut seama de acest sfat, reușind să ies din mari încurcături, în timp ce alții intrau pentru că doreau să facă pe deștepții.

(27 august 2021)

O vorbă deșteaptă

Profesorul meu de la disciplina de Cercetări operaționale din anul al IV-lea de studenție mi-a zis o chestie care m-a urmărit toată viața și anume:

- Bă, Ivane, niciodată să nu vorbești despre ceea ce nu știi!

Nu prtea am priceput eu cum stătea treaba, dar m-am ferit să vorbesc fără rost despre lucruri pe care nu le înțelesesem sau de care nu aveam habar, dar aș fi fost tentat să vorbesc, numai pentru a mă da rotund cu  două-trei vorbe.

Profesorul se numea Constantin DINESCU.

Am văzut mulți care vorbeau despre lucruri despre care nu aveau cunoștințe solide și când erau întrebați stabileau performanța de a se face de cacao.

Dacă o persoană se recomandă ca diind o mică enciclopedie ambulantă, îl tratez cu mari rezerve și chiar evit colaborarea, căci oamenii care știu prea multe, nu știu de fapt mai nimic. Totul este la ei de suprafață, fără profunzime, la nivel de generalități, doar cu rol informativ, fără a avea capacitate de a rezolva probleme concrete, ceea ce pentru mine nu valorează nici cât o ceală degerată.

(26 aprilie 2018)

CSIE'50 - Cercetările operaționale

În volumul intitulat FACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ și INFORMATICĂ ECONOMICĂ la SEMICENTENAR apărută la Editura ASE în primăvara acestui an, adică în mai 2017, am găsit la paginile 79 - 81 care se referă la istoria disciplinei de cercetări operaționale, pe care îl redau în integralitate:

Istoria Cercetării Operaţionale în ASE - CSIE

Anul 1969 marchează apariţia în planurile de învăţământ ale proaspeteiFacultăţii de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică a unei discipline noi,Cercetarea Operaţională. O disciplină revoluţionară am putea spune, dacă ne gândim că ea propune aplicarea metodelor știinţi& ce cantitative la studiul proceselor economice în vederea îmbunătăţirii performanţelor acestora.

Termenul original englezesc - Operational Research - apare pentru prima dată în 1938, birourile de cercetare operaţională (din Anglia și America) înregistrează succese notabile în al II-lea război mondial, dar și în redresarea economiilor grav afectate de război, metoda simplex de rezolvare a problemelor de optimizare liniară este elaborată în 1947 și primele societăţi de Cercetare Operaţională se în& inţează în anii ’50. Reamintirea acestor repere ne oferă un justi& cat motiv de mândrie pentru faptul că în nici 30 de ani și într-o situaţie destul de complicată și confuză, în care

cibernetica era privită în România cu rezerve, conducerile A.S.E. și ale facultăţii noastre au știut să promoveze elementele de noutate având drept ţintă formarea unui nou tip de gândire economică, bazat pe modelare și optimizare. Este important de menţionat aici că Facultatea de Cibernetică este prima facultate economică din ţară care introduceCercetarea Operaţională (CO) ca disciplină de sine stătătoare în planurile de învăţământ, unele elemente (cum ar & programarea liniară) & ind deja prezente chiar mai înainte de 1969 în cursurile de Calcul Economic. Evoluţia CO în cadrul facultăţii noastre pe parcursul celor 44 de a ani acunoscut mai multe etape calitative de formare și dezvoltare:

1) Faza de pionierat (1969-1974) este caracterizată de adunarea și sortarea materialului ce avea să & e predat studenţilor. Un rol de prim rang l-a avut în această fază regretatul Mihai Botez (1940-1995) pe atunci profesor asociat la Catedra de Cibernetică Economică, primul cadru didactic care a predat cursul de Cercetări Operaţionale, seminariile & ind conduse de către proaspătul absolvent al Facultăţii de Matematică și asistent la Catedra de Cibernetică Economică, Vasile Teodor Nica (în prezent pensionar și profesor asociat la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică). Acestora li s-au adăugat din 1970 dl. prof. Gheorge Boldur-Lăţescu și doamna profesor Floare Mustaţă, ambii venind din cadrul Laboratoarelor Centrului de Calcul Economic (devenite apoi Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică), iar ulterior domnul profesor Marcel Stoica, domnul profesor Eugen Ţigănescu, precum și domnul profesor asociat Ion Săcuiu – cercetător la

80 Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică la Semicentenar Institutul de Statistică, transferat apoi la Catedra de Matematică a ASE. În acest fel, în cadrul Catedrei de Cibernetică Economică s-a conturat distinct colectivul de CercetăriOperaţionale. În această etapă de început se redactează o mulțime de materiale didactice note de curs, culegeri de probleme), ca de exemplu: (a) M. Botez, V. T. Nica, Cercetări operaţionale, note de curs, Lito ASE, 1970; (b) Culegere de probleme de calcul economic, Lito ASE, 1970, elaborată de către un colectiv al Catedrei de Cibernetică Economică. 2) Faza de consolidare și sedimentare a principalelor teme ale disciplinei

(1974-1989). În această etapă, programa cuprindea capitolele unui curs introductiv modern în CO: programarea liniară, analiza drumului critic, optimizări în reţele, modelarea stocurilor, elemente ale teoriei jocurilor și teoriei deciziei, modele deașteptare. Un rol hotărâtor în promovarea disciplinei l-a avut profesorul Gheorghe Boldur-Lăţescu, adevărat model de cadru didactic, cercetător și OM pentru toţi colegii de catedră, prin cărţile de specialitate, maniera de predare, numeroasele studii aplicative. În acest demers i-au fost alături, în această perioadă, mai tinerii colaboratori și colegi:

Eugen Ţigănescu, Vasile Nica, Floare Mustaţă, Dumitru Marin, precum și cercetători din cadrul Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică implicaţi în dezvoltarea unor studii privind aplicarea metodelor CO la rezolvarea unor probleme complexe din

practica economică. Dintre aceștia, amintim pe:

- Csaba Fabian (domenii de interes: programare în numere întregi, optimizare combinatorială), autor al primului utilitar pentru rezolvarea problemelor de croire – CROCODIL;

- Gheorghe Ciobanu (domenii de interes: analiza drumului critic), autor al primului utilitar dedicat Analizei drumului critic;

- Vicenţiu Dumitru, Radu Șerban (programare neliniară), Ionescu Vasile, Radu Stroe.

Temele cursului consolidat sunt prezentate în prima lucrare de specialitate

apărută în ţară, Cercetări operaţionale cu aplicaţii în economie, Ed. Didactică și Pedagogică,

București, 1979, autori: Gheorghe Boldur Lăţescu, Ioan Săcuiu, Eugen Ţigănescu. În

litogra& a ASE sunt reeditate în 1988 notele de curs și culegerile de probleme.

3) Faza de extindere și modernizare (1990-prezent). La stăruinţa aceluiași neobosit Gheorghe Boldur-Lăţescu, cursul de CO se dublează practic prin introducerea unor noi capitole: programare în numere întregi, optimizarea combinatorială, programare neliniară ș.a. Oferta se diversi& că și anumite capitole ale CO devin cursuri separate: Teoria deciziei, Jocuri și negocieri. Se formează un colectiv puternic de predare, în care alături de cei deja amintiţi apare noul schimb: Virginia Mărăcine (în 1990), Gheorghe Ciobanu (în 1993, vine din Laboratoarele Centrului de Calcul în cadrul Catedrei de Cibernetică), Bădescu Adrian (1994, de asemenea venind din Laboratoarele Centrului de Calcul în cadrul Catedrei de Cibernetică), Sorina Gramatovici (1994), Mihai Păun (1996, de asemenea venind din Laboratoarele Centrului de Calcul), Dorin Mitruţ (1997). Noile cursuri desprinse din CO sunt preluate de colegii Ion Dobre (Teoria Deciziei) și Mihai Roman (Jocuri și negocieri). 81

Pregătirea în domeniul Ciberneticii Economice

Această perioadă este poate cea mai productivă în plan editorial, & ind publicate

următoarele cărţi:

- Cercetări operaţionale cu aplicaţii în economie, Teoria grafurilor și analiza drumului critic, Ed. Matrix Rom, București 1996, autori: Gh. Ciobanu, V. Nica, Fl. Mustaţă, V. Mărăcine;

- Cercetări Operaţionale - Programare liniară, Probleme de optimizare în reţele de transport și distribuţie, Teoria jocurilor strategice, Ed. Matrix Rom, București 1998, autori: V. Nica, Fl. Mustaţă, Gh. Ciobanu, V. Mărăcine;

-Cercetări operaţionale. Optimizări în reţele. Teorie și aplicaţii economice, Ed. Matrix Rom, București 2002, autori: Gh. Ciobanu, V. Nica, V. Mărăcine, Fl. Mustaţă, D. Mitruţ.

- Metode și tehnici de plani$ care a proiectelor, Ed. Inforec, București 2000, autori: V. Nica, Gh. Ciobanu, S. Stancu, M., Roman, D. Mitruţ;

- Capitole speciale ale Cercetărilor Operaţionale, Centrul de învăţământ la distanţă ASE. București, 2001;

- Modelarea $ rmei, Centrul de învăţământ la distanţă ASE, București 2001, autor: V. Mărăcine;

- Cercetări operaţionale I (Elemente de programare liniară, Analiza drumului critic, Introducere în programare neliniară), Note de curs pentru învăţământul la distanţă, Ed. ASE, București 2011, autor: V. T. Nica;

- Cercetări operaţionale II (Programare numere întregi, Optimizareacombinatorială), Note de curs pentru învăţământul la distanţă, Ed.ASE, București 2011, autor: V. T. Nica.

În prezent, Cercetarea Operaţională este predată în Facultatea CSIE atât la nivel de licenţă, cât și la masterat, în cadrul a trei cursuri: Bazele Cercetărilor Operaţionale (anul 1 licenţă), Cercetări Operaţionale (anul 2 licenţă), Cercetări Operaţionale – Capitole Speciale (anul 1 Masteratul de Cibernetică și Economie Cantitativă). De asemenea, prin efortul din ultimii ani ai membrilor colectivului de Cercetări Operaţionale, utilitatea disciplinei a fost demonstrată prin introducerea ei și în planurile de învăţământ ale Facultăţilor de Comerţ, Marketing, Economia Agroalimentară și a Mediului, Relaţii Economice Internaţionale, atât la nivel de licenţă, cât și la nivel de masterat.

Colectivul de Cercetări Operaţionale este coordonat acum de către prof. dr.

Virginia Mărăcine și este compus din: prof. dr. Virginia Mărăcine; prof. dr. Vasile Teodor

Nica – profesor asociat; prof. dr. Adrian Bădescu; prof. dr. Dorin Mitruţ; conf. dr. Sorina

Gramatovici; prof. dr. Ion Dobre; prof. dr. Angela Galupa; lect. dr. Ramona Păun; lect. dr.

Mioara Băncescu; asist. dr. Ioana Mana& și drd. Eugeniu Tudor – cadru didactic asociat.

Materialul este interesant și documentat, Mi-am adus aminte că student fiind, am avut o disciplină de Programări matematice de un an, cu multe cursuri și cu multe seminarii pe săptămână. Cursul era ținut de profesorul Constantin DINESCU de la Catedra de Matematică, iar seminariile erau ținute de matematicianul Vasile IONESCU care era și șef de sector la Centrul de Calcul al ASE. Deci în planul de învățământ al Sectiei de Mecanizare și Automatizare a Calcului Economic, a apărut pentru anul universitar 1968-1969 disciplina Programări matematice unde se învășa despre grafuri, algoritmul simplex, problema de transport, optimizarea stocurilor, programare multicriterială și se spunea că tăticul algoritmului simplex a fost George B. DANTZIG, a cărui carte Linear Programming and Extensions, publicată la Princeton University Press în 1966 am avit-o în mână la Biblioteca centrului de Calcul de la etajul al VII-lea. Mai trebuie să spun că profesorul Constantin DINESCU era proaspăt întors din USA unde fusese la o bursă de un an și venise de acolo cu cunoștințe proaspete. Chiar a publicat o carte în Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1969 într-un colectiv format din Haralambie IONESCU, Veronica BURLACU, Constantin DINESCU, intitulată  Teoria grafurilor cu unele aplicaţii în economie. Dacă se are în vedere că o carte se scrie și se publică în 3 ani, rezultă că depunerea la editură a fost undeva prin 1968. El a mai scris o carte și singur, cu un capitol de scheme logice la sfârșit, schemele fiind inspirate de  cartea de Principles of operations research, with applications to managerial decisions, existentă la Universitatea București, care avea algoritmii însoțiți de programe FORTRAN, scrisă de Harvey M. WAGNER și publicată la editura Prentice - Hall în 1969. Consider că este necesar ca eforturile unor înaintași să fie recunoscute, sigur fiind de faptul că profesoara Veronica BURLACU este deținătoarea unor elemente de și mai mare acuratețe. Cercetările operaționale a fost disciplina din studenția mea care mi-a plăcut foarte tare, pentru că mi-a dat posibilitatea să jonglez în zona dezvoltării de programe FORTRAN cu matrice de mari dimensiuni. Artificiile pe care le-am făcut pentru a implementa algoritmul Egervary-Kuhn au fost de-a dreptul impresionante, cu infinitul și cu reacoperirile.

(07 mai 2017)