Gigi BECALI este un personaj pitoresc

Credeam că Gigi BECALI s-a potolit, dar m-am înșelat. De când generali Florian COLDEA  și Dumitru DUMBRAVĂ au ceva probleme cu justiția, Gigi BECALI pozează în victimă și încearcă să recupereze anii pierduți, când a stat pe bară în ale politicii, pentru că el se vizează un fel de Mesia pentru poporul român, din moment ce și-a luat rolul în serios de a face și desface chestii importante legate de alegerile prezidențiale, el dându-se prieten cu Viorel HREBENCIUC, George SIMION și cu Sebastian GHIȚĂ. Gigi BECALI ca politician este nesemnificativ, căci dacă a intrat într-un parlament a intrat pe listele unor partide, pentru că milionar fiind, a avut de unde sponsoriza ambițiile sale politice pline de fantezie.

Gigi BECALI pozează în om religios, dar în realitate el este un om plin de trufie, fără ambiții intelectuale, setos de putere, plin de bani, care iubește oile și brânza lor. Gigi BECALI vorbește mult și știe să spună doar acele monoloage care au miez și pe care le-a învățat pe dinafară de pe niște foi furnizate de cine trebuie, căci Gigi BECALI este o marionetă docilă în mâinile cui trebuie. 

Gigi BECALI se dă mare strateg, dar nu are habar de ce este o strategie și nici cum se construiește o strategie folosind tehnici și metode științifice avansate. El doar primește ordine pe care le execută și rolul său este să fie cât mai credibil. Cine crede că Gigi BECALI a aruncat acum înainte de a începe campania electorală acea chestie cu 20 de voturi dte de PSD în fiecare secție de votare pentru a-l propulsa pe SIMION în turul al II-lea este invenția lui Gigi BECALI este mai rău decât naiv, este dus cu pluta. Gigi BECALI este o pisă într-un mare puzzle, nimic altceva. Imediat au venit pozele din restaurant cu Mihai TUDOSE și Viorel HREBENCIUC, venite la momentul potrivit, exact ca pozele de la Paris ale Elenei UDREA, Alina BICA, Ana Maria TOPLICEANU. Nimic nu e întâmplător și scenariul este scris până la cele mai mici detalii. Sunt sigur că Gigi BECALI va regreta rolul său în piesă, dar faptul că-și atinge obiectivul de mărire prin a fi parlamentar, îl va liniști, căci toate au un preț.

(25 octombrie 2024)

Forța diasporei este reală

Orice om cu doi neuroni îș dă seama că diaspora este o forță, lucru verificat cu ocazia alegerilor prezidențiale din 2009 și din 2014, când voturile din exteriorul țării și mai cu seamă de la Paris  au cântărit foarte mult, impunând președintele.

Diaspora este formată din 5 milioane de români, din care, cu siguranță 4 milioane sunt adulți de peste 18 ani, cu drept de vot, oameni în putere, care înțeleg exact cum stau lucrurile în democrațiile unde ei trăiesc,, dar mai cu seamă muncesc. Dacă din aceștia 3 milioane votează, cu siguranță, 3 milioane de voturi sunt determinante și votul de la europarlamentare a arătat exact că diaspora are putere și opțiuni foarte clare, ceea ce politicienii de pe Dâmbovița nu au înțeles, din moment ce Elena LASCONI a spus acele lucruri impardonabile la adresa oamenilor care formează diaspora, căci nu de trădători sau de trântori este vorba, ci de oameni care au înțeles că pe plaiurile mioritice se moare de foame și din muncă cinstită nu ai cum să-ți iei niciun cui, darămite să-ți faci o casă sau să-ți ții copiii în școală altfel decât cerșetori la mila publică.

În loc să se gândească la faptul că diaspora este singura forță care dezvoltă mediul privat în România, mediu neconectat la banul public, politicienii din spațiul mioritic tratează cu o superficialitate condamnabilă problemele diasporei, lansându-se în fraze bizare, ca să nu le spun tâmpite, de a-i aduce pe români înapoi, deși nu s-a făcut nimic pentru a se crea locuri de muncă sustenabile, cu salarii adevărate, care chiar să-i facă pe cei din diaspora să revină acasă, după 15 ani sau după 20 de ani de stat în pribegie, dar în condiții net superioare celor de acasă. Folclorul zice că prin străini pâinea este amară, dar aici pâinea nici nu există, căci salariile sunt foarte mici și nevoile gurilor de la masă sunt cu mult mai mari.

Cei care au decis să rămână pe meleaguri străine, în 15 ani au realizat ceea c e pe plaiurile mioritice nu ar fi realizat în 50 de ani sau chiar și în 100 de ani, iar gândul de revenire va deveni o realitate atunci când salariul minim pe economie va depăși 1.000 de euro și posibilitatea de a lucra a fiecăruia ar fi reală, nu vorbe goale, ceea ce va fi realizabil undeva prin în ipoteze optimiste în 2050 sau cu probabilitate mare în după anul 2070, căci așa cum se mișcă lucrurile, tot despre locuri unde nu se întâmplă nimic vorbim acum, dar și după 2030, căci lipsa de forță de muncă se resimte și se va adânci dramatic în viitorul apropiat.

Cei din diaspora sunt investitori la scară mică, pentru că ei investesc nu în businessuri la scară mare, ci în materiale de construcții și în forță de muncă locală, pentru a-și face case care să se învârte după soare. Ei sunt cei care trimit multe miliarde de euro în patria mumă, pentru a oferi familiilor acel nivel de trai decent, care fără sprijinul lor am avea și mai mulți muritori de foame și abonați la cantinele săracilor. Am fost în străinătate și am rămas uimit cât de mult se vorbește românește peste tot, căci peste tot sunt românii din diaspora, care muncesc din greu și care în lioc să fie respectați sunt făcuți în toate felurile de una ca LASCONI și de unul ca RUS, nu le-ar fi rușine, să le fie...

(22 septembrie 2024)

Dați-mi un număr format din câte cifre vreți voi....

Dați-mi un număr format din câte cifre vreți voi și spuneți-mi o activitate pe care s-o realizez. Voi construi o listă cu atâtea motive din care să nu fac activitatea cerută, mult mai lungă chiar decât zice  numărul pe care mi l-ați dat.

Am spus acest lucru în clipa când am văzut câte argumente ofereau niște așa-ziși specialiști în în cercarea de a justifica de ce un nene pe o barcă s-a oprit la sfârșitul cursei, ca și cum i se terminase benzina la motor. Eu nu aveam nevoie să știu de ce nenea acela nu a ajuns primul la finiș, ci-mi trebuia să fi ajuns la finiș. El nu a ajuns la finiș că nu s-a ăregătit ca lumea, cum nu s-a pregătit ca lumea nici tanti aceea care a căzut de două ori de pe bârnă. Să nu mă ia pe mine nimeni cu pregătirea emoțională, cu chestii din planul psihologic sau ezoteric. Sportivii trebuie să se pregătească din toate punctele de vedere dacă merg la olimpiadă, nu să se facă de litera 3, căci în afară de cei vreo 20 care au făcut o figură frumoasă, restul au fost figuranți și nici nu trebuia să meargă la paris pe banii statului.

(11 august 2024)

Ce a arătat Olimpiada Paris 2024?

În primul rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că marile talente tind să fie uniform distribuite pe suprafața planetei.

În al doilea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că doar cine muncește după metode științifice are rezultate de excepție și empirismul nu are ce căuta în pregătirea sportivilor.

În al treilea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că mediocritatea nu are ce căuta la startul niciuneia dintre probele sportive, trierea valorilor făcându-se din primele confruntări.

În al patrulea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că un management adevărat permite derularea fără greșeală a întregului eveniment, oricât de complex ar fi acesta.

În al cincilea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că poluarea este îngenuncheată de cei care-și propun un asemenea obiectiv, din moment ce în Sena s-a înotat fără nicio restricție.

În al șaselea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că Franța este o țară măreață și francezii sunt un popor deschizător de drumuri în știință, cultură, civilizație și sport.

(11 august 2024)

Întoarcerea lui David POPOVICI

Azi 02 august 2024, în partea a doua a zilei TVR1 a prezentat de pe Aeroportul Henri COANDĂ, întoarcerea lui David POPOVICI, campionul olimpic de la natație de la Olimpiada de vară Paris 2024 și mă așteptam ca primirea lui să fie una absolut specială, ceea ce nu s-a întâmplat. Niciun oficial de rang înalt nu a fost prezent să-l întâmpine pe marele campion la coborârea din avion. A fost o primire anostă, chiar fără niciun fel de încărcătură, de parcă venise o cursă TAROM oarecare și călătorii erau și ei niște cetățeni obișnuiți, dintr-o călătorie Paris - București, de zi cu zi, nimic altceva.

Nici în salonul oficial nu s-a întâmplat ceva special. Au luat cuvântul niște persoane care au spus chestii într-o limbă de lemn plictisitoare, iar marele campion David POPOVICI a fost extrem de reținut în declarații, repetând niște chestii obișnuite, așa cum ar sta bine oricărui om educat, atunci când a ajuns pe culmile performanței.

Toată lumea a vorbit de discursul manifest al lui David POPOVICI. Nu-l ascultasem pe David POPOVICI până azi și am fost foarte curios să ascult acel discurs manifest. Diferența între abordările de la Paris din seara câștigării medaliilor și de la București mi-au dovedit că ceva-ceva s-a întâmplat, pe latura manipulării, căci în momentul acela de bucurie, punerea problemei așa cum marele campion a pus-o arată că mesajul său este de o cu totul altă natură, de o cu totul altă factură și pentru un cu totul alt grup țintă. Reacția a fost clară, din moment ce niciun oficial de rang înalt nu a venit la aeroport, în timp ce la meciurile de fotbal din Germania, toți oficialii făceau coadă la poze și la băi de mulțime. Consider că stafful lui David POPOVICI ar fi trebuit să fie mult mai atent la sfaturile primite de acesta și mai ales la ceea ce spune, pentru a nu deveni instrument în mâna unor forțe ostile derulării unor procese de precampanie electorală de toamnă-iarnă pe plaiurile noastre cele mioritice. Să nu uităm că pe aeroportul Otopeni, la sala de primiri oficiale, marele campion a folosit o sintagmă într-un context nepotrivit, căci România educată nu este un proiect fără origini clare.

Marele campion David POPOVICI să nu uite că trăiește într-o țară de plagiatori, de indivizi mediocrii, de corupți, de criminali, de hoți, de bețivi, de drogați, iar oamenii care-și văd de treaba lor, deși sunt mulți, numai o dată la patru ani au posibilitatea ca în tăcere, dar cu fermitate, să sancționeze toate derapajele. El are treabă, căci la 19 ani este în perioada marilor realizări, drept care să facă ceea ce știe el cel mai bine și să-i lase pe alții să-și facă mendrele, fără a se amesteca în jocuri care nu sunt ale lui. Cine stă la toacă, îl mănâncă porcii. Se știe!


(02 august 2024) 

David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI

David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI.
Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie ceea ce a făcut David POPOVICI pentru istoria poporului său.

(29 iulie 2024)

Întrebare: cantitate sau calitate

La Jocurile Olimpice de la Paris, delegația noastră trebuia să aibă 107 sportivi, dar o sportivă a fost retrasă că a primit verdictul că a fost drogată atunci când a fost testată acum vreo doi ani. Mie mi se pare că deplasarea la olimpiadă a unor persoane care nu au fost campioni sau vicecampioni europeni sau mondiali în anii 2023 și 2024 este o exagerare, iar Comitetul Olimpic Român ar trebui să fie mult mai selectiv, căci a avea sportivi care pleacă acasă în masă că nu trec de calificări este deja jenant.

Irina BEGU a fost învinsă.

Ana BOGDAN a fost învinsă.

Andrei MUNTEAN nu s-a calificat.

Care au fost rezultatele acestor sportivi în 2023 sau 2024, ca să fim îndreptățiți să ocupe o poziție pe podium sau foarte aproape de podium? Era clar că nu. Parisul e un oraș mișto și Irina BEGU, Ana BOGDAN, Andrei MUNTEAN, ca turști dacă o făceau pe cont propriu nu era nimic exagerat.



(27 iulie 2024) 

Franța, încotro?

Acum lumea stă cu gura căscată să vadă ce se întâmplă la al II-lea tur de scrutin al alegerilor din Franța, ca și cum ar fi o mare noutate rezultatele, pe care mersul în timp al acestei țări, le anunța cu mult înainte. Este foarte clar că toți cei care se cred pe cai mari și ignoră matematica managementului politic și fac totul după cum îi taie capul, vor avea parte de surprizele de genul celor de la europarlamentare, care au generat schimbări semnificative în zona de extremă dreaptă, tendință ignorată de cei care au deținut puterea.

Democrația are și ea avantajele ei, atât timp cât colectivitățile se identifică cu obiectivele pe care le au liderii lor, lideri aleși democratic. În momentul în care liderii aleși democratic se depărtează de programele care au stat la baza votului acordat de cetățeni, lucrurile se schimbă și oamenii se reorientează spre acele forțe politice care le crează speranțe și care răspund așteptărilor lor, mai ales atunci când cetățenii se simt dezamăgiți, trădați, ignorați, neascultați și mai ales sărăcesc.

Istoria conține nenumărate lecții severe, nu prea îndepărate ca timp, dar oamenii luați cu mărunțișurile cotidiene le trec cu vederea și când apare momentul votului, prin deciziile luate după îndelungă chibzuință, consideră că dacă oferă posibilitatea ca și alții să ia frâiele puterii, vor înregistra elemente de progres. Așa stau lucrurile acum. Fiind în opoziție multe iterații, extrema dreaptă din Franța, prin criticile aduse celor care au puterea, a aplicat picătura chinezească și încet-încet, dar cu forță, a pus umărul la demolarea credibilității celor de la putere. Mesajele extremei drepte au fost adaptate, s-a produs o apropiere a acestor mesaje de cetățeni și s-a ajuns la un nivel de credibilitate suficient de mare încât să producă un cutremur în societate.

Îmi aduc aminte că în copilăria mea, auzeam vecine care se lamentau că o tânără nevastă a fugit de la bărbat și femeile mai bătrâne se întrebau care era cauza, dar tot ele își răspundeau că tânăra nevastă a plecat de bine de la soțul ei. Și acum, lucrurile stau cam la fel, din moment ce prin vot cetățenii vor altceva care le este necunoscut prin fapte, dar frumos prin vorbe și totul mă duce la acel de bine, pe care și-l răspundeau bătrânele vecine, acel de bine, descris prin vorbe, în condițiile în care realitatea e tulburătoare.

Cum va fi ziua de 14 Iulie?

Cum se vor deschide Jocurile Olimpice pe 26 iulie 2024?


(07 iulie 2024)

Sărăcuța Simona HALEP!

Biata  Simona HALEP a aflat că a primit o pedeapsă de 4 ani și timp de 4 ani nu va juca. Ea are 32 de ani. 32 + 3 = 35 căci un an deja a trecut. Îi va fi foarte greu lui Simona HALEP ca la 35 de ani s-o ia de la zero, într-un domeniu unde viața are un cu totul alt ritm decât pentru noi cei din domenii altele decât tenisul de câmp. ea știe cum au stat lucrurile, dar adevărul lui Simona HALEP este diferit de adevărul celor care au judecat-o și noi, ceilalți nu vom ști niciodată exact cum au stat lucrurile și mai ales, ceea ce a stat în spatele acestei nefericite decizii.

Eu îi doresc lui Simona HALEP tot binele din lume și puterea de a munci astfel ca la vârsta de 35 de ani să arate lumii întregi că a fost victima unei mari nedreptăți. Cei ce invocă imposibilitatea lui Simona HALEP de a merge la olimpiada de la paris, să nu uite că Simona HALEP nu a mers la olimpiada de la Tokyo și numai ea știe de ce, dar eu nu am înțeles ce a cântărit atunci în balanță de a nu participa. Va fi o olimpiadă și în anul 2028 și va avea posibilitatea de a-și lua revanșa căci valoarea, rămâne valoare.

(13 septembrie 2023)

Eu și metrourile

Când am văzut cum a fost construit metroul București și cât a durat realizarea conexiunii cu Drumul Taberii, mi se pare o glumă teribilă că primarul Cluj-ului Emil BOC își dorește și el la un oraș mic totuși, cum este Clujul, un metrou, care a și primit finanțare și care probabil îmi va aminti de ceea ce s-a întâmplat cu canalul Dunăre-Marea Neagră în vremurile lui DEJ. 
Am avut ocazia să mă plimb cu metroul în orașe mari.
Am mers cu metroul din Kiev și m-a impresionat adâncimea și arhitectura.
Am mers cu metroul din Moscova și m-a impresionat arhitectura specială din stații.
Am mers cu metroul din din Paris și nu m-a impresionat nimic.
Am mers cu metroul din Budapesta și era un metrou banal.
Am mers cu metroul din New York și m-au impresionat dimensiunile.
Am mers cu metroul din Praga și am admirat modernismul și simplitatea stațiilor.

Am mers cu metroul din Napoli și mi s-a părut ceva obișnuit.

Am mers cu metroul din München.

Am mers cu metroul din Berlin.

Am mers cu metroul din Los Angeles.

Am mers cu metroul din Tokyo.

Întrucât am folosit mijloace de transport proprii, nu m-am folosit decât arareori de metrou și de aceea nu mă laud cu o listă prea mare de călătorii cu metroul. Dar cele mai spectaculoase stații de metrou le-am văzut în Kiev unde scările rulante lungi sun opere de artă, iar metroul din Moscova are stații cu multă marmură, fiecare stație are ceva care o face diferită de celelalte, dar ochiul privitorului este încântat.

(22 mai 2023)

Eu și mersul pe jos

Mie mi-a plăcut să merg pe jos. Am mers pe jos mulți kilometri ori de câte ori am avut ocazia. Cânt în anul 1994 am fost în Franța, la Belfort mergeam seară de seară pe jos mulți kilometri. Am stat la Paris o săptămână și am mers atât de mult pe jos încât am făcut bătături la picioare și nu oricum, ci cu sânge. Nu m-am lăsat și am mers pe jos prin tot Parisul. Aveam hotel undeva lângă o gară și de acolo am ajuns la Arcul Fraternității pe jos. Sunt mândru de mine că șase zile am bătut Parisul la pas și am văzut tot ce era de văzut trecând de pe o stradă pe alta, pe jos.

Și în anul 2000 când am vizitat USA am mers mult pe jos. În Des Moines am mers de la aeroport unde aveam hotelul până în centrul orașului și chiar ne-a prins o ploaie torențială, dar nu ne-am lăsat și am mers la pas de am ajuns la hotel plouați și în suflet.

Când eram tineri, eu și soția mea, plecam de pe Metalurgiei de la capăt din Berceni și mergeam pe jos până la pădurea Băneasa. Mâncam acolo mici și beam o bere și reveneam acasă tot pe jos. Era o mare plăcere pentru noi mersul pe jos.

Nici acum nu-mi displace mersul pe jos. Când am fost în Canyon am mers pe jos foarte mult. Când merg pe munte, merg pe jos. Nu mai am rezistența de altădată, dar dacă este nevoie, merg pe jos prin parcuri și pe oriunde este posibil, cu aceeași plăcere ca în vremurile de demult.

Acum merg pe bandă la sală fără probleme la 5 Km/h și mă simt foarte bine și în cele 60 de minute, dar mai ales după ce plec de la sală.


(15 mai 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ștefan FUJINĂ

Când am efectuat prima mea mobilitate în cadrul unui proiect TEMPUS era în 1994 și mergeam pentru trei luni la IUT Belfort, în Franța. Am avut surpriza să merg acolo cu încă două persoane, una fiind studentul Ștefan FUJINĂ, pe celălalt nu-mi mai amintesc cum se numea, pentru că nu am avut prea multe dialoguri cu persoana respectivă. Ștefan FUJINĂ era bucureștean și din întâmplare, făcuse în școala elementară Fizica cu soția mea care la vremea respectivă era profesoară de fizică la școala unde învățase el. M-am înțeles foarte bine cu Ștefan FUJINĂ căci aveam multe activități în comun după ce terminam munca la IUT. Făceam cumpărăturile împreună. Mergeam la expoziții de artă împreună. Făceam jogging împreună.
Chiar când a fost terminarea celor trei luni, ne-am rezervat o săptămână să stăm la Paris și zilnici băteam orașul pe jos, mergând cel puțin 20 kilometri, fără hartă, căci oriunde mergeam, găseam ceva interesant. Am văzut tot ce era de văzut. M-am înțeles foarte bine cu Ștefan căci la unele muzee trebuiau plătite bilete de intrare și nu au existat situații în care el sau eu să nu intrăm la muzeu pentru a face economii. Am băut amândoi cafea pe Champs-Élysées unde prețul era de trei ori mai mare decât la oricare altă cafenea, dar am vrut să vedem cum e să stai pe un fotoliu, să privești la trecătorii de pe celebrul bulevard.

Ori de câte ori am ajuns la Paris, am spus prin locurile unde am ajuns că le-am văzut în 1994 cu studentul Ștefan FUJINĂ și rememoram mersul pe jos kilometri la rând. Aveam un aparat de fotografiat MINOLTA și dacă am făcut tone de poze, cel care m-a fotografiat era Ștefan.

De atunci au trecut 29 de ani. Eu am numărul de telefon al lui Ștefan FUJINĂ și de Sf.   Ștefan îl sun să-i urez LA MULȚI ANI! sau îi trimit un mesaj. La fel face și el de Sf. Ion, mă sună sau îmi trimite un mesaj. La La fel face și el de m-a impresionat caracterul său deschis, dorința lui de a cunoaște cât mai multe lucruri și seriozitatea cum vedea lucrurile și cum înțelegea mersul vieții.

(15 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghița PIETRICICĂ

Deși am fost coleg de liceu cu Gheorghița PIETRICICĂ și de promoție cu ea, eu am reușit s-o cunosc mai bine când eram proaspăt căsătorit cu soția mea, căci soția mea și Gheorghița PIETRICICĂ, mai pe scurt Gica, fuseseră colege de cameră în cămin, pentru că amândouă erau studente la Facultatea de Fizică de la Universitatea București. Gica și cu mine suntem născuți în Zodia LEU, drept care ea mă striga mai des Zodia mea decât Ion. 

După terminarea facultății Gica a lucrat la Institutul de Meteorologie de la Băneasa. Au fost dăți în care chiar a apărut la televizor să prezinte buletinul meteorologic. Am încercat o colaborare cu ea și cu un coleg al ei, care doreau să facă niște prelucrări de date pe calculator. Ceva-ceva a început să meargă, numai că Gica a prins o plecare în Franța cu serviciul și plecată a fost. 

Am reluat legătura după Revoluția din 1989 când ea a venit în țară.  Gica este o femeie puternică, hotărâtă, ca orce absolventă de Fizică, o femeie care spune verde-n față ce și cum, lucru care mie mi-a convenit de minune, căci așa suntem noi, cei născuți în zodia LEU.

Gica m-a impresionat că:

- a avut curajul să plece și să rămână în Franța,

- a avut puterea s-o ia de la zero departe de casă și de copilul ei,

- a reușit să clădească o nouă familie,

- a rămas aceeași persoană plină de optimism și de creativitate,

- nu s-a depărtat de prietenii ei din tinerețe.

Ori de câte ori vine în România și are timp, ne vedem și ne simțim bine ea, soția mea și cu mine, căci anii tinereții noastre au fost frumoși și avem amintiri despre care vorbim și avem realizări despre care ne amintim cu plăcere, căci privind în urmă, nu am făcut umbră pământului degeaba.



(06 februarie 2023)

FILATELIA: la Turnul EIFFEL

 

(14 decembrie 2022)

Distrugătorii de notorietăți

Există persoane care fac orice pentru a ieși în evidență cu ceva, dar în niciun caz cu fapte bune sau cu rezultate ale muncii lor. Aceste persoane doresc cu orice preț să facă transfer de notorietate, de la alții spre ele. De aceea fie pândesc momentul prielnic pentru a realiza un transfer de notorietate, fie crează contextul în care transferul de notorietate de la alții spre ele este un proces garantat.

Alte persoane au plăcerea de a distruge notorietatea altora. Se folosesc de orice mijloace pentru a pune în situații delicate persoane cu mare notorietate și de cele mai multe ori le reușesc toate tentativele, pentru că:

- știu locațiile unde persoanele cu notorietate își desfășoară activitățile,

- cunosc punctele slabe ale persoanelor cu notorietate,

- aleg momentul optim de distrugere a notorietății,

- se folosesc de instrumente sigure și eficiente de distrugere a notorietății.

Am văzut că o persoană cu maximă notorietate se consideră vânată de distrugătorii de notorietate. A sesizat corect problema, numai că a identificat efectele, a stabilit instrumentele, dar nu a luat în analiză cauzele producerii procesului de distrugere. Se zice că fum fără foc nu există. Deci, orice persoană cu notorietate, dacă se simte hăituită și știe cum acționează distrugătorii de notorietate, trebuie să întreprindă tot ce depinde de ea pentru a elimina cauzele. dacă se merge la efecte, concluziile sunt eronate și totul apare ca o perdea de fum.

Îmi aduc aminte că un nene, persoană de mare notorietate, a fost urmărită. Se știau:

- restaurantele pe care le frecventa,

- se cunoștea faptul că lua la bord alcool,

- traseele de deplasare nu mai erau o noutate,

- numărul bolidului nu mai era de mult un mister.

Distrugătorul de notorietate nu a avut deloc o sarcină dificilă. Și-a urmărit obiectivul pas cu pas, a știut exact cum acesta procedează. La momentul potrivit a dat un telefon și obiectivul - persoana cu notorietate - a fost oprită în trafic, a fost pusă la pământ și restul se cunoaște. Culmea este că persoana cu notorietate nu a învățat prea multe și a repetat scena, iar rezultatul i-a fost nefavorabil, căci legea e lege pentru toată lumea și alcoolemia se măsoară, generând sancțiuni. Distrugătorul de notorietate a rămas anonim. Aici transferul de notorietate a funcționat ca un proces de evaporare a notorietății, ca și cum apa potabilă se scurge la canal doar pentru că s-a spart o conductă.


(08 decembrie 2022)