În mintea mea care mi-a mai rămas la cei 78 de ani ai mei, consider că un om face lucruri folositoare și nu face lucruri doar pentru a se afla în treabă sau doar pentru a se făli cu ele. Eu îmi cumpăr o pereche de pantofi mișto, ca să-i încalț, să mă simt bine, în niciun caz pentru a mă făli la cunoscuți cu ce pantofi mișto am eu în picioare. Dacă acei pantofi sunt remarcați de cei cunoscuți, dacă pantofii mei stârnesc invidie, este treaba celor care-i admiră sau a celor care mă invidiază, în niciun caz nu e treaba mea.
Așa și cu doctoratul. Eu am făcut doctoratul pentru mine, să fiu mai bun în meseria mea, în niciun caz pentru a scrie dr. pe cartea de vizită, pe plăcuța de la ușa apartamentului sau pentru a mă recomanda că sunt doctor în știință la vecini, la neamuri, dar mai ales la dușmani, ca să le plesnească fierea-n ei.
Așa și cu doctoratul. Eu am făcut doctoratul pentru mine, să fiu mai bun în meseria mea, în niciun caz pentru a scrie dr. pe cartea de vizită, pe plăcuța de la ușa apartamentului sau pentru a mă recomanda că sunt doctor în știință la vecini, la neamuri, dar mai ales la dușmani, ca să le plesnească fierea-n ei.
Deci, pentru mine, doctoratul a fost o etapă de perfecționare profesională a vieții mele, care m-a ajutat să muncesc mai bine, să progresez de la asistent universitar spre lector universitar și chiar și mai mult. În stagiul meu doctoral am avut examene și am scris referate care mi-au permis să rezolv probleme concrete din meseria mea de cercetător științific. Nu aș fi făcut în vecii vecilor un doctorat doar pentru a obține o diplomă pe care să o pun în ramă și oricine ar veni la mine în casă să-și belească ochii și să se apropie de perete pentru a citi ce scrie acolo, după care să strâmbe din nas, căci pe perete se pun fie tablouri de GRIGORESCU, LUCHIAN sau ANDREESCU, fie portretele lui Nicolae și dr.ing Elena CEAUȘESCU, să zicem academicieni și ei.
Nu am apreciat niciodată pe cei ce fac doctoratul într-un anumit domeniu, doar pentru a face doctoratul, fără a profesa în domeniul respectiv. Europa a dat voie ca absolvenții de tot felul de facultăți să se îndrepte spre tot felul de specializări de doctorat, doar pentru a avea cât mai mulți doctori în oarece științe, care lucrează în cu totul alte domenii unde nu folosesc nici ceea ce au învățat în facultate, nici ceea ce au făcut în stagiul doctoral. Altfel spus, au făcut risipă de resurse pe toată linia și au umblat ca muștele fără cap spre obiective pe care le-au atins, fără să producă nimic acolo când au ajuns la țintă.
În opinia mea, ai făcut Facultatea de Matematică, musai trebuie să-ți faci doctoratul în matematică. Ai făcut Facultatea de Fizică, musai trebuie să faci doctoratul în fizică. Viața arată că împrăștierea nu duce la concentrarea eforturilor spre aprofundarea unui domeniu și unde profunzime nu este, nici despre creativitate și nici originalitate nu va fi vorba, ori la doctorat, soluțiile proprii sunt fundamentale. Știu un nene, inginer electronist, care și-a făcut doctorat în cinematografie, dar scrierile sale sunt fie de tip SF, fie editoriale, fie luări de poziție foarte colorate în orice problemă a vieții politice, vecine cu demonetizarea. Mai știu un nene politician care a făcut o facultate oarecare, dar musai un doctorat în minerit, dar exersează prin parlament oarece. Este și un candidat la prezidențiale care a făcut Agronomia, are doctorat în agronomie și a exersat chestii de sustenabilitate, care tot risipă se cheamă, în opinia mea.
(19 februarie 2025)
(19 februarie 2025)
