Ce înseamnă reformă în administrația publică?

Prima dată, trebuie să definim ce este aceea administrație publică. Noi trebuie să privim administrația publică asemeni unui sistem cibernetic, format din componente așezate pe niveluri, între care există tot felul de legături. Să vedem care sunt conexiunile dintre componente, care sunt fluxurile financiare, care este randamentul acestui sistem și după ce studiem cu mare grijă ce și cum, să vedem ce înseamnă reformă, ce înseamnă cosmetizare, care sunt costurile și să stabilim ce obiective ne propunem și mai ales să vedem cum le aducem la îndeplinire.
Când vorbim despre administrația publică, vorbim despre:

- instituția prezidențială, 
- guvern,

- ministere și alte structuri centrale,

- autoritățile administrative autonome, 

- consiliul județean,

- prefectura,

- primării,

- consilii locale,.

În toate cazurile vorbim despre:

- funcționalități,

- personal,

- atribuții,

- salarii.

Cine are chef, are posibilitatea să construiască structura sistemului cibernetic al administrației publice și va constata vastitatea acestui sistem. Cine merge mai în adâncime și construiește matricea funcționalităților are posibilitatea să vadă cât de ortogonale sunt sau din contră, nu sunt aceste componente și mai ales să identifice punctele slabe care au dus la catastrofa în care se află țara datorită modului defectuos de funcționare a administrației publice, căci deficitul de 9,7% nu l-au făcut pensionarii, nici elevii și nici bolnavii din spitale, categorii asupra cărora s-a năpustit fără milă și fără compasiune guvernul BOLOJAN, știut fiind faptul că aceste categorii sunt tăcute și sunt de jupuit fără pic de remușcări.

A face reformă în administrația publică înseamnă:

- a reduce numărul de componente ale sistemului,

- a reduce numărul de niveluri,

- a schimba legăturile dintre componente,

- a elimina unele componente,

- a adăuga noi componente,

- a transforma calitativ sistemul cibernetic al administrației publice.

Reducerile cu 10% sau 50% sunt schimbări de ordin calitativ, iar până la a obține transformarea de succesiuni de schimbări cantitative în schimbări calitative, trebuie să treacă multă apă pe Dunăre, cam 500 de ani și timpul nu așteaptă pe nimeni, inclusiv indeciziile și bâlbâielile guvernanților. Reforma înseamnă modificări structurale de sistem, astfel încât sistemul greoi, mimposibil de azi al administrației publice, să devină un sistem colaborativ suplu și eficient.


(19 septembrie 2025)

Falsa problemă a pensiilor magistraților

Acum sunt probleme grele căci adevărul a ieșit la suprafață și buboiul s-a spart, puroiul urât mirositor curge și deficitul bugetar nu scade deloc. Cum un cui îl scoate pe celălalt, se caută un antidot la a redirecționa atenția de la gravele probleme pe care guvernul Ilie BOLOJAN nu le rezolvă, pentru că nu are soluții și în buna tradiție mioritică, atenția este dusă spre o problemă falsă, problemă care este cea a pensiilor magistraților.

S-a mai întâmplat un lucru bizar: o doamnă a fost invitată la un post de televiziune și s-a lansat într-o serie de comentarii, pe care le-am găsit absolut rezonabile, dar pe toate televiziunile s-a rostogolit în buclă zicerea că o pensie de 11.000 lei este o pensie, nu știu cum i s-a zis, dar promteriștii au răstălmăcit-o exact cum au vrut ei, manipulând exact în ideea de a deplasa problema reală și gravă a incapacității guvernului de a face reformă cu adevărat, spre chestia cu pensiile magistraților. Să nu uităm că evaziunea din TVA este 44 miliarde de euro, care în niciun caz nu depășește costurile cu pensiile ma=gistraților, pe care ni-i dorim independenți și incoruptibili.



(04 august 2025)

România educată este proiectul de țară al președintelui IOHANNIS

România educată este proiect de țară.
Acest lucru a fost specificat de președintele Klaus IOHANNIS când Ligia DECA a depus jurământul ca ministreasă a învățământului, la Cotroceni.
România educată este un proiect expus pe 137 de pagini.
România educată este un proiect pe termen lung. S-a făcut afirmația că este un proiect de construire a României pentru 100 de ani.
Implementarea proiectului va începe după ce parlamentul va adopta legile învățământului. Este adevărat că Ligia DECA este mămica acestui proiect și deci este în măsură să treacă la derularea activităților specifice acestui proiect. Dacă legile învățământului au un caracter revoluționar, implementarea lor necesită:

- resurse,

- pregătire,

- evaluare,

- corecții.

Mandatul președintelui Klaus IOHANNIS se termină în decembrie 2024. Nu știu cine va fi noul președinte și nu știu dacă acesta va continua ceea ce s-a început în mandatul președintelui IOHANNIS, știut fiind faptul că noi suntem bântuiți de sindromul Meșterului Manole, adică ceea ce clădește unul, cel ce vine după el, demolează, căci consideră că el va face ceva cu mult mai bun.

Mi-aș dori ca învățământul să se schimbe din temelii, căci ceea ce se întâmplă acum arată stadiul dezastruos în care s-a prăbușit acesta, când despre scara valorilor nici nu mai este vorba. Lucrurile nu sunt simple și trebuie ruptă pisica în două. Va fi destul de dificil căci răul s-a produs deja și la orice schimbare se va invoca discriminarea sau alte elemente care nu au nicio legătură cu creșterea calității procesului de instruire. Nu mă apuc eu să fac analize sau aprecieri, dar dacă nu se vor limita numărul de mandate la decani, rectori și chiar la directorii de departamente la numărul de două mandate, totul se va duce pe apa sâmbetei prin anchilozare. Dacă nu vor exista filtre pentru a limita accesul absolvenților mediocri în învățământ și dacă nu se vor introduce criterii stricte de promovare, corpul profesoral va deveni amorf, dezinteresat și se vor crea dinastii.

Ministreasa Ligia DECA trebuie să aibă o forță teribilă pentru a distruge mușuroaiele de termite din învățământ și primul pas este depolitizarea învățământului la toate nivelurile.

(07 octombrie 2022)

România educată sau ce?

Am și eu niște întrebări, așa pentru mine, că la 75 de ani ai mei, nu mai contează prea mult opinia mea, căci mulți vor crede că m-am ramolit, deși încă mai merg la sală, mai fac flotări și scriu programe în PYTHON, de oarece complexitate.
Întrebarea nr. 1: cine sunt cei care au conceput legile, cu nume și prenume, dar și cu CV și foaie matricolă. Eu nu accept să propună legi despre educație cei care nu au medii generale mai mari ca 9,00, căci mediocritatea nu începe de la media 6,00?
Întrebarea nr. 2: care au fost modelele de bază luate în considerare, căci modelul românesc, mioritic, este cel care ne-a dus în groapa în care învățământul se află la ora actuală? 
Întrebarea nr. 3: există o pagină unde să fie definit obiectivul urmărit de ansamblul legilor educației, în cel mult 20 de cuvinte cu un singur predicat?
Întrebarea nr. 4: există o altă pagină în care să fie definite principiile care stau la baza întregii reforme, astfel încât să se vadă că totul are la bază onoarea, exigența, transparența și intransigența celor care au lucrat la acele legi?
Întrebarea nr. 5: calitatea este elementul central al acestei reforme? calitatea elevilor? Calitatea profesoruilor? calitatea procesului?
Întrebarea nr. 6: care sunt costurile acestei reforme?
Întrebarea nr. 7: cât de profundă este reforma? 
Întrebarea nr. 8: care cineva curajul să rupă pisica în două, căci totul se rezumă la bani și la curaj?  
Întrebarea nr. 9: se gândește careva la învățământul pentru elev și nu pentru profesor?
Întrebarea nr. 10: cum pleacă urgent din învățământ cei dovediți că sunt mediocrii, corupți, neperformanți și care nu îndeplinesc criteriile valorice impuse?
Nu scriu aici nimic despre cine-mparte parte-și face, căci nu se justifică, din. moment ce noi nu am produs laureați de premii NOBEL, 100% din spațiul carpato-danubiano pontic. Ideile nefericite ale fabricilor de diplome, de închis ochii la corupția acordării diplomelor de PhD, ne urmăresc asemeni umbrelor lăsate de corpuri în razele soarelui implacabil și iremediabil.
Cum e cu mandatele nelimitate de rector, de decan, de șef de catedră?
Cum e cu cohorta de suplinitori?
Cum e cu salariile mizerabile din învățământ?
Cum e cu pilele și corupția din educație?

(26 iulie 2022)

Reformele și destructurarea partidelor

Văd că se vântură reformele peste tot, inclusiv în aparatul bugetar. Să presupunem că un principiu al reformării aparatului bugetar are la bază principiul competenței dat de:
- studii,
- experiență, 
- examene,
- recomadări,
- rezultate.
Se știe că în partide sunt foarte mulți care nu au calificări, nu au experiență, dar care așteaptă un oscior sau un ciolan, pe care numai partidul îl oferă, fără să țină seama de competențe, de rezultate, de nimic. În momentul în care aceștia nu vor avea acces la poziții importante, bine plătite în administrație, nu vor mai veni la partid și partidele vor dispărea, căci fripturiștii rămân fără speranța de a se înfrupta de la masa bogată a funcțiilor publice date de partidul aflat la putere.

Dacă se reformează aparatul bugetar, nu vom mai vedea:

- agramați,

- inculți,

- repetenți, 

- necalificați, 

- mediocri,

- surogate,

- stupizi,

puși în funcții publice, pe bani grei, cu concursuri trucate. Sunt sigur, că toți cei care vor reforme, vor altceva, nu reforme, căci și-ar tăia creanga de sub picioare și ar dispărea ei în primul rând.

(08 iunie 2021)

Reformarea sistemului de pensii

 Sunt tare curios dacă are cineva curajul să reformeze sistemul de pensii, pentru că a face reformă în acest caz înseamnă:

- a defini un principiu unic de acordare a pensiilor,

- a elimina vechile metode de calcul ale pensiilor,

- a schimba tot ce zice  despre pensii ca drept câștigat,

- a identifica modalitatea sigură de a face sistemul sustenabil,

- a aduce echitate în sistemul de pensii,

- a trece rapid la noul sistem reformat,

- a ține seama de calitatea muncii depuse,

- a elimina subiectivismul și arbitrariul,

- a acționa retro în recalcularea pensiilor.

Așa cum stau lucrurile, a reforma sistemul de pensii înseamnă definirea de principii fără a ține seama de cei care vor fi afectați, ceea ce este imposibil, căci tot timpul se vor găsi inși care vor dori să se modifice principiile dar pentru alții, nu pentru ei.

Prima condiție este ca cele 5.000.000 de dosare să fie puse în format digital și să se treacă la simulări, pentru a se vedea dacă principiile reformei nu face victime colaterale și dacă ceea ce se face este reformă autentică, nu ceva caricatural, de conjunctură. Chestia cu principiul contributivității este cea mai drăguță aberație pe care am auzit-o de la toți neaveniții care nu au înțeles nimic din ceea ce înseamnă economie dinamică orientată spre dezvoltare accelerată. 

După ce vor exista cele 5.000.000 dosare digitizate, va trebui să se facă o analiză să se vadă care este starea actuală a sistemului de pensii. Numai după ce va fi cunoscut sistemul actual se va trece la construirea principiilor de reformă, care va începe cu ce trebuie modificat. Cred că fără modificarea constituției, tot ce se vorbește despre reformă este doar o minciună frumoasă.

(08 iunie 2021)

Vorbim vorbe despre reforme

 Unii nici nu știu ce înseamnă să reformezi ceva. Ei confundă reformele cu cosmetizarea. Cine vrea să facă reforme trebuie:

- să tragă aer în piept,

- să nu aibă tată, sa nu aibă mamă,

- să taie în carne vie,

- să nu cruțe pe nimeni,

- să schimbe totul.

Orice altă abordare nu duce la nimic bun. Lucrul cu jumătăți de măsură înseamnă pierdere de timp. Reformele sunt:

- dureroase,

- ample,

- scumpe,

- adânci,

- ambițioase,

- neconvenabile,

- neselective.

Voi lua rând pe rând în continuare să vedem ce înseamnă adevărate reforme, nu mimarea de reforme unde vorba lui CARAGIALE să se schimbe pe ici pe colo, prin părțile esențiale, dar să rămână așa cum a fost. La noi nici comuniștii în 1947 nu au făcut reforme. Deși s-a zis reformă agrară, a fost ceva pe jumătate. Deși s-a zis colectivizare, s-a făcut o struțo-cămilă ineficientă, nu reformă. Statul comunist nu a avut la bază nicio reformă, ci a fost o schimbare de macaz prin negări succesive și de aceea a sucombat în 1989.

(08 iunie 2021)