Teoria masei critice la nivel social

Anul 1989 mi-a demonstrat că și în societate ca și în cazul bombei atomice este vorba de o masă critică. Atunci când în societate nivelurile nemulțumirilor și contradicțiilor acumulate ating această masă critică, se produc revoluțiile. Când acel nivel este mult sub masa critică, în societate apar greve, proteste spontane, iar efectele sunt de ordinul revendicărilor semnalate, nu neapărat și rezolvate. Dacă nivelul este suficient de mare, dar este sub nivelul masei critice apar răzmerițele, răscoalele, puciurile, loviturile de stat, oricum, forme care produc schimbări, însă de mai mică amploare.

Mitingul organizat de PSD  în 9 iunie 2018 la acre au participat 500.000 de oameni  după unii sau 200.000 de oameni după alții, a arătat capacitatea acestui partid de a mobiliza mase largi, dar insuficiente pentru a determina măsuri concrete, care să slăbească statul paralel, de exemplu.

Trebuie spus că la Revoluția Română din 22 Decembrie 1989 a existat capacitatea de a se mobiliza mase care depășeau  cu mult 1.000.000 de cetățeni care se aflau simultan pe străzile marilor orașe, ceea ce a însemnat declanșatorul marilor transformări revoluționare din țară care s-au concretizat prin abolirea regimului comunist, dizolvarea partidului comunist, anularea constituției bolșevice și apariția partidelor democratice. Că lucrurile nu au mers chiar cum trebuie, este o altă poveste, dar concluzia a rămas una clară, existența masei critice care are puterea de a aduce modificări de esență în societate. Mă și apucă jalea să văd grupuscule de cetățeni care scandează lozinci care exprimă solicitări disproporționat de mari în raport cu numărul celor care le solicită, număr care nu are nicio legătură cu masa critică, grupusculele fiind de 200 sau 1.000 de persoane, în timp ce masa critică depășește cu mult 700.000 de inși.



(10 ianuarie 2025) 

A sosit vremea plătitului de polițe

Anul 2024 este anul plătitului de polițe.
Cetățenii plătesc polițe politicienilor la urna de vot.
Politicienii își plătesc polițe între ei atunci când participă la confruntări în campania electorală.
Anul 2024 este anul în care fiecare persoană caută să identifice exact ceea ce este cel mai rău în cel de lângă el, pentru că a-l prezenta în cea mai sumbră lumină pe adversarul din. față este, crede persoana respectivă, calea de a ieși ea în evidență ca fiind cu mult mai bună. Este doar un punct de vedere, căci realitatea este un pic alta, mai ales că noi avem niște proverbe extraordinar de grozave, precum:
- râde ciob de oală spartă,
- spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să spun cine ești,

- ulciorul nu merge de multe ori la apă,

- dă-i românului mintea de pe urmă,
- mai bine și-ar vedea bârna din ochiul lui, decât paiul din ochiul altuia.

Spectacolul este total, căci luați de val, politicienii uită cine sunt și ca să se dea rotunzi, fac greșeli în cascadă, prin dezvoltarea de fracturi de logică, vecine cu ridicolul. Numai așa vedem că împăratul este gol și intrăm în cea mai mare derută care ne demobilizează, căci este greu să alegi grâul de neghină, când neghina a năpădit lanul de grâu.


(21 septembrie 2024)

Riscurile digitalizării la români

Digitalizarea prezintă riscuri strict dependente de cei care:
- definesc conceptul,
- implementează conceptul,
- folosesc fluxurile ca beneficiari,
- servesc aplicațiile ca executanți.
Este de dorit să se studieze grupurile țintă principale și aici mă refer la cei care dispun de aplicațiile cu baze de date și la cetățenii care accesează aplicațiile pentru a se bucura de avantajele digitalizării. Pornesc de la ipoteza că toți cei implicați în definirea de concepte și strategii sunt de înaltă calitate și nu sunt niște terchea-berchea care ocupă niște scaune, fără să aibă habar cu ce se mănâncă digitalizarea, de unde pleacă și unde trebuie să ajungă.
Riscurile care pândesc procesul de digitalizare sunt numeroase și dimensiunea lor se planifică, dacă cei ce se ocupă de digitalizare sunt persoane inteligente sau sunt lăsate la voia întâmplării, dacă la vârful procesului de digitalizare sunt numai amatori de doi bani.
Există riscul ca funcționarii care gravitează în jurul aplicațiilor de digitalizare să nu-și facă datoria că au fost angajați fără să se evalueze abilitățile lor în legătură cu procesele de digitalizare care presupun conștiinciozitate, ritmicitate, corectitudine și mai ales eficiență.
Există riscul  cetățenilor care resping accesarea aplicațiilor informatice, dacă acestea au interfețe greoaie sau dacă aplicațiile nu funcționează ca lumea, în sensul că au timpi de așteptare nepermis de mari și necesită introducerea de informații cu conținut fix de mult prea multe ori sau când bazele de date nu sunt actualizate și există surprize impardonabile, ca de exemplu, schimbarea denumirii unei străzi care este operată în cartea de identitate nu estre operată în baza de date și crează senzația că posesorul CI nu știe unde locuiește.
Există riscul ca facilitățile digitalizării să fie diminuate sever din modul greșit de proiectare a aplicației cu care relaționează cetățeanul, prin aceea că lipsesc funcții de bază, dintre care una este aceea de a certifica primirea fișierelor cu datele necesare, cel puțin din punct de vedere cantitativ, dacă din punct de vedere calitativ este necesară intervenția unui operator uman.
Dacă cei ce se ocupă de digitalizare nu privesc acest proces ca fiind orientat spre cetățean, evident, lucrurile o vor lua razna. Este greșit să fie lăsați operatorii economici sau guvernamentali să tragă spuza pe turta lor și să definească proceduri care au rolul de a-l tortura pe cetățean, în speranța că acesta va abandona lucrul online și va veni la ghișeu, unde măria sa funcționarul corupt îi rezolvă solicitarea dacă.

(14 iulie 2022)