Când cumpărăm o carte de programare a calculatoarelor, vrem ca din primele cinci minute să scriem programe, adică din primele fraze ale cărții să primim informațiile necesare scrierii acelui program care:
- citește trei numere,
- evaluează expresia E = A + B - C,
- tipărește rezultatul.
- citește trei numere,
- evaluează expresia E = A + B - C,
- tipărește rezultatul.
Acum în anul 2026 lucrurile stau destul de simplu pentru că:
- dispunem de laptopul nostru,
- nu avem restricții de utilizare software de bază,
- există Internetul de unde ne putem documenta,
- putem fi asistați de Inteligența Artificială.
În anul 1971 când Stelian NICULESCU a publicat lucrarea referită prin:
Stelian NICULESCU - Inițiere în FORTRAN, Editura Tehnică, București, 1972, 280 pag.
lucrurile nu stăteau deloc așa.
Atunci un calculator electronic IBM 360 sau FELIX C 256 se prezenta sub forma unor dulapuri destul de voluminoase, care erau amplasate într-o sală numită sala calculatorului, unde era destul de frig, pentru că funcționarea calculatorului electronic presupunea o temperatură scăzută, deoarece componentele sale electronice emanau căldură, ceea ce nu era benefic pentru funcționarea calculatorului. Față de situația de acum în care datele se introduc de la tastatura laptopului sau de pe un CD sau de pe un stick de memorie, atunci, exista o tastatură a consolei calculatorului unde operatorii introduceau mesaje scurte și informația de intrare a calculatorului se afla stocată pe cartele perforate. Existau și benzi magnetice și discuri magnetice, dar majoritatea covârșitoare a datelor de intrare erau stocate pe cartele perforate. Cine a făcut programare în anul 1971 știe că:
- primea problema de rezolvat,
- identifica algoritmul de rezolvare,
- construia schema logică,
- scria textul sursă pe foi de programare,
- mergea cu foile la sala de perforare a cartelelor,
- prelua cartelele perforate,
- pregătea jobul pentru rulare,
- mergea cu cartelele la dispeceratul calculatorului,
- lăsa cartelele pentru rulare,
- cartelele erau rulate și se obținea pagini de la imprimantă,
- cartelele și paginile erau preluate de la dispecerat,
- conținutul imprimantei era analizat,
- dacă rezultatele erau complete și corecte procesul se încheia,
- dacă erau erori, programatorul trebuia să le remedieze,
- procesul se relua de la scrierea pe foi de programare a corecțiilor.
Toate acestea explică de ce primul text sursă tipărit în carte se află la pagina 93. Cititorul trebuia familiarizat cu multe concepte prelucrării de date folosind calculatorul electronic. De la problema de rezolvat, până la obținerea de rezultate de la calculator, drumul este lung și plin de tot felul de convenții, pe vare viitorul programator FOTRAN trebuie:
- să le învețe,
- să le accepte,
- să le respecte.
Am admirat la autorul cărții Stelian NICULESCU, atenția la detalii, căci a desena o cartelă perforată cu conținut și a comenta legătura dintre liniile sursă ale programului și conținutul cartelei, aparține unei arte pe care nu mulți o stăpânesc așa cum o stăpânește Stelian NICULESCU, pentru a asigura claritatea și coerența expunerii. Primul desen al unei cartele perforate apare la pagina 46.
Eu am admirat întodeauna pe acei aurori de cărți care au capacitatea de a prezenta lucrurile în așa fel încât cititorul să preia cele scrise, să obțină rezultatele anunțate, ca după aceea, acesta să treacă să rezolve cu mici modificări în programe, propriile-i probleme. Nu mi-au plăcut autorii de cărți care prezintă fragmente de texte sursă și-l lasă pe nefericitul de cititor să le asambleze, acesta depunând eforturi inutile, mai ales atunci când nu va obține niciodată rezultatele dorite, căci prezentarea în carte este incompletă, ambiguă și chiar are strecurate erori bazate pe ipoteze pecuniare.
În 1971, Stelian NICULESCU a impus un stil de programare în FORTRAN, căci el a definit pentru problemele propuse, texte sursă bine gândite, care la acea dată reprezentau un punct foarte înalt în programare și acest start a influențat ani în șir munca programatorilor, orientată spre standarde înalte.
Urmărind acel mod de lucru și nenumăratele faze intermediare până se ajungea ca un program să fie rulat pe calculator, programatorul din vremurile de demult folosea creionul și hârtia cu mare intensitate, căci el nu-și permitea să facă acele erori care acum ni se par normale, când ne așezăm în fața laptopului și ca niște pianiști care știm deja partitura, ne apucăm să scriem un program în C++ sau în PYTHON, căci avem azi cu totul alte resurse decât programatorii anului 1971. În ziua de azi s-au rafinat multe proceduri de a scrie programe și lucrul în echipă cu textele sursă puse în vitrină, au generat un anumit nivel de exigență legat de calitatea acestor texte sursă, încât azi, dacă se propune o aceeași problemă la 100 de programatori, probabilitatea de a se obține 100 de variante foarte diferite, a scăzut vertiginos și cauzele se regăsesc în exigența fiecărui programator din ziua de azi de a fi la un nivel cât mai sus, din moment ce nu mai are motive din care să se plângă în legătură cu calitatea textelor lui sursă, totul depinzând de el și numai de el.
Privind textele scrise de Stelian NICULESCU, căci parametrul PN al cartelei de control JOB conține numele lui, vedem că programatorul Stelian NICULESCU și-a făcut câteva reguli în a scrie programe și anume:
- la început primele linii ale textului sursă sunt comentarii,
- variabilele I, J și K sunt variabile de control cu care se gestionează numărul de cicluri,
- denumirile variabilelor păstrează aceleași semnificații,
- pentru inițializări de matrici se folosesc aceleași secvențe,
- între blocurile schemei logice și program există corespondență.
(25 august 2026)
(25 august 2026)
