Ioan Caius DANCEA s-a născut 24 iunie 1935.
Ioan Caius DANCEA a absolvit în anul 1953 liceul Alexandru Papiu Ilarian din Târgu Mureș.
Ioan Caius DANCEA a absolvit în anul 1958, la vârsta de 23 de ani, Institutul Politehnic din București.
Ioan Caius DANCEA a susținut cu succes în anul 1971, la vârsta de 36 de ani, teza de doctorat intitulată Contribuții la dezvoltarea teoretică a registrelor de deplasare cu utilizări la identificarea și adaptarea sistemelor, la Facultatea de Calculatoare de la Institutul Politehnic București.
În intervalul 1962 - 1968, Ioan Caius DANCEA a fost asistent universitar universitar la Institutul Politehnic din Cluj.
În intervalul 1968 - 1972, Ioan Caius DANCEA a fost șef de lucrări la Institutul Politehnic din Cluj.
În intervalul 1972 - 1976, Ioan Caius DANCEA a fost conferențiar universitar la Institutul Politehnic din Cluj.
În intervalele 1976 - 1982 și 1984 - 2000, Ioan Caius DANCEA a fost profesor universitar.
Ioan Caius DANCEA a publicat cărți referite prin:
Ioan DANCEA - Simulation et Modèles, Editura Guérin, Montréal, 1994, 220 pag
Ioan DANCEA, Paul MARCHAND - Architecture des ordinateurs, Editura Gaetan Morin, Montréal, 1992, 650 pag,
Ioan DANCEA - IBM PC. La Programmation en Langage d’Assemblage, Editura Gaetan Morin, Montréal, 1989, 320 pag
Ioan DANCEA - Opérations Arithmétiques dans les Ordinateurs, Editura Éditest,Paris, 1984,170 pag
Ioan DANCEA - Microprocesoare, Arhitectura Interna, Programare, Aplicatii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, 320 pag
Ioan DANCEA - .Metode de Optimizare, Editura Dacia, Cluj-Napoca1976, 200 pag
Ioan DANCEA - Calculatoare Electronice”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucursti 385 p. 1975
Marius HÂNGĂNUȚ, Ioan DANCEA, Olimpiu NEGRU - Programe Fortran Comentate in Automatica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1974, 308 pag.
Ioan DANCEA - Programarea Calculatoarelor Numerice Pentru Rezolvarea Problemelor cu Caracter Tehnic si de Cercetare Stiintifica, Editura Dacia, Cluj-Napoca1973, 375 pag.
Ioan DANCEA - Dispozitivele Aritmetice ale Calculatoarelor Numerice, Editura Tehnica, Bucuresti, 1971, 246 pag
Ioan DANCEA - Calculatoare Electronice si Programare, Lito. Institutul Politehnic, Cluj-Napoca, 1970, 270 pag.
Am acum în mână cartea referită prin:
Marius HÂNGĂNUȚ, Ioan DANCEA, Olimpiu NEGRU - Programe Fortran Comentate in Automatica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1974, 308 pag..
Cartea a apărut într-un tiraj de 8.600 +140+40 exemplare.
Bibliografia cărții de la paginile 303 - 304 conține 46 titluri. Numele lui Ioan DANCEA și Marius HĂNGĂNUȚ apar de câte două ori. Sunt incluse în bibliografie 6 lucrări de autori români. Cărțile au fpost publicate în intervalul 1947 - 1972Cartea are 10 teme.
Tema 1 de la paginile 13 - 33, intitulată Trasarea și interpretarea diagramelor logaritmice, prezintă formulele utilizate. Sund date echemele logice, paginile 20 - 21 și listingul cu programul destinat prelucrărilor programul, paginile 22 - 24. Sunt prezentate 3 exemple șidupă ce sunt imprimate rezultatele, acestea sunt interpretate.
Tema 2 de la paginile 34 - 88, intitulată Trasarea și interpretarea locului rădăcinilor, prezintă principiul metodei locului rădăcinilor. Relația 2.8 corespunde polinomului caracteristic pentru un sistem închis. Subcapitolul 2.5 descrie programul FORTRAN pentru calculul și reprezentarea rădăcinilor. Am apreciat foarte mult detaliile pe care le oferă autorii legat de semnificația variabilelor din program și aici mă refer la cele descrise la paginile 41- 45. Sunt descrise subprogramele PORAB, POLCAR, CALPOL, GRAFIC, pentru care sunt date schemele logice de la paginile48 - 75, care alternează cu texte sursă bine scrise și aici mă refer la faptul că există ușurință de a citi programul urmărinde blocurile schemelor logice. Am apreciat că autorii știu programare, căci numai programatori de înaltă clasă asigură lizibilitatea programelor la un astfel de nivel. Seturile de date de test și rezultatele obținute la paginile 76 - 77 arată că s-a obținut un mare avantaj având un astfel de program pentru a simula comportamentul sistemului în diferite ipoteze. Și exemplele 2.2, 2.3 - 88 de la paginile 79 confirmă faptul că programul permite abordarea problemei când sistemul are o reacție negativăsau când sistemul are o funcție de transfer ceva mai complexă, dată de relația 2.26.
Tema 3 de la paginile 89 - 109, intitulată Trasarea și interpretarea traiectoriilor din planul fazelor, prezintă modul în care sunt implementate relații de tip RUNGE-KUTTA. Ca și la TEMA prexcedentă și aici este daă schemă logică și text sursă pentru subprogramulPLFAZE, iar exemplele 3.1 - 3.3 iau în considerare diferite structuri de sisteme, pentru care autorii oferă structuri date în figuri sugestive, utulizând blocuri și arce, așa cum sunt descrise sistemele cu reacție inversă, din cibernetică. Rulările oferă seturi de rezultate, pe care autorii le analizează.
Tema 4 de la paginile110 - 146, intitulată Stabilitatea sistemelor liniare. Metoda diagramelor logaritmice, abordează ca și în cazul temelor precedente aspectele teoretice, cu prezentarea modelelor matematice asociate proceselor care definesc sistemele liniare, ecuațiile 4.1 - 4.8 după care este prezentată schema logică de la paginile 118 - 120, 124 - 127 și programul paginile 121 - 123 și 128 - 131, program care este rulat pentru 4 tipuri de ipoteze de descriere a sistemelor neliniare.
Tema 5 de la paginile 147 - 162 Stabilitatea sistemelor liniare. Criteriile luiROUTH și HAEWITZ, intitulată , formulează problema de stabilitate și construiește programul cu care este eviddențiată stabilitatea unui sistem liniar cu criteriul ROUTH. Ca și la temele precedente, este construită schemă logică, paginile 153 - 155 și este scris program FORTRAN, paginile 156 - 158, program testat pentru un sistem liniar descris folosind o matrice pătrată cu 5 linii și 5 coloane. Ca și la temele precedente, notațiile folosite în prezentarea teoretică, sunt preluate în descrierea blocurilor din schema logică și cu adaptările impuse de limbajul de programare FORTRAN, sunt incluse în secvențele de text sursă, ceea ce face ca urmărirea textului sursă să fie lejeră.
Tema 6 de la paginile 162 - 184, intitulată Stabilitatea sistemelor liniare. Metoda a doua a lui Liapunov, prezintă în aceeași modalitate problematica implementarea celei de a doua metode a lui LIAPUNOV în analiza stabilității sistemelor liniare, cu prezentarea considerațiilor matematice, ecuațiile 6.1 - 6.19, după care este prezentată schema logică, paginile 171 - 173 și în continuare pe 3 pagini programul FORTRAN. Ca să dau un exemplu, subrutina STALIP din figura 6.3 a programului FORTRAN este în perfectă corespondență cu blocurile schemei logice asociată ei, iar conectorilor din schema logică le corespund perfect etichete în secvența de program, cu aceleași valori. Lizibilitatea programului este maximă. Seturile de date de test evidențiază stabilitatea unor sisteme, iar rezultatele obținute prin rulări succesive sunt date la paginile 179 - 184.
Tema 7 de la paginile 185 - 209, intitulată Răspunsul sistemelor liniare la semnale stohastice, prezintă așa cum deja suntem obișnuiți, problema, lămurind aspectele teoretice, după care se intră direct în chestiunile de programare, cu construirea unei scheme logice pe 6 pagini și scrierea programului pe trei pagini, Detaliile privesc subprogramele INT1 și INT2 pentru calculul unor integrale prezentate în formula 7.25. Și în acest caz sunt rulate date de test.
Tema 8 de la paginile 210 - 231, intitulată Răspunsul liber al sistemelore xprimate prin variabile de stare, prezintă modelul matematic utilizat. Este interesant modul de emplementare a calculului expresiei unde apare e la putere dată de o matrice, care se calculează prin dezvoltare în serie, formula 8.5. Și aici apreciez calitatea schemelor logice și a textului sursă. Cele două exemple de test sunt relevante, iar analiza rezultatelor de la paginile 227 - 231, este convingătoare.
Tema 9 de la paginile 232 - 260, intitulată Răspunsul forțat al sistemelor liniare exprimate prin variabile de stare, după ce prezintă considerații matematice, detaliază cei 5 pași ai algoritmului, paginile 238 - 240, după care este dată schema logică și programul FORTRAN, care apelează subrutinele FORAB, VALPRO și MATRS. Setul de date de test este aplicat pentru un sistem descris sugestiv în figura 9.7. Ca și pentru temele precedente, autorii au rulat programul pentru seturi de date de test, pe care le-au afișat la paginile 257 - 260.
Tema 10 de la paginile 261 - 302, intitulată Optimizarea parametrică a sistemelor, abordează o problemă mult mai complexă, problema optimizării în cazul sistemelor, ceea ce presupune definirea de indici de performanță și construirea de programe FORTRAN pentru minimizarea unor funcții neliniare cu una sau cu n variabile. La paginile 267 - 269 sunt prezentate variabilele folosite în subprogramul numit MINIM care calculează minimul unei funcții F de singură variabilă, funcție a cărei expresie analitică este definită într-un subprogram distinct, pentru a da o mai mare generalitate soluționării problemei din punct de vedere al programării. Modul în care autorii tratează problema aflării optimului unei funcții de n variabile este foarte interesant, căci ei reușesc folosind un program cu 100 de linii sursă să soluționeze problema. Totul este foarte clar în expunerea soluției pe care au ales-o și cine dorește să aprofundeze problema, are un punct de plecare excelent. Prezentarea celor două subprograme de generare a numerelor pseudoaleatoare, evidențiază înalta clasă a programatorilor DANCEA, HĂNGĂNUȚ și NEGRU.
Cartea are la paginile 11 - 12 o listă a subrogramelor ce conține numele subprogramului, calculele pe care subprogramul le efectuează, subprograme apelate de respectivul subprogram, tema unde apare.
Se spunea la prezentarea limbajului FORTRAN că acest limbaj se pretează la calcule inginerești. Autorii cărții ne conving că așa staulucrurile, căci la fiecare temă sunt prezentate formule de calcul și programele implementează algoritmii ceruți de metodele unde sunt implicate aceste formule.
Cartea pe care eu am analizat-o aici arată că limbajul FORTRAN se învață simultan cu prezentarea de probleme concrete, alese cu grijă pentru a pune în evidență virtuțile limbajului. Autorii nu forțează nimic și folosirea diferențiată a subprogramelor de de tip FUNCTION și de tip SUBROUTINE este naturală, cum tot naturală este și utilizarea instrucțiunii COMMON atnci când este cazul. Mi-a plăcut enorm că la subprogramul STALIP de la paginile 175 - 176, etichetele instrucțiunilor sunt termenii unei progresii aritmetice cu primul termen 10 și rația este 10, cee ce permite nu numai eleganță în scrierea programului, dar și urmărirea mai lejeră a textului sursă.
Pentru a facilita înțelegerea rezultatelor afișate de programele FORTRAN lansate în execuție, autorii au optat pentru scrierea de texte subliniate de asteriscuri și de explicitarea numelor coeficienților ale căror valori au fost calculate.
Consider că această carte se adresează celor care vor să se perfecționeze în domeniul automaticiii, dar și celor care vor să treacă la un alt stadiu al screrii de programe FORTRAN unde arta programării atinge cote foarte înalte ale perfecțiunii, dacă se poate spune și așa.
(24 octombrie 2026)
