profesorul universitar Ilie VĂDUVA

 Ilie VĂDUVA este născut la data 21-07-1934.
În intervalul 1950 - 1954, Ilie VĂDUVA a fost elev la Școala Medie Tehnică Financiară (liceul) din localitatea Târgu Jiu.
În intervalul 1954 - 1958, Ilie VĂDUVA a fost student la Facultatea de Finanțe, Credit și Contabilitate de la Institutul de Științe Economice și Planificare (actuala Academie de Studii Economice din București).
În intervalul 1965 - 1971, Ilie VĂDUVA a derulat un stagiu doctoral la Academia de Studii Economice din București.
În intervalul 1958 - 1998, Ilie VĂDUVA a ocupat următoarele poziții didactice și de conducere în cadrul Academiei de Studii Economice din București (Catedra de Contabilitate):
1958 - 1960: preparator universitar la Academia de Studii Economice din București.
1960 - 1970: asistent universitar la Academia de Studii Economice din București.
1970 - 1974: lector universitar la Academia de Studii Economice din București.
1974 - 1978: conferențiar universitar la Academia de Studii Economice din București.
1978 - 1998 (cu întreruperi în perioada funcțiilor ministeriale, 1985–1989): profesor universitar la Catedra de Contabilitate, Academia de Studii Economice din București.
Alte funcții academice ocupate: prodecan al Facultății de Contabilitate, prorector al ASE și rector al Academiei de Studii Economice din București (mai 1980 – noiembrie 1985).
În anul 1971, Ilie VĂDUVA a susținut teza de doctorat referită prin:
Ilie VĂDUVA - Modernizarea sistemului informațional contabil al întreprinderilor industriale, Academia de Studii Economice din București, 1971, nr. pag. indisponibil.
Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Victor PUCHIȚĂ.
Ilie VĂDUVA a scris lucrări referite prin:
Gheorghe Dulgheru, Ion Negescu, Ilie Văduva - Organizarea și conducerea contabilității întreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982, 179 pagini, ISBN: fără ISBN (apărută înainte de introducerea sistemului ISBN în România).
Oprea Călin, Mihai Ristea, Ilie Văduva, Horia Neamțu - Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, 249 pagini, ISBN: 973-30-4210-2.
Vasile BALTAC, Ilie VĂDUVA, Vasile FLORESCU, Ion FLORICICĂ - Programare structurată, Editura Tehnică, București, 1978, 246 pagini, 
Ilie VĂDUVA, Vasile FLORESCU, Dan FARCAȘ, Gheorghe POPA, Nicolae MIHOCI - Programarea în limbajul COBOL (sau Limbajul COBOL și aplicații), Editura Tehnică, București, 1982, 408 pagini, ISBN: fără ISBN (anterior anului 1989). [1
Ilie VĂDUVA - Autoinstruire în programare, Editura Tehnică, București, 1982, 403 pagini, ISBN: Ilie VĂDUVA, Vasile BALTAC, Mihai JITARU - Ingineria programării (Vol. I–II), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, 316 pagini (Vol. I) / 278 pagini (Vol. II),
Profesorul universitar Ilie VĂDUVA a coordonat teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Felicia ALBESCU, dar și pe alții.
Progesorul Ilie VĂduva a fost Rector al Academiei de Studii Economice din București în intervalul mai 1980 – noiembrie 1985 
Progesorul Ilie VĂduva a fost ministru al Afacerilor Externe: 11 noiembrie 1985 – 26 august 1986.
Progesorul Ilie VĂduva a fost ministru al Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale: 26 august 1986 – 18 iunie 1988.

Mă pot lăuda că am avut o relație deosebit de bună cu profesorul Ilie VĂDUVA, căci eu dispuneam de o bibliografie foarte bogată cu lucrări provenite din corespondenșța pe care o purtam cu diferiți autori de la mari universități din străinătate, corespondență care era de notorietate în ASE, profesorul Ilie VĂDUVA fiind acela care mi-a semnat multe scrisori către poșaă spre a trimiute articole să fie publicate în străinătate sau să fie acceptate la mari conferințe științifice din Vest. Imediat după Revoluția din Decembrie 1989 când l-am întâlnit pe profesorul Ilie VĂDUVA și l-am salutat, unii colegi de-ai săi care m-au văzut m-au apostrofat, care nu am uitat să le reamintesc de fapti=ul că profesorul Ilie VĂDUVA le-a făcut numai bine când era pe cai mari. Așa-zișii revoluționari de atunci s-au dovedit a fi doar oportuniști de doi bani, în condițiile în care profesorul Ilie VĂDUVA era un caracter absolut remarcabil.

(15 noiembrie 2026)

Canțoneta TIRITOMBA și interpreții ei

Frumoasa canțonetă TIRITOMBA pune la grea încercare vocile tenorilor.
Roberto MUROLO

Dorin TEODORESCU
Francesco NAPOLI
Helmut LOTTI
Joseph SCHMIDT 1936
Petre MUNTEANU 1925
Richard TUCKER

Fritz WUNDERLICH
Nicolai GEDDA

José JULIEN

Ion PISO

Valentin GLEBOV

André RIEU
În copilăria mea am ascultat această canțonetă la radio și mi-a plăcut enorm. Am reținut cum sună, dar niciuna din vocile pe care le-am preluat de pe YOUTUBE.COm nu sună cum sunau vocile de la radio din vremurile de demult. Nu mi-am pierdut speranța și voi continua să caut pe Internet și alte variante. Poate voi găsi vocea care m-a impresionat acul cel puțin 60 de ani.
(15 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Dumitru OPREA

 Dumitru OPREA este născut la data 10-10-1952. [1, 2]

În intervalul 1967 - 1971, Dumitru OPREA a fost elev la Liceul Economic (Secția Planificare-Contabilitate) din localitatea Ploiești. [1]

În intervalul 1971 - 1975, Dumitru OPREA a fost student la Facultatea de Științe Economice (specializarea Finanțe-Contabilitate) de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. [1]

În intervalul 1975 - 1979 (mențiune privind studiile postuniversitare/stagiul de formare: conform sistemului de învățământ de dinainte de 1989, nu a urmat un curs de masterat în sistem Bologna, ci a efectuat stagiul obligatoriu în producție ca economist la Trustul de Construcții Industriale din Ploiești, urmat ulterior de stagii postuniversitare de specializare internațională, precum cele de la University of Nebraska at Omaha, SUA – 1994, sau Harvard Business School, SUA – 2006). [1, 2]

În intervalul 1980 - 1986 (stagiul doctoral la forma fără frecvență în cadrul Academiei de Studii Economice din București), Dumitru OPREA a derulat un stagiu doctoral. [1]

În intervalul 1979 - prezent, Dumitru OPREA a ocupat următoarele poziții didactice și de cercetare la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași: [1, 2]

În intervalul 1979 -1990, Dumitru OPREA a fost asistent universitar.

În intervalul 1990 -1991, Dumitru OPREA a fost lector universitar.

În intervalul 1991 -1994, Dumitru OPREA a fost conferențiar universitar.

Din anul 1994, Dumitru OPREA este profesor universitar.

În anul 1986, Dumitru OPREA a susținut teza de doctorat referită prin:

Dumitru OPREA - Model de calculație a costurilor normate în condițiile prelucrării automate a datelor, Academia de Studii Economice din București, 1986, 

Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Dumitru MURGULESCU. 

Dumitru OPREA a scris lucrări (selecție reprezentativă) referite prin:

Dumitru OPREA - Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, Editura Polirom, Iași, 1999, 320 pagini, ISBN: 973-683-325-9. 

Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ - Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002, 280 pagini, ISBN: 973-681-129-8.

Dumitru OPREA - Sisteme informaționale pentru afaceri, Editura Polirom, Iași, 2002, 392 pagini, ISBN: 973-681-130-1.

Dumitru OPREA - Protecția și securitatea informațiilor (ediția a II-a), Editura Polirom, Iași, 2007, 448 pagini, ISBN: 978-973-46-0927-7.

Dumitru OPREA - Premisele și consecințele informatizării contabilității, Editura Graphix, Iași, 1995, 274 pagini, ISBN: 973-9163-20-3

Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ, Marius ALEXA - Managementul evenimentelor personale, organizaționale, internaționale, Editura Polirom, Iași, 2016, 247 pagini, ISBN: 978-973-46-5970-8. 

Dumitru OPREA, Dinu AIRINEI, Ioan ANDONE - Bazele informaticii economice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1990.

Dumitru OPREA, Dinu AIRINEI, Ioan ANDONE - Limbaje de programare și bănci de date, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1991

Dumitru OPREA, Florin DUMITRIU, Gabriela MEȘNIȚĂ - CASE. Proiectarea asistată de calculator a sistemelor informatice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1998, 202 pag.

Profesorul universitar Dumitru OPREA a coordonat teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Octavian DOSPINESCU, Daniel HOMOCIANU, Florin DUMITRIU, Sabina-Cristiana NECULA, Valentin MUNTEANU, Cătălin STRÎMBEI

În intervalul 2000 - 2008, Dumitru OPREA a fost rector al Universității Al. I. CUZA din Iași.

În intervalul 2007 - 2008, Dumitru OPREA a fost europarlamentar.

În intervalul 2008 - 2016, Dumitru OPREA a fost senator în parlamentul țării.

În intervalul 2016 - 2020, Dumitru OPREA a fost deputat în parlamentul țării.

Am în mână cartea referită prin:

Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ - Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002, 280 pagini, ISBN: 973-681-129-8.

Cartea are o bibliografie 293 - 301 ce conține 175 titluri.  Dumitru OPREA apare  cu 10 titluri în bibliografie, iar Gabriela MEȘNIȚĂ  apare cu un titlu în bibliografie. Lucrările  incluse în bibliografie au fost tipărite în intervalul 1970 - 2002. 15 titluri sunt documentații ale firmelor care activează în domeniul informaticii.

Cartea are 12 capitole.

Capitolul  1, de la paginile  11- 21, intitulat  Sisteme informatice economice, prezintă universul sistemelor informaționale, așa cum sunt ele date de la Dumnezeu, iar autorii cății își propun să analizeze sistemele informaționale pe care le găsesc în organizație, oricare ar fi aceasta, uzină, combinat, atelier, școală și să utilizeze metode și tehnici de perfecționare, pentru a le face mai eficiente, astfel încât să îndeplinească după perfecționare un criteriu de maxim sau un criteriu de minim, după cum decidenții acelei organizații au hotărât. Clasificarea după cele 16 criterii a sistemelor, paginile 15 - 19,  arată că ne găsim în fața unei probleme de mare complexitate, iar perfecționarea unui sistem informațional nu este delog o treabă ușoară, ce necesită parcurgerea unor etape, dintre care prelucrarea datelor este esențială și se face după reguli stricte..

Capitolul  2, de la paginile  22 - 71, intitulat  Caracteristicile sistemelor informatice penducere, identifică 5 subsisteme specifice prelucrării tranzacțiilor și se trece la analiza subsistemului CREANȚE, a subsistemului DATORII, a subsistemului STOCURI, a subsistemului COMENZI, a subsistemului de gestiune a resurselor umane, a subsistemului de gestiune a producției și a subsistemului contabilității generale. Tabelul 2.5 arată nivelul foarte ridicat de detaliere la care merg autorii cății, pentru a dezvolta un parcurs care să permită trecerea cititorului la rezolvarea rapidă a propriilor probleme legate de realizarea unui nou sistem informațional în organizația proprie, din moment ce analiza vechiului sistem se realizează folosind o metodologie extrem de eficientă și de profundă, pe care o propun aceștia. Autorii definesc sistemul de sprijinire a procesului decizional SSPD și vin cu o abordare modernă a structurării acestuia, fiind utilizate două baze de date ca intrări și  obținând la ieșire o bază de date a SSPD, care oferă decidenților, la ultimul nivel de agregare, informațiile de care aceștia au nevoie, figura 2.7, pagina 57. Faptul că autorii au studiat problematica și au experimentat-o pe cazuri concrete, se vede din modul în care ei sistematizează informația și asigură derularea întregului demers. Sunt agreate mai multe paliere de abordare, cel bazat pe birotică și  cel bazat pe sisteme expert.

Capitolul  3, de la paginile  72 - 91 , intitulat  Idenificarea și selecția proiectelor de dezvoltare a sistemelor informaționale,  pornește de la ideea că un sistem are un ciclu propriu de dezvoltare și autorii au sintetizat în figura 3.1 etapele ciclului, de care se ocupă în continuare, venind cu studii de caz, bine fundamentate. Faptul că autorii iau ca exemplu o fabrică de mobilă este un lucru deosebit de important, pentru că sistemele informaționale complexe sunt asociate organizațiilor cu activități discontinue, în care reperele traversează etape ale proceselor de prelucrare, până când să fie asamblate în produs finit.

Când se declanșează un proces de perfecționare a sistemului informațional, se derulează procese de planificare pe mai multe paliere. Autorii abordează planificarea strategică a întreprinderii, planificarea sistemului informațional, pornind de la situația curentă, după care se definește situația țintă a restricțiilor și a tendințelor viitoare din întreprindere. Analistul de sistem informațional nu trebuie privit ca un artist, ci ca o persoană care stăpânește arta dialogului cu lucrătorii din întreprindere, pentru a reuși să construiască matriciledin figurile 3.10 și 3.10 care să reflecte cât mai bine realitatea din întreprindere. Autorii pun accent pe participarea utilizatorilor sistemului la diferite face ale proiectului de perfecționare.

Capitolul  4, de la paginile  92 - 107, intitulat  Inițierea și planificarea proiectelor de realizare a sistemelor informaționale, începe cum este și firesc cu prima etapă a procesului de realizare a unui nou sistem informațional și anume cu faza de inițiere. Și eu sunt de acord că dacă se începe cu dreptul, proiectul va merge bine în integralitatea lui. Sunt identificate 5 activități specifice acestei face, paginile93 - 94. Se trece la faza de planificare a proiectului, unde autorii identifică 10 activități. Analiza de fezabilitate este bine reprezentată și autorii au identificat 11 capitole pe care orice manager pentruun astfel de proiect trebuie să le urmărească, începând cu echipamentele, continuând cu costurile și încheind cu zona financiară. Exemplul folosit cu acea companie ABC Software SA, paginile 103 - 107 arată că autorii vin din zonă practică a dezvoltării de proiecte, pentru că sistematizează foarte bine informațiile, pentru a trage concluzii realiste legate de fezabilitatea unui astfel de proiect.

Capitolul  5, de la paginile  108 - 158, intitulat  Determinarea cerințelor sistemului, se sprijină pe un element esențial al succesului unui astfel de proiect și anume comunicarea. Deși se vorbește despre interviuri, autorii pun accentul pe dialigl normal, colegial chiar cu cei care lucează în întreprindere, pentru a obține o imagine cât mai veridică a fluxurilor și a modului în care sunt generate mesajele și cum circulă documentele. Partea din capitol, paginile 110 - 144 se constituie într-uadevărat curs de realizare a interviurilor, cu toate etapele ce trebuie parcurse. Sunt incluse și abordări luate din teoria sondajelor, pentru a studia erorile furnizate de completarea formularelor de către cei care alcătuiesc eșantionul. Figura 5.1 este un ghid al derulării interviului.Chestionarul de la paginile 138 - 140 conține cam toate tipologiile de întrebări și cititorul are un exemplu de urmat dacă dorește să studieze fezabilitatea unui sistem informațional propriu, particularizat în raport cu obiectivul definit de el, căci are de unde extrage tipologia de întrebări din acests exemplu edificator. Găsesc nimerit că autorii se ocupă de prototipăizare, căci a considera că proiectul unui sistem informațional este un unicat, asemeni unei opere de artă, nu este soluția cxea mai bună și elaborarea unuim prototip este primul pas al abordării realiste pentru realizarea și implementarea unui sistem informațional nou, eficient și mai ales, modern.

Capitolul  6, de la paginile  159 - 173, intitulat  Selectarea celei mai bune variante strategice de prelucrare, prezintă din start ipoteza realizării de variante ale proiectului de sistem informațional, ceea ce este un lucru absolut normal, căci acel sistem este o construcție de mare complexitate. Sunt stabilite cerințe de descriere a variantelor în vederea comparării lor și se stabilește o procedură de selecție pentru cea mai biună variantă - subcapitolul 6.2  Se vorbește despre selectarea de software, selectarea de furnizori, selectarea de hardware. Se evaluează ofertele și studiile de fezabilitate, căci aceste studii fundamentează necesitatea realizării nu a proiectului de sistem informațional, ci a sistemului însuși.

Capitolul  7, de la paginile  174 - 196, intitulat  Proiectarea formularelor/formatelor și rapoartelor, prezintă cerințele care garantează că formularele și rapoartele sunt abordate în totalitatea lor, analiza de conținut este corectă și completă pentru toate și fluxurile care le definesc, respectă ceea ce se întâmplă în realiitate. Tabelele 7.1 - 7.5 sistematizează modul de lucru al rapoartelor, astfel încât analiza să fie corectă și completă.

Capitolul  8, de la paginile  197 - 218, intitulat  Proiectarea interfețelor și a dialogurilor, are o abordare realistă, în opinia mea, căci se pornește că interfețele trebuie realizate pentru cei care se folosesc de el și nu pentru cei care comandă realizarea sistemului informațional. Se definesc specificațiile de proiectare, pagina 199, se identifică părțile subsistemului de management al dialogului, pagina 201, iar capturile de ecran de la pagina 205 și tabelele 8.2 și 8.3 dau răspunsuri la multe din întrebările pe care și le pun cei ce proiectează interfețe eficiente, prietenoase și intuitive.Textul de la paginile 209 - 214 este el însuși  un curs practic  de proiectare de interfețe, iar dezvoltatorii de interfețe au în el un punct excelent de plecare.

Capitolul  9, de la paginile  219 - 226, intitulat Implementarea sistemului, reprezintă esența întregului demers, căci din moment ce există studiul de fezabilitate, sunt alese resursele necesare realizării sistemului, acest capitol înseamnă trecerea la realizarea sistemului informațional propriu-zis, adică realizarea produselor software, testarea, instalarea și lucrul efectiv a beneficiarului cu noile componente, pentru a obține rapoartele și a fundamenta deciziile. Figura 9.1 dă activitățile specifice implementării, care se derulează conform grafului GANTT din figura 9.2. Totul este planificat, nu există nimic la voia întâmplării, căci managementul realizării sistemului informațional este un management riguros, ca la oricare alt proiect de mare complexitate. Analiza de la paginile 222 - 227 scoate în evidență că autorii lucrării vin din zona informaticii și la ei programarea este baza.

Capitolul 10, de la paginile  228 - 239, intitulat  Documentarea sistemului și instruirea utilizatorilor, pune accent pe realizarea unei documentații de calitate. În informatica mioritică realizarea documentației este ceva periferic și mă bucură faptul că autorii acestei cărți tratează realizarea documentației ca pe o activitate esențială. Autorii cărții spun clar cum se întocmește documentația, paginile 228 - 230, cum trebuie instruiți utilizatorii și cum aceștia trebuie asistați.

Capitolul 11, de la paginile  240 - 247, intitulat  Întreținerea sistemelor informaționale, ia în discuție mentenanța sistemelor informaționale. Dacă întreprinderea este privită ca un organism viu, evident și sistemul informațional este și el tot un organism viu, iar mentenanța este esențială iar mentenanța este inclusă în ciclul de viață al sistemului informațional, figura 11.1 de la pagina 241. Aici este abordată calitatea sistemelor informaționale și se vorbește chiar despre TQM. În teoria întreținerii echipamentelor se vorbește de aflarea momentului optim de înlocuire a unui echipament, când cheltuielile cu reparațiile unui echipament vechi, grevează eficiența activității întreprinderii. Figura 11.3 vorbește despre reproiectare, ceea ce ne duce la ideea că autorii au și identificat elementele care generează o nouă gândire legată de un nou proiect de sistem informațional, mai ales că tehnologiile IT&C au un ritm de dezvoltare amețitor de accelerat.

Capitolul 12, de la paginile  248 -292, intitulat  Dincolo de tradiționalele sisteme informaționale, arată deschiderea autorilor cărții spre noi abordări așa cum sunt comerțul electronic, dezvoltarea de aplicații de tip B2B, B2C, B2G, folosind modele specificate în tabelul 12.1. Apreciez foarte mult demersul realizat de Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ pentru că au dat dovadă de un mod foarte flexibil de abordare și au inclus în atingerea obiectivului lor toate elementele de care au avut nevoie, fără a fi condiționați de vreo ideea impusă de niciun fel, din nicio direcție. Experiența și-a spus cuvântul!

Mi-am adus aminte de un banc. Un doctorand se duce la membri comisiei și le duce câte un exemplar al tezei. Dintre toți membri comisiei doar unul îi zice:

- Dă-mi berea!

Ce se întâmplase? Doctorandul inserase pe una din paginile tezei textul: 

Cine ajunge să citească din teză până aici, îi dau o bere!

Se pare că niciunul dintre ceilalți nu-i citseră teza. 

Am scris bancul acesta ca să amintesc și eu că autorii au scris în cuprins la capitole I, II, III, IV, V, VI, VII, 8, XI, X, XI, XII. Nu ascria niciunde despre vreo bere, dar nici eu nu am cerut-o. Doar am citit cu mare atenție cartea. Atât.

(14 noiembrie 2026)

,

Reformarea statului, un rău necesar de neamânat

Statul este format din oameni. Oamenii au dinamica lor, iar statul urmărește mai lent, dar urmărește dinamica oamenilor. Dacă oamenii sunt imperfecți și statul este imperfect, căci este produsul oamenilor. În acest context, așa cum omul are suferințele lui și statul începe să sufere și trebuie reformat, înainte ca el, statul, să se prăbușească din cauza propriilor lui imperfecțiuni, care îl deformează, îl copleșesc și îl distrug.

Trebuie considerat statul inițial român de la momentul 21 decembrie 1989.

Statul român la 21 decembrie 1989 avea 23,3 milioane locuitori.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 2.359 comune.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 56 municipii.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 204 orașe

În 21 decembrie 1989 statul român avea 28 ministere.

În 21 decembrie 1989 statul român avea  o singură  televiziune.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 145 teatre.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 44 universități.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 13.357 școli generale.

În 21 decembrie 1989 statul român avea  981 licee.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 2.359 comune.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 56 municipii.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 204 orașe

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 28 ministere.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea  o singură  televiziune.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 145 teatre.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 44 universități.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 13.357 școli generale.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea  981 licee.

Acum în 01 noiembrie 2026 se înregistrează următoarele date:

Statul român la 01 noiembrie 2026 are 19,1 milioane locuitori cu 18% mai puțini ca în 1989. Trebuie să luăm în calcul că sunt plecați din țară cam 5 milioane de cetățeni.

În 01 noiembrie 2026 statul român avea 2.862 comune. S-a înregistrat o creștere de 21,32% (cu 503 comune mai mult față de 1989).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 103 municipii. S-a înregistrat o creștere de 83,93% (cu 47 de municipii mai mult).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 216 orașe (fără a include municipiile). S-a înregistrat o creștere de 5,88% (cu 12 orașe mai mult; în total, România are 319 localități urbane).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 16 ministere. Nu s-a înregistrat o creștere, ci o scădere de 42,86% (cu 12 ministere mai puțin în structura Guvernului).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea circa 70 de posturi de televiziune naționale relevante (incluse în lista „must-carry” CNA, publice și comerciale),  s-a înregistrat o creștere de 6.900% față de televiziunea unică din 1989.
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 323 de instituții și companii de spectacole,  o creștere de 122,76% (cu 178 de unități mai mult, incluzând și sectorul privat.
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 84 de universități acreditate. S-a înregistrat o creștere de 90,91% (cu 40 de instituții de învățământ superior mai mult).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 3.710 școli generale (unități de învățământ primar și gimnazial cu și  s-a înregistrat o creștere, ci o scădere de 72,22%.

În 01 noiembrie 2026 statul român avea 1.455 de licee. S-a înregistrat o creștere de 48,32%, cu 474 de licee mai mult față de 1989.
Aceste schimbări structurale arată o anumită tendință, dar nivelurile atinse pun în evidență dezechilibre majore, ceea ce conduce la ideea firească a necesității refoprmei administrativ-teritoriale.
În opinia mea trebuie procedat astfel:
- se definește un obiectiv: maximizarea eficienței statului,
- d=se furnizează datele care dau o radiografie a statului,
- se stabilește un premiu,
- se lansează o competiție,
- se obțin variante de reformă,
- se analizează transparent variantele,
- se rețin trei variante,
ț- se supun unui referendum.
Varianta cea mai bună se implementează.
Reforma administrativ-teritorială nu este amanajul unui guvern sau al unui partid sau al unui grup de persoane. Ea urmează un flux normal, al unei competiții, iar obiectivitatea este cea care primează.

(14 noiembrie 2026)

Textul acesta a fost realizat parțial cu date furnizate de IA după structură propusă de mine.

Cartea lui Adrian PETRESCU - Calculatoare automate și programare, din 1973

Am în mână cartea lui Adrian PETRESCU referită prin:
Adrian PETRESCU - Calculatoare automate și programare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973, 501 pag.
Cartea are la paginile 499 - 501 o bibliografie organizată pe cele 5 capitole ale cărții, totalizând 58  titluri. Autorul cărții, Adrian PETRESCU, apare cu 8 articole, din care 7 ca singur autor. Mai apare cartea autorilor români referită prin: Dumitru BOIANGIU, Edmond NICOLAU - Instrumente, dispozitive și mașini matematice, Editura Tehnică, București, 1963, 572 pag. 6 titluri sunt documentații ale constructorilor de echipamente precum Motorola, I.B.M. și Hewlett Packard. Materialele bibliografice au fost publicate în intervalul 1959 - 1969.
Autorul a structurat cartea pe 5 capitole.
Capitolul 1, de la paginile 17 - 106, intitulat Calculatoare analogice, abordează problematica de bază a  acestor calculatoare, dar subcapitolul I.7, cel dedicat generării funcțiilor analitice, este o adevărată capodoperă, căci autorul și-a pus în valoare tot talentul de a convinge că, din moment ce sunt implementate circuitele pentru cele 7 clase de funcții de bază, menirea calculatorului analog este asigurată, căci toate celelalte componente ce definesc structura unui calculator analogic nu mai ridică niciun fel de probleme, din moment ce erorile elementelor operaționale sunt ținute sub control, așa cum rezultă din demersul autorului de la paginile 72 - 75.
Capitolul 2 de la paginile 107 - 314, intitulat Calculatoare numerice, arată că tot ceea ce există în ziua de azi în domeniul calculatoarelor numerice are un început care este bine definit în timp. Multe dintre cele descrise de profesorul Adrian PETRESCU în acest capitol își mențin actualitatea, căci și atunci, dar  și acum, sistemele de numerație, elementele de logică matematică, operațiile aritmetice, tipurile de date, circuitele (nu neapărat cu diode sau tranzistori de atunci, care acum sunt înlocuite cu circuitele integrate de mare complexitate), registrele care se regăsesc și în calculatoarele de azi, dar și altele, rămân valabile. Subcapitolul II.7, dedicat memoriilor, de la paginile 231 - 254, este important pentru cititorul de azi, care se simte jenat dacă în laptopul său nu are SSD de 2 TB, căci memoriile descrise în acest subcapitol, cu miezuri de ferită, cu pelicule magnetice, tamburul magnetic, banda magnetică, discul magnetic, vizează capacități modeste de memorare. Un disc magnetic uriaș era pe atunci de 500 MB, adică undeva la 0,5 GB.
Acest capitol arată capacitatea autorului de a se face înțeles în legătură cu elementele hardware ale unui calculator numeric. Tabelele folosite sintetizează la cel mai înalt nivel elementele supuse analizei și ajută la înțelegerea clară a situațiilor care sunt definite în legătură cu sistemele de numerație, cu operatorii de diferite feluri și, mai ales, cu formele concrete de prezentare a schemelor de funcționare a diferitelor componente prezente în structura unui calculator, fără a lăsa nimic esențial fără descriere completă, mai ales când este vorba de unitatea de comandă (paginile 287 - 288) și unitățile de intrare/ieșire (paginile 289 - 302). Și în ziua de azi, studiul întreruperilor este esențial, iar cine le-a înțeles are la degetul mic al mâinii drepte tot ce este informatică modernă, iar subcapitolul  II.11 deschide drumul unei abordări de mare clasă, căci Adrian PETRESCU era un maestru al structurilor hardware, lucru dovedit și în celelalte lucrări publicate.
Capitolul 3, de la paginile 315 - 419, intitulat Programarea calculatoarelor numerice, prezintă elemente de bază necesare înțelegerii modului în care, pornind de la un algoritm, se obține o schemă logică, iar în final sunt scrise liniile-sursă ale unui program. Autorul prezintă problemele clasice, exemplificând cu rezolvarea ecuației de gradul al II-lea (pagina 319), cu calculul valorii unui polinom (pagina 328), calculul sumei unui șir de numere (pagina 329) și ordonarea a trei numere (pagina 329). Faptul că se prezintă structura modului de prezentare a soluției în stânga paginii, iar în dreapta sunt prezentate expresii aritmetice, face ca înțelegerea să fie rapidă. La ordonarea a trei numere, textul de descriere a algoritmului este dat în stânga, iar în dreapta este dată schema logică, iar literele a, b, c, …, j sunt utilizate pentru a pune în corespondență blocurile schemei logice cu liniile din descrierea algoritmilor, folosind mnemonicele limbajului de asamblare pentru operațiile elementare. Apreciez claritatea expunerii, care este rezultatul activității de programare a autorului, căci numai experiența acumulată prin muncă de calitate duce spre o astfel de abordare. Este introdus conceptul de subprogram într-un mod foarte credibil, din moment ce autorul face referire la necesitatea de a scrie subprograme dacă și numai dacă se impune reutilizarea lor.
La paginile 346 - 403  este prezentat limbajul FORTRAN. Autorul, având o mare experiență în activitatea de programare, a procedat în așa fel încât la pagina 367 să existe un program FORTRAN de 5 linii-sursă, iar la pagina 373 să existe secvențe de program FORTRAN în care se folosește instrucțiunea DO, cu care se implementează structura repetitivă. La pagina 382 este prezentată schema logică a tabelării unei funcții, iar pe o planșă atașată este programul FORTRAN corespunzător. Se ajunge ca la pagina 389 să fie abordată problema aproximării funcției sin x folosind o formulă uzuală a dezvoltării în serie pentru această funcție. Sortării i se acordă o zonă importantă (paginile 403 - 408), iar soluțiile oferite sunt complete, cititorul având posibilitatea reproducerii directe a textelor-sursă folosind planșele din carte. Este interesantă și soluția oferită de autor pentru lucrul cu liste. Să nu uităm că limbajul FORTRAN de la nivelul anului 1973 are constrângerile sale, iar aceste restricții sunt reflectate în secvențele de program unde se simulează alocările și stocările de informații specifice operațiilor pe liste.
Capitolul 4, de la paginile 420 - 454, intitulat Sisteme hibride de calcul, prezintă la nivel de detaliu tipuri de convertoare N/A și A/N cu diferite tipuri de realizări la nivel fizic (figurile IV.3 - IV.9). Figura IV.16 prezintă structura unui sistem hibrid. Citirea azi a acestui capitol duce întreaga abordare spre o cu totul altă cheie, din moment ce existența la prețuri accesibile a nenumărate tipologii de kituri face ca utilizarea de calculatoare hibride să fie la îndemâna și a elevilor din școala generală, care prin inventivitatea lor găsesc nenumărate zone de aplicabilitate pentru acestea, pe care noi, la nivelul anului 1973, nici nu le visam.
Capitolul 5, de la paginile 455 - 470, intitulat Utilizarea calculatoarelor pentru conducerea proceselor industriale, prezintă elementele de bază ale funcționării calculatoarelor de proces. Sunt prezentate diferite structuri de sisteme de reglare cu buclă închisă (figura V-2), scheme-bloc de simulare pentru parametri (figura V-3), dar și schema-bloc pentru un program de simulare matematică a regulatorului. Figura V-7 concentrează elementele necesare conducerii unei centrale industriale organizate pe trei niveluri cu un calculator. Acest capitol are menirea de a deschide apetitul pentru studiul problemelor complexe care se definesc în cazul conducerii cu calculatorul a proceselor industriale. Să nu uităm că lucrarea a apărut în anul 1973 și, în acele vremuri, domnea cartela perforată, iar problema achiziției de date era chiar o problemă; procesele continue, în care apar parametri ce trebuie reglați automat, înseamnă ceva, în timp ce în procesele discontinue conducerea cu calculatorul presupune achiziții de date de cu totul altă natură, iar robotizarea era atunci doar la început.

(13 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU

 Paul CONSTANTINESCU s-a născut în anul 1930. (
În intervalul 1950 - 1955, Paul CONSTANTINESCU a fost student  la Institutul Politehnic din București și la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității din București.
În intervalul  1955 – 1960,  Paul CONSTANTINESCU a derulat stagiul doctoral la Universitatea București, Facultatea de Matematică și Fizică.
După terminarea Institutului Politehnic, Paul CONSTANTINESCU a fost  asistent universitar.
În intervalul 1959 - 1962, Paul CONSDTANTINESCU, a fos lector universitar la la secția Mașini de calcul din cadrul Facultății de Matematică și Fizică, Universitatea din București.
În intervalul 1962 – 1967, Paul CONSDTANTINESCU a fost cercetător științific și director adjunct al Centrului de Calcul al Universității din Bucureșt.
În intervalul 1967 - 1970, Paul CONSDTANTINESCU a fost director la Centrul de calcul din ICI. La pagina 17 a prezentării ICI Volum aniversar 1970 - 2020,la 50 de ani de la înființare publicat la editura ICI, cu ISBN: ISBN 978-606-94606-3-4, de 313 pagini, numele lui Paul CONSTANTINESCU apare ca director științific la direcția de cercetare și numele său este referit de 4 ori.

În intervalul 1970 - 1980, Paul CONSDTANTINESCU a fost profesor universitar la Catedra de INFORMATICĂDIN CADRUL Academiei Ștefan GHEORGHIU.
În anul 1960 Paul CONSDTANTINESCU și-a susținut teza de doctorat, avându-l conducător științific pe marele matematician Grigore C. MOISIL.
Paul CONSDTANTINESCU a elaborat lucrări precum:
Paul CONSTANTINESCU – Turbine cu abur. Culegere de probleme, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966.
Paul CONSTANTINESCU, Mihai GEORGESCU – Inițiere în organizarea și proiectarea sistemelor de conducere cu mijloace de automatizare (S.I.P.A.D.), Editura Tehnică, București, 1972, 277 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sistemele informatice, modele ale conducerii și sistemelor conduse, Editura Tehnică, București, 1975, 300 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Introducere în filosofia sistemelor, Editura Academiei Ștefan GHEORGHIU, București, 1982.
CONSTANTINESCU – Modelarea unitară a genezei și dezvoltării sistemelor, Editura Tehnică, București, 1983, 396 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sisteme ierarhizate: rolul informației în geneză și dezvoltare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, 182 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sinergia, informația și geneza sistemelor: fundamentele sinergeticii, Editura Tehnică, București, 1990, 320 pagin.
Paul CONSTANTINESCU, Traian-Dinorel STĂNCIULESCU – Ierarhiile luminii. Conexiuni [meta]fizice (vol. 1, ediție postumă), Editura Arithea, Iași, 2019, 294 pagini.
Profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU a coordonat (sau a co-coordonat alături de academicianul Grigore C. MOISIL) lucrări de cercetare și teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Ioan TOMESCU și Eduard RĂDĂCEANU, amândoi fiind prezenți în paginile lucrării Istoria literaturii române de informatică.

(12 noiembrie 2026) 

Cartea Sisteme ierarhizate scrisă de profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU

Am în mână cartea referită prin:
Paul CONSTANTINESCU – Sisteme ierarhizate: rolul informației în geneză și dezvoltare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, 182 pag.
Cartea nu are bibliografia concentrată la final, unde de regulă sunt enumerate toate titlurile, ci la paginile sunde se fac referiri la lucrări, titlurile apar ca note de subsol. Este un sistem riguros, care permite indicarea paginilor din lucrarea referită, unde se află chestiunile luate în discuție de profesorul Paul CONSTANTINESCU. Se face referire la lucrări ale unor autori precum Karl MARX, Mihai DRĂGĂNESCU, Louis ALTHUSSER, Paul CONSTANTINESCU de 34 de ori, V. I. LENIN, A. VALENTIN, J. FOURASTIE, J. PIAGET, , Fr. ENGELS, Șt. ODOBLEJA, V. I. VLAD, K. LORETZ, E. MORIN, E. P. WIGNER, R. E. MARSHAK, Ted BASTIN, Clive W. KIHMISTERM. ROSEN și  încă alții.
Cartea are 4 capitole, o anexă, dar și în limba engleză un rezumat și cuprinsul.
Capitolul 1 de la paginile  9 - 38 ,  intitulat  Abordarea interdisciplinară funcțional - organizațională a sistemelor, prezintă concepte de bază precum valoarea de semnificație a informației și cuanta de informație, ca noi măsurători ale informației. Acestea sunt niște convenții și trebuie doar acceptate, pentru a continua demersul științific al  utilizării invarianților în modelarea de procese. Paginile 13 și 14 trasează cadrul conceptual cu care se merge în toată cartea, despre sistem și trebuie să acceptăm că prezentarea autoruluin este cea potrivită întregului său demers. Și abordarea pentru câmpul fundamental, pentru neviu, pentru viu, pentru psihic și pentru cultural, ca tranziții între palier, arată concepția autorului legată de întregul său demers prezentat în carte. Se face referire la descoperiri de ultimă oră din fizică, pagina 22.
Capitolul 2 de la paginile  39 - 81,  intitulat  O contribuție axiomatică a sistemelor ierarhizate și modelarea lor pe baza determinismului dialectic, prezintă o abordare originală a cuplajului câmp-substanță, ceea ce mută întreaga abordare de teorie a sistemelor, spre zona filosofică.
Capitolul 3 de la paginile  82 - 142,  intitulat  Modelarea genezei sistemelor ierarhizate pe palierul fizic, folosind dualismul informație - energie, continuă abordarea filosofică a problemei sistemelor, în care este îmbinat aparatul matematic riguros cu considerațiile filosofice ale dualismului informație- energie. Autorul aprofundează într-o manieră unitară principiul entropiei staționare, cu luarea în considerare a   cinci elemente de bază definitorii, paginile 82 - 93. Întreg capitolul are la bază fundamentele materialismului dialectic. Autorul analizeaz și formalizează axiomele unor domenii din fizica modernă și permite înțelegerea raporturilor dintre informație și energie. Analiza autorului merge până la câmpuri, particule elementare, aglomerări de substanță, într-un mod coerent și riguros. Subcapitolul 2.5 analizează cauzalitatea complexă prin prisma determinismului dialectic, căci să nu uităm că suntem în anul 1986 al apariției cărții și doctrina comunistă avea rigorile ei din care autorii nu aveau cum să iasă și să se depărteze cu un milimetru măcar.
Capitolul 4 de la paginile  143 -173,  intitulat  Modelarea genezei sistemelor ierarhizate pe palierele biologic-psihic-cultural, abordează problematica în toată complexitatea ei, căci modelele elaborate anterior au deschis cale liberă extensiilor spre domenii care trec granițele din domeniul ceva mai restrâns al fizicii spre societate, spre om, ca element central al societății. Este o abordare originală a autorului, prin care se realizează o extensie interesantă de la sistemele cunoscute în inginerie, spre sistemele cu mult mai complexe, din societate și subcapitolul 4.5 al scenariilor cibernetice dedicate psihogenezei și generării autocunoașterii, mai necesită un singur pas spre abordarea conștiinței, ceea ce pentru anul 1986 în care problematica omului nou, nu avea un corespondent într-o ecuație cât de cât accesibilă și mai ales, acceptabilă, paginile 169 - 173. 

Toată cartea are caracter novator, căci este un demers al construirii unui întreg, din componente care cândva au fost abordate separat, dar în profunzime, ducând la rezultate științifice dintre cele mai importante pentru fizică, mai ales. Constituirea sistemelor ierarhizate aduce un plus important, căci se dezvoltă folosind acest concept elementele de geneză, care inytegrează componente care cu ceva timp în urmă era imposibil să fie asociate.

Din start trebuie să spun că Paul CONSTANTINESCU este un erudit, care operează cu concepte exact în măsura în care este nevoe să dezvolte demersul său și dacă are nevoie să lucreze cu grafuri de influență, el folosește astfelde grafuri (pagina 40), dacă abordează reglaj - autoreglaj, șa paginile 46 - 49, dezvoltă abordarea, cum dacă dorește să abordeze stabilitatea - nestabilitatea, respectiv, simetria - asimetria, în sistemele ierarhizate, definește cadrul necesar, paginile 62 - 70 și merge spre determinismul dialectic, pagina 72. Cartea a răspuns unor cerințe ale epocii în care a fost scrisă. Sunt sigur că după 1990, dacă autorul ar fi reluat subiectul, cu totul altfel ar fi arătat atât bibliografia, cât și anumite titluri ale capitolelor.

Eu am avut fericitul prilej să-l cunosc pe profesorul Paul CONSTANTINESCU încă din vremurile în care eram secretar științific al cursului postuniversitar Sisteme informatice economice și directorul cursului, care dorea ca prelegerile să fie prezentate de figuri proeminente ale domeniului, mă trimitea să stabilesc cu cei care vor ține cursurile zilele și orele la care pot veni în fața cursanților. Directorul cursului discuta în prealabil cu acele personalități, iar eu mergeam la locurile lor de muncă și stabileam detaliile. Cu profesorul Paul CONSTANTINESCU am discutat de mai multe ori, în legătură cu teza mea de doctorat. Prima dată am mers la el acasă, undeva într-un bloc de patru etaje din Titan și i-am dus teza mea de doctorat și următoarea dată am mers să primesc însemnările sale referitoare la teză, prilej cu care am avut o discuție destul de lungă și de țintită pe subiectul tezei. I-am mulțumit profesorului CONSTANTINESCU pentru concluziile la care a ajuns și mai ales, pentru aprecierile pe care le-a făcut. După această discuție și după discuțiile despre teză cu profesorii C.V. NEGOIȚĂ și George THEILER, am primit verde să susțin teza în ședință publică în fața unei comisii extrem de exigentă din care făceau parte doctorii Leonard BADEA, Eugeniu NICULESCU MIZIL și Eugen ȚIGĂNESCU, alături de conducătorul științific Ludovic TOVISSI și. decanul Facultății  de Cibernetică, profesorul Virgil SORA.

Pentru mine profesorul Paul CONSTANTINESCU  era un reper al cercetării științifice originale în domeniul informaticii teoretice.

(11 noiembrie 2026)