Marian STOICA este exemplul omului perseverent, care știe să-și definească obiective, care muncește pentru a le atinge și care depune toate eforturile pentru a merge înainte, cu hotărâre și perseverență.
Marian STOICA este născut la data de 4 ianuarie 1974.
Tot timpul, Marian STOICA a lucrat în Catedra de Informatică Economică, actualmente Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică - DICE.
În intervalul 1988 - 1992, Marian STOICA a fost elev de liceu.
În intervalul 1992 - 1997, Marian STOICA a fost student la Secția Informatică Economică de la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. El a făcut parte dintr-o promoție de studenți de excepție, din care îi enumăr aici, alături de el, în ordine alfabetică, pe Petrișor OPREA, Felix SIMION, Cristian USCATU, Daniel VERNIȘ.
În intervalul 1997 - 1998, Marian STOICA a fost student la cursul de studii aprofundate în Informatică Economică.
În intervalul 1998 - 2002, Marian STOICA a derulat un stagiu doctoral în specializarea Cibernetică Economică și Statistică, sub coordonarea prof. univ. dr. Ion Gh. ROȘCA.
În intervalul 1998 – 1999, Marian STOICA a fost cercetător științific debutant.
În intervalul 1999 – 2000, Marian STOICA a fost preparator universitar.
În intervalul 2000 – 2002, Marian STOICA a fost asistent universitar.
În intervalul 2002 – 2006, Marian STOICA a fost lector universitar.
În intervalul 2006 – 2007, Marian STOICA a fost conferențiar universitar.
Din anul 2007, la vârsta de 33 de ani, Marian STOICA este profesor universitar.
În aprilie 2002, Marian STOICA a susținut teza de doctorat coordonată de profesorul universitar Ion Gh. ROȘCA, referită prin:
Marian STOICA - Forme de muncă și activități în societatea informațională, ASE București, 2002, 239 pag.
Marian STOICA a scris cărți referite prin:
Marian STOICA - Sisteme informaționale economice: concepte și studii de caz, Editura ASE, București, 2005, 252 pag., ISBN: 973-594-723-4
Ion Gh. ROȘCA, Marian STOICA - Algoritmi și programe de prelucrare a fișierelor, Editura ASE, București, 1999, 163 pag., ISBN: 973-946-236-7
Ion Gh. ROȘCA, Marian STOICA - Algoritmi în programare: aplicații, Editura ASE, București, 2003, 182 pag., ISBN: 973-594-251-8
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA - Organizația virtuală, Editura Economică, București, 2004, 302 pag., ISBN: 9737090454
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA - eActivitățile în societatea informațională, Editura Economică, București, 2002, 270 pag., ISBN: 973-590-589-2
Bogdan GHILIC-MICU, Marinela MIRCEA, Marian STOICA - Algoritmi și scheme logice cu exemplificare în C, Editura ASE, 2017, 227 pag., ISBN: 978-606-340-208-1
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA, Cătălina COCIANU - Bazele programării calculatoarelor: suport de curs, Editura ASE, București, 2013, 199 pag., ISBN: 978-606-505-757-9
Bogdan GHILIC-MICU, Marian STOICA, Marinela MIRCEA - Bazele programării calculatoarelor: suport de seminar, Editura ASE, București, 2013, 131 pag., ISBN: 978-606-505-758-6
Ion Gh. ROȘCA, Bogdan GHILIC-MICU, Cătălina COCIANU, Marian STOICA - Programarea calculatoarelor: algoritmi în programare, Editura ASE, București, 2007, 218 pag., ISBN: 978-973-594-923-5
Am în mână cartea referită prin:
Marian STOICA, Bogdan GHILIC-MICU, Constanța BODEA, Marinela MIRCEA - Managementul sistemelor informaționale, Editura ASE, 2012, 285 pag., ISBN: 978-606-505-574-2.
Această carte am primit-o cu autograf de la Marian STOICA, tânărul pentru care am manifestat la începutul carierei sale acea încredere legată de faptul că el să se ocupe de disciplina Analiza și Proiectarea Sistemelor Informatice - APSIE, după pensionarea titularului de disciplină. Marian a acceptat, iar disciplina a parcurs etape de evoluție de excepție, ajungând să fie unul dintre pilonii informaticii economice din ziua de azi.
La paginile 277 - 285 se află o bibliografie cu 154 titluri, din care 23 sunt materiale scrise de autori români. Marian STOICA este prezent acolo cu 6 lucrări. Webgrafia este prezentă cu 18 referințe. Materialele din bibliografie au fost publicate pe o perioadă definită între 1956 - 2012, ceea ce arată că în domeniul sistemelor informaționale există lucrări clasice, de referință, fără uzură morală semnificativă.
Introducerea se află la paginile 9 - 10 și clarifică fiecare cuvânt folosit de autori în titlul lucrării în contextul guvernanței tehnologiei informației, al managementului documentelor electronice și al semnăturii electronice, toate cu efecte fundamentale asupra a tot ceea ce se știa despre analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice - APSIE, disciplină pe care și eu am învățat-o în studenția mea, undeva în anul universitar 1968 - 1969.
Cartea are 10 capitole, după cum urmează:
Capitolul 1 de la paginile 11 - 34, intitulat Sistemul - perspectiva cibernetică, prezintă organizațiile ca sisteme cibernetice și abordează legitățile sistemelor cibernetice: legea varietății necesare, legea conexiunii inverse, principiul emergenței, principiul entropiei negative. Cele 16 figuri incluse de autori în acest capitol sunt sugestive. Acest mod nou de a vedea sistemele de producție, sistemele informaționale, ca fluxuri suprapuse, având fiecare dinamica sa, reprezintă un mod nou de a prezenta problematica, mult mai aproape de realitățile economice, mai ales în contextul creșterii complexității proceselor în care prelucrarea informației este esențială pentru fundamentarea deciziilor.
Capitolul 2 de la paginile 35 - 61, intitulat Informația economică, clarifică o serie de concepte precum date, informații, cunoștințe, redundanță, paginile 37 - 50. Sunt analizate caracteristici de calitate ale informațiilor grupate pe dimensiuni. Dimensiunea timp: planificare, actualitate, frecvență, moment de timp. Dimensiunea formă: claritate, nivel de detaliere, secvențialitate, mod de prezentare, suport. Dimensiunea conținut: acuratețe, relevanță, completitudine, obiectiv, performanță. Tot aici este abordat ciclul de viață al informației, paginile 55 - 63, care include etapele: culegere, transmitere, prelucrare, utilizare, stocare, cu luarea în considerare a uzurii morale, nu a uzurii fizice.
Capitolul 3 de la paginile 62 - 87, intitulat Comunicarea în cadrul sistemelor informaționale economice, prezintă elemente esențiale ale comunicării, accentul fiind pus pe mesaj și pe operațiile cu mesaje, unde autorii au un aport interesant legat de formalizare, paginile 69 - 73. Definițiile date în tabelul 3.1 de la paginile 77 - 78 sunt riguroase. Este abordat sistemul informațional ca sistem cibernetic, iar cele 6 entități descrise la paginile 83 - 86 vin să dea substanță întregului demers. Apreciez citările efectuate de autori, mai ales pentru figura clasică a grafului informațional, de la pagina 85.
Capitolul 4 de la paginile 88 - 118, intitulat Arhitecturi de întreprindere. Modele arhitecturale, prezintă o nouă abordare a unor concepte clasice, folosind arhitecturi. Se vorbește despre arhitectura întreprinderii AÎ, cu diferite modele asociate, așa cum este modelul stratificat. Tabelul 4.1 de la pagina 98 concentrează principii arhitecturale. La paginile 99 - 100 sunt prezentate 32 de modele de arhitecturi, dezvoltate de diferite companii. Autorii prezintă 20 de avantaje ale utilizării modelelor bazate pe arhitecturi, dar și 9 dezavantaje ale utilizării modelelor arhitecturale. La paginile 105 - 118 se prezintă în detaliu câteva dintre modelele arhitecturale mai importante precum ZACHMAN, EAP, FEAF, TEAF, CIMOSA.
Capitolul 5 de la paginile 119 - 152, intitulat Decizii economice, abordează modul în care deciziile economice sunt fundamentate de utilizarea unor informații de calitate. La paginile 133 - 134 autorii definesc și structurează sistemul decizional al unei organizații, iar la pagina 140 sunt date 14 principii de structurare organizatorică. Tot aici este definit și detaliat conceptul de cultură organizațională. Față de abordările vechi, noul context eliberat de efortul considerabil de derulare a unor operații brute de lucru cu date permite deplasarea abordării de la latura cantitativă, bazată pe efort, la latura calitativă, bazată pe analiză și fundamentare optimală.
Capitolul 6 de la paginile 153 - 189, intitulat Analiza informațional-decizională, prezintă concepte noi legate de analiza informațional-decizională, bazată pe existența de fluxuri, care satisfac 8 cerințe (pagina 162). Sunt definite matrici. Se fac proiectări și reproiectări, ceea ce evidențiază caracterul iterativ al procesului. Tot aici sunt propuși indicatori pentru măsurarea cantității de informație. Se propun exemple concrete, paginile 180 - 183. Abordarea este pragmatică.
Capitolul 7 de la paginile 185 - 205, intitulat Guvernanța tehnologiei informației, este un capitol absolut nou al acestei discipline, care punctează caracterul integrator al aspectelor ce caracterizează o întreprindere care produce, care derulează afaceri și care urmărește obținerea de profit. Abordarea din punct de vedere informatic este subordonată derulării afacerilor. Figurile și tabelele incluse aici arată capacitatea autorilor de a sistematiza informațiile și de a le face ușor de înțeles.
Capitolul 8 de la paginile 206 - 232, intitulat Managementul documentelor electronice, prezintă tipologii de aplicații destinate managementului de documente. Tabelul 8.1 de la pagina 218 concentrează informații legate de 43 de astfel de produse software, din care 10 sunt open source. Autorii vin cu o serie de detalii absolut necesare celor care doresc să știe care este rolul unui astfel de produs, mai ales că, în contextul actual, există o mare varietate de documente și încă lumea nu este familiarizată cu marcarea momentului în care documentul intră într-un punct de lucru și, respectiv, iese de acolo și se vede exact durata procesării și, mai ales, cine a executat procesarea, lucru absolut incomod pentru cei încadrați în categoria numită birocrați.
Capitolul 9 de la paginile 233 - 254, intitulat Fluxuri de lucru (workflow), prezintă concepte de bază și fluxuri ale documentelor electronice. Autorii identifică mai multe tipuri de fluxuri, după criterii de clasificare și propun o arhitectură pentru o tehnologie din 1998, care își menține actualitatea, pagina 246. Diagramele de fluxuri, paginile 250 - 254, clarifică multe dintre problemele practice întâlnite în organizații.
Capitolul 10 de la paginile 255 - 274, intitulat Semnătura digitală - componentă a fluxurilor electronice de lucru, abordează multe aspecte concrete ale semnăturii electronice în contextul managementului sistemelor informaționale. Figurile 10.3 și 10.4 clarifică aspecte ale integrității fără confidențialitate și a celei cu confidențialitate, ceea ce în managementul de documente electronice face diferența, iar decizia de a alege un mod de lucru sau un altul este esențială. Sunt prezentate modalități efective de a obține semnătura digitală, de a o folosi și, mai ales, de a o gestiona eficient.
Cartea are și o anexă ce cuprinde lista de acronime folosite de autori.
Apreciez cartea ca fiind altceva în zona managementului sistemelor informaționale moderne și este meritul autorilor de a schimba abordarea, căci acum, când informatica a atins un stadiu extrem de avansat, a mai folosi concepte perimate este un mod contraproductiv de a soluționa probleme într-un timp scurt, mai ales că, în vremurile de demult, când se pornea realizarea unui sistem informațional perfecționat, durata era de cel puțin cinci ani, timp în care evoluția informaticii face ca soluția la cheie să fie grav afectată de uzura morală. Autorii rezolvă problema decalajelor tocmai prin integrarea de produse software de maximă generalitate prin definirea de parametri specifici, care le particularizează fiecărui context din organizația pentru care se definește un sistem informațional cu managementul aferent.
(07 octombrie 2026)
