Ce va glăsui azi la ora 18, Ilie BOLOJAN?

Este anunțată o conferință de presă a lui Ilie BOLOJAN azi la ora 18:00 și mă întreb: ce are de comunicat acest om, când știm că este foarte reținut în a da răspunsuri la întrebările jurnaliștilor? 

În managementul de proiecte, termenul final este ceva extrem de important. PNRR este un proiect pentru guvern și termenul de 31 august 2026 este unul foarte important. Un manager de proiect adevărat, la un proiect de 5 anu, urmărește pas cu pas cum stau lucrurile, pentru a nu ajunge pe ultima sută de metri cu activități (jaloane) din proiect nefinalizate, pentru a alerga pe ultimii metri să rezolve ceea ce nu s-a făcut 5 ani. Deci, Ilie BOLOJAN:

- va rosti cu obstinație acronimul PSD,

- va spune că alții sunt de vină că s-a ajuns aici,

- va susține că el se zbuciumă să rezolve problema,

- va crea emoție referitoare la pierderea a 4,5 miliarde de euro,

- va susține că PSD poartă vina pe legea salarizării și va evita să folosească cuvântul MANOLE.

Ilie BOLOJAN va evita să răspundă la întrebări incomode ale jurnaliștilor. Este adevărat că nimeni în fară de el nu ia în piept problema finalului de PNRR, numai că în managementul de proiecte, nimeni nu așteaptă de la managerul de proiect vorbe, ci finalizarea proiectului și nu oricum, ci cu succes. Se știe că în multe proiecte de dezvoltare software apar situații în care proiectul se sistează. Cheltuielile făcute până atunci trec la pierderi și compania socotește că are alte proiecte din care să scoată profit per global. Aici cu PNRR este cu totul altceva și Ilie BOLOJAN a crezut că face tot ceea ce depinde de el și de echipa lui să iasă totul foarte bine. Se pare că nu are consilieri foarte buni, din moment ce nu a prevăzut multe detalii și a intrat în coliziune cu o serie de hotărâri judecătorești. Eu am văzut că atunci când te asistă un jurit excepțional, treci și prin ziduri de beton armat gros de 2 metri. Dacă n-ai, te izbești și de zidul de mămăligă, ceea ce i s-a întâmplat lui Ilie BOLOJAN cu hotărârile de la congresul ultim al PNL.


(23 iulie 2026)

Cum proiectezi o interfață orientată spre cetățean?

Am încercat să folosesc niște aplicații informatice de interes general, dezvoltate în spațiul mioritic și era cât p-aci să intru în depresie, cât de proaste erau proiectate interfețele, căci aplicațiile respective nu erau pentru cetățean, ci pentru niște indivizi lipsiți de profesionalism în a dezvolta aplicații informatice eficiente, pe care cetățeanul să le folosească fără asistență, fără ghid, ci natural, așa cum deschide o ușă sau cum folosește un robinet de la cișmea pentru a bea apă.

Când am poposit pe aeroportul din Frankfurt, am consultat o aplicație și mare mi-a fost surpriza să constat că respectiva aplicație parcă ar fi fost proiectată special pentru mine. De atunci, m-am tot întrebat cum se obține un astfel de rezultat și am ajuns la concluzia că pentru a proiecta o interfață prietenoasă, intuitivă, este absolut necesar să fie consultat grupul țintă, să se facă o analiză.

În primul rând trebuie găsite marile sub-mulțimi omogene care vin să utilizeze aplicația.

Să zicem că vorbim de un campus virtual al unei universități. 

Sub-mulțimile omogene care interacționează cu campusul virtual sunt:

- studenți,

- profesori,

- salariați,

- persoane din conducere,

- cetățeni oarecare.

Structura organizatorică privește:

- facultăți,

- departamente,

- biblioteci,

- servicii administrative,

- conducerea.

După aceea se identifică probleme. Se organizează o structură a campusului virtual și se caută ca persoanele din subgrupurile țintă să ajungă la problema care doresc să o rezolve din cel mult două clickuri. Orice altă abordare, dovedește lipsă de profesionalism și de respect, cu efecte catastrofale asupra derulării proceselor din interiorul interacțiunilor dintre cetățeni și aplicația cu interfață prost proiectată.

Interfața folosește cuvinte din vocabularul identificat când se studiază cerințele elementelor din eșantionul lărgit ce definește grupul țintă. Ar fi interesant de stat de vorbă cu persoanele care intră pe ușa universității cam o lună de zile, pentru a afla scopul venirii și definirea problemei de rezolvat, din care se estrag cuvintele vocabularului.




(23 iulie 20226)

Ce înseamnă digitalizarea revistei INFORMATICA ECONOMICĂ?

În primul rând, digitalizarea revistei Informatica Economică înseamnă o adresă https și revista are o astfel de adresă: https://revistaie.ase.ro/

În al doilea rând, accesul la orice informație despre revistă să fie neîngrădit și așa cum este proiectată aplicația, cititorul acre acces la toate informațiile legate de revistă, de conținutul acesteia și despre modul în care se ia legătura cu editorii ei.

În al treilea rând, să existe o adresă de e-mail pentru realizarea corespondenței cititorilor și autorilor cu editorul revistei și această adresă de e-mail este editor@revistaie.ase.ro.

În al patrulea rând să existe acces rapid la numerele revistei, grupate pe anii de apariție și acest lucru este asigurat prin click pe butonul Past Issues.

În al cincilea rând să existe acces rapid la ultimul număr al revistei și acest lucru este asigurat prin click pe butonul Current Issue.

În al șaselea rând, să existe un ghid pentru cei care doresc să scrie și să trimită articole și accesul la ghid se realizează dând click pe Guide for Authors.

Este important ca persoanele care doresc să consulte revista să aibă acces la articole, ceea ce este posibil căci revista a avut primul număr în anul 1997, când lucrul în online era destul de bine pus la punct. Este adevărat că mai trebuie lucrat la primele numere din anul 1997, pentru a asigura acces la format PDF al articolelor.

Revista are și un index al autorilor.

Să zicem că digitalizarea a atins cam 90% din ceea ce trebuie realizat pentru o revistă care se respectă. În opinia mea, cei 10% care au mai rămas, sunt dați de elementele de evaluare, căci ar trebui ca imediat ce se primește un articol, acesta în câteva secunde să fie supus unei evaluări automate și instantaneu, dacă sunt identificate elemente de plagiat sau fracturi de redactare, să se comunice autorului motivul respingerii. Desigur, în ghid trebuie scris în detaliul despre această etapă de evaluare.

Tot aici se includ și elemente de completare automată după ce s-a postat numărul curent la indexul de autori și la includerea numărului anterior în galeria numerelor arhivate ale revistei.

Tot timpul mai este loc de digitalizare, dacă se dorește creșterea atractivității revistei.

(23 iulie 2026) 

Nimeni nu este mai presus de lege, bre!

Constituția României zice la articolul 16 – Egalitatea în drepturi:
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (
2) Nimeni nu este mai presus de lege. 

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. 
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

Dacă ne întrebăm ce înseamnă că nimeni nu este mai presus de lege, trebuie să ne gândim despre ce lege este vorba și ce înseamnă că nimeni nu este mai presus de lege.

Nu se precizează o lege, ci este vorba de toate legile.

Fiecare lege are un conținut, care definește termene, persoane, acțiuni, condiții pe care toți trebuie să le respectăm. Cei ce nu le respectă se spune că încalcă legea și justiția îi sancționează.

Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în ziua de azi pe scena politică, vedem cu ochiul liber cum politicienii se zice că ocolesc legea, dar de fapt o încalcă, cu gândul la tărăgănarea actului de justiție, până la prescripție, căci parlamentul, care este de fapt legiuitor, a definit cadrul astfel încât să intervină prescripția și cei care încalcă legea și dispun de resurse care să lungească durata derulării proceselor să ajungă la prescripție, ca act salvator al infractorilor presupuși sau autentici.

Prin anul 1997, un domn grec mi-a zis:

Domnul profesor, la noi, unul ca fură o pâine face 5 ani de pușcărie, în timp ce unul care fură 5 milioane de dolari, scapă bazma curată! Malaca, malaca...



(23 iulie 2026)

Campusul virtual universitar în era digitalizării

Campusul virtual în era digitalizării este o construcție de mare complexitate, astfel realizată încât studentul derulează toate activitățile exact așa cum și le dorește, alegând între a fi prezent în sala de curs sau în laborator sau a lucra de la distanță.
La rândul său, profesorul are posibilitatea să țină cursuri în format clasic, dacă studenții lui cer acest lucru sau să deruleze activitățile de predare, de seminarizare și de evaluare online, dacă studenții doresc acest lucru.

Campusul virtual în era digitalizării presupune ca toate fluxurile din universitate să se deruleze așa cum cere digitalizarea, adică totul se desfășoară în online, prezența fizică a studentului, sa profesorului sau a funcționarului din universitate este necesară numai la cererea celui care dorește să fie deservit și nu din obligația celui pus să servească.

Există baze de date, există autentificări sigure și totul se derulează din fața calculatorului dacă cel care este servit o solicită, cum tot atât de bine, fluxurile sunt și în formă clasică, dacă cel servit dorește așa ceva.

Să dau un exemplu: un tânăr absolvent de liceu, dorește să urmeze cursurile unei facultăți; el intră în campusul universitar al facultății, completează o cerere și din bazele de date existente sunt preluate toate documentele necesare dosarului de înscriere. Există elemente de securitate care exclud ca o altă persoană decât cel în cauză să deruleze elementele unei înscrieri pentru examenul de admitere. Experiența din pandemie arată că însăși examenul propriu-zis cu probele lui se susține în condiții de siguranță 100% online. Evaluarea unui test grilă nu este o problemă. Ierarhizarea după punctele din testul grilă nu este o problemă. Declararea celor admiși este floare la ureche. Despre plăți de taxe, despre derularea activităților din timpul semestrelor, despre examene, doar trebuie să facem un mic exercițiu de imaginație și vom conchide că numai mâine nu este poimâine și campusul universitar virtual 100% va fi o realitate. Trebuie doar voința de a ajunge în punctul în care toate interacțiunile sunt mijlocite de computer, folosind software performant și conținut digital generat de profesori și de studenți conform exigențelor definite de nivelul diplomei dorite de absolvenți.


(22 iulie 2026)

Digitalizarea și cei care se autoexclud

Există oameni cu școală, cu funcții, care refuză:
- să aibă telefon mobil,
- să aibă cont de-mail,
- să folosească FACEBOOK,
- să folosească bancomatul,
- să primească salariul sau pensia pe card.

Aceștia se autoexclud, pentru că nu folosesc beneficiile pe care le oferă telefonul mobil, poșta electronică, Internetul și e-bankingul. Ei merg așa cum mergeau bunicii noștri, cu regulile de atunci, refuzând noile soluții la problemele societății. Se tem că li se va fura identitatea, că lumea le ia independența, că vor deveni sclavii noilor scule și proceduri. Realitatea este un pic alta. Acești oameni trăiesc în trecut și sunt lipsiți de capacitatea de a se adapta la mersul societății. Pentru ei timpul s-a oprit în loc. Este adevărat că dacă se întrerupe curentul, omul modern este pierdut, căci nu mai are acces la nicio resursă. Omul care se consideră independent din moment ce nu are telefon mobil, nu are e-mail, nu are card și nu are cont pe FACEBOOK, dacă nu funcționează curentul electric, nu se descurcă nici el, căci toate serviciile la care el are acces, funcționează cu noile tehnologii. Poșta clasică, fluxurile bancare clasice, învățământul clasic, sunt părți ale sistemelor în care informatizarea este integrală și fără curent nu funcționează, deci omul fără tehnolohie, este și el izolat căci tot ceea ce este în jurul lui nu funcționează fără curent electric.


(22 iulie 2026)

E lumea păcătoasă, Ioane!

Mama, Dumnezeu s-o odihnească, îmi zicea ori de câte ori vremea își făcea de cap:
- E lumea păcătoasă, Ioane!

Mai repede cred că fenomenele meteo extreme se datorează faptului că e lumea păcătoasă, decât încălzirii globale, căci erele geologice durează milioane de ani și faptul că au dispărut dinozaurii se datorează răcirii vremii, în niciun caz încălzirii. Oamenii au inventat focul și s-au ascuns în peșteri că tendința vremii era de răcire. Acum pe un segment de câteva zeci de ani se încălzește vremea, este un accident. Era care va veni este o eră glacială, doar peste vreo 30 de milioane de ani o să vorbim cu adevărat de o încălzire globală, Acum că bate grindina cât pumnul, că vin torenți de umplu cu pământ orașele, e semn rău și dacă vom continua să fim răi, va fi și mai și.


(19 iulie 2026)