Fostul meu profesor de programare în limbajul COBOL, matematicianul Vasile IONESCU

Când eram student în ultimul an de facultate, a venit profesorul Vasile IONESCU și ne-a predat limbajul COBOL, iar la seminarii venea Gheorghe WEISS, amândoi fiind cercetărori în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE.. Un an mai târziu, Vasile IONESCU devenea șeful meu, căci el era șef de sector, acolo la biroul din sala 2313, la unde eu urma să lucrez 10 luni ca analist în LCCE.
Profesorul Vasile IONESCU s-a remarcat prin rigurozitate, prin vorba  lui măsurată și prin calmul său desăvârșit. Venea la sala de curs pregătit, prezenta chestiunile limbajului COBOL pe înțelesul nostru și venea cu exemplificări sugestive. Am înțeles că secretul programării în limbajul COBOL este pregătirea la cel mai mic detaliu a problemei de rezolvat, căci orice greșeală, oricât de mică este, are repercursiuni inimaginabile asupra întregii munci, iar proverbul leneșul mai mult aleargă, se potrib=vește de minune programatorului grăbit, care vrea să ardă etape.

Câțiva ani mai târziu, când eram asistent universitar, am ținut seminarii la cursul de COBOL predat de Vasile IONESCU și am retrăit emoțiile din studenția mea, dar de pe altă poziție, la examene, când profesorul Vasile IONESCU examina studenți, iar eu ca asistent trebuia să ofer profesorului aprecierile mele legate de activitatea de la seminarii a studenților. În acele vremuri studenții scriau programe iar asitentul se îngrijea să ducă foile de programare la dispecerat și să obțină cutiile cu cartele perforate, apoi să se îngrijească să ducă cartelele verificate de studenți la dispecerat unde erau preluate și rulate la calculatorul IBM 360, ca în final să fie returnate studenților împreună cu foi de imprimantă pentru a fi făcute corecții și tot așa până se obțineau rezultate complete și corecte. Munca asistentului nu era simplă, iar studenții trebuiau și ei să muncească din greu pentru a îndeplini baremurile fixate. La examen, asistentul avea ce spune despre munca fiecărui student la seminarii și în nota finală seminarul avea o pondere destul de importantă, undeva de 40%.
În 1980, Vasile IONESCU a susținut teza de doctorat referită prin:
Vasile IONESCU - Modele si tehnici de optimizare a amestecurilor de produse petroliere, ASE, București, 1980, 191 pag.
Conducătorul său de doctorat a fost academicianul Manea MĂNESCU.
Vasile IONESCU a publicat cartea referită prin:
Gheorghe BĂRBATU, Vasile IONESCU - Cercetarea operationala in intreprinderile industriale, Editura Tehnică, București, 1981, 192 pag.
Eu am avut tot timpul înainte de 1989 un birou în Centru de calcul al ASE la sala 2320 și acolo fie că lucram la contracte, fie scriam articole, fie colaboram cu colegii din LCCE. Când am devenit șef de catedră, în intervalul 1999 - 2003, am avut biroul  la sala 2312 care fusese cândva chiar biroul șefului de sector Vasile IONESCU și gândul mă ducea la viața aceasta care este extrem de complicată, care ne duce pe fiecare dintre noi, de colo-colo de nu mai înțelegem chiar nimic.

(08 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Victor PATRICIU

În data de 14 februarie 2023, pe blogul meu intitulat Actualitatea Românească, am scris un articol despre profesorul universitar Victor PATRICIU, pe care îl redau integral mai jos.

L-am cunoscut pe profesorul Victor PATRICIU cu foarte mulți ani în urmă, când eram la o conferință științifică organizată la Institutul Politehnic din București. El era tânăr asistent universitar la Academia Tehnică Militară.

Victor PATRICIU este absolvent al Institutului Politehnic din Timișoara, Facultatea de Automatică și Calculatoare, șef al promoției 1975. 

În anul 1993 a susținut teza de doctorat intitulată Security of Distributed Systems and Computer Networks; A Software Toolkit for Generating Cryptographic Services for Networks and Distributed Systems, la Facultatea de Automatică și Calculatoare, obținând titlul de doctor în calculatoare și tehnologia informației, la vârsta de 42 de ani. Am avut onoarea să particip la acest eveniment și m-am bucurat să văd atmosfera cu totul specială în care comisia i-a acordat titlul științific cu calificativul magna cum laude.

În intervalul 1975 - 1979, Victor PATRICIU a lucrat la Ministerul Apărării în domeniul informaticii.

În intervalul 1979 - 1985, Victor PATRICIU a fost asistent universitar.

În intervalul 1985 - 1990, Victor PATRICIU a fost șef de lucrări.

În intervalul 1990 - 1995, Victor PATRICIU a fost conferențiar universitar.

Din anul 1995, Victor PATRICIU este profesor universitar.

Victor PATRICIU, împreună cu mulți dintre colegii lui, a organizat nenumărate conferințe științifice la Academia Tehnică Militară pe teme de securitate informatică, denumite COMP-Sec, unde am mers și eu împreună cu colegi și am prezentat comunicări, din care redau aici una dintre ele:

Ion IVAN, Alexandru BALOG, Romulus ARHIRE, Zenovic GHERASIM - Corelația dintre calitatea software-ului si protecția în utilizare, Conferința COMP-Sec 1994 în domeniul Securității calculatoarelor și rețelelor de calculatoare, Academia Tehnică Militară, București, 23 iunie 1994.

Victor PATRICIU este autorul unor lucrări de mare răsunet pentru literatura de informatică din țara noastră, din care enumăr: Securitatea și protecția informației în sistemele electronice de calcul, realizată împreună cu Ion ANGHELOIU, Eugen GYORFI și publicată la Editura Militară în anul 1986; Securitatea informatică în UNIX și Internet, publicată în anul 1998 la Editura Tehnică; Semnături electronice și securitate informatică: aspecte criptografice, tehnice, juridice si de standardizare, realizată împreună cu Monica ENE PIETROȘANU, Ion BICA și Justin PRIESCU, publicată la Editura Bic All în anul 2006; Securitatea comerțului electronic, realizată împreună cu Monica ENE PIETROȘANU, Ion BICA, Călin VĂDUVA și publicată în Editura Bic All în anul 2001, dar și multe altele.

M-a impresionat la Victor PATRICIU capacitatea de cuprindere a unui domeniu extrem de sensibil cum este securitatea informatică, modul în care a reușit să elaboreze lucrări originale, pe care specialiștii din producție să le folosească în soluționarea problemelor lor. 

Profesorul Victor PATRICIU a participat la o serie de cursuri la masterul BRIE de la Giurgiu, la masterul de Securitate Informatică ținut în Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, mastere pe care le-am coordonat. El are contribuții majore cu o serie de capitole în cartea  Informatics Security Handbook, apărută în Editura ASE în anul 2009, cu ISBN 9786065052468. Voi remarca aici și contribuția excepțională a profesorului Victor PATRICIU cu articolul Security Metrics for Enterprise Information Systems din jurnalul științific JAQM - Journal of Applied Quantitative Methods, No. 2, Vol. 1, articol referit la Departamentul Apărării al SUA. 

Am fost extrem de bucuros și onorat să fie prezent profesorul Victor PATRICIU în comisii de susținere a tezelor de doctorat ale unor tineri pe care eu i-am coordonat din punct de vedere științific și am primit cu deosebit interes punctele sale de vedere exprimate în referatele întocmite și prezentate în ședințele publice de susținere a tezelor de doctorat de la sala 2416.

În anul 2014, asociația profesională INFOREC și Departamentul de Informatică Economică din ASE au oferit profesorului universitar Victor PATRICIU Diploma și Medalia Grigore MOISIL pentru contribuțiile sale deosebite la dezvoltarea învățământului superior de informatică economică din România.

La acest articol, adaug mai multe detalii legate de cărțile scrise și publicate de profesorul universitar Victor PATRICIU, după cum urmează:

Ion ANGHELOIU, Eugen GYORFI, Victor Valeriu PATRICIU - Securitatea și protecția informației în sistemele electronice de calcul, Editura Militară, București, 1986, 307 pag.

Victor Valeriu PATRICIU - Sisteme de operare pentru mini și microcalculatoare, Editura Militară, București, 1992, 367 pag., ISBN: 973-32-0309-2

Victor Valeriu PATRICIU - Criptografia și securitatea rețelelor de calculatoare cu aplicații în C și Pascal, Editura Tehnică, București, 1994, 320 pag., ISBN: 973-31-0610-0

Victor Valeriu PATRICIU - Totul despre procesul de texte Word 2.0 sub Windows, Editura Cantemir, București, 1994, 188 pag., ISBN: 973-96419-5-4

Victor Valeriu PATRICIU, Valentin CRISTEA, Monica PIETROȘANU, Cristian PETCULESCU - Mai multe despre Internet: Eudora, Netscape, Internet în România, Editura Teora, București, 1996, 210 pag., ISBN: 973-601-314-6

Victor Valeriu PATRICIU, Monica PIETROȘANU-ENE, Ion BICA, Costel CRISTEA - Securitatea informatică în UNIX și Internet, Editura Tehnică, București, 1998, 558 pag., ISBN: 973-31-1250-X

Victor Valeriu PATRICIU, Ioana VASIU, Șerban George PATRICIU - Internetul și dreptul, Editura All Beck, București, 1999, 452 pag., ISBN: 973-9435-43-2

Nicolae VOICU, Ion BICA, Călin VĂDUVA, Monica ENE-PIETROȘANU, Victor Valeriu PATRICIU - Securitatea comerțului electronic, Editura All Educational, București, 2001, 424 pag., ISBN: 973-571-325-X

Victor Valeriu PATRICIU, Justin PRIESCU - Semnături electronice și securitate informatică. Aspecte criptografice, tehnice, juridice și de standardizare, Editura All, București, 2006, 607 pag., ISBN: 973-571-564-3

Victor Valeriu PATRICIU - Securitatea poștei electronice în Internet, Editura Academiei Tehnice Militare, București, 2007, 280 pag., ISBN: 973-640-043-3

Victor Valeriu PATRICIU - Teoria sistemelor informaționale, Editura Academiei Române, București, 2009, 340 pag., ISBN: 978-973-27-1496-6

(02 noiembrie 2026) 

V-ați uitat la mâna stângă a lui Ilie BOLOJAN?

Luni seara, o televiziune a arătat imagini de la o întâlnire a lui Ilie BOLOJAN cu PNL-iștii dintr-un județ și cameramanul a insistat cu camera pe mâna stângă a lui Ilie BOLOJAN, mână care era sprijinită de brațul unui fotoliu imens, dar care arăta că Ilie BOLOJAN avea niște mișcări necontrolate ale mâinii, exact așa cum arătau ostentativ televiziunile mâna lui BĂSESCU care cu greu reușea să țină berea într-un pahar de plastic. Mult caz s-a făcut de descoperirea făcută de rularea peste ani a unor imagini necenzurate cu HITLER care nu reușea să stăpânească tremurul mânii drepte, mână pe care el o ținea în buzunarul raglanului. Este posibil ca oamenii de specialitate să analizeze și să identifice cu claritate despre ce este vorba, căci cameramanul acela care a insistat pe mâna lui Ilie BOLOJAN, știa el ce știa...

î
(10 noiembrie 2026) 

Profesorul universitar Adrian ATANASIU

Adrian ATANASIU este născut la data de 21-12-1946.
În intervalul 1960 - 1965, Adrian ATANASIU a fost elev la Liceul „Ienăchiță Văcărescu” din localitatea Târgoviște.
În intervalul 1965 - 1970, Adrian ATANASIU a fost student la Facultatea de Matematică de la Universitatea din București.
În intervalul aaaa - bbbb, Adrian ATANASIU a urmat cursuri de masterat la... (Notă: În perioada 
În intervalul 1974 - 1978, Adrian ATANASIU a derulat un stagiu doctoral.
În intervalul 1970 - 2011, Adrian ATANASIU a fost cercetător sau preparator universitar sau asistent sau lector sau conferențiar. Trebuie puse toate pozițiile ocupate:
1970 - 1972: preparator universitar la Facultatea de Matematică, Universitatea din București.
1972 - 1980: asistent universitar la Facultatea de Matematică, Universitatea din București.
1980 - 1990: lector universitar la Facultatea de Matematică, Universitatea din București.
1990 - 2001: conferențiar universitar la Facultatea de Matematică, Universitatea din București.
2001 - 2011: profesor universitar la Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea din București.
În iunie 1978, Adrian ATANASIU a susținut teza de doctorat referită prin:
Adrian ATANASIU - C-Gramatici și codificatori arborescenți, Universitatea din București, 1978, 142 pag.
Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Silviu GUIAȘU.
Adrian ATANASIU a scris lucrări referite prin:
Adrian Atanasiu - Cum se scrie un algoritm simplu!, Agni, București, 1993, 191 pagini, ISBN: 973-95944-1-7.
Adrian Atanasiu - Arhitectura calculatorului, InfoData, Cluj-Napoca, 2006, 206 pagini, ISBN: 978-973-87774-0-8.
Adrian ATANASIU - Bazele informaticii, suport de curs pentru anul II, Lito Universitatea București, București, 1987,
Adrian ATANASIU - Teoria codurilor corectoare de erori, Editura Universității București, București, 2001, 337 pag., ISBN 973-575-589-0
Profesorul universitar Adrian ATANASIU a coordonat teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum:
Radu-Florian ATANASIU 
Marius MIHĂILESCU
În mână am acum un exemplar al cărții scrise de profesorul Adrian ATANASIU, referită prin:
Adrian ATANASIU - Cum se scrie un algoritm simplu!, Agni, București, 1993, 191 pagini, ISBN: 973-95944-1-7.
La pagina 191 se află bibliografia  ce conține 9 titluri, din care 3 sunt ale unor autori români și aici mă refer la Adrian ATANASIU cu lucrarea Bazele informaticii din 1987, Cristian CALUDE cu lucrarea Teoria algoritmilor din 1987 și Grigore MOLDOVAN cu Scheme logice și programe FORTRAN din 1978, Adrian LEU și Ioan TOMESCU cu Matematica aplicată în tehnica de calcul din 1980. Cărțile și articolele de revistă incluse în bibliografie au fost publicate în intervalul 1959 - 1992.
Cartea are 3 capitole și 3 anexe.
Capitolul 1 de la paginile 7 - 24, intitulat Algoritmi - prezentare, realizează introducerea conceptelor de bază algoritm și subalgoritm.
Capitolul 2 de la paginile 25 - 55, intitulat Limbajul algoritmic pseudocod.
Capitolul 3 de la paginile 56 - 145, intitulat Clasificarea algoritmilor, prezintă algoritmi liniari cu exemplificări pentru:
- calculul mediei aritmetice,  
- restul împărțirii a două numere întregi,
- permutarea a două elemente,
- calculul polinomului de gradul doi.
Exemplificările pentru algoritmii ramificați se referă la:
- aflarea maximului dintre două și trei elemente,
- testarea divizibilității a două numere,
- rezolvarea ecuației de gradul cel mult doi,
- rezolvarea unei probleme de căutare.
Exemplificările pentru algoritmi ciclici se referă la:
- suma numerelor,
- contorizarea elementelor dintr-un șir mai mari decât o valoare dată,
- aflarea maximului dintr-un șir de elemente,
- lucrul cu matrice (inițializare),
- implementarea algoritmului lui Euclid,
- testarea dacă un număr este prim,
- ordonarea crescătoare a elementelor unui șir.
Anexa 1: Scrierea algoritmilor în limbajul BASIC.
Anexa 2: Scrierea algoritmilor în limbajul PASCAL.
Anexa 3: Indexul alfabetic al algoritmilor.
Am apreciat faptul că profesorul Adrian ATANASIU la definirea de algoritmi și subalgoritmi pornește de la exemple din viața de toate zilele.  Și eu în activitatea mea cu studenții discutam de realizarea algoritmului pentru prepararea mămăligii și mulți oameni se convingeau că viața bate filmul, cum viața bătea filmul și în cazul scrierii algoritmului prin care omul mănâncă ciorba dintr-o farfurie, algoritm ce trebuia descris pas cu pas. La paginile 13 - 49 sunt prezentate blocurile utilizate în descrierea unui algoritm și se ajunge la schema logică. La pagina 57 este dată schema logică pentru calculul mediei aritmetice a două numere. La pagina 71 este dată o schemă logică pentru aflarea maximului dintre 3 numere.
Implementarea structurii repetitive este dată la paginile 90 - 94. La pagina 100 se află schema logică pentru numărarea elementelor dintr-un șir mai mari decât o valoare dată. La pagina 103 se află schema logică pentru numărarea elementelor dintr-un șir egale cu o valoare, a elementelor mai mici decât valoarea dată și numărarea elementelor mai mari decât valoarea dată.
Schema logică pentru inițializarea cu zero a elementelor unei matrice este dată la pagina 119.
Prezentarea algoritmilor se face și cu ajutorul textelor, așa cum este exemplul de la pagina 141 pentru ordonarea crescătoare a elementelor unui tablou unidimensional.
Acum, în anul 2026, exemplele acestea au o cu totul altă semnificație, numai că lucrarea despre care scriu aici a fost realizată acum 33 de ani. La pagina 149 sus, este textul BASIC al rezolvării ecuației de gradul al II-lea când discriminantul duce către soluții reale. Acum programatorii au alte posibilități și au posibilitatea să ia în considerare și situația în care discriminantul este negativ, căci lucrul cu numere complexe nu mai este o mare filosofie.
Am apreciat cele două anexe în care se prezintă programe pentru soluționarea cam acelorași probleme în limbajele BASIC și PASCAL. Textele prezentate de autor sunt de calitate excelentă și au foarte multe texte lămuritoare care apar ca mesaje pentru utilizator. De exemplu, la pagina 162 se află programul BASIC ord_2 cu  22 instrucțiuni, iar la paginile 187 - 188 se află programul ord_2 cu 19 instrucțiuni, unele definind blocuri cu begin, respectiv, end.
Cartea este excelentă pentru cei care doresc să fie creativi în ceea ce privește descrierea algoritmilor oricât de sofisticați ar fi, pentru a se ajunge la scrierea de programe de foarte bună calitate.
Autorul vorbește clar despre algoritmi, spunând că nu există un algoritm pentru scrierea unui algoritm (pagina 13) și că algoritmul trebuie să fie determinist, să fie general și mai ales să fie finit, căci nimeni nu scrie un program pentru a rezolva o problemă particulară, cum ar fi calculul sumei 2+3, ci toți programatorii vor scrie un program pentru evaluarea expresiei e := a + b; faptul că se dorește evaluarea expresiei pentru a:=2 și b:=3 folosind programul scris este doar utilizarea programului pentru un set de date, dar programul va fi scris să fie rulat pentru oricât de multe seturi de date dorim.





(10 noiembrie 2026)

Ce ar trebui săconțină o carte de prezentare a limbajului de asamblare?

Din start trebuie să spun că programatorul care știe un limbaj de asamblare înseamnă că a căpătat deprinderea de a ști că, plecând de la un șir inițial de biți, prin transformări se ajunge la un șir final de biți și are o explicație corectă la transformările care au loc pe tot  parcursul prelucrării.

La programatorul de assembler totul are explicație la nivel de bit, iar pașii derulați aval-amonte de la șirul de biți rezultat spre șirul de biți inițial sunt cei doriți de programator sau cei executați din cauza erorilor de programare, iar aceste erori trebuie descoperite și corectate cu precizie.

La programatorul de assembler nimic nu mai are vreo undă de mister, căci totul este clar ca bună ziua. 

Cartea de assembler trebuie să nu-i sperie pe cei care doresc să devină programatori de assembler, care în final să aibă tot ce se cheamă programare la degetul lor cel mic.

Cine vede pentru prima dată lista de acronime utilizate în limbajul de asamblare se va speria. Dacă însă autorul cărții de prezentare a limbajului de asamblare o ia mărunțel, cu grijă și își urmează obiectivul, ajunge să parcurgă întreaga listă, iar la finalul cărții, cititorul va constata că stăpânește la perfecție limbajul de asamblare și că este în stare să jongleze cu facilitățile lui, pentru a rezolva în condițiile cele mai bune chiar cele mai complexe și mai novatoare probleme. Inteligența Artificială nu-i doboară pe programatorii de assembler, așa cum este posibil să se întâmple cu programatorii pentru care există în online software de toate felurile.

Autorul cărții de prezentare a limbajului de asamblare trebuie să spună că memoria calculatorului este privită ca un șir de octeți, care pot fi priviți octet cu octet, sau pot fi priviți ca grupuri de câte doi octeți, grup care se numește cuvânt, sau grupuri de câte patru octeți sau grupuri de câte opt octeți. Dacă mai spune și de condiția de divizibilitate a adreselor, este deja un bun câștigat. Poziția fiecărui octet se numește adresă relativă. Dar dacă vorbim despre toată memoria, vorbim de adresă absolută.

Aceste detalii sunt extrem de importante.

Un șir de biți este interpretat în funcție de context. Un șir de biți memorat pe doi octeți consecutivi se interpretează ca:

- două caractere,

- un întreg fără semn,

- un întreg cu semn,

- deplasare,

- instrucțiune assembler.

Nu trebuie spuse prea multe lucruri pentru a nu-l ameți de cap pe cititor.

Se prezintă câte ceva despre definirea de variabile și despre instrucțiuni de tip RR, RS și SS.

Următorul pas este să se prezinte structura instrucțiunii assembler pentru fiecare tip.

Exemplul de program va fi prezentat atât la nivel de instrucțiuni, cât și la nivel de octeți, cu explicarea șirurilor de biți.

Se trece la prezentarea instrucțiunilor de calcul aritmetic, a instrucțiunilor logice, la instrucțiunile de comparare și se va vorbi despre poziționarea indicatorilor de condiție.

Se continuă cu instrucțiunile de salt necondiționat și cu instrucțiunile de salt condiționat.

Programatorul assembler își va da seama că programarea fără GO TO este o minciună și că nu există program care să se execute fără a avea instrucțiuni de salt necondiționat, căci instrucțiunea de salt, oricare ar fi ea, înseamnă calcul de adresă, iar BRU, JZ, JE, JG, JNLE sau oricare altă variantă calculează o adresă și determină execuția la instrucțiunea cu adresa calculată. Nu există altceva. Instrucțiunea RET extrage o adresă aflată în stivă și este corelată cu instrucțiunea CALL. Explicând exact ce și cum, totul devine clar, fie că se lucrează în cadrul aceluiași segment sau se lucrează cu componente aflate în segmente diferite. Programatorul este cel care gestionează încărcarea segmentelor pentru a reuși execuția calculelor corecte de adrese, căci există un segment numit rădăcină, de la care pleacă toate calculele.

Este important să se arate cum se implementează în programul assembler structuri de date cunoscute, cum se lucrează cu variabilele pointer, cum se definesc modurile de adresare.

Lucrurile se complică din aproape în aproape și, dacă sunt explicate bine, sunt înțelese și se trece la pasul următor.

Aritmetica binară este ceva. Aritmetica în virgulă mobilă este altceva.

Lucrul cu șiruri de caractere necesită o abordare de sine stătătoare.

Există aritmetica zecimal împachetată.

Există reprezentarea zecimal despachetată.

Există mecanisme de transmitere a parametrilor din subprograme.

Există macrodefiniții și utilizarea lor.

Pentru programatorul assembler nimic nu mai trebuie să rămână neexplicat.

Pas cu pas, lista de instrucțiuni a limbajului de asamblare scade, căci instrucțiunile sunt prezentate una câte una. Trebuie să existe un șablon de prezentare pentru ca programatorul să înțeleagă care a fost conținutul regiștrilor sau al zonelor de memorie înainte de execuție și după execuția unei instrucțiuni, cum sunt poziționați indicatorii de condiție și, mai ales, care ar fi erorile de programare care ar apărea din greșeala programatorului.

Intră în scenă prezentarea interpretării ciclurilor mașină și programatorul va vedea cum stau lucrurile din acest punct de vedere, dacă dorește ca programele lui să aibă un număr minim de cicluri mașină. El va alege modul de adresare, va înțelege cum stă treaba cu conversiile dacă alege prost tipurile de variabile și dacă nu va lucra bine cu structuri de segmentare a programelor lui.

Dacă a găsit cartea bună de limbaje de asamblare, programatorul va fi un bun programator în assembler și va alege exact resursele care să-l ducă la soluțiile cele mai bune pentru rezolvarea problemei lui și va înțelege de ce este bine să lucrăm cu o variabilă elementară când calculăm suma produselor linie-coloană la înmulțirea a două  matrice, după care, la terminarea buclei repetitive, atribuim valoarea acelei variabile elementului din matricea produs.

În niciun caz, un programator assembler nu se va uita la erorile dintr-un program scris în orice alt limbaj de programare și nu se va mira, ci va găsi explicația logică a erorii, o va corecta și programul va intra din nou în execuție.

(09 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Gheorghe MUSCĂ

În intervalul 1976 - 1981, Gheorghe MUSCĂ a fost student l Facultatea de Automatică și Calculatoare de la IPB.

În intervalul 1984 - 1990, Gheorghe MUSCĂ a fost student la Facultatea de Matematică a Universității București.

În intervalul 1981 - 1984, Gheorghe MUSCĂ a lucrat la ICE Felix.

În intervalul 1984 - 1991, Gheorghe MUSCĂ a fost preparator universitar / asistent universitar în cadrul Universității POLITEHNICA din București.

În intervalul 1991 - 1996, Gheorghe MUSCĂ a fost lector universitar în cadrul Universității POLITEHNICA din București.

În intervalul 1996 - 2002, Gheorghe MUSCĂ a fost profesor universitar în cadrul Universității POLITEHNICA din București.

În intervalul 1993 - 1996, Gheorghe MUSCĂ a derulat stagiul doctoral în cadrul Catedrei 

În anul 1996, Gheorghe MUSCĂ a susținut teza de doctorat referită prin:

Gheorghe MUSCĂ - Programarea aplicațiilor în timp real în conducerea distribuită (Programming Real-Time Applications in Distributed Control), Universitatea POLITEHNICA din București, 1996, 156 pag.

Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Ion DUMITRACHE.

După încheierea activității didactice, Gheorghe MUSCĂ a lucrat ca Senior Project Manager.

Gheorghe MUSCĂ a scris lucrări referite prin:

Gheorghe MUSCĂ - Programare în limbaj de asamblare, Editura Teora, București, 1997, 322 pagini, ISBN: 973-601-480-0.

Florin MUNTEANU, Gheorghe MUSCĂ - Informatică aplicată. Manual pentru liceele de informatică, clasa a XI-a, alternativa A, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Florian MORARU, Gheorghe MUSCĂ - Informatică aplicată, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998, 351 pag., ISBN: 973-30-5766-5

Gheorghe MUSCĂ a tradus și publicat în colaborare cu Minerva CERNEA și Ariana POPESCU cărți precum:

Jim LAMMERS, Michael Todd PETERSON - 3D Studio pentru începători, Editura Teora, București, 1997, 512, ISBN: 973-601-409-7

Tim EVANS - HTML [... în lecții de 10 minute], Editura Teora, București, 1996, 168 pag., ISBN: 973-601-739-7

Galen A. GRIMES - Netscape pentru Windows 95, Editura Teora, București, 1996, 138 pag., ISBN: 973-601-659-5

(09 noiembrie 2026)

  

 

Ce ar trebui să conțină o carte de prezentare a limbajului FORTRAN?

În spațiul mioritic au fost publicate nenumărate cărți despre limbajul FORTRAN, unele dintre ele chiar fiind capodopere ale genului.

Și eu am fost într-o echipă care a scris ceva despre limbajul FORTRAN, fără a spune că voi impune aici cum trebuie scrisă o astfel de carte, că eu am realizat-o la vrtermea mea. Acum, că am căpătat o oarecare experiență, văd altfel scrierea unei cărți de FORTRAN.

Aș lua prima dată lista cuvintelor cheie ale limbajului FORTRAN scrise în ordine alfabetică și după experiența acumulată, aș prezenta elementele necesare scrierii unui program simplu după citirea a cel mult 10 pagini de carte de către cititor și respectivul program ar trebuie să conțină:

- definirea de variabile,

- inițializarea lor de la tastatură,

- efectuarea de calcule simple,

- afișarea pe ecran a rezultatelor.

În vremurile de demult, ideea era de a avea datele perforate pe cartele. Nu era nicio problemă căci prezentarea cartelei și a descriptorului de format I este ceva lipsit de efort de înțelegere, căci orice convenție este ușor acceptată, mai ales de către programatori.

Pasul următor este definirea masivelor unidimensionale folosind DIMENSION și implementarea structurii repertitive de control DO în forma ei simplă și imediat este creat contextul calculul unei sume de N termeni, într-un program, undeva fără a trece de pagina 30 a cărții. 

Rând pe rând, aș introduce folosirea instrucțiunii IF, apoi a instrucțiunii GO TO.

Cititorul și-a satisfăcut curiozitatea începătorului și dacă el dorește ceva mai mult și mai în detaliu, în carte va găsi ceilalți descriptori de format, modul de inițializare a masivelor unidimensionale folosind instrucțiunea READ și afișarea acestor masive folosind instrucțiunea WRITE.

Lucrurile trebuie să avanseze cu definirea de masive bidimensionale și inițializarea lor la definire sau folosind instrucțiunea READ.

Exemplele oferite trebuie să fie sugestive și bine scrise, ca viitorul programator  FORTRAN să vadă lucruri bine făcute, căci așa va face și el lucruri bine făcute de către el.

Mai departe, cartea ar trebui să prezinte subprograme de tip SUBROUTINE, FUNCTION  și instrucțiunea RETURN. 

Lucrurile vor fi complicate din apropae în aproape, cu folosirea structurii alternative multiple, GO TO calculat, cu utilizarea lui COMMON, dar și a celorlalte elemente de mare subtilitate a limbajului.

Cartea se va considera completă dacă și numai dacă, au fost abordate toate cuvintele cheie ale limbajului FORTRAN și au fost furnizate exemple edificatoare care să le scoată în evidență.

Acum există Inteligență Artificialăî și autorul unei cărți de FORTRAN se poate ajuta de aceasta pentru a face din cartea pe care o scrie un produs ideal, să nu zic o capodoperă.


(09 noiembrie 2026)