Am în mână cartea scrisă pe atunci de tânărul lector universitar Nicolae APOPEI, referită prin:
Nicolae APOPEI - Procesul informațional-decizional economic, Editura Academiei RSR, București, 987, 168 pag.
Am recitit cartea cu același interes ca în vremurile când lucram cu bunul meu coleg de catedră și prieten Andrei GOGA la articolele pe care le publicam în Revista de statistică. Văd că această carte își păstrează prospețimea, iar elementele teoretice incluse de autor sunt de mare actualitate și în ziua de azi.
Cartea are o bibliografie formată din 35 de titluri. Așa cum cereau vremurile de atunci, mai ales în cazul literaturii economice, bibliografia include la deschidere 6 titluri care se referă la documente de partid și la cuvântări ale lui Nicolae CEAUȘESCU. Autorul cărții are incluse în bibliografie 9 titluri de unic autor, din care rezultă cu claritate că lucrarea tipărită la Editura Academiei RSR este rezultatul unei munci de cercetare desfășurată de Nicolae APOPEI pe o durată definită de intervalul 1969 - 1985. Mai sunt și alte lucrări ale lui Nicolae APOPEI, realizate în colaborare și incluse aici în bibliografie. Remarc includerea în bibliografie a unor lucrări fundamentale de ONICESCU, SHANNON, WIENER, ZADEH și POLAK. Cartea are un Cuvânt înainte, paginile 7 - 10, în care definește contextul în care este elaborată aceasta și obiectivul pe care dorește să-l atingă prin alcătuirea capitolelor, în vederea creșterii eficienței informației economice, unde informația se obține prin derularea unui proces de producție specific. Cartea are trei capitole.
Capitolul 1, de la paginile 11 - 19, intitulat Necesitatea și utilitatea activităților informaționale economice, se referă la modul în care se generează și se structurează informațiile în contextul existenței diviziunii muncii. Sunt clarificate concepte precum informație, cunoștință, tezaur de cunoștințe, acumulările sociale de cunoștințe, cunoștințe stocate. Se definește conceptul de mesaj și este propusă o schemă de percepere sistemică a mesajului, cu luarea în considerare a diferitelor niveluri de densitate informațională. Este definit indicatorul Dm - densitatea informațională a mesajului ca raport între numărul cunoștințelor noi din mesaj - Cn și numărul total al cunoștințelor din mesaj, Cm. Se definește redundanța informațională R, ca diferență între numărul total al cunoștințelor și numărul cunoștințelor noi. Este definit și coeficientul de redundanță informațională Kr ca raport între redundanța informațională și numărul total de cunoștințe. La pagina 18 autorul vine cu exemplificări și cu interpretarea valorilor numerice obținute. Apreciez că chiar și acum, după 40 de ani de la apariție, ipotezele de lucru ale lui APOPEI își păstrează valabilitatea și prospețimea.
Capitolul 2, de la paginile 20 - 51, intitulat Estimatori ai cantității de informații, se referă la definirea unui sistem de indicatori cu luarea în considerare a incertitudinii și nedeterminării din zona fenomenelor economice. Autorul prezintă conceptul de entropie și detaliază modul în care se ajunge la calculul acesteia, prezentând celebra formulă a lui SHANNON a entropiei H, unde apare semnul minus în fața unei sume unde termenii sunt produse de probabilități și logaritmi de probabilități. Un loc special în economia cărții îl reprezintă setul de indicatori definiți de autor pentru a estima sau măsura cantitatea de informații, unde unitățile economice sunt privite ca sisteme X, aflate în diferite stări, cunoscute, cărora li se asociază probabilități ca sistemul să se afle într-o anumită stare. Se consideră de către autor diferite situații în care se găsesc două sisteme X și Y, sisteme care, în cazul în care sunt independente, au entropia lor luată laolaltă egală cu suma entropiilor luate separat.
Autorul construiește un sistem de indicatori și în final ajunge la construirea unei matrici triunghiulare, cu elemente nule deasupra diagonalei principale, relația 2.12 de la pagina 32. Exemplul numeric de la paginile 34 - 35 arată că ipotezele autorului sunt realiste și interpretarea rezultatelor aduce un spor de cunoaștere asupra sistemelor X și Y.
La paginile 25 - 27 sunt prezentate formulele de calcul ale entropiei sistemelor X și Y în cazul în care între aceste sisteme există dependențe. Pornind de la indicatorul energie informațională E, definit ca sumă de pătrate de probabilități în cartea referită de autor la poziția (28) din bibliografie, se construiește o matrice produs de doi vectori, linie-coloană ai probabilităților, iar exemplul cu cele trei categorii de muncitori de la pagina 38 este edificator. Este definit indicatorul grad de neorganizare Nr și i se stabilesc proprietățile, dar și relația lui cu energia informațională, pagina 40. Ipotezele definite de autor pentru a determina cantitatea de informații despre un sistem prin cercetarea altor sisteme, prin folosirea indicatorului grad de neorganizare, i-au prilejuit autorului să extindă definirea de indicatori cu luarea în considerare a sistemelor dependente. Figurile 2.4 - 2.7 vin să fundamenteze modul de calcul pentru gradele de neorganizare în diferite situații, folosind ipoteze realiste de stabilire a probabilităților. Dacă s-ar fi continuat studiul acesta în condițiile existenței a suficient de multe informații legate de fluctuațiile de personal, informația agregată obținută ar fi permis fundamentarea de decizii pe baze științifice riguroase legate de reorganizarea de sisteme economice complexe, fără riscuri de a obține rezultate nedorite.
Capitolul 3 de la paginile 52 - 154, intitulat Aplicații ale indicatorilor cantității de informații în analiza și proiectarea sistemelor informațional-decizionale economice, se referă la cantitatea de informații obținută în legătură cu un fenomen studiat. Este definit gradul de cunoaștere al unui fenomen Ki, dat de raportul dintre cantitatea de informație despre un fenomen obținută prin intermediul altui fenomen și cantitatea totală de informații posibil de obținut despre acel fenomen. În acest capitol sunt definiți foarte mulți indicatori, iar meritul autorului este acela de a exemplifica și interpreta indicatorii agregați în contextul unor structuri organizaționale, precum categorii de calificare, grupe de vechime, paginile 57 - 65. Cu ușurință, cititorul are posibilitatea de a translata modelele spre probleme specifice domeniului său de cercetare.
Subcapitolul 3.3, destinat analizei fluxurilor informaționale de transfer de latură semantică în procesul de prelucrare a datelor, realizează construirea de grafuri pentru structuri de producție, cărora li se asociază fluxuri informaționale și de aici se construiesc matrici. Autorul identifică matrici booleene, dar și matrici latine, frecvent utilizate în cercetările operaționale în acea vreme, mă refer la anul 1987 al apariției cărții. La paginile 76 - 83 sunt identificate mai multe tipuri de grafuri, extrase din matricile calculate, pentru clase de echivalență și pentru indicatorii luați în considerare. În acest capitol, un loc important este alocat tratării actului decizional prin prisma cantității de informație utilizată. Se folosesc grafuri informaționale și matrici de transfer și este analizat consumul de informații în procesul de conducere a producției prin succesiuni de decizii. La paginile 89 - 90 este abordat conceptul de exactitate al informației. La paginile 97 - 98 sunt descrise momentele și intervalele ce definesc comportamentul sistemului din punct de vedere informațional-decizional. Un loc important este alocat utilității informației economice și consider că indicatorii definiți de autor pentru acest concept se bazează pe premise corecte, validate de practică, iar măsurătorile pentru a cuantifica nivelurile factorilor ce influențează utilitățile din modelele definite au bază reală, iar tabelele cu date numerice arată că modelele construite de autor au aplicabilitate în studiul proceselor decizionale din întreprinderi unde apar utilaje, materii prime, forță de muncă, produse, ca în tabelul 3.10 de la pagina 125. Este definită o multitudine de indicatori ale căror niveluri sunt calculate și ale căror valori sunt interpretate, ceea ce pune în evidență capacitatea de excepție a autorului de a aduce în zone tratate până atunci doar din punct de vedere calitativ abordări cantitative care asigură o foarte mare rigurozitate în procesul de analiză a deciziilor luate. Indicatorii definiți au expresii destul de complexe, dar și în contextul anului 1987, calculele matriceale cu sume pe linii sau pe coloane nu au reprezentat nicio problemă, iar indicatorii agregați se calculează fără vreo dificultate, fie că este vorba de coeficientul global de fundamentare, pagina 129, fie de efectul economic al consumului de informații de la pagina 134. În subcapitolul 3.6 este abordat modelul de informare optimă.
Acum privesc lucrarea lui Nicolae APOPEI prin prisma a ceea ce există la ora actuală în informatică și mă refer în principal la sistemele de achiziții de date, care au capacitatea să alimenteze cu informații în timp real tot ce se întâmplă într-o organizație și de a calcula toți indicatorii definiți de autor în carte, cu scopul de a vedea comportamentul factorilor decizionali, rolul lor activ în managementul curent al producției, văzut ca proces informațional-decizional care reflectă dinamica acțiunilor din secțiile de producție.
Există 16 anexe date sub forma unor tabele care sintetizează rezultatele prelucrărilor obținute după metodele prezentate în ultimul capitol. Există și cuprinsul cărții în limbile rusă și engleză.
Analizând această carte, consider că, dacă multe dintre elementele descrise de APOPEI sunt incluse în sistemele ERP din ziua de azi, se vor obține informații extrem de utile pentru înțelegerea modului în care,, în planinformațional,l funcționează o organizațieși,i mai mult, care sunt elementele ce trebuie corectate astfel ca procesul decizional să fie bine fundamentat din punct de vedere informațional, pentru a fi un proces eficient.
(23 octombrie 2026)
