Cine intră pe ușa unei instituții de stat, are primul contact cu portarul. Datorită minusurilor din legislație și din regulamente, cetățeanul este trata de către portari:
- cu superioritate,
- în mod obraznic,
- fără jenă.
- cu superioritate,
- în mod obraznic,
- fără jenă.
Dacă lucrurile ar fi clare, un nene de-al instituției ar trebui cu politețe și cu blândețe să-l preia pe cetățean să-l îndrume cum se ia un tichet cu numărul de ordine, unde este biroul unde trebuie să meargă, ce acte trebuie să aibă la el și tot ceea ce este necesar ca omul venit acolo să-și rezolve cu succes problema.
Realitatea dură ne plesnește peste față pe noi cetățenii, imdeiat ce deschidem ușa de la intrare într-o organizație, fie eade stat sau privată, unde managementul lasă de dorit. Acolo, portarul face legea. El știe tot. El rezolvă tot. El filtrează. El impune regulile. El dictează. Deși nu are niciun drept oferit de lege sau de regulamente, portarul definește proceduri, căci în numele șefului suprem, pe care pretinde că-l apără, el, portarul, barează drumul oricărui vrea să-și caute dreptatea, pentru a nu-i deranja pe cei al căror somn pe banii statului, trebuie să fie dulce și cât mai profund.
Chiar azi, am văzut cum niște portari făceau legea la o instituție de stat. Ei impuneau disciplina. Ei îi coordonau pe executanții din instituție, chiar dacă li se ziceau domnul sau doamna, dar ei, portarii erau șefii. Ei dădeau bucățica de hârtie și pixul. Ei strângeau bilețelele și tot ei le dădeau funcționarei sau funcționarului. Nimeni altcineva nu discuta cu publicul din instituție în afară de portari.
(09 septembrie 2026)