Nici Dumnezeu nu apreciază fake-urile

După două seri la Constanța cu costume așa-zise populare, dar în realitate niște caricaturi, după două șușe penibile cu voci mici, fără dicție, fără antrenament de respirație, cu finaluri de cântec în hei și hop, Cel de Sus le-a arătat tuturor că nu este de acord cu siluirea valorilor tradiționale și aseară, le-a trimis niște ropote de ploaie, ca să-i învețe minte.

Mă uitam aseară la bieții cântăreți cum suportau ploaia și ei trebuiau să fie zâmbitori și pe deasupra să mai și cânte. Sărăcuții de ei nu au nicio vină. De vină sunt cei care îi îndrumă și mai ales televiziunile de doi bani, inclusiv TVR care îi promovează de-a valma.
Sper ca Iuliana TUDOR și gașca ei de ciolănari să fi învățat ceva și dacă nu acum, barem în trei sau cinci ani să le vină mintea la cap și să vadă ce e folclorul autentic, nu cântecele făcute în closete și în garaje, să dea dovadă de exigență în a filtravci și talente, căci dacă s-au aciuat tot felul de neaveniți la organismele de păstrare a tezaurului este o altă problemă. Trebuie dat cu măturoiul și pe acolo, căci nu se mai poate.

Suficiența nu are ce căuta în folclorul autentic românesc, cu atât mai puțin rima bani-dușmani.


(28 august 2026)

Dispariția poștei clasice

Nimeni nu întrezărea în anul 1950 că poșta, scrisorile, timbrele, căsuțele poștale și poștașii pe bicicletă, vor fi istorie în anul 2040. Și iată că poșta electronică a făcut din scrisorile în plic, aduse de poștaș, o imagine dintr-un trecut care nu se va mai întoarce, din moment ce digitalizarea se va generaliza.

Acum peste 95% din persoanele cu job, au cont de e-mail și corespondența o realizează cu ajutorul calculatorului. Poșta electronică are avantajele ei și în mod natural a înlocuit poșta clasică. Numai ceea ce se referă la documente autentificate mai circulă cu DHL sau prin curier, dar scrisorile în plic cu timbre au scăzut dramatic ca pondere între schimburile de informații dintre indivizi. Nu trebuie statu să se implice în nici. fel din moment ce software de poștă electronică este așa de bun, așa cum se implică cu mașinile electrice care au autonomii ridicole și cu panourile solare care sunt finanțate forțat, deși randamentele lor sunt modeste.

Când semnătura electronică se va generaliza, când digitalizarea va ajunge la acel nivel ce ar corespunde saltului calitativ specific dezvoltării, curieratul va dispărea și poșta electronică va fi pretutindeni, așa cum sângele circulă în organismul uman.

(27 august 2026)

ȘUȘELE marca Iuliana TUDOR

De câteva zile se desfășoară la MAMAIA, mai precis la Constanța, un ceva de folclor, alcătuit după chipul guralivei Iuliana TUDOR, cea care are plăcere să se audă vorbind tot felul de platitudini nesemnificative, crezând că chiar oamenii o apreciază. 

Vocile sunt ediocre.

Orchestra este de cartier.

Hainele interpreților sunt niște fake-uri stupide, care nu au nicio legătură cu portulmautentic. Ca schema să atingă culmea penibilului, în prima seară a apărut și Elise STAN care nu se mai oprea din trăncănit. La câtă mediocritate se perindă pe scenele mioritice, nu mă mai miră nimic. Idilismul ieftin care se propagă arată că producțiile de apartament, de garsonieră sau de garaj au penetrat și la TVR1. Păcat că la o populație de 18 milioane de suflete avem atâtea canale tv și se cheltuiesc sume uriașe pentru așa-zisa conservare a tezaurului, dacă stupizeniile fătate de niște inși fără talent se pot numi creații, avem atâtea canale tv de folclor, unde toți indivizii fără voce, fătă talent vin să polueze, iar TVR patronează porcărelele acestea pe spații imense de emisie, coordonate de niște muieri care chiar se cred păstrătoarele valorilor, deși ele nu știu pe ce lume se află.

PS: trebuie titrare la cântece că lipsa de dicție face imposibilă înțelegerea bălmăjelilor acompaniate de zdrăngănitorii numiți orchestră.


(27 august 2026)

Definirea șablonului

Întotdeauna m-a fascinat elaborarea de dicționare, de culegeri de probleme și a altor costrucții în care apar șabloane, pentru că șablonul presupune un nivel de disciplină extrem de ridicat.

Ideea de a scrie o istorie a literaturii române de informatică presupune definirea un ui șablon legat de:

- autorul cărților luate în discuție,

- cărțile analizate.

Șablonul se referă la sistematizarea informațiilor și la dimensiunea textelor, astfel încât să fie păstrate proporții între textele din cartea de istorie și valoarea autorului și a lucrării analizate.

Despre autor este rezonabil să se știe:

- data nașterii,

- studiile de specialitate,

- cariera sa științifică,

- cărți publicate.

Atunci când este analizată o carte vor fi incluse:

- elemente de identificare a cărții,

- prezentarea capitolelor,

- evidențierea calității demersului.

Aici nimeni nu ar trebui să-și propună să identifice limite, erori și mai ales să fie prezentat modul în care cel ce face analiza ar fi realizat cartea dacă s-ar fi apucat el s-o scrie și întreaga analiză să fie făcută prin prisma acestui mod aiuritor de a vedea lucrurile.

Când eu am citit cărți de istorie a poeziei românești, dar și cărți de istorie literară, am fost la un pas să mă iau cu mâinile de păr căci în paginile acelor cărți, toți autorii erau:

- neînsemnați,

- minori,

- limitați.

Lucrările lor erau mediocre, explicațiile având la bază utilizarea în exces a cuvântului semnificant. Eu analizez aici cărți dintr-un domeniu unde am activat și știu foarte bine câtă trudă a fost pentru a scrie acele pagini. De aceea, eu am plecat de la ideea aprecierii lucrărilor pe care le-am inclus, pentru că nu am stat să-mi pierd timpul cu fleacuri. Toate cele scrise de mine au la bază textele originale, pe care le-am avut în mână când am scris.


(27 august 2026)

Timișoara a fost îngenuncheată!

Votul de azi din parlament și trădarea PNL, chipurile pentru a nu pierde cele 770 milioane de euro pe legea ANI, arată că doar USR a păstrat intact spiritul Timișoarei de oraș revoluționar, care luptă pentru adevăr și democrație. Ceea ce s-a întâmplat în parlament arată că banul corupe, că principiile pălesc în fața banului fără de miros. Timișoara a fost îngenuncheată!

Dacă PSD și alți câțiva care au formulat amendamentul FRITZ au mers până la capăt, acum aliatul de nădejde al USR, adică PNL, a arătat că se întoarce după cum interese mici de partid îi dictează și se sucește și se răsucește pentru a înfige cuțitul pe la spate, metaforic vorbind, aliatului său. Acum cu un FRITZ slăbit, cu USR în degringoladă, Ilie BOLOJAN se crede pe cai mari. Eroare. El trebuia să știe că USR este o Pasăre Phoenix care renaște din propria-i cenușă instantaneu. În USR sunt foarte mulți tineri care nu sunt hârșiți în mica politică dâmbovițeană și ei știu că doi și cu doi fac patru, în timp ce la PNL doi și cu doi fac azi trei, mâine cinci și niciodată patru.

(26 august 2026)

Ilie BOLOJAN a jurat strâmb

La învestirea guvernului său, Ilie BOLOJAN a rostit cu mâna pe BIBLIE următorul jurământ:
  “Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”.

Creșterea TVA de la 19% la 21% a dus la propășirea materială a cețățenilor?

Impozitarea pensiilor de peste 3.000 cu 10% a dus la bunăstarea pensionarilor?

Creșterea inflației la 10,6% a dus la bunăstarea materială a poporului?

Proasta gestionare a PNRR cu pierderea a 1/3 din fonduri și programul SAFE făcut pe picior, fără consultarea largă a specialiștilor, asigură independența țării?

Singur, Ilie BOLOJAN a spus: Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Și dacă a jurat strâmb, la ce să se aștepte Ilie BOLOJAN din partea Celui de Sus?

În copilăria mea, era o vecină care pentru sume modice jura strâmb în tribunale. Toată lumea o atenționa că face un mare păcat. La un. moment dat, cei doi băieți ai ei, în floarea vârstei, s-au înecat și toată lumea a zis că Dumnezeu a pedepsit-o. Eu sunt om cu frica lui Dumnezeu și că gândesc zi și noapte la Ilie BOLOJAN care a jurat strâmb.


(26 august 2026)

Cartea Inițiere în FORTRAN de Stelian NICULESCU din anul 1972 (II)

Când cumpărăm o carte de programare a calculatoarelor, vrem ca din primele cinci minute să scriem programe, adică din primele fraze ale cărții să primim informațiile necesare scrierii acelui program care:
- citește trei numere,
- evaluează expresia E = A + B - C,
- tipărește rezultatul.

Acum în anul 2026 lucrurile stau destul de simplu pentru că:

- dispunem de laptopul nostru,

- nu avem restricții de utilizare software de bază,

- există Internetul de unde ne putem documenta,

- putem fi asistați de Inteligența Artificială.

În anul 1971 când Stelian NICULESCU a publicat lucrarea referită prin:

Stelian NICULESCU - Inițiere în FORTRAN, Editura Tehnică, București, 1972, 280 pag.

lucrurile nu stăteau deloc așa.

Atunci un calculator electronic IBM 360 sau FELIX C 256 se prezenta sub forma unor dulapuri destul de voluminoase, care erau amplasate într-o sală numită sala calculatorului, unde era destul de frig, pentru că funcționarea calculatorului electronic presupunea o temperatură scăzută, deoarece componentele sale electronice emanau căldură, ceea ce nu era benefic pentru funcționarea calculatorului. Față de situația de acum în care datele se introduc de la tastatura laptopului sau de pe un CD sau de pe un stick de memorie, atunci, exista o tastatură a consolei calculatorului unde operatorii introduceau mesaje scurte și informația de intrare a calculatorului se afla stocată pe cartele perforate. Existau și benzi magnetice și discuri magnetice, dar majoritatea covârșitoare a datelor de intrare erau stocate pe cartele perforate. Cine a făcut programare în anul 1971 știe că:

- primea problema de rezolvat,

- identifica algoritmul de rezolvare,

- construia schema logică,

- scria textul sursă pe foi de programare,

- mergea cu foile la sala de perforare a cartelelor,

- prelua cartelele perforate,

- pregătea jobul pentru rulare,

- mergea cu cartelele la dispeceratul calculatorului,

- lăsa cartelele pentru rulare,

- cartelele erau rulate și se obținea pagini de la imprimantă,

- cartelele și paginile erau preluate de la dispecerat,

- conținutul imprimantei era analizat,

- dacă rezultatele erau complete și corecte procesul se încheia,

- dacă erau erori, programatorul trebuia să le remedieze,

- procesul se relua de la scrierea pe foi de programare a corecțiilor.

Toate acestea explică de ce primul text sursă tipărit în carte se află la pagina 93. Cititorul trebuia familiarizat cu multe concepte prelucrării de date folosind calculatorul electronic. De la problema de rezolvat, până la obținerea de rezultate de la calculator, drumul este lung și plin de tot felul de convenții, pe vare viitorul programator FOTRAN trebuie:

- să le învețe,

- să le accepte,

- să le respecte.

Am admirat la autorul cărții Stelian NICULESCU, atenția la detalii, căci a desena o cartelă perforată cu conținut și a comenta legătura dintre liniile sursă ale programului și conținutul cartelei, aparține unei arte pe care nu mulți o stăpânesc așa cum o stăpânește Stelian NICULESCU, pentru a asigura claritatea și coerența expunerii. Primul desen al unei cartele perforate apare la pagina 46.

Eu am admirat întodeauna pe acei aurori de cărți care au capacitatea de a prezenta lucrurile în așa fel încât cititorul să preia cele scrise, să obțină rezultatele anunțate, ca după aceea, acesta să treacă să rezolve cu mici modificări în programe, propriile-i probleme. Nu mi-au plăcut autorii de cărți care prezintă fragmente de texte sursă și-l lasă pe nefericitul de cititor să le asambleze, acesta depunând eforturi inutile, mai ales atunci când nu va obține niciodată rezultatele dorite, căci prezentarea în carte este incompletă, ambiguă și chiar are strecurate erori bazate pe ipoteze pecuniare.

În 1971, Stelian NICULESCU a impus un stil de programare în FORTRAN, căci el a definit pentru problemele propuse, texte sursă bine gândite, care la acea dată reprezentau un punct foarte înalt în programare și acest start a influențat ani în șir munca programatorilor, orientată spre standarde înalte.

Urmărind acel mod de lucru și nenumăratele faze intermediare până se ajungea ca un program să fie rulat pe calculator, programatorul din vremurile de demult folosea creionul și hârtia cu mare intensitate, căci el nu-și permitea să facă acele erori care acum ni se par normale, când ne așezăm în fața laptopului și ca niște pianiști care știm deja partitura, ne apucăm să scriem un program în C++ sau în PYTHON, căci avem azi cu totul alte resurse decât programatorii anului 1971. În ziua de azi s-au rafinat multe proceduri de a scrie programe și lucrul în echipă cu textele sursă puse în vitrină, au generat un anumit nivel de exigență legat de calitatea acestor texte sursă, încât azi, dacă se propune o aceeași problemă la 100 de programatori, probabilitatea de a se obține 100 de variante foarte diferite, a scăzut vertiginos și cauzele se regăsesc în exigența fiecărui programator din ziua de azi de a fi la un nivel cât mai sus, din moment ce nu mai are motive din care să se plângă în legătură cu calitatea textelor lui sursă, totul depinzând de el și numai de el.

Privind textele scrise de Stelian NICULESCU, căci parametrul PN al cartelei de control JOB conține numele lui, vedem că programatorul Stelian NICULESCU și-a făcut câteva reguli în a scrie programe și anume:

- la început primele linii ale textului sursă sunt comentarii,

- variabilele I, J și K sunt variabile de control cu care se gestionează numărul de cicluri,

- denumirile variabilelor păstrează aceleași semnificații,

- pentru inițializări de matrici se folosesc aceleași secvențe,

- între blocurile schemei logice și program există corespondență.

La 




(25 august 2026)