Canțoneta TIRITOMBA și interpreții ei

Frumoasa canțonetă TIRITOMBA pune la grea încercare vocile tenorilor.
Roberto MUROLO

Dorin TEODORESCU
Francesco NAPOLI
Helmut LOTTI
Joseph SCHMIDT 1936
Petre MUNTEANU 1925
Richard TUCKER

Fritz WUNDERLICH
Nicolai GEDDA

José JULIEN

Ion PISO

Valentin GLEBOV

André RIEU
În copilăria mea am ascultat această canțonetă la radio și mi-a plăcut enorm. Am reținut cum sună, dar niciuna din vocile pe care le-am preluat de pe YOUTUBE.COm nu sună cum sunau vocile de la radio din vremurile de demult. Nu mi-am pierdut speranța și voi continua să caut pe Internet și alte variante. Poate voi găsi vocea care m-a impresionat acul cel puțin 60 de ani.
(15 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Dumitru OPREA

 Dumitru OPREA este născut la data 10-10-1952. [1, 2]

În intervalul 1967 - 1971, Dumitru OPREA a fost elev la Liceul Economic (Secția Planificare-Contabilitate) din localitatea Ploiești. [1]

În intervalul 1971 - 1975, Dumitru OPREA a fost student la Facultatea de Științe Economice (specializarea Finanțe-Contabilitate) de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. [1]

În intervalul 1975 - 1979 (mențiune privind studiile postuniversitare/stagiul de formare: conform sistemului de învățământ de dinainte de 1989, nu a urmat un curs de masterat în sistem Bologna, ci a efectuat stagiul obligatoriu în producție ca economist la Trustul de Construcții Industriale din Ploiești, urmat ulterior de stagii postuniversitare de specializare internațională, precum cele de la University of Nebraska at Omaha, SUA – 1994, sau Harvard Business School, SUA – 2006). [1, 2]

În intervalul 1980 - 1986 (stagiul doctoral la forma fără frecvență în cadrul Academiei de Studii Economice din București), Dumitru OPREA a derulat un stagiu doctoral. [1]

În intervalul 1979 - prezent, Dumitru OPREA a ocupat următoarele poziții didactice și de cercetare la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași: [1, 2]

În intervalul 1979 -1990, Dumitru OPREA a fost asistent universitar.

În intervalul 1990 -1991, Dumitru OPREA a fost lector universitar.

În intervalul 1991 -1994, Dumitru OPREA a fost conferențiar universitar.

Din anul 1994, Dumitru OPREA este profesor universitar.

În anul 1986, Dumitru OPREA a susținut teza de doctorat referită prin:

Dumitru OPREA - Model de calculație a costurilor normate în condițiile prelucrării automate a datelor, Academia de Studii Economice din București, 1986, 

Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Dumitru MURGULESCU. 

Dumitru OPREA a scris lucrări (selecție reprezentativă) referite prin:

Dumitru OPREA - Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, Editura Polirom, Iași, 1999, 320 pagini, ISBN: 973-683-325-9. 

Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ - Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002, 280 pagini, ISBN: 973-681-129-8.

Dumitru OPREA - Sisteme informaționale pentru afaceri, Editura Polirom, Iași, 2002, 392 pagini, ISBN: 973-681-130-1.

Dumitru OPREA - Protecția și securitatea informațiilor (ediția a II-a), Editura Polirom, Iași, 2007, 448 pagini, ISBN: 978-973-46-0927-7.

Dumitru OPREA - Premisele și consecințele informatizării contabilității, Editura Graphix, Iași, 1995, 274 pagini, ISBN: 973-9163-20-3

Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ, Marius ALEXA - Managementul evenimentelor personale, organizaționale, internaționale, Editura Polirom, Iași, 2016, 247 pagini, ISBN: 978-973-46-5970-8. 

Dumitru OPREA, Dinu AIRINEI, Ioan ANDONE - Bazele informaticii economice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1990.

Dumitru OPREA, Dinu AIRINEI, Ioan ANDONE - Limbaje de programare și bănci de date, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1991

Dumitru OPREA, Florin DUMITRIU, Gabriela MEȘNIȚĂ - CASE. Proiectarea asistată de calculator a sistemelor informatice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1998, 202 pag.

Profesorul universitar Dumitru OPREA a coordonat teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Octavian DOSPINESCU, Daniel HOMOCIANU, Florin DUMITRIU, Sabina-Cristiana NECULA, Valentin MUNTEANU, Cătălin STRÎMBEI

În intervalul 2000 - 2008, Dumitru OPREA a fost rector al Universității Al. I. CUZA din Iași.

În intervalul 2007 - 2008, Dumitru OPREA a fost europarlamentar.

În intervalul 2008 - 2016, Dumitru OPREA a fost senator în parlamentul țării.

În intervalul 2016 - 2020, Dumitru OPREA a fost deputat în parlamentul țării.

Am în mână cartea referită prin:

Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ - Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002, 280 pagini, ISBN: 973-681-129-8.

Cartea are o bibliografie 293 - 301 ce conține 175 titluri.  Dumitru OPREA apare  cu 10 titluri în bibliografie, iar Gabriela MEȘNIȚĂ  apare cu un titlu în bibliografie. Lucrările  incluse în bibliografie au fost tipărite în intervalul 1970 - 2002. 15 titluri sunt documentații ale firmelor care activează în domeniul informaticii.

Cartea are 12 capitole.

Capitolul  1, de la paginile  11- 21, intitulat  Sisteme informatice economice, prezintă universul sistemelor informaționale, așa cum sunt ele date de la Dumnezeu, iar autorii cății își propun să analizeze sistemele informaționale pe care le găsesc în organizație, oricare ar fi aceasta, uzină, combinat, atelier, școală și să utilizeze metode și tehnici de perfecționare, pentru a le face mai eficiente, astfel încât să îndeplinească după perfecționare un criteriu de maxim sau un criteriu de minim, după cum decidenții acelei organizații au hotărât. Clasificarea după cele 16 criterii a sistemelor, paginile 15 - 19,  arată că ne găsim în fața unei probleme de mare complexitate, iar perfecționarea unui sistem informațional nu este delog o treabă ușoară, ce necesită parcurgerea unor etape, dintre care prelucrarea datelor este esențială și se face după reguli stricte..

Capitolul  2, de la paginile  22 - 71, intitulat  Caracteristicile sistemelor informatice penducere, prezintă

Capitolul  3, de la paginile  72 - 91 , intitulat  Idenificarea și selecția proiectelor de dezvoltare a sistemelor informaționale, prezintă

Capitolul  4, de la paginile  92 - 107, intitulat  Inițierea și planificarea proiectelor de realizare a sistemelor informaționale, prezintă

Capitolul  5, de la paginile  108 - 158, intitulat  Determinarea cerințelor sistemului, prezintă

Capitolul  6, de la paginile  159 - 173, intitulat  Selectarea celei mai bune variante strategice de prelucrare, prezintă

Capitolul  7, de la paginile  174 - 196, intitulat  Proiectarea formularelor/formatelor și rapoartelor, prezintă

Capitolul  8, de la paginile  197 - 218, intitulat  Proiectarea interfețelor și a dialogurilor, prezintă

Capitolul  9, de la paginile  219 - 226, intitulat Implementarea sistemului, prezintă

Capitolul10, de la paginile  228 - 239, intitulat  Documentarea sistemului și instruirea utilizatorilor, prezintă

Capitolul 11, de la paginile  240 - 247, intitulat  Întreținerea sistemelor informaționale, prezintă

Capitolul 12, de la paginile  248 -292, intitulat  Dincolo de tradiționalele sisteme informaționale, prezintă

Mi-am adus aminte de un banc. Un doctorand se duce la membri comisiei și le duce câte un exemplar al tezei. Dintre toți membri comisiei doar unul îi zice:

- Dă-mi berea!

Ce se întâmplase? Doctorandul inserase pe una din paginile tezei textul: 

Cine ajunge să citească din teză până aici, îi dau o bere!

Se pare că niciunul dintre ceilalți nu-i citseră teza. 

Am scris bancul acesta ca să amintesc și eu că autorii au scris în cuprins la capitole I, II, III, IV, V, VI, VII, 8, XI, X, XI, XII. Nu ascria niciunde despre vreo bere, dar nici eu nu am cerut-o. Doar am citit cu mare atenție cartea. Atât.

(14 noiembrie 2026)

,

Reformarea statului, un rău necesar de neamânat

Statul este format din oameni. Oamenii au dinamica lor, iar statul urmărește mai lent, dar urmărește dinamica oamenilor. Dacă oamenii sunt imperfecți și statul este imperfect, căci este produsul oamenilor. În acest context, așa cum omul are suferințele lui și statul începe să sufere și trebuie reformat, înainte ca el, statul, să se prăbușească din cauza propriilor lui imperfecțiuni, care îl deformează, îl copleșesc și îl distrug.

Trebuie considerat statul inițial român de la momentul 21 decembrie 1989.

Statul român la 21 decembrie 1989 avea 23,3 milioane locuitori.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 2.359 comune.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 56 municipii.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 204 orașe

În 21 decembrie 1989 statul român avea 28 ministere.

În 21 decembrie 1989 statul român avea  o singură  televiziune.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 145 teatre.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 44 universități.

În 21 decembrie 1989 statul român avea 13.357 școli generale.

În 21 decembrie 1989 statul român avea  981 licee.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 2.359 comune.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 56 municipii.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 204 orașe

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 28 ministere.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea  o singură  televiziune.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 145 teatre.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 44 universități.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea 13.357 școli generale.

În 01 noiembrie  2026 statul român avea  981 licee.

Acum în 01 noiembrie 2026 se înregistrează următoarele date:

Statul român la 01 noiembrie 2026 are 19,1 milioane locuitori cu 18% mai puțini ca în 1989. Trebuie să luăm în calcul că sunt plecați din țară cam 5 milioane de cetățeni.

În 01 noiembrie 2026 statul român avea 2.862 comune. S-a înregistrat o creștere de 21,32% (cu 503 comune mai mult față de 1989).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 103 municipii. S-a înregistrat o creștere de 83,93% (cu 47 de municipii mai mult).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 216 orașe (fără a include municipiile). S-a înregistrat o creștere de 5,88% (cu 12 orașe mai mult; în total, România are 319 localități urbane).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 16 ministere. Nu s-a înregistrat o creștere, ci o scădere de 42,86% (cu 12 ministere mai puțin în structura Guvernului).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea circa 70 de posturi de televiziune naționale relevante (incluse în lista „must-carry” CNA, publice și comerciale),  s-a înregistrat o creștere de 6.900% față de televiziunea unică din 1989.
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 323 de instituții și companii de spectacole,  o creștere de 122,76% (cu 178 de unități mai mult, incluzând și sectorul privat.
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 84 de universități acreditate. S-a înregistrat o creștere de 90,91% (cu 40 de instituții de învățământ superior mai mult).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 3.710 școli generale (unități de învățământ primar și gimnazial cu și  s-a înregistrat o creștere, ci o scădere de 72,22%.

În 01 noiembrie 2026 statul român avea 1.455 de licee. S-a înregistrat o creștere de 48,32%, cu 474 de licee mai mult față de 1989.
Aceste schimbări structurale arată o anumită tendință, dar nivelurile atinse pun în evidență dezechilibre majore, ceea ce conduce la ideea firească a necesității refoprmei administrativ-teritoriale.
În opinia mea trebuie procedat astfel:
- se definește un obiectiv: maximizarea eficienței statului,
- d=se furnizează datele care dau o radiografie a statului,
- se stabilește un premiu,
- se lansează o competiție,
- se obțin variante de reformă,
- se analizează transparent variantele,
- se rețin trei variante,
ț- se supun unui referendum.
Varianta cea mai bună se implementează.
Reforma administrativ-teritorială nu este amanajul unui guvern sau al unui partid sau al unui grup de persoane. Ea urmează un flux normal, al unei competiții, iar obiectivitatea este cea care primează.

(14 noiembrie 2026)

Textul acesta a fost realizat parțial cu date furnizate de IA după structură propusă de mine.

Cartea lui Adrian PETRESCU - Calculatoare automate și programare, din 1973

Am în mână cartea lui Adrian PETRESCU referită prin:
Adrian PETRESCU - Calculatoare automate și programare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973, 501 pag.
Cartea are la paginile 499 - 501 o bibliografie organizată pe cele 5 capitole ale cărții, totalizând 58  titluri. Autorul cărții, Adrian PETRESCU, apare cu 8 articole, din care 7 ca singur autor. Mai apare cartea autorilor români referită prin: Dumitru BOIANGIU, Edmond NICOLAU - Instrumente, dispozitive și mașini matematice, Editura Tehnică, București, 1963, 572 pag. 6 titluri sunt documentații ale constructorilor de echipamente precum Motorola, I.B.M. și Hewlett Packard. Materialele bibliografice au fost publicate în intervalul 1959 - 1969.
Autorul a structurat cartea pe 5 capitole.
Capitolul 1, de la paginile 17 - 106, intitulat Calculatoare analogice, abordează problematica de bază a  acestor calculatoare, dar subcapitolul I.7, cel dedicat generării funcțiilor analitice, este o adevărată capodoperă, căci autorul și-a pus în valoare tot talentul de a convinge că, din moment ce sunt implementate circuitele pentru cele 7 clase de funcții de bază, menirea calculatorului analog este asigurată, căci toate celelalte componente ce definesc structura unui calculator analogic nu mai ridică niciun fel de probleme, din moment ce erorile elementelor operaționale sunt ținute sub control, așa cum rezultă din demersul autorului de la paginile 72 - 75.
Capitolul 2 de la paginile 107 - 314, intitulat Calculatoare numerice, arată că tot ceea ce există în ziua de azi în domeniul calculatoarelor numerice are un început care este bine definit în timp. Multe dintre cele descrise de profesorul Adrian PETRESCU în acest capitol își mențin actualitatea, căci și atunci, dar  și acum, sistemele de numerație, elementele de logică matematică, operațiile aritmetice, tipurile de date, circuitele (nu neapărat cu diode sau tranzistori de atunci, care acum sunt înlocuite cu circuitele integrate de mare complexitate), registrele care se regăsesc și în calculatoarele de azi, dar și altele, rămân valabile. Subcapitolul II.7, dedicat memoriilor, de la paginile 231 - 254, este important pentru cititorul de azi, care se simte jenat dacă în laptopul său nu are SSD de 2 TB, căci memoriile descrise în acest subcapitol, cu miezuri de ferită, cu pelicule magnetice, tamburul magnetic, banda magnetică, discul magnetic, vizează capacități modeste de memorare. Un disc magnetic uriaș era pe atunci de 500 MB, adică undeva la 0,5 GB.
Acest capitol arată capacitatea autorului de a se face înțeles în legătură cu elementele hardware ale unui calculator numeric. Tabelele folosite sintetizează la cel mai înalt nivel elementele supuse analizei și ajută la înțelegerea clară a situațiilor care sunt definite în legătură cu sistemele de numerație, cu operatorii de diferite feluri și, mai ales, cu formele concrete de prezentare a schemelor de funcționare a diferitelor componente prezente în structura unui calculator, fără a lăsa nimic esențial fără descriere completă, mai ales când este vorba de unitatea de comandă (paginile 287 - 288) și unitățile de intrare/ieșire (paginile 289 - 302). Și în ziua de azi, studiul întreruperilor este esențial, iar cine le-a înțeles are la degetul mic al mâinii drepte tot ce este informatică modernă, iar subcapitolul  II.11 deschide drumul unei abordări de mare clasă, căci Adrian PETRESCU era un maestru al structurilor hardware, lucru dovedit și în celelalte lucrări publicate.
Capitolul 3, de la paginile 315 - 419, intitulat Programarea calculatoarelor numerice, prezintă elemente de bază necesare înțelegerii modului în care, pornind de la un algoritm, se obține o schemă logică, iar în final sunt scrise liniile-sursă ale unui program. Autorul prezintă problemele clasice, exemplificând cu rezolvarea ecuației de gradul al II-lea (pagina 319), cu calculul valorii unui polinom (pagina 328), calculul sumei unui șir de numere (pagina 329) și ordonarea a trei numere (pagina 329). Faptul că se prezintă structura modului de prezentare a soluției în stânga paginii, iar în dreapta sunt prezentate expresii aritmetice, face ca înțelegerea să fie rapidă. La ordonarea a trei numere, textul de descriere a algoritmului este dat în stânga, iar în dreapta este dată schema logică, iar literele a, b, c, …, j sunt utilizate pentru a pune în corespondență blocurile schemei logice cu liniile din descrierea algoritmilor, folosind mnemonicele limbajului de asamblare pentru operațiile elementare. Apreciez claritatea expunerii, care este rezultatul activității de programare a autorului, căci numai experiența acumulată prin muncă de calitate duce spre o astfel de abordare. Este introdus conceptul de subprogram într-un mod foarte credibil, din moment ce autorul face referire la necesitatea de a scrie subprograme dacă și numai dacă se impune reutilizarea lor.
La paginile 346 - 403  este prezentat limbajul FORTRAN. Autorul, având o mare experiență în activitatea de programare, a procedat în așa fel încât la pagina 367 să existe un program FORTRAN de 5 linii-sursă, iar la pagina 373 să existe secvențe de program FORTRAN în care se folosește instrucțiunea DO, cu care se implementează structura repetitivă. La pagina 382 este prezentată schema logică a tabelării unei funcții, iar pe o planșă atașată este programul FORTRAN corespunzător. Se ajunge ca la pagina 389 să fie abordată problema aproximării funcției sin x folosind o formulă uzuală a dezvoltării în serie pentru această funcție. Sortării i se acordă o zonă importantă (paginile 403 - 408), iar soluțiile oferite sunt complete, cititorul având posibilitatea reproducerii directe a textelor-sursă folosind planșele din carte. Este interesantă și soluția oferită de autor pentru lucrul cu liste. Să nu uităm că limbajul FORTRAN de la nivelul anului 1973 are constrângerile sale, iar aceste restricții sunt reflectate în secvențele de program unde se simulează alocările și stocările de informații specifice operațiilor pe liste.
Capitolul 4, de la paginile 420 - 454, intitulat Sisteme hibride de calcul, prezintă la nivel de detaliu tipuri de convertoare N/A și A/N cu diferite tipuri de realizări la nivel fizic (figurile IV.3 - IV.9). Figura IV.16 prezintă structura unui sistem hibrid. Citirea azi a acestui capitol duce întreaga abordare spre o cu totul altă cheie, din moment ce existența la prețuri accesibile a nenumărate tipologii de kituri face ca utilizarea de calculatoare hibride să fie la îndemâna și a elevilor din școala generală, care prin inventivitatea lor găsesc nenumărate zone de aplicabilitate pentru acestea, pe care noi, la nivelul anului 1973, nici nu le visam.
Capitolul 5, de la paginile 455 - 470, intitulat Utilizarea calculatoarelor pentru conducerea proceselor industriale, prezintă elementele de bază ale funcționării calculatoarelor de proces. Sunt prezentate diferite structuri de sisteme de reglare cu buclă închisă (figura V-2), scheme-bloc de simulare pentru parametri (figura V-3), dar și schema-bloc pentru un program de simulare matematică a regulatorului. Figura V-7 concentrează elementele necesare conducerii unei centrale industriale organizate pe trei niveluri cu un calculator. Acest capitol are menirea de a deschide apetitul pentru studiul problemelor complexe care se definesc în cazul conducerii cu calculatorul a proceselor industriale. Să nu uităm că lucrarea a apărut în anul 1973 și, în acele vremuri, domnea cartela perforată, iar problema achiziției de date era chiar o problemă; procesele continue, în care apar parametri ce trebuie reglați automat, înseamnă ceva, în timp ce în procesele discontinue conducerea cu calculatorul presupune achiziții de date de cu totul altă natură, iar robotizarea era atunci doar la început.

(13 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU

 Paul CONSTANTINESCU s-a născut în anul 1930. (
În intervalul 1950 - 1955, Paul CONSTANTINESCU a fost student  la Institutul Politehnic din București și la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității din București.
În intervalul  1955 – 1960,  Paul CONSTANTINESCU a derulat stagiul doctoral la Universitatea București, Facultatea de Matematică și Fizică.
După terminarea Institutului Politehnic, Paul CONSTANTINESCU a fost  asistent universitar.
În intervalul 1959 - 1962, Paul CONSDTANTINESCU, a fos lector universitar la la secția Mașini de calcul din cadrul Facultății de Matematică și Fizică, Universitatea din București.
În intervalul 1962 – 1967, Paul CONSDTANTINESCU a fost cercetător științific și director adjunct al Centrului de Calcul al Universității din Bucureșt.
În intervalul 1967 - 1970, Paul CONSDTANTINESCU a fost director la Centrul de calcul din ICI. La pagina 17 a prezentării ICI Volum aniversar 1970 - 2020,la 50 de ani de la înființare publicat la editura ICI, cu ISBN: ISBN 978-606-94606-3-4, de 313 pagini, numele lui Paul CONSTANTINESCU apare ca director științific la direcția de cercetare și numele său este referit de 4 ori.

În intervalul 1970 - 1980, Paul CONSDTANTINESCU a fost profesor universitar la Catedra de INFORMATICĂDIN CADRUL Academiei Ștefan GHEORGHIU.
În anul 1960 Paul CONSDTANTINESCU și-a susținut teza de doctorat, avându-l conducător științific pe marele matematician Grigore C. MOISIL.
Paul CONSDTANTINESCU a elaborat lucrări precum:
Paul CONSTANTINESCU – Turbine cu abur. Culegere de probleme, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966.
Paul CONSTANTINESCU, Mihai GEORGESCU – Inițiere în organizarea și proiectarea sistemelor de conducere cu mijloace de automatizare (S.I.P.A.D.), Editura Tehnică, București, 1972, 277 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sistemele informatice, modele ale conducerii și sistemelor conduse, Editura Tehnică, București, 1975, 300 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Introducere în filosofia sistemelor, Editura Academiei Ștefan GHEORGHIU, București, 1982.
CONSTANTINESCU – Modelarea unitară a genezei și dezvoltării sistemelor, Editura Tehnică, București, 1983, 396 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sisteme ierarhizate: rolul informației în geneză și dezvoltare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, 182 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sinergia, informația și geneza sistemelor: fundamentele sinergeticii, Editura Tehnică, București, 1990, 320 pagin.
Paul CONSTANTINESCU, Traian-Dinorel STĂNCIULESCU – Ierarhiile luminii. Conexiuni [meta]fizice (vol. 1, ediție postumă), Editura Arithea, Iași, 2019, 294 pagini.
Profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU a coordonat (sau a co-coordonat alături de academicianul Grigore C. MOISIL) lucrări de cercetare și teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Ioan TOMESCU și Eduard RĂDĂCEANU, amândoi fiind prezenți în paginile lucrării Istoria literaturii române de informatică.

(12 noiembrie 2026) 

Cartea Sisteme ierarhizate scrisă de profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU

Am în mână cartea referită prin:
Paul CONSTANTINESCU – Sisteme ierarhizate: rolul informației în geneză și dezvoltare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, 182 pag.
Cartea nu are bibliografia concentrată la final, unde de regulă sunt enumerate toate titlurile, ci la paginile sunde se fac referiri la lucrări, titlurile apar ca note de subsol. Este un sistem riguros, care permite indicarea paginilor din lucrarea referită, unde se află chestiunile luate în discuție de profesorul Paul CONSTANTINESCU. Se face referire la lucrări ale unor autori precum Karl MARX, Mihai DRĂGĂNESCU, Louis ALTHUSSER, Paul CONSTANTINESCU de 34 de ori, V. I. LENIN, A. VALENTIN, J. FOURASTIE, J. PIAGET, , Fr. ENGELS, Șt. ODOBLEJA, V. I. VLAD, K. LORETZ, E. MORIN, E. P. WIGNER, R. E. MARSHAK, Ted BASTIN, Clive W. KIHMISTERM. ROSEN și  încă alții.
Cartea are 4 capitole, o anexă, dar și în limba engleză un rezumat și cuprinsul.
Capitolul 1 de la paginile  9 - 38 ,  intitulat  Abordarea interdisciplinară funcțional - organizațională a sistemelor, prezintă concepte de bază precum valoarea de semnificație a informației și cuanta de informație, ca noi măsurători ale informației. Acestea sunt niște convenții și trebuie doar acceptate, pentru a continua demersul științific al  utilizării invarianților în modelarea de procese. Paginile 13 și 14 trasează cadrul conceptual cu care se merge în toată cartea, despre sistem și trebuie să acceptăm că prezentarea autoruluin este cea potrivită întregului său demers. Și abordarea pentru câmpul fundamental, pentru neviu, pentru viu, pentru psihic și pentru cultural, ca tranziții între palier, arată concepția autorului legată de întregul său demers prezentat în carte. Se face referire la descoperiri de ultimă oră din fizică, pagina 22.
Capitolul 2 de la paginile  39 - 81,  intitulat  O contribuție axiomatică a sistemelor ierarhizate și modelarea lor pe baza determinismului dialectic, prezintă o abordare originală a cuplajului câmp-substanță, ceea ce mută întreaga abordare de teorie a sistemelor, spre zona filosofică.
Capitolul 3 de la paginile  82 - 142,  intitulat  Modelarea genezei sistemelor ierarhizate pe palierul fizic, folosind dualismul informație - energie, continuă abordarea filosofică a problemei sistemelor, în care este îmbinat aparatul matematic riguros cu considerațiile filosofice ale dualismului informație- energie. Autorul aprofundează într-o manieră unitară principiul entropiei staționare, cu luarea în considerare a   cinci elemente de bază definitorii, paginile 82 - 93. Întreg capitolul are la bază fundamentele materialismului dialectic. Autorul analizeaz și formalizează axiomele unor domenii din fizica modernă și permite înțelegerea raporturilor dintre informație și energie. Analiza autorului merge până la câmpuri, particule elementare, aglomerări de substanță, într-un mod coerent și riguros. Subcapitolul 2.5 analizează cauzalitatea complexă prin prisma determinismului dialectic, căci să nu uităm că suntem în anul 1986 al apariției cărții și doctrina comunistă avea rigorile ei din care autorii nu aveau cum să iasă și să se depărteze cu un milimetru măcar.
Capitolul 4 de la paginile  143 -173,  intitulat  Modelarea genezei sistemelor ierarhizate pe palierele biologic-psihic-cultural, abordează problematica în toată complexitatea ei, căci modelele elaborate anterior au deschis cale liberă extensiilor spre domenii care trec granițele din domeniul ceva mai restrâns al fizicii spre societate, spre om, ca element central al societății. Este o abordare originală a autorului, prin care se realizează o extensie interesantă de la sistemele cunoscute în inginerie, spre sistemele cu mult mai complexe, din societate și subcapitolul 4.5 al scenariilor cibernetice dedicate psihogenezei și generării autocunoașterii, mai necesită un singur pas spre abordarea conștiinței, ceea ce pentru anul 1986 în care problematica omului nou, nu avea un corespondent într-o ecuație cât de cât accesibilă și mai ales, acceptabilă, paginile 169 - 173. 

Toată cartea are caracter novator, căci este un demers al construirii unui întreg, din componente care cândva au fost abordate separat, dar în profunzime, ducând la rezultate științifice dintre cele mai importante pentru fizică, mai ales. Constituirea sistemelor ierarhizate aduce un plus important, căci se dezvoltă folosind acest concept elementele de geneză, care inytegrează componente care cu ceva timp în urmă era imposibil să fie asociate.

Din start trebuie să spun că Paul CONSTANTINESCU este un erudit, care operează cu concepte exact în măsura în care este nevoe să dezvolte demersul său și dacă are nevoie să lucreze cu grafuri de influență, el folosește astfelde grafuri (pagina 40), dacă abordează reglaj - autoreglaj, șa paginile 46 - 49, dezvoltă abordarea, cum dacă dorește să abordeze stabilitatea - nestabilitatea, respectiv, simetria - asimetria, în sistemele ierarhizate, definește cadrul necesar, paginile 62 - 70 și merge spre determinismul dialectic, pagina 72. Cartea a răspuns unor cerințe ale epocii în care a fost scrisă. Sunt sigur că după 1990, dacă autorul ar fi reluat subiectul, cu totul altfel ar fi arătat atât bibliografia, cât și anumite titluri ale capitolelor.

Eu am avut fericitul prilej să-l cunosc pe profesorul Paul CONSTANTINESCU încă din vremurile în care eram secretar științific al cursului postuniversitar Sisteme informatice economice și directorul cursului, care dorea ca prelegerile să fie prezentate de figuri proeminente ale domeniului, mă trimitea să stabilesc cu cei care vor ține cursurile zilele și orele la care pot veni în fața cursanților. Directorul cursului discuta în prealabil cu acele personalități, iar eu mergeam la locurile lor de muncă și stabileam detaliile. Cu profesorul Paul CONSTANTINESCU am discutat de mai multe ori, în legătură cu teza mea de doctorat. Prima dată am mers la el acasă, undeva într-un bloc de patru etaje din Titan și i-am dus teza mea de doctorat și următoarea dată am mers să primesc însemnările sale referitoare la teză, prilej cu care am avut o discuție destul de lungă și de țintită pe subiectul tezei. I-am mulțumit profesorului CONSTANTINESCU pentru concluziile la care a ajuns și mai ales, pentru aprecierile pe care le-a făcut. După această discuție și după discuțiile despre teză cu profesorii C.V. NEGOIȚĂ și George THEILER, am primit verde să susțin teza în ședință publică în fața unei comisii extrem de exigentă din care făceau parte doctorii Leonard BADEA, Eugeniu NICULESCU MIZIL și Eugen ȚIGĂNESCU, alături de conducătorul științific Ludovic TOVISSI și. decanul Facultății  de Cibernetică, profesorul Virgil SORA.

Pentru mine profesorul Paul CONSTANTINESCU  era un reper al cercetării științifice originale în domeniul informaticii teoretice.

(11 noiembrie 2026)

 

Inteligența Artificială sufocă până la dispariție birocrația

Din momentul în care Inteligența Artificială și-a făcut apariția, efectele apariției au devenit vizibile în toate domeniile, iar birocrația este fenomenul în care Inteligența Artificială și-a dovedit rolul de agent activ care determină schimbări fundamentale, până aproape de dispariția acesteia. Implementarea aplicațiilor înzestrate cu elemente specifice Inteligenței Artificiale, generează efecte dintre cele mai profunde în ceea ce privește procedurile care făceau să înflorească birocrația.
Birocrația înseamnă fluxuri informaționale sofisticate, inutile, lungi, redundante și Inteligența Artificială nu le distruge și prin modul de acțiune le simplifică, le scurtează și reduce termenele, iar soluțiile simplificate, schimbă total structura procedurilor, transformându-le în proceduri eficiente, în care rolul factorului uman nu este decorativ, ci implicat, încadrat în termene, cu putere de decizie unde soluția este supusă unor constrângeri clare, iar voința factorului uman iese din sfera subiectivismului enervant, abject, generator al faptelor de corupție.

Birocrația înseamnă transformarea cetățeanului într-o anexă la dispoziția sistemului, iar Inteligența Artificială vine cu schimbări fundamentale. Interfețele prietenoase cu cetățeanul îl transformă pe funcționarul-birocrat în partener egal al cetățeanului, unde rolul său este doar acela de a se încadra în termene și de a soluționa conform procedurilor solicitările cetățeanului, căci Inteligența Artificială este cea care arată care sunt condițiile îndeplinite sau nu de cetățean și la capătul fluxului informațional există termene și doar două variante, se aprobă, respectiv, nu se aprobă solicitarea, iar argumentele sunt clare, căci generarea argumentelor stă în definirile datelor de intrare furnizate de cetățean. Funcționarul-birocrat nu mai are acele grade de libertate generatoare de corupție, căci Inteligența Artificială a definit cadrul riguros al acțiunilor lui.

În concluzie, teama funcționarului-birocrat de Inteligența Artificială este justificată, căci Inteligența Artificială îi ia puterea discreționară de decizie bazată pe subiectivism, pe criterii, altele decât cele morale și îl face să fie absolut corect, iar cetîțeanul devine egal cu ceilalți în fața legii, nici rudă, nici prieten al decidentului, ci un X în fața u ui computer, iar decidentul nu mai are nicio pârghie de a interveni din afara sistemului așa cum se întâmplă acum, ci respectă pașii procedurii, rece, distant și obiectiv, că Inteligența Artificială îl determină să fie astfel și el nu are încotro.

(12 noiembrie 2026)