Tuesday, November 17, 2026

Cartea Programarea în ASSEMBLER de SOMNEA și VLĂDUȚ

Am în mână cartea referită prin:
Dan SOMNEA, Teodor VLĂDUȚ - Programarea în ASSEMBLER, Editura Tehnică, București, 1992, 328 pag., ISBN: 973-31-0455-8.
Cartea are 18 capitole, 5 anexe și un index alfabetic.
Capitolul  1, de la paginile  5 - 7, intitulat  Introducere, prezintă obiectivul lucrării, bazat pe experiența de programatori a autorilor, în contextul în care un limbaj de asamblare este un limbaj de mare dificultate.
Capitolul  2, de la paginile  8 - 15, intitulat  Un exemplu simplu de program scris în limbajul de asamblare, prezintă un text  sursă destinat adunării a două valori, folosind o procedură numită adsub care se apelează prin call adsum. Autorii intră abrupt în prezentarea limbajului, pentru a arăta marile disponibilități ale acestuia de a accesa toate resursele unui calculator, exact așa cum dorește programatorul, respectând niște reguli foarte clare. Textul acestui program numit simplu, dar care nu este deloc simplu, are foarte multe comentarii lămuritoare. Apreciez faptul că autorii preiau direct listingul obținut de la calculator, ceea ce dă garanția că programul lor este corect și că preluarea de către cititorul cărții a acestui text duce exact la rezultatele analizate de SOMNEA și VLĂDUȚ în carte. Autorii și-au propus să ofere mai multe variante pentru soluționarea problemei, singurele elemente  comune se referă la denumirea procedurii și la denumirea operanzilor. În opinia mea, acest capitol este testul tenacității, căci numai cine nu se sperie de vastitatea resurselor limbajului de asamblare are curajul să meargă mai departe și să aprofundeze.
Capitolul  3, de la paginile  16 - 32, intitulat  Tipuri de date și reprezentările acestora, demarează cu elemente foarte precise și aici mă refer la reprezentările la nivel de biți a tipurilor de date, căci un șir de biți are exact semnificațiile pe care le dau programatorii, căci totul depinde de contextul pe care programatorii îl construiesc. În opinia mea, cine nu acordă atenția cuvenită figurii 3.1 să nu continue cu studiul limbajului de asamblare, căci pierde vremea degeaba. Tot aici se discută despre registre și trebuie bine fixate registrele AX, BX, CX, DX, SI, DI, SP și BP, respectiv registrele CS, DS, ES și SS.
Programatorul assembler, pentru că este un programator special, face diferența între adresă relativă, adresă absolută, adresa de bază a segmentului, deosebește deplasarea  de adresă și știe să facă tot felul de calcule pentru a-și localiza corect operanzii, indiferent de modul de adresare folosit în instrucțiunile executabile din secvențele lui de program scris în limbajul de asamblare. Ca să ne dăm seama cum stau lucrurile, programatorul assembler trebuie să știe la nivel de biți registrul indicatorilor de condiție, dacă dorește ca execuția oricărei secvențe de program să-i stea la degetul lui cel mic. Programatorul assembler trebuie să știe modurile de adresare prezentate de SOMNEA și VLĂDUȚ în tabelele 3.3  și 3.4.
Subcapitolul 3.6 este destinat familiilor de instrucțiuni și dacă programatorul assembler insistă ceva mai mult pe instrucțiunile call, ret și jmp, va vedea că programarea structurată este doar o iluzie frumoasă, din moment ce schimbarea caracterului secvențial al instrucțiunilor înseamnă adunare de conținut de registru cu deplasări, orice s-ar spune.
Capitolul  4, de la paginile  33 -  34, intitulat  Componentele sistemului de operare DOS standard, trebuie citit pur și simplu, căci un rezumat nu este posibil să se facă.
Capitolul  5, de la paginile  35 - 68, intitulat  Alcătuirea unui program, prezintă  conceptul de linie sursă, conceptul de etichetă, conceptul de mnemonic al instrucțiunii, conceptul de operanzi și modul de a insera comentariile, atât de necesare în textele sursă, al căror conținut se uită prea repede de către programatori, iar uitarea înseamnă pierdere de timp în procesul de mentenanță. Figura 5.1 preia programul de adunare a două numere folosind procedura adsub, iar extensia la însumarea mai multor numere este dată în listingul din figura 5.2, fără a mai folosi un subprogram. Programatorul assembler trebuie să insiste asupra expresiilor de calcul de adrese de la pagina 47. De asemenea, el trebuie să insiste pe formatele datelor, paginile 53 - 60. Masivele unidimensionale sunt prezentate  la paginile 50 - 51.
Capitolul  6, de la paginile  69 - 84, intitulat  Structuri complexe de date, îl convinge pe programatorul assembler că definirea structurii neomogene de tip articol cu directivele STRUC - ENDS este doar începutul, căci adresarea indirectă deja dă posibilitatea construirii a tot felul de structuri de date, iar masivul de structuri este deja ceva comun, floare la ureche cum s-ar zice. Textele sursă de la paginile 73 - 79 sunt relevante.
Capitolul  7, de la paginile  85 - 103, intitulat  Considerații referitoare la unele instrucțiuni, vine cu detalii relevante pentru instrucțiunile aritmetice ADC, ADD, SUB, CBW, CWD, MUL, INC, DEC, dar și utilizarea operatorilor logici AND, OR, XOR, NOT, TEST, a operatorilor pentru rotație și pentru deplasare la nivel de biți. Trebuie studiate cu mare atenție paginile 97 - 103, pentru a înțelege cum stă treaba cu instrucțiunile de salt și cu cele de ciclare, pentru a nu mai fi propagate elemente de folclor când este vorba de lucruri extrem de riguroase.
Capitolul  8, de la paginile  104 - 108, intitulat  Subprograme (proceduri), înseamnă pentru programatorul assembler înțelegerea modului în care are loc transferul parametrilor de la programul apelator către subprogramul apelat. Îmi amintesc că în vremurile în care predam Limbaje de asamblare studenților de la Secția de Informatică din Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, am avut ocazia să-l cunosc pe studentul Marius VETRICI, care a dat un răspuns fabulos legat de acest subiect și, din acea clipă, am hotărât în sinea mea că Marius va fi doctorandul meu. Așa a și fost, iar el a derulat un stagiu finalizat cu o teză strălucitoare. Subcapitolul 8.2 este fundamental în legătură cu transmiterea parametrilor.
Capitolul  9, de la paginile  109 - 113, intitulat  Operații de intrare/ieșire, este capitolul care îl familiarizează pe programatorul assembler cu acele elemente care concretizează munca, pentru că, dacă un program nu afișează ceva, acel program nu există din punctul de vedere al beneficiarului. Textul sursă de la paginile 109 - 110 are rolul de a deschide apetitul programatorului pentru exprimarea cu mesaje către beneficiar.
Capitolul 10, de la paginile  114 - 123, intitulat  Instrucțiuni pentru adresarea șirurilor, a oferit posibilitatea autorilor cărții să arate cum se manipulează șirurile de caractere, căci un șir de caractere înseamnă orice într-un program assembler. Chiar textul sursă al programului este un șir de caractere și, dacă programatorul vrea, doar făcând o oarecare schimbare într-un șir de biți de acolo, creează un virus pe care nici naiba nu-l mai depistează. Instrucțiunile LODSB, LODSW, STOSB, STOSW, MOVSB, MOVSW trebuie studiate cu creionul în mână pentru a se vedea efectele asupra zonelor de memorie, căci registrele joacă doar un rol intermediar. Figura 10.4 are un text sursă din care se vede cum programatorul se plimbă printr-un text sursă, în ideea pe care am enunțat-o mai sus că programatorul assembler face orice vrea el cu zonele de memorie, cu condiția să lucreze sistematic și nu haotic, paginile 116 - 117.
Capitolul 11, de la paginile  124 - 134, intitulat  Programe din mai multe module, îi dă posibilitatea programatorului assembler să aibă explicații riguroase la chestiuni care privesc lucrul într-un singur segment, lucrul cu mai multe segmente și să caute să vadă cum sunt gestionate ciclurile mașină, mai ales dacă dorește minimizarea acestora, căci o abordare empirică, nestudiată, devine o catastrofă pentru performanța programului. Directivele EXTRN, PUBLIC, GLOBAL, ASSUME trebuie studiate pe multe exemple, acum luate de pe Internet, cu creionul în mână pentru a înțelege ce înseamnă performanță adevărată în munca de programare.
Capitolul 12, de la paginile  135 - 139, intitulat  Fișierul de listare, are importanța lui în munca de realizare a documentației programului.
Capitolul 13, de la paginile  140 - 146, intitulat  Asamblarea condiționată, este o facilitate care face ca un text sursă să fie asamblat diferențiat în funcție de valorile unor expresii folosite în directivele IF sau IFE, IFDEF, dar și altele.  Cine lucrează curent cu limbaje evoluate știe că există și compilare condiționată. Trecerea spre asamblarea condiționată nu este ceva total diferit.
Capitolul 14, de la paginile  147 - 159, intitulat Facilități speciale ale limbajului, oferă o deschidere ceva mai mare a modului în care programatorul are acces la etichete, cam în același mod în care are acces la toți ceilalți operanzi. Chiar are posibilitatea să facă orice, cu orice, mai ales când conținutul unei instrucțiuni executabile se încarcă într-un registru și se prelucrează după cum vrea mușchii lui, dacă chiar știe ce vrea.
Capitolul 15, de la paginile 160 - 182, intitulat  Macrodefiniții și macroinstrucțiuni, implementează pe un caz concret conceptul de macrodefiniție, mai ales atunci când programatorul identifică secvențe repetitive în programul lui și vrea să facă economie de muncă vie, dar în final se produce macroexpandarea și programul pare a avea exact acele secvențe asemănătoare, care diferă numai prin numele operanzilor. Exemplul dat de autori cu macrodefiniția adunare_3 de la paginile 160 - 161 este edificator. Macrodefiniția push_all_regs de la paginile 168 - 169 e un bun exercițiu pentru programatorul assembler de a-și crea propriile instrumente de economisire a muncii vii. Noi vorbim despre recursivitate, dar înțelegerea pas cu pas i nu oricum, ci logic și temeinic se realizează studiind cu mare atenție paginile 179 - 180.
Capitolul 16, de la paginile  183 - 209, intitulat  Directive de segmentare, este un capitol interesant numai pentru programatorii care-și propun să se implice în dezvoltarea de sisteme de programe cu mii de module, în care programatorii care au scris acele module sunt neomogeni din toate punctele de vedere.
Capitolul 17, de la paginile  210 - 220, intitulat  Legătura cu limbajele C, FORTRAN 77, PASCAL, pornește de la necesitatea de a încorpora într-o aplicație unică module scrise în limbaje diferite, ceea ce presupune ca programatorul assembler să știe exact cum se transmit parametrii la fiecare dintre aceste limbaje și care sunt segmentele cu care se lucrează. Operanzii trebuie cunoscuți, ca lucrul cu ei să se facă în modul cel mai corect, tabelul 17.1 fiind un punct de pornire, la care mai trebuie adăugate și celelalte limbaje, acum PYTHON, despre care în 1992, anul apariției cărții, nu se vorbea.
Capitolul 18, de la paginile  221 - 258, intitulat  Extensii ale limbajului de asamblare pentru familia de procesoare Intel, iar pentru a depăși stadiul de a lectura chestii din hrisoave îngălbenite de vreme, trebuie intrat pe Internet și căutate acele elemente care să actualizeze informația, căci a mai vorbi azi de procesoare 186, 286, 386 deja nu sună bine. Sunt sigur că actualizarea necesară nu necesită niciun efort.
Anexa A se referă la instrucțiunile procesorului, în ordine alfabetică.
Anexa B se referă la formatul instrucțiunilor, numărul de cicluri mașină și numărul de octeți ocupați.
Anexa C se referă la simboluri predefinite, operatori, directive.
Anexa D se referă la prioritatea operatorilor limbajului.
Anexa E se referă la lista alfabetică a procesoarelor 80x86.
Cartea scrisă de SOMNEA și VLĂDUȚ este un exemplu grăitor de rezultat al muncii a doi specialiști de mare anvergură. Cartea reprezintă punctul de start în munca programatorului assembler, care trebuie să fie disciplinat, perseverent și mai ales, deschis spre comunicare, pentru că tot timpul are ce învăța pentru a fi nu bun, ci un foarte bun programator, peste toți ceilalți care nu știu limbaje de asamblare.

(17 noiembrie 2026)





Monday, November 16, 2026

Cartea FORTRAN, inițiere în programare structurată de Stelian NICULESCU -

Am în mână cartea referită prin:
Stelian NICULESCU - FORTRAN, inițiere în programare structurată, Editura Tehnică, București, 1979, 278 pag.
Cartea are 9 capitole, 7 anexe și o bibliografie cu 21 de referințe.
Pentru cine știe programare în limbajul FORTRAN, capitolul 5, intitulat Programare structurată în FORTRAN, de la paginile 131 - 164, prezintă modalități de simulare a implementării structurilor fundamentale din programarea structurată, prin simularea utilizării instrucțiunilor simple din limbajul FORTRAN: IF logic, GO TO,  CONTINUE și a comentariilor. Apar niște construcții aproape bizare asociate pentru structurile alternative: WHILE-DO, DO-UNTIL, DO-FOR, LOOP-EXIT-IF-ENDLOOP, CASE-OF. Soluțiile elegante oferite de limbajul PASCAL creat de Niklaus WIRTH în anul 1970 și de limbajul C dezvoltat de Dennis RITCHIE în anul 1972 au făcut ca improvizațiile din limbajul FORTRAN pentru structurile fundamentale să facă din acest limbaj un limbaj vetust, chiar și în condițiile în care limbajele FORTRAN 77 sau FORTRAN 90 au încercat să salveze aparențele.
Cartea a apărut în anul 1979, când la noi în țară se rulau programele pe calculatorul FELIX C-256, iar capitolul 9, intitulat Cartele de comandă, se referea la acest calculator, iar 5 din cele 7 anexe ale cărții descriau erorile pe care programatorii care lucrau cu sistemul de operare al acestui calculator le întâlneau. Lucrările de pe pozițiile 16 - 19 din bibliografie fac referire la documentații originale ale calculatorului franțuzesc IRIS 50, după care a fost construit calculatorul FELIX C-256.
O astfel de carte trebuia să includă și capitole destinate prezentării limbajului FORTRAN, căci în acele vremuri nu exista Internet și cititorul trebuia să aibă cât mai multe informații într-o carte.
Am în mână cartea lui Stelian NICULESCU intitulată Inițiere în programarea structurată, deci fac analiza cărții folosind direct o carte pe care am citit-o imediat după ce a fost pusă în vânzare, datorită presiunii din ASE pentru folosirea acestei tehnici de programare, tehnică pe care o utilizam în proiectarea de sisteme informatice cu SADT.
Cartea are două introduceri, una în limba engleză, alta în limba rusă, de 26 de rânduri fiecare și o traducere mai concentrată a cuprinsului ca să încapă doar pe o pagină.
Capitolul 1 descria o serie de noțiuni introductive, în care se face un scurt istoric al apariției calculatoarelor, se discută despre sistemul de prelucrare automată a datelor, se trec în revistă limbajele de programare, iar cele 5 figuri lămuresc foarte sugestiv fluxurile de prelucrare de la citirea cartelelor, la crearea de fișiere, la efectuarea prelucrărilor, până la obținerea rezultatelor.
Capitolul 2 descria algoritmii, fiind cunoscută preocuparea autorului pentru elaborarea unui limbaj de descriere a algoritmilor - LDA. Noțiunile de programare structurată sunt foarte bine exemplificate în figura 2.1 în care sunt date schemele logice pentru:
structura liniară,
structura alternativă IF-THEN-ELSE, 
structura repetitivă condiționată posterior DO-UNTIL, 
structura repetitivă condiționată anterior WHILE-DO,
structura DO-FOR.
Autorul, provenit din școala clasică de programare unde schemele logice desenate înainte de a scrie programe erau deja un ritual respectat de toți programatorii, acordă schemelor logice un loc esențial, iar paragraful 2.3.1 de la paginile 25 - 32 stă mărturie asupra constatării mele că Stelian NICULESCU este un adevărat maestru al prezentării algoritmilor, inclusiv cu folosirea limbajului LDA. Sunt date instrucțiunile START, DATA, READ, MOVE, WRITE,  STOP, COMPUTE, IF-THEN-ELSE, WHILE, DO-ENDDO, iar exemplele folosite de autor sunt dintre cele mai des întâlnite în manualele de programare, precum ordonarea a patru numere, calculul raportului dintre suma numerelor impare supra suma numerelor pare mai mici decât un număr dat, calculul unui polinom pentru o valoare dată a variabilei X, aflarea maximului dintr-un șir, calculul produsului a două matrice (paginile 62 - 64), ordonarea crescătoare a elementelor unui șir și încă altele. Cred că dacă exista un compilator pentru implementarea acestui limbaj elegant, programarea structurată ar fi ajuns foarte departe în dezvoltarea de produse software de mare complexitate, ceea ce numai limbajul C/C++ a permis după mulți, poate prea mulți ani care au trecut cu frământări și deziluzii în ceea ce privește ingineria software, datorită frânelor generate de limitările hardware.
Capitolul 3 prezenta elemente de bază ale limbajului FORTRAN. Stelian NICULESCU era deja un nume când a scris această carte și de aceea rafinamentul în abordarea limbajului FORTRAN mă face să cred că a sistematizat la perfecție materia.
Capitolul 4 prezenta instrucțiunile limbajului FORTRAN. Construiește  tabelul nr. 4.1 de la pagina 87,  al instrucțiunilor neexecutabile pe o coloană și al instrucțiunilor executabile pe coloana alăturată. La pagina 91 face remarca excelentă că masivele bidimensionale sunt memorate coloană după coloană, ceea ce este esențial în cazul în care se fac echivalări între diferitele tipuri de structuri sau se dorește eliminarea barierelor generate de formulele de regăsire a elementelor, drept care în loc de a lucra cu masive bidimensionale se lucrează cu masive unidimensionale și se folosesc formule de localizare corectă a elementelor dacă sunt specificate numărul de linii și de coloane. Se prezintă instrucțiunile  STOP, PAUSE, CONTINUE. 
Autorul dezvoltă tema instrucțiunilor de atribuire de tip numeric, de tip logic și de tip DATA. Subcapitolul 4.6 este destinat instrucțiunilor de intrare-ieșire standard. Cine stăpânește aceste instrucțiuni și mai ales instrucțiunea FORMAT cu descriptorii ei, va reuși chiar să facă orice în programele FORTRAN, inclusiv să picteze cu suprascrieri. Despre instrucțiunile DO și IF din limbajul FORTRAN clasic nu trebuie scris prea mult, căci capitolul următor va spune cam tot ceea ce este de spus.
Capitolul 5 prezenta proceduri în limbajul FORTRAN structurat, paginile 131 - 164. Simularea structurilor fundamentale din programarea structurată în limbajul FORTRAN necesită utilizarea de comentarii. Autorul cărții, pentru a scrie un program FORTRAN de alegere a elementului maxim dintre trei elemente A, B și C, a scris un program de 25 de instrucțiuni dintre care 5 instrucțiuni sunt comentarii necesare simulării instrucțiunii IF-THEN-ELSE compuse.
La pagina 145 se află programul pentru numărarea elementelor pozitive dintr-un vector, folosind structura simulată WHILE-DO, program care are 15 linii sursă, dintre care două sunt comentarii care anunță simularea instrucțiunii repetitive. Acest mod de a complica lucrurile, pe care doar limbajele PASCAL și C/C++ le rezolvă elegant, a făcut ca limbajul FORTRAN să fie greu acceptat de programatori pentru a realiza programare structurată, deși cartea lui Stelian NICULESCU s-a tipărit în anul 1978 într-un tiraj de 34.700 exemplare + 100 exemplare broșate. 
Capitolul 6 este destinat prezentării procedurilor FORTRAN (paginile 165 - 190). Se prezintă funcțiile definite, subprogramele, funcțiile externe, instrucțiunile COMMON și EQUIVALENCE. Exemplificările sunt realizate cu prezentarea de probleme cunoscute, precum înmulțirea a două matrice (pagina 190).
Capitolul 7 se ocupa de prelucrarea fișierelor în limbajul FORTRAN. Apreciez aici că autorul a reprodus textele unor programe rulate pentru crearea de fișiere, pentru citirea de articole din fișiere, iar la paginile 222 și 223 se află texte sursă pentru programe care lucrează cu fișiere pe suport magnetic, un lux la nivelul anului 1978.
Capitolul 8 descria modalități de segmentare a programelor. Textele sursă reproduse după programele rulate sunt garanția valabilității soluției eficiente oferite de autor în a rezolva o problemă importantă la acea vreme, anume de a avea în memoria calculatorului componente care minimizează durata de execuție, fiind cunoscute limitările de memorie internă din acele vremuri, când programele de mari dimensiuni nu era posibil să fie rulate decât dacă erau segmentate și programatorul gestiona încărcarea segmentelor pentru a fi lansate în execuție.
Capitolul 9 prezenta cartelele de comandă pentru compilare, editare de legături și lansare în execuție a programelor FORTRAN, de la paginile  248 - 270. Cartelele de comandă erau extrem de importante și fiecare programator a simțit pe propria-i piele dacă a avut erori în aceste cartele sau dacă suita de parametri a fost incorect definită. Pe prima coloană era un punct după care venea comanda propriu-zisă. De la pagina 271 încep tabelele cu prezentarea erorilor la editarea de legături, la încărcarea programelor, la scrierea programelor, erori de intrare/ieșire, erori de exploatare, erori de hardware, erori SGF, erori de descriere fișiere, dar și descrierea zonei informațiilor generale.
Bibliografia indicată de autor conține 21 de titluri. La loc de cinste se află cartea lui DIJKSTRA care se ocupă de programarea structurată. Apar și cărți ale unor autori români: JITARU, PREOTEASA, POPOVICI, MACARIE, VĂDUVA, BALTAC, FLORESCU, TRANDAFIR, FLORICICĂ, DUMITRESCU, PITIȘ, TEODORESCU, ceea ce este un lucru excelent. Apar și cărți fundamentale de FORTRAN IV. În concluzie, cartea este una muncită și, prin conținutul ei, îl recomandă pe autor să facă parte din galeria marilor clasici ai literaturii românești de informatică.

Cartea Compresia de date din 1998

Am în mână cartea referită prin:
Ion IVAN, Daniel VERNIȘ - Compresia de date, Editura CISON, București, 1998, 494 pag., ISBN 973-96370-9-4. 
Cartea are o bibliografie la paginile 445 -452
Cartea are 16 capitole
Capitolul  1, de la paginile 7 - 8, este intitulat  Introducere .
Capitolul  2, de la paginile 9 - 24, este intitulat   Compresia.
Capitolul  3, de la paginile 25 - 36, este intitulat   Compresia fișierelor de date numerice.
Capitolul  4, de la paginile 37 - 56, este intitulat   Compresia fișierelor text.
Capitolul  5, de la paginile 57 - 82, este intitulat   Compresia în formatele grafice.
Capitolul  6, de la paginile 83 - 96, este intitulat   Metrici ale fișierelor pentru compresie.
Capitolul  7, de la paginile 97 - 164, este intitulat   Clasa de algoritmi Huffman.
Capitolul  8, de la paginile 165 - 194, este intitulat   Compresia aritmetică.
Capitolul  9, de la paginile 195 - 248, este intitulat   Clasa de algoritmi Lempel-Ziv.
Capitolul 10, de la paginile 249 - 284, este intitulat   Standardul JPEG.
Capitolul 11, de la paginile 285 - 312, este intitulat   Compresia cu fractali.
Capitolul 12, de la paginile 313 - 326, este intitulat  Compresia prin rețele neuronale .
Capitolul 13, de la paginile 327 - 336, este intitulat   Compresia fișierelor neomogene.
Capitolul 14, de la paginile 337 - 346, este intitulat   Programe de compresie rezidente.
Capitolul 15, de la paginile 347 - 364, este intitulat   Analiza comparată a algoritmilor.
Capitolul 16, de la paginile 365 - 440, este intitulat   Programe utilitare de compresie.
Introducerea de la paginile 7 și 8 din 15 noiembrie 1997 stabilește cadrul de lucru, evidențiază existența unei dischete unde se află programele de compresie și ceea ce mi se pare deosebit de important este faptul că se specifică existența tuturor materialelor din bibliografie la autorii cărții.
Cartea are 16 capitole, după cum urmează:
capitolul 01, intitulat Introducere, de la paginile 7 și 8 din 15 noiembrie 1997 stabilește cadrul de lucru, evidențiază existența unei dischete unde se află programele de compresie și ceea ce mi se pare deosebit de important este faptul că se specifică existența tuturor materialelor din bibliografie la autorii cărții;
capitolul 02, intitulat Compresia, de la paginile 9 - 24, include precizarea conceptelor de bază cu care se lucrează în carte, precum seturi de date, alfabet, vocabular, obiectivele compresiei de date și elemente de eficiență;
capitolul 03, intitulat Compresia fișierelor de date numerice, de la paginile 25 - 36, include informații privind descrierea datelor numerice, aspecte ale compresiei acestui tip de date, pornind de la particularitățile de reprezentare pentru date numerice zecimal despachetate, zecimal împachetate și pentru date numerice în cod binar;
capitolul 04, intitulat Compresia fișierelor text, de la paginile 37 - 56, include elemente legate de caracteristicile fișierelor text, despre șirurile repetate; sunt prezentate metode de bază pentru compresie, precum suprimarea spațiilor, reprezentarea topografică binară și sunt tratați algoritmii statici care presupun traversarea integrală a fișierului și stabilirea frecvențelor de apariție a subșirurilor de biți și algoritmii dinamici de compresie, bazați pe identificarea dicționarului dinamic pentru un text; de la pagina 52, tabelul 4.20 este relevant;
capitolul 05, intitulat Compresia în formatele grafice, de la paginile 57 - 82, include detalii privind reprezentarea formatelor grafice - fișierul BitMap, formatul GIF - Graphic's Interchange Format, formatul PCX - PiCture eXchange, particularitățile pe care le prezintă fișierele imagine; sunt detaliați algoritmii RLE - Run Length Encoding cu programe pentru compresie și decompresie de date și formatul JPEG - Joint Photographic Experts Group; sunt tratate modurile secvențial, progresiv, ierarhic și este analizată compresia de date fără pierderi;
capitolul 06, intitulat Metrici ale fișierelor pentru compresie, de la paginile 83 - 96, include contribuții originale ale noastre în ceea ce privește indicatorii construiți, modul de culegere a datelor, interpretarea rezultatelor; este analizată entropia fișierelor și sunt descrise erorile de fază;
capitolul 07, intitulat Clasa de algoritmi HUFFMAN, de la paginile 97 - 164,  tratează diferite tipuri de algoritmi din această clasă, din care enumăr aici algoritmul standard, algoritmul modificat, algoritmul adaptiv, algoritmul dinamic, algoritmul FANO-SHANNON; sunt specificate elemente legate de performanțele acestor algoritmi; sunt incluse texte sursă pentru fiecare algoritm prezentat, destinate compresiei, respectiv decompresiei datelor;
capitolul 08, intitulat Compresia aritmetică, de la paginile 165 - 194, include acele elemente ce dau particularitățile de reprezentare a datelor numerice, în funcție de reprezentările datelor și se prezintă programe pentru compresia și decompresia acestor date; se pune accent pe durata proceselor de compresie-decompresie.
capitolul 09, intitulat Clasa de algoritmi LEMPEL-ZIV, de la paginile 195 - 248, include prezentarea algoritmilor  LZ-77, LZ-SS, LZ78, LZW și sunt date detalii legate de performanțele acestor algoritmi, după ce au fost efectuate studii și măsurători statistice; pentru algoritmii de compresie din această clasă sunt date programe cu comentarii suficient de detaliate;
capitolul 10, intitulat Standardul JPEG, de la paginile 195 - 284, include aspecte legate de standardul JPEG, standard care a dat cele mai performante produse software de compresie-decompresie, căci într-adevăr, acest standard, prin ceea ce oferă, a devenit cel mai popular; modelelor secvențial, progresiv, ierarhic, abordate în acest capitol, le corespund texte sursă pentru compresie-decompresie;
capitolul 11, intitulat Compresia cu fractali, de la paginile 285 - 312, include descrierea conceptului de fractali, modul în care fractalii sunt utilizați în compresie și cum este implementat algoritmul BARNSLEY folosind fișiere în format .TGA - Truevision Graphics Adapter; programele de la paginile 297 - 309 conțin implementarea algoritmului și încă alte aspecte;
capitolul 12, intitulat Compresia prin rețele neuronale, de la paginile 313 - 326, include aspecte de bază legate de rețelele neuronale, care în acele vremuri erau la început; sunt prezentate rețelele KOHONEN și un model de compresie bazat pe rețele neuronale; 
capitolul 13, intitulat Compresia fișierelor neomogene, de la paginile 327 - 336, include elemente de bază legate de neomogenitatea tipurilor de fișiere; se propune o clasificare a algoritmilor de compresie în funcție de tipul fișierului; se propune o structură de program care face o analiză a fiecărui fișier supus compresiei și numai după aceea se trece la compresia lui, folosind algoritmul adecvat, care dă performanța cea mai mare, cu indicatorii definiți;
capitolul 14, intitulat Compresia fișierelor rezidente, de la paginile 337 - 346, include aspecte lămuritoare asupra particularităților pe care le prezintă programele rezidente și ce înseamnă compresia-decompresia în cazul lor; acum problemele s-au schimbat radical, datorită eliminării limitelor de stocare a datelor în memoria computerului;
capitolul 15, intitulat Analiza comparată a algoritmilor, de la paginile 347 - 364, include aspecte ce permit tragerea concluziilor legate de alegerea programelor de compresie; sunt definite criterii de comparație, sunt stabilite reguli de constituire a eșantioanelor; reprezentativitatea concluziilor rezultate din aplicarea de metode statistice are la bază respectarea unor reguli de bază în construirea sistemelor de ipoteze de start; este propusă o ierarhizare a algoritmilor, în funcție de performanța lor globală;
capitolul 16, intitulat Programe utilitare de compresie, de la paginile 365 - 440, include prezentarea unor programe precum PkZip, PkUnZip, Arj, Rar, care la vremea aceea erau de mare actualitate; acum lucrurile sunt un pic nuanțate, căci altfel se pune problema când cel mai banal calculator are SSD de 256 GB;
Lucrarea se încheie cu concluzii, paginile 441 - 444.
Bibliografia de la paginile 445 - 452 cuprinde 71 de titluri, din care autorii au incluse 14 articole, publicate în intervalul 1996 - 1997. Celelalte lucrări din bibliografie au apariții în intervalul 1952 - 1997. Lucrarea din 1952 este  o comunicare cuprinsă într-un volum al IERE, prezentată la o conferință de către  D.A. HUFFMAN, care fundamentează clasa de algoritmi care-i poartă numele, pornind de la redundanța codurilor, având ca obiectiv minimizarea acesteia.
Lucrarea are trei anexe, una cu codul ASCII, o alta destinată i de amplitudine care apar în procesul de compresie cu fractali și ultima cu programe utilitare destinate compresiei de date.
De departe, Daniel VERNIȘ a făcut demonstrația unui programator de excepție, a unui om care a înțeles în cele mai mici detalii ce înseamnă compresia și decompresia datelor. Când am pornit la drum, ne doream o carte de o anumită dimensiune, dar prin aprofundarea detaliilor, lucrurile s-au extins și faptul că Daniel VERNIȘ a răspuns afirmativ tuturor ideilor care au apărut pe parcurs a impus ca structura cărții să ajungă să fie aceasta pe care eu o am acum în față. Viața a confirmat că Daniel VERNIȘ este un om absolut special, iar discuția pe care am avut-o cu doamna secretar de stat Paloma PETRESCU, profesoară de chimie la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța în anul 2006, la 9 ani după ce Daniel VERNIȘ terminase liceul al cărui elev fusese, când doamna mi-a spus numele lui, arată că dintotdeauna Daniel a fost remarcat de toată lumea pentru calitățile lui remarcabile. Șansa mea a fost să lucrez cu el ca student al meu și apoi ca doctorand. Suntem prieteni pe FACEBOOK și pe 1 ianuarie, când este ziua de naștere a lui Daniel, întotdeauna i-am spus LA MULȚI ANI! Ori de câte ori am avut ocazia, ne-am văzut la o cafea cu mare plăcere.




(16 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Octavian PETRUȘ

Octavian PETRUȘ (este născut la data 13-01-1942. 
În intervalul 1956 - 1960, Octavian PETRUȘ a fost elev la Liceul Teoretic din localitatea Călărași. 
În intervalul 1960 - 1965, Octavian PETRUȘ a fost student la Facultatea de Fizică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În intervalul 1970 - 1977, Octavian PETRUȘ a derulat un stagiu doctoral în domeniul Fizicii. 
În intervalul 1965 - pensionare, Octavian PETRUȘ a parcurs treptele carierei universitare (preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar) în cadrul Facultății de Fizică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și ulterior ca profesor universitar la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor. (Anii exacți ai fiecărei promovări didactice intermediare nu sunt detaliați în CV-ul parlamentar public). [1, 2]
În 1977, Octavian PETRUȘ a susținut teza de doctorat .
Octavian PETRUȘ a scris lucrări de referință în domeniul informaticii, programării și fizicii, referite prin:
Octavian PETRUȘ - Programarea în Fortran. Stil în programare, Editura Junimea, Iași, 1980, 204 pagini, ISBN: fără ISBN (lucrare publicată anterior introducerii sistemului ISBN în România). 
Octavian PETRUȘ - Mecanică clasică, Editura Moldova, Iași, 1995, 418 pag.
Octavian PETRUȘ - Probabilități și statistică matematică. Aplicații pe calculator, Iași, 2000, 
Octavian PETRUȘ - Limbajul Fortran 90/95 și tehnici de programare, Iași, 2001, 
Profesorul universitar Octavian PETRUȘ a publicat peste 50 de lucrări științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate .
Octavian PETRUȘ a deținut și demnitatea publică de deputat în Parlamentul României în intervalul decembrie 2000 - decembrie 2004 
Am în mână cartea lui Octavian PETRUȘ referită prin:
Octavian PETRUȘ - Programarea în Fortran. Stil în programare, Editura Junimea, Iași, 1980, 204 pag,
În prefața cărții, autorul spune clar că în anul 1980, programarea nu se mai face oricum, ci trebuie implementare câteva reguli, care alcătuiesc stilul de programare, astfel încât produsul finit - programul să fie eficient în raport cu o serie de cerințe concrete exprimate clar de beneficiarul final al respectivului program.
Cartea are la paginile 201 -202 o bibliografie formată din 68 de titluri ale unor lucrări publicate în intervalul 1947 - 1977. Cuvântul FORTRAN apare în 23 de titluri. Cuvântul programare apare în 27 de titluri. 10 dintre lucrări aparțin unor autori români precum CAZACU, DIMO, DANCEA, HĂNGĂNUȚ, nu HĂNGĂNUȚĂ, NICULESCU, Ion VĂDUVA.
Cartea are 8 capitole.
Capitolul 1, de la paginile  9 - 23, intitulat  Elemente de structură și funcționare a calculatoarelor digitale, prezintă aspecte care îl familiarizează pe cititor cu structura calculatoarelor, cu evoluția acestora, cu biții, cu octeții, cu cuvintele, cu dublu-cuvântul și cu celebra cartelă perforată. folosind codul HOLLERITH. Având în vedere proveniența de fizician la bază a autorului cărții, subcapitolul 1.5 este destinat aplicațiilor științifice, specifice fizicii experimentale.
Capitolul 2, de la paginile  2p 4 - 775, intitulat  Elemente de practica programării. Tehnici eficiente de programare, ia în considerare acele elemente necesare dezvoltării gândirii de programator. Se prezintă conceptul de algoritm, sunt date câteva exemple și se propune o modalitate de a prezenta algoritmii, asemătător unui limbaj specializat în acest sens, scrierea de pseudocod. Apar cuvinte cheie seq și end,  select, if-else și end, case i of(S1, S2, ..., Sn), repeat-until, repeat-while. Pentru calculul sumei elementelor x1, x2, x3, ..., xn ale unui șir, autorul propune secvența:
begin
s:=0
i:=1
iter while imai mic sau egal cu n do
s:= s+xi
end
end
Exemplul 5 de la pagina 44 de calcul a unor indicatori statistici, cu extul sursă de la paginile 44 -45 va fi reluat la scrierea unei subrutine FORTRAM la pagina 179.
Subcapitolul 2.8 Scheme logice program are o structură deosebit de bine gândită și am ceritutdinea că acel cititor care s-a aplecat cu aprofi=undarea lui, a reușit să înțeleagă mecanismele cele mai fine pentru construirea de scheme logice, chestiune care este cheia succesului oricărui program, mai ales că autorul evidențiază în schemele propuse corespondența 1 la 1, cu instrucțiunile din programul FOTRAN. Gândirea de a structura programul după una din tehnicile to-down sau bottom-up, paginile  71 -74, crează o nouă viziune asupra organizării programului privit ca o construcție modulară.
      
Capitolul 3, de la paginile  76 - 103, intitulat  Noțiuni de bază ale limbajului FORTRAN, prezintă elementele de bază ale limbajului într-un mod sistematic, cu exemplificări sugestive, care-l ajută pe cititor să nu greșească, deci să învețe corect să definească variabile, constante, să utilizeze operatorii, mai ales că există particularități de a delimita cu puncte pentru NOT care va fi scris .NOT., pentru OR care va fi scris .OR. , la fel și pentru operatorii relaționali.Se discută despre tipurile de variabile INTEGER, REAL, DOUBLE, COMPLEX. Se stabilesc tipurile implicite definite la construirea identificatorilor, după prima literă, în sensul că variabilele al căror nume încept cu I sau J sau K sau L sau M sau N sunt de tip iNTEGER implicit, iar celelalte sunt de tip REAL. Pentru definirea masivelor se folosește DIMENSION. Apar multe tabele care sistematizează sugestiv care sunt resursele limbajului FORTRAN în ceea ce privește operatorii, funcțiile implicite și natura rezultatelor când se evaluează expresii aritmetice.
Capitolul 4, de la paginile  104 - 137, intitulat  Programe FORTRAN simple, prezintă
Capitolul 5, de la paginile  138 - 148, intitulat  Instrucțiunea DO, prezintă în figuripe 67 - 71, blocurile asociate schemei logice pentru instrucțiunea DO care implementează structura repetitivă REPEAT UNTIL, cu  exemplificări pentru situații foarte frecvent întâlniote în secvențele de instrucțiuni ale programelor FORTRAN. Sunt prezentate reguli de utilizare a instrucțiunii și sunt date secvențe în care apare instrucțiunea CONTINUE. Stilul de programare este vizibil orientat spre claritatea secvențelor, cu folosirea de etichete ca termeni ai unei prograsii aritmetice cu rație 10, ca de exemplu 10, 20, 30 și tot așa. Capitolul are 12 exerciții și probleme legate de utilizarea instrucțiunii DO, interesant este enunțul legat de calculul coeficientului de corelație, unde se va vedea capacitatea programatorului de a exersa elemente de optimizare când vrea să abordeze stilul de programare eficient.
Capitolul 6, de la paginile  149 - 168,  intitulat Instrucțiuni de intrare/ieșire  , prezintă descriptorii de format și modalitde inițializare cu informații de pe cartele perforate a masivelor unidimensionale, dar și a celor bidimensionale. Sunt date scheme logice și scurte secvențe de instrucțiuni care ilustrează modul de citire a datelor și de scriere a rezultatelor. Subcapitolul 6.6 este extrem de interesant căci permite obținerea modului de citire a datelor sau de afișare a rezultatelor după formatul dorit de utilizator, care definește setul de descriptori ca variabile care se citesc de pe cartele. Să nu uităm că 1980 este anul în care cartea a fost tipărită și cartela perforată era regina între regine în rândul modalităților de preluare a informațiilor furnizate de utilizatorii de software.
Capitolul 7, de la paginile  169 - 193, intitulat  Proceduri și subprograme, definește conceptul de procedură și pune accentul pe reutilizabilitate prin apeluri repetate sau prin referiri repetate. Se precizează  conceptul de subprogram de tip funcție și sunt propuse câteva subprograme de tipFUNCTION pentru calculul sumei elementelor unui șir, pentru calculul produselor elementelor unui șir. Subcapitolul7.5 este destinat subprogrametor de tip subrutină, cu exemplificarea calcului unor indicatori statistici, pagina 179. Cei care au făcut statistică economică cu doamna profesoară Elena BIJI știu că pentru calculul dispersiei există și o altă formulă, deci subprogramul are o formă care arată ceva mai elegantă. Exemplul nr. 2 exemplifică scrierea ubrutinei pentru soluționarea unei ecuații diferențiale prin metoda Runge-Kutta. Tot aici se prezintă instrucțiunile EQUIVALENCE și COMMON, cu exemplificări interesante și sugestive pentru avantajele pe care le aduc programatorilor. Figura 88 confirmă zicerea că o poză face mai mult decât o mie de cuvinte, când este vorba de a accentua roul blocurilor comune.
Capitolul 8, de la paginile  194 - 200, intitulat  Alte caracteristici ale limbajului FORTRAN, dezvoltă aspecte legate de instrucțiunile GO TO calculat, IF aritmetic, atribuirea logică și instrucțiunea PAUSE.
La paginile 203 - 206 se află un indice alfabetic extrem de util pentru identificarea paginilor unde se află acele elemente care prezintă interes pentru cititor, mai ales, după ce acesta a parcurs cartea și aceasta devine instrument de asistare a activității lui în calitate de programator FORTRAN, mai ales.
Mai sunt și 3 planșe care includ două texte FORTRAN scrise pe foi de programare și un listing obținut de  la imprimantă cu un program FORTRAN scris după regulile enunțate de autor când s-a referit la stil de programare.

(15 noiembrie 2026)

Sunday, November 15, 2026

profesorul universitar Ilie VĂDUVA

 Ilie VĂDUVA este născut la data 21-07-1934.
În intervalul 1950 - 1954, Ilie VĂDUVA a fost elev la Școala Medie Tehnică Financiară (liceul) din localitatea Târgu Jiu.
În intervalul 1954 - 1958, Ilie VĂDUVA a fost student la Facultatea de Finanțe, Credit și Contabilitate de la Institutul de Științe Economice și Planificare (actuala Academie de Studii Economice din București).
În intervalul 1965 - 1971, Ilie VĂDUVA a derulat un stagiu doctoral la Academia de Studii Economice din București.
În intervalul 1958 - 1998, Ilie VĂDUVA a ocupat următoarele poziții didactice și de conducere în cadrul Academiei de Studii Economice din București (Catedra de Contabilitate):
1958 - 1960: preparator universitar la Academia de Studii Economice din București.
1960 - 1970: asistent universitar la Academia de Studii Economice din București.
1970 - 1974: lector universitar la Academia de Studii Economice din București.
1974 - 1978: conferențiar universitar la Academia de Studii Economice din București.
1978 - 1998 (cu întreruperi în perioada funcțiilor ministeriale, 1985–1989): profesor universitar la Catedra de Contabilitate, Academia de Studii Economice din București.
Alte funcții academice ocupate: prodecan al Facultății de Contabilitate, prorector al ASE și rector al Academiei de Studii Economice din București (mai 1980 – noiembrie 1985).
În anul 1971, Ilie VĂDUVA a susținut teza de doctorat referită prin:
Ilie VĂDUVA - Modernizarea sistemului informațional contabil al întreprinderilor industriale, Academia de Studii Economice din București, 1971, nr. pag. indisponibil.
Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Victor PUCHIȚĂ.
Ilie VĂDUVA a scris lucrări referite prin:
Gheorghe Dulgheru, Ion Negescu, Ilie Văduva - Organizarea și conducerea contabilității întreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982, 179 pagini, ISBN: fără ISBN (apărută înainte de introducerea sistemului ISBN în România).
Oprea Călin, Mihai Ristea, Ilie Văduva, Horia Neamțu - Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, 249 pagini, ISBN: 973-30-4210-2.
Vasile BALTAC, Ilie VĂDUVA, Vasile FLORESCU, Ion FLORICICĂ - Programare structurată, Editura Tehnică, București, 1978, 246 pagini, 
Ilie VĂDUVA, Vasile FLORESCU, Dan FARCAȘ, Gheorghe POPA, Nicolae MIHOCI - Programarea în limbajul COBOL (sau Limbajul COBOL și aplicații), Editura Tehnică, București, 1982, 408 pagini, ISBN: fără ISBN (anterior anului 1989). [1
Ilie VĂDUVA - Autoinstruire în programare, Editura Tehnică, București, 1982, 403 pagini, ISBN: Ilie VĂDUVA, Vasile BALTAC, Mihai JITARU - Ingineria programării (Vol. I–II), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, 316 pagini (Vol. I) / 278 pagini (Vol. II),
Profesorul universitar Ilie VĂDUVA a coordonat teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Felicia ALBESCU, dar și pe alții.
Progesorul Ilie VĂduva a fost Rector al Academiei de Studii Economice din București în intervalul mai 1980 – noiembrie 1985 
Progesorul Ilie VĂduva a fost ministru al Afacerilor Externe: 11 noiembrie 1985 – 26 august 1986.
Progesorul Ilie VĂduva a fost ministru al Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale: 26 august 1986 – 18 iunie 1988.
Mă pot lăuda că am avut o relație deosebit de bună cu profesorul Ilie VĂDUVA, căci eu dispuneam de o bibliografie foarte bogată cu lucrări provenite din corespondenșța pe care o purtam cu diferiți autori de la mari universități din străinătate, corespondență care era de notorietate în ASE, profesorul Ilie VĂDUVA fiind acela care mi-a semnat multe scrisori către poșaă spre a trimiute articole să fie publicate în străinătate sau să fie acceptate la mari conferințe științifice din Vest. Imediat după Revoluția din Decembrie 1989 când l-am întâlnit pe profesorul Ilie VĂDUVA și l-am salutat, unii colegi de-ai săi care m-au văzut m-au apostrofat, care nu am uitat să le reamintesc de fapti=ul că profesorul Ilie VĂDUVA le-a făcut numai bine când era pe cai mari. Așa-zișii revoluționari de atunci s-au dovedit a fi doar oportuniști de doi bani, în condițiile în care profesorul Ilie VĂDUVA era un caracter absolut remarcabil.

(15 noiembrie 2026)

Saturday, November 14, 2026

Canțoneta TIRITOMBA și interpreții ei

Frumoasa canțonetă TIRITOMBA pune la grea încercare vocile tenorilor.
Roberto MUROLO
André RIEU
În copilăria mea am ascultat această canțonetă la radio și mi-a plăcut enorm. Am reținut cum sună, dar niciuna din vocile pe care le-am preluat de pe YOUTUBE.COm nu sună cum sunau vocile de la radio din vremurile de demult. Nu mi-am pierdut speranța și voi continua să caut pe Internet și alte variante. Poate voi găsi vocea care m-a impresionat acul cel puțin 60 de ani.
(15 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Dumitru OPREA

Dumitru OPREA este născut la data 10-10-1952. 
În intervalul 1967 - 1971, Dumitru OPREA a fost elev la Liceul Economic (Secția Planificare-Contabilitate) din localitatea Ploiești. [1]
În intervalul 1971 - 1975, Dumitru OPREA a fost student la Facultatea de Științe Economice (specializarea Finanțe-Contabilitate) de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. 
În intervalul 1975 - 1979 (mențiune privind studiile postuniversitare/stagiul de formare: conform sistemului de învățământ de dinainte de 1989, nu a urmat un curs de masterat în sistem Bologna, ci a efectuat stagiul obligatoriu în producție ca economist la Trustul de Construcții Industriale din Ploiești, urmat ulterior de stagii postuniversitare de specializare internațională, precum cele de la University of Nebraska at Omaha, SUA – 1994, sau Harvard Business School, SUA – 2006). 
În intervalul 1980 - 1986 (stagiul doctoral la forma fără frecvență în cadrul Academiei de Studii Economice din București), Dumitru OPREA a derulat un stagiu doctoral.
În intervalul 1979 - prezent, Dumitru OPREA a ocupat următoarele poziții didactice și de cercetare la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași: [1, 2]
În intervalul 1979 -1990, Dumitru OPREA a fost asistent universitar.
În intervalul 1990 -1991, Dumitru OPREA a fost lector universitar.
În intervalul 1991 -1994, Dumitru OPREA a fost conferențiar universitar.
Din anul 1994, Dumitru OPREA este profesor universitar.
În anul 1986, Dumitru OPREA a susținut teza de doctorat referită prin:
Dumitru OPREA - Model de calculație a costurilor normate în condițiile prelucrării automate a datelor, Academia de Studii Economice din București, 1986, 
Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Dumitru MURGULESCU. 
Dumitru OPREA a scris lucrări (selecție reprezentativă) referite prin:
Dumitru OPREA - Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, Editura Polirom, Iași, 1999, 320 pagini, ISBN: 973-683-325-9. 
Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ - Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002, 280 pagini, ISBN: 973-681-129-8.
Dumitru OPREA - Sisteme informaționale pentru afaceri, Editura Polirom, Iași, 2002, 392 pagini, ISBN: 973-681-130-1.
Dumitru OPREA - Protecția și securitatea informațiilor (ediția a II-a), Editura Polirom, Iași, 2007, 448 pagini, ISBN: 978-973-46-0927-7.
Dumitru OPREA - Premisele și consecințele informatizării contabilității, Editura Graphix, Iași, 1995, 274 pagini, ISBN: 973-9163-20-3
Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ, Marius ALEXA - Managementul evenimentelor personale, organizaționale, internaționale, Editura Polirom, Iași, 2016, 247 pagini, ISBN: 978-973-46-5970-8. 
Dumitru OPREA, Dinu AIRINEI, Ioan ANDONE - Bazele informaticii economice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1990.
Dumitru OPREA, Dinu AIRINEI, Ioan ANDONE - Limbaje de programare și bănci de date, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1991
Dumitru OPREA, Florin DUMITRIU, Gabriela MEȘNIȚĂ - CASE. Proiectarea asistată de calculator a sistemelor informatice, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1998, 202 pag.
Profesorul universitar Dumitru OPREA a coordonat teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Octavian DOSPINESCU, Daniel HOMOCIANU, Florin DUMITRIU, Sabina-Cristiana NECULA, Valentin MUNTEANU, Cătălin STRÎMBEI
În intervalul 2000 - 2008, Dumitru OPREA a fost rector al Universității Al. I. CUZA din Iași.
În intervalul 2007 - 2008, Dumitru OPREA a fost europarlamentar.
În intervalul 2008 - 2016, Dumitru OPREA a fost senator în parlamentul țării.
În intervalul 2016 - 2020, Dumitru OPREA a fost deputat în parlamentul țării.
Am în mână cartea referită prin:
Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ - Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002, 280 pagini, ISBN: 973-681-129-8.
Cartea are o bibliografie 293 - 301 ce conține 175 titluri.  Dumitru OPREA apare  cu 10 titluri în bibliografie, iar Gabriela MEȘNIȚĂ  apare cu un titlu în bibliografie. Lucrările  incluse în bibliografie au fost tipărite în intervalul 1970 - 2002. 15 titluri sunt documentații ale firmelor care activează în domeniul informaticii.
Cartea are 12 capitole.
Capitolul  1, de la paginile  11- 21, intitulat  Sisteme informatice economice, prezintă universul sistemelor informaționale, așa cum sunt ele date de la Dumnezeu, iar autorii cății își propun să analizeze sistemele informaționale pe care le găsesc în organizație, oricare ar fi aceasta, uzină, combinat, atelier, școală și să utilizeze metode și tehnici de perfecționare, pentru a le face mai eficiente, astfel încât să îndeplinească după perfecționare un criteriu de maxim sau un criteriu de minim, după cum decidenții acelei organizații au hotărât. Clasificarea după cele 16 criterii a sistemelor, paginile 15 - 19,  arată că ne găsim în fața unei probleme de mare complexitate, iar perfecționarea unui sistem informațional nu este delog o treabă ușoară, ce necesită parcurgerea unor etape, dintre care prelucrarea datelor este esențială și se face după reguli stricte..
Capitolul  2, de la paginile  22 - 71, intitulat  Caracteristicile sistemelor informatice penducere, identifică 5 subsisteme specifice prelucrării tranzacțiilor și se trece la analiza subsistemului CREANȚE, a subsistemului DATORII, a subsistemului STOCURI, a subsistemului COMENZI, a subsistemului de gestiune a resurselor umane, a subsistemului de gestiune a producției și a subsistemului contabilității generale. Tabelul 2.5 arată nivelul foarte ridicat de detaliere la care merg autorii cății, pentru a dezvolta un parcurs care să permită trecerea cititorului la rezolvarea rapidă a propriilor probleme legate de realizarea unui nou sistem informațional în organizația proprie, din moment ce analiza vechiului sistem se realizează folosind o metodologie extrem de eficientă și de profundă, pe care o propun aceștia. Autorii definesc sistemul de sprijinire a procesului decizional SSPD și vin cu o abordare modernă a structurării acestuia, fiind utilizate două baze de date ca intrări și  obținând la ieșire o bază de date a SSPD, care oferă decidenților, la ultimul nivel de agregare, informațiile de care aceștia au nevoie, figura 2.7, pagina 57. Faptul că autorii au studiat problematica și au experimentat-o pe cazuri concrete, se vede din modul în care ei sistematizează informația și asigură derularea întregului demers. Sunt agreate mai multe paliere de abordare, cel bazat pe birotică și  cel bazat pe sisteme expert.
Capitolul  3, de la paginile  72 - 91 , intitulat  Idenificarea și selecția proiectelor de dezvoltare a sistemelor informaționale,  pornește de la ideea că un sistem are un ciclu propriu de dezvoltare și autorii au sintetizat în figura 3.1 etapele ciclului, de care se ocupă în continuare, venind cu studii de caz, bine fundamentate. Faptul că autorii iau ca exemplu o fabrică de mobilă este un lucru deosebit de important, pentru că sistemele informaționale complexe sunt asociate organizațiilor cu activități discontinue, în care reperele traversează etape ale proceselor de prelucrare, până când să fie asamblate în produs finit.
Când se declanșează un proces de perfecționare a sistemului informațional, se derulează procese de planificare pe mai multe paliere. Autorii abordează planificarea strategică a întreprinderii, planificarea sistemului informațional, pornind de la situația curentă, după care se definește situația țintă a restricțiilor și a tendințelor viitoare din întreprindere. Analistul de sistem informațional nu trebuie privit ca un artist, ci ca o persoană care stăpânește arta dialogului cu lucrătorii din întreprindere, pentru a reuși să construiască matriciledin figurile 3.10 și 3.10 care să reflecte cât mai bine realitatea din întreprindere. Autorii pun accent pe participarea utilizatorilor sistemului la diferite face ale proiectului de perfecționare.
Capitolul  4, de la paginile  92 - 107, intitulat  Inițierea și planificarea proiectelor de realizare a sistemelor informaționale, începe cum este și firesc cu prima etapă a procesului de realizare a unui nou sistem informațional și anume cu faza de inițiere. Și eu sunt de acord că dacă se începe cu dreptul, proiectul va merge bine în integralitatea lui. Sunt identificate 5 activități specifice acestei face, paginile93 - 94. Se trece la faza de planificare a proiectului, unde autorii identifică 10 activități. Analiza de fezabilitate este bine reprezentată și autorii au identificat 11 capitole pe care orice manager pentruun astfel de proiect trebuie să le urmărească, începând cu echipamentele, continuând cu costurile și încheind cu zona financiară. Exemplul folosit cu acea companie ABC Software SA, paginile 103 - 107 arată că autorii vin din zonă practică a dezvoltării de proiecte, pentru că sistematizează foarte bine informațiile, pentru a trage concluzii realiste legate de fezabilitatea unui astfel de proiect.
Capitolul  5, de la paginile  108 - 158, intitulat  Determinarea cerințelor sistemului, se sprijină pe un element esențial al succesului unui astfel de proiect și anume comunicarea. Deși se vorbește despre interviuri, autorii pun accentul pe dialigl normal, colegial chiar cu cei care lucează în întreprindere, pentru a obține o imagine cât mai veridică a fluxurilor și a modului în care sunt generate mesajele și cum circulă documentele. Partea din capitol, paginile 110 - 144 se constituie într-uadevărat curs de realizare a interviurilor, cu toate etapele ce trebuie parcurse. Sunt incluse și abordări luate din teoria sondajelor, pentru a studia erorile furnizate de completarea formularelor de către cei care alcătuiesc eșantionul. Figura 5.1 este un ghid al derulării interviului.Chestionarul de la paginile 138 - 140 conține cam toate tipologiile de întrebări și cititorul are un exemplu de urmat dacă dorește să studieze fezabilitatea unui sistem informațional propriu, particularizat în raport cu obiectivul definit de el, căci are de unde extrage tipologia de întrebări din acests exemplu edificator. Găsesc nimerit că autorii se ocupă de prototipăizare, căci a considera că proiectul unui sistem informațional este un unicat, asemeni unei opere de artă, nu este soluția cxea mai bună și elaborarea unuim prototip este primul pas al abordării realiste pentru realizarea și implementarea unui sistem informațional nou, eficient și mai ales, modern.
Capitolul  6, de la paginile  159 - 173, intitulat  Selectarea celei mai bune variante strategice de prelucrare, prezintă din start ipoteza realizării de variante ale proiectului de sistem informațional, ceea ce este un lucru absolut normal, căci acel sistem este o construcție de mare complexitate. Sunt stabilite cerințe de descriere a variantelor în vederea comparării lor și se stabilește o procedură de selecție pentru cea mai biună variantă - subcapitolul 6.2  Se vorbește despre selectarea de software, selectarea de furnizori, selectarea de hardware. Se evaluează ofertele și studiile de fezabilitate, căci aceste studii fundamentează necesitatea realizării nu a proiectului de sistem informațional, ci a sistemului însuși.
Capitolul  7, de la paginile  174 - 196, intitulat  Proiectarea formularelor/formatelor și rapoartelor, prezintă cerințele care garantează că formularele și rapoartele sunt abordate în totalitatea lor, analiza de conținut este corectă și completă pentru toate și fluxurile care le definesc, respectă ceea ce se întâmplă în realiitate. Tabelele 7.1 - 7.5 sistematizează modul de lucru al rapoartelor, astfel încât analiza să fie corectă și completă.
Capitolul  8, de la paginile  197 - 218, intitulat  Proiectarea interfețelor și a dialogurilor, are o abordare realistă, în opinia mea, căci se pornește că interfețele trebuie realizate pentru cei care se folosesc de el și nu pentru cei care comandă realizarea sistemului informațional. Se definesc specificațiile de proiectare, pagina 199, se identifică părțile subsistemului de management al dialogului, pagina 201, iar capturile de ecran de la pagina 205 și tabelele 8.2 și 8.3 dau răspunsuri la multe din întrebările pe care și le pun cei ce proiectează interfețe eficiente, prietenoase și intuitive.Textul de la paginile 209 - 214 este el însuși  un curs practic  de proiectare de interfețe, iar dezvoltatorii de interfețe au în el un punct excelent de plecare.
Capitolul  9, de la paginile  219 - 226, intitulat Implementarea sistemului, reprezintă esența întregului demers, căci din moment ce există studiul de fezabilitate, sunt alese resursele necesare realizării sistemului, acest capitol înseamnă trecerea la realizarea sistemului informațional propriu-zis, adică realizarea produselor software, testarea, instalarea și lucrul efectiv a beneficiarului cu noile componente, pentru a obține rapoartele și a fundamenta deciziile. Figura 9.1 dă activitățile specifice implementării, care se derulează conform grafului GANTT din figura 9.2. Totul este planificat, nu există nimic la voia întâmplării, căci managementul realizării sistemului informațional este un management riguros, ca la oricare alt proiect de mare complexitate. Analiza de la paginile 222 - 227 scoate în evidență că autorii lucrării vin din zona informaticii și la ei programarea este baza.
Capitolul 10, de la paginile  228 - 239, intitulat  Documentarea sistemului și instruirea utilizatorilor, pune accent pe realizarea unei documentații de calitate. În informatica mioritică realizarea documentației este ceva periferic și mă bucură faptul că autorii acestei cărți tratează realizarea documentației ca pe o activitate esențială. Autorii cărții spun clar cum se întocmește documentația, paginile 228 - 230, cum trebuie instruiți utilizatorii și cum aceștia trebuie asistați.
Capitolul 11, de la paginile  240 - 247, intitulat  Întreținerea sistemelor informaționale, ia în discuție mentenanța sistemelor informaționale. Dacă întreprinderea este privită ca un organism viu, evident și sistemul informațional este și el tot un organism viu, iar mentenanța este esențială iar mentenanța este inclusă în ciclul de viață al sistemului informațional, figura 11.1 de la pagina 241. Aici este abordată calitatea sistemelor informaționale și se vorbește chiar despre TQM. În teoria întreținerii echipamentelor se vorbește de aflarea momentului optim de înlocuire a unui echipament, când cheltuielile cu reparațiile unui echipament vechi, grevează eficiența activității întreprinderii. Figura 11.3 vorbește despre reproiectare, ceea ce ne duce la ideea că autorii au și identificat elementele care generează o nouă gândire legată de un nou proiect de sistem informațional, mai ales că tehnologiile IT&C au un ritm de dezvoltare amețitor de accelerat.
Capitolul 12, de la paginile  248 -292, intitulat  Dincolo de tradiționalele sisteme informaționale, arată deschiderea autorilor cărții spre noi abordări așa cum sunt comerțul electronic, dezvoltarea de aplicații de tip B2B, B2C, B2G, folosind modele specificate în tabelul 12.1. Apreciez foarte mult demersul realizat de Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ pentru că au dat dovadă de un mod foarte flexibil de abordare și au inclus în atingerea obiectivului lor toate elementele de care au avut nevoie, fără a fi condiționați de vreo ideea impusă de niciun fel, din nicio direcție. Experiența și-a spus cuvântul!
Mi-am adus aminte de un banc. Un doctorand se duce la membri comisiei și le duce câte un exemplar al tezei. Dintre toți membri comisiei doar unul îi zice:
- Dă-mi berea!
Ce se întâmplase? Doctorandul inserase pe una din paginile tezei textul: 
Cine ajunge să citească din teză până aici, îi dau o bere!
Se pare că niciunul dintre ceilalți nu-i citseră teza. 
Am scris bancul acesta ca să amintesc și eu că autorii au scris în cuprins la capitole I, II, III, IV, V, VI, VII, 8, XI, X, XI, XII. Nu ascria niciunde despre vreo bere, dar nici eu nu am cerut-o. Doar am citit cu mare atenție cartea. Atât.








(14 noiembrie 2026)