Legea salarizării ca test de rezistență

În PNRR jaloanele sunt de fapt probleme majore de rezolvat pentru Roomânia, ca viitorul să arate mult mai bine. Numai că pe meleagurile mioritice PNRR a fost interpretat ca un proiect oarecare și proverbul nu lăsa pe mâine ce poți face azi, a fost trecut cu vederea sistematic, de s-a ajuns la termenele limită, la un pas de a se pierde 3,5 miliarde de euro dacă nu trtec prim parlament anumite legi.

Se știe că orice lege a salarizării se pune în discuție atunci când:

- sunt suficienți bani pentru reașezarea priorităților,

- vechii coeficienți devin frână pentru economie,

- forțele politice acceptă să coopereze.

În contextul actual:

- nu sunt bani,

- economia este în derivă,

- forțele politice au comportament antagonic,

- obiectivul este reducerea de cheltuieli.

Acum, ca niciodată, se vorbește că legea duce la diminuarea veniturilor, scăderea sporurilor, ceea ce a pus multe categorii socio-profesionale în stare de alertă, gata-gata să declanșeze greve. Este adevărat că se vrea ca într-o săptămână să se rezolve ceea ce nu s-a rezolvat în 5 ani și sub presiunea timpului și a riscului de a nu se pierde bani, să se adopte un text, ca imediat să fie amendat și făcut de nerecunoscut în doi timpi și trei mișcări. 

Zilele acestea, la Cotroceni se vor aduce ajustări și sunt sigur că partidele vor pune în balanță pierderea celor 700 milioane de euro și ambițiile lor bizare și vor vota în parlament legea, chiar dacă nu va arăta așa cum speră tot muritorul, căci cineva trebuie să se sacrifice și nu demnitarii sunt cei supuși sacrificiului, ci populația, așa cum au fost sacrificați pensionarii și poporul cu TVA de la 19% la 21%, în condițiile în care demnitarii au cantine cu prețuri exagerat de mici și așa cum era la comuniști, există gospodăria nu a partidului, ci a demnitarilor, de unde aprovizionarea este aproape gratis.


(18 iulie 2026)

ALEXANDRU și GIULIA au primit 19,03% din voturi și au ocupat locul al III-lea

ALEXANDRU și GIULIA  au format un cuplu în showul MIREASA de pe Antena 1 și datorită unui mod defectuos de a se comporta au primit 19,03% din voturile publicului care au sancționat:
- comportamentul GIULIEI,
- atitudinea lui ALEXANDRU,
- rolul familiilor celor doi.

Când eram tânăr, am cunoscut tot așa un cuplu, o CRISTINA și un GIGI, care tot așa erau:

- izolați,

- retrași,

- geloși,

- falși,

- zgomotoși,

- egoiști,

- bizari,

dar care cuplu nu a rezistat și fiecare dintre ei a reușit să scoată în evidență tot ceea ce era mai rău în fiecare, deși primeau sfaturi să se îndrepte spre alte direcții fiecare.

Faptul că GIULIA este mincinoasă, faptul că ALEXANDRU trece cu vederea orice, nu sunt aspecte care să încurajeze gândirea celor din jur spre o evoluție pozitivă și sunt mai mult ca siogur că ALEXANDRU va realiza că GIULIA va relua rapid vechile metehne și familia lui va căuta să-l determine să pună stop unei relații devenită toxică, înainte de a deveni relație critică.



(18 iulie 2026)

Bibliotecile de stat în era digitalizării

Bietul cetățean care are proasta inspirație să intre pe portalurile unor biblioteci de stat, are șansa să-și dea seama că el este un nimeni, un gunoi, iar cei ce administrează biblioteca de stat, sunt totul, din moment ce bietul cetățean nu are posibilitatea să-și rezolve problema pentru acre a intrat pe portal.

Nimeni nu intră pe portalul unei biblioteci pentru a comanda mititei de la un restaurant, pe care un livrator să-i aducă la ușă. Cine intră pe portalul unei biblioteci, dorește:

- să găsească coordonatele unei cărți, ale unei teze de doctorat, ale unui artico,

- să citească un articole, un manuscris, o carte,

- să identifice cărți după un cuvânt cheie,

- să tipărească vreo câteva pagini ale unui articol.

Întrucât procesul de digitalizare al bibliotecilor nu este 100%, ideea de a găsi reviste și cărți al căror conținut să fie direct accesibil, este încă un mare deziderat și de aceea, ceea ce oferă bibliotecile de stat trebuie oferit cu generozitate, fără prea multe filtre. 

O bibliotecă de stat are butoanele: acasă, servicii, săli de lectură, cataloage, biblioteca online, resurse electronice, tutoriale.

Accesul la informația căutată trebuie să se realizeze într-un număr de cel mult 3 clickuri. Eu aș vedea o interfață prietenoasă, construită după ce au fost întrebați 10.000 de cetățeni interesați să intre pe un portal al unei biblioteci, care selectează tipul de cititor, elev, student, profesor, specialist, critic de artă, cititor obișnuit și oferă fiecăruia la nivelul al II-lea cam ceea ce el are nevoie. Să zicem că un nene sau o tanti sunt interesați de teze de doctorat. Ei trebuie să precizeze un nume de autor, un cuvânt cheie sau un an sau un interval sau un nume de conducător de doctorat sau un nume de universitate sau o combinație oarecare dintre acestea. Oricum, cetățeanul, oricare ar fi el, după ce au fost consultați cei 10.000 de cetățeni, va găsi criteriile de căutare pe care el le intuiește și în acest fel va avea elemente pentru a-și soluționa problema de documentare.

Accesul online la o bibliotecă de stat trebuie să fie în sprijinul cetățeanului, nu să-l amețească, așa cum este în cazul bibliotecii pe care am consultat-o eu, care bibliotecă mă trimite în nenumărate cazuri la o aplicație care are la bază linkul THINREAD. Ceea ce este anunțat pompos, se termină cu un fâs de doi lei.

Faptul că bibliotecile de stat percep taxe, mi se pare imoral, indecent, penibil și grotesc, în condițiile în care salariile vin de la buget și digitalizarea se face tot prin proiecte de la buget sau pe fonduri europene.



(18 iulie 2026)

Era digitalizării

Încep acum să scriu articole despre era digitalizării. Noi ne-am cam plictisit de cuvântul eră, căci la istorie am învățat despre erele geologice, iar înainte de 1989 eram ombardați când ni se tot vornea despre Era CEAUȘESCU. Cuvântul eră trebuie reabilitat, pentru că digitalizarea este cu adevărat o eră, datorită profunzimii schimbărilor pe care le produce în societatea noastră omenească, schimbări cu efecte la fel de profunde cu schimbările climatice și tectonice care u făcut demarcația între diferitele ere geologice pe care le-a traversat planeta noastră.

Era digitalizării nu se realizează bătând din palme.

Era digitalizării are costurile și ritmul ei .

Era digitalizării este înfăptuită 100% de oameni.

Era digitalizării presupune echipamente dse stocare a informației.

Era digitalizării presupune acces nelimitat la Internet.

Era digitalizării presupune scanarea documentelor de arhivă și din biblioteci.

Era digitalizării presupune reglementarea accesului la informație.

Era digitalizării presupune educarea cetățenilor să devină parte a ei.

Era digitalizării presupune accesul neîngrădit al cetățenilor la tot și la toate.

Era digitalizării presupune baze de date corecte și complete.

Era digitalizării presupune dezvoltarea de aplicații informatice de ultimă generașie.

Era digitalizării presupune separarea apelor. Vor fi cetățeni implicați 100% și aceștia se vor mișca cu viteza luminii în societate, respectiv, cetățeni care vor lucra ca acum 100 de ani și se vor mișca cu viteza melcului în societate, dar ei vor fi mulțumiți de ceea ce fac, de ceea ce sunt și asta este.

Era digitalizării presupune folosirea inteligenței artificiale în folosul fiecăruia dintre noi, cu discernământ, pentru a beneficia de ceea ce ne oferă, în așa fel ca fiecare zi din viața noastră să fie mai frumoasă, mai plină de succese și de bucurii, pe care ni le-am creat singuri, pentru că procesele de asistare cu calculatorul ne-au fost benefice, căci noi le-am făcut să fie astfel.

În era digitalizării, noi oamenii, devenim cu adevărat liberi și principiile sănătoase după care ne călăuzim vor fi întâlnite la tot pasul și cu fiecare zi vom deveni mai buni și mai buni, mai eficienți și mai eficienți. Atunci se vor vedea mai pregnant diferențele dintre noi, căci diferențele sunt date de opțiunile noastre și va fi imposibil să mai ridicăm din umeri și să  invocăm neșansa, din moment ce butoanele sunt în mâinile noastre și doar trebuie să știm pe care dintre ele să apăsăm și mai ales, când să apăsăm.







(18 iulie 2026)

Plata facturilor în era digitalizării

Mă apucă plânsul să văd că acum, în era digitalizării, pe plaiurile noastre cele mioritice, plata facturilor prin e-banking este o adevărată aventură.
Primesc factura pe e-mail.
Acolo sunt tot felul de date și sumele de plată.

Există butonul PLĂTEȘTE ACUM.

Dacă apăs acest buton:

- sunt pus să introduc date de identificare a plății,

- sunt pus să introduc suma de paltă,

- sunt pus să introduc date despre card,

- apăs pe PLĂTEȘTE,

- mi se spune că plata s-a efectuat,

- voi primi un e-mail de confirmare.

Era normal, ca atunci când mi-am făcut contul la compania pentru care plătesc serviciul care mi s-a oferit, să dau suficiente elemente despre mine și despre cardul meu cu care fac plăți, pentru că autentificările sunt la ora actuală foarte sigure și cine vrea să beneficieze de beneficiile digitalizării, să beneficieze, iar cine nu, să lucreze după metodele învechite, căci e treaba fiecăruia de cum vrea să trăiască.

Dacă am dat date despre cardul de unde se face plata și încă vreo câteva date din aceeași zonă, este decent ca furnizorul de servicii să genereze ordinul de plată și când apăs butonul PLĂTEȘTE, eu doar să verific și să apăs din nou un buton PLĂTEȘTE, plata să se efectueze și să primesc mesajul că s-a efectuat plata. Este o soluție mai pe ocolite, de tranziție, ca să mă obișnuiesc eu cu faptul că automat s-au introdus date complete și corecte. Frumos este ca să se presupună  că eu:

- am verificat datele din e-mail,

- știu ce bani am în cont,

- să apăs butonul PLĂTEȘTE,

- să se efectueze plata,

- să primesc imediat mesaj de confirmate și un e-mail.

Aici elementul de siguranță, acel cod de pe card nu mai este nevoie să-l introduc, din moment ce modul meu de acces la e-mail este foarte sigur, lucru la care acum trebuie să se mai lucreze un pic, pentru că una este să ai o parolă dată sun forma unui șir, oricare ar fi acesta și cu totul altfel stau lucrurile ca în contul de e-mail să se intre cu o amprentă digitală sau prin scanarea feței sau a irisului sau printr-o comandă vocală.

(18 iulie 2026)

(18 iulie 2026)

Soluții proaste în procesul de digitalizare

De regulă, digitalizarea este făcută de specialiști. Am zis, de regulă, căci sunt și cazuri în care digitalizarea este făcută de ageamii, care se cred mari informaticieni, dar informatica lor este învățată după ureche, prin stațiile de tranvai sau în closete la un caca zgomotos, după ce au mâncat porumb fiert și au băut apă.

Mie nu-mi trebuie 1.000 de ani să mă conving că am în față o soluție proastă sau chiar foarte proastă de digitalizare, ci am nevoie de un minut fără trei secunde să văd pe o scară de la 1 la 10 cât de proastă este o soluție informatică.

O soluție informatică în procesul de digitalizare este proastă atunci când:

- sunt pus să introduc tot felul de date care se găsesc la definirea contului meu,

- sunt pus să introduc manual date privind sumele specificate în e-mail,

- sunt pus să introduc date care îmi sunt specificate în mesajul pe care-l primesc,

- nu mi se semnalează erorile mele de introducere a datelor,

- sunt lăsat să trec la pasul următor, deși am erori, în datele mele,

- nu am posibilitatea să salvez formularul cu datele pe care le-am introdus,

- nu mi se spune că am încheiat cu succes operațiunea,

- nu primesc niciun e-mail de confirmare că am făcut corect operațiunea,

- nu am posibilitatea să revin la pasul anterior să fac schimbări.

Neprofesioniștii nu știu că există soluții standard de comunicare cu cetățeanul și în consecință, se apucă ei să proiecteze de capul lor soluții improvizate, care sunt lipsite de calitate și care îl irită și îl obosesc pe cetățean, dar acesta le acceptă căci trebuie să-și rezolve problemele și altă cale nu au.



(18 iulie 2026)

Ea este Giulia, concurenta de la showul MIREASA, sezonul al 13-lea

Giulia este mincinoasă.
Giulia este plângăcioasă.
Giulia este răutăcioasă.
Giulia este lipsită de empatie.
Giulia este individualistă.
Giulia este indecisă.
Giulia este indecisă.
Giulia este lipsită de respect.
Să rememorăm taskul cătușelor, când s-a purtat execrabil cu Daniel, deși avea toate șansele să arate că este o femeie educată, respectuoasă și care știe să se impună în fața unui bărbat. L-a purtat pe Daniel ca pe un cățel, arătând toate carențele de caracter  și lipsa de educație de care ea, Giulia a fost atunci în stare să dovedească, ceea ce a continuat cu minciunile legate de aventurile ei cu femei de dinainte de a intra în Cama MIREASA, ceea ce a determinat reacșia fermă a mamei lui Alexandru.

(10 iulie 2026)