Se zice că știința este știință, nu are mamă, nu are tată, adică este obiectivă. E doar o vorbă zisă la necaz, căci în realitate, știința este folosită la greu în a manipula. Numai să ne amintim de pixelul albastru cu care un nefericit căuta cu disperare să demonstreze că un nene nu l-a pleznit pe un puști. Să se amintim și eroarea de dactilografiere care a dus în istorie cum că spanacul are foarte mult fier.
Statistica, despre care V. I. LENIN spunea că este baza deciziilor partidului comunist în economie, a folosit la greu la manipularea poporului și gurile rele zic despre existența unui institut de falsificare a datelor, căci trucajele în statistică nu se fac la întâmplare, corelațiile scoțând la iveală șmecheriile improvizate.
Nu vreau să scriu aici despre banalitatea eliminării comparabilității prin schimbarea unităților de măsură, ci doar câteva elemente legate de sondaje în general și de sondajele legate de prezidențiabilii noștri în special.
Avem același popor.
Există o tehnică precisă de eșantionare.
Metodele de culegere a datelor de calitate sunt bine definite.
Algoritmii de calcul există și nu ai ce le face, în afară de a-i aplica.
Dacă sunt profesioniști adevărați cei ce fac sondaje, pe un interval rezonabil, rezultatele nu trebuie să difere semnificativ de la o casă de sondare a opiniei publice la alta. Și totuși realitatea contrazice această ipoteză, ceea ce arată că teoria sondajelor, prin manipularea datelor din eșantion, căci gunoi bagi, gunoi scoți, se obține exact ceea ce-i place să citească clientului care a plătit sondajul.
(07 septembrie 2024)
