Profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU

 Paul CONSTANTINESCU s-a născut în anul 1930. (
În intervalul 1950 - 1955, Paul CONSTANTINESCU a fost student  la Institutul Politehnic din București și la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității din București.
În intervalul  1955 – 1960,  Paul CONSTANTINESCU a derulat stagiul doctoral la Universitatea București, Facultatea de Matematică și Fizică.
După terminarea Institutului Politehnic, Paul CONSTANTINESCU a fost  asistent universitar.
În intervalul 1959 - 1962, Paul CONSDTANTINESCU, a fos lector universitar la la secția Mașini de calcul din cadrul Facultății de Matematică și Fizică, Universitatea din București.
În intervalul 1962 – 1967, Paul CONSDTANTINESCU a fost cercetător științific și director adjunct al Centrului de Calcul al Universității din Bucureșt.
În intervalul 1967 - 1970, Paul CONSDTANTINESCU a fost director la Centrul de calcul din ICI. La pagina 17 a prezentării ICI Volum aniversar 1970 - 2020,la 50 de ani de la înființare publicat la editura ICI, cu ISBN: ISBN 978-606-94606-3-4, de 313 pagini, numele lui Paul CONSTANTINESCU apare ca director științific la direcția de cercetare și numele său este referit de 4 ori.

În intervalul 1970 - 1980, Paul CONSDTANTINESCU a fost profesor universitar la Catedra de INFORMATICĂDIN CADRUL Academiei Ștefan GHEORGHIU.
În anul 1960 Paul CONSDTANTINESCU și-a susținut teza de doctorat, avându-l conducător științific pe marele matematician Grigore C. MOISIL.
Paul CONSDTANTINESCU a elaborat lucrări precum:
Paul CONSTANTINESCU – Turbine cu abur. Culegere de probleme, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966.
Paul CONSTANTINESCU, Mihai GEORGESCU – Inițiere în organizarea și proiectarea sistemelor de conducere cu mijloace de automatizare (S.I.P.A.D.), Editura Tehnică, București, 1972, 277 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sistemele informatice, modele ale conducerii și sistemelor conduse, Editura Tehnică, București, 1975, 300 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Introducere în filosofia sistemelor, Editura Academiei Ștefan GHEORGHIU, București, 1982.
CONSTANTINESCU – Modelarea unitară a genezei și dezvoltării sistemelor, Editura Tehnică, București, 1983, 396 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sisteme ierarhizate: rolul informației în geneză și dezvoltare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, 182 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sinergia, informația și geneza sistemelor: fundamentele sinergeticii, Editura Tehnică, București, 1990, 320 pagin.
Paul CONSTANTINESCU, Traian-Dinorel STĂNCIULESCU – Ierarhiile luminii. Conexiuni [meta]fizice (vol. 1, ediție postumă), Editura Arithea, Iași, 2019, 294 pagini.
Profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU a coordonat (sau a co-coordonat alături de academicianul Grigore C. MOISIL) lucrări de cercetare și teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Ioan TOMESCU și Eduard RĂDĂCEANU, amândoi fiind prezenți în paginile lucrării Istoria literaturii române de informatică.

(12 noiembrie 2026) 

Cartea Sisteme ierarhizate scrisă de profesorul universitar Paul CONSTANTINESCU

Am în mână cartea referită prin:
Paul CONSTANTINESCU – Sisteme ierarhizate: rolul informației în geneză și dezvoltare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, 182 pag.
Cartea nu are bibliografia concentrată la final, unde de regulă sunt enumerate toate titlurile, ci la paginile sunde se fac referiri la lucrări, titlurile apar ca note de subsol. Este un sistem riguros, care permite indicarea paginilor din lucrarea referită, unde se află chestiunile luate în discuție de profesorul Paul CONSTANTINESCU. Se face referire la lucrări ale unor autori precum Karl MARX, Mihai DRĂGĂNESCU, Louis ALTHUSSER, Paul CONSTANTINESCU de 34 de ori, V. I. LENIN, A. VALENTIN, J. FOURASTIE, J. PIAGET, , Fr. ENGELS, Șt. ODOBLEJA, V. I. VLAD, K. LORETZ, E. MORIN, E. P. WIGNER, R. E. MARSHAK, Ted BASTIN, Clive W. KIHMISTERM. ROSEN și  încă alții.
Cartea are 4 capitole, o anexă, dar și în limba engleză un rezumat și cuprinsul.
Capitolul 1 de la paginile  9 - 38 ,  intitulat  Abordarea interdisciplinară funcțional - organizațională a sistemelor, prezintă concepte de bază precum valoarea de semnificație a informației și cuanta de informație, ca noi măsurători ale informației. Acestea sunt niște convenții și trebuie doar acceptate, pentru a continua demersul științific al  utilizării invarianților în modelarea de procese. Paginile 13 și 14 trasează cadrul conceptual cu care se merge în toată cartea, despre sistem și trebuie să acceptăm că prezentarea autoruluin este cea potrivită întregului său demers. Și abordarea pentru câmpul fundamental, pentru neviu, pentru viu, pentru psihic și pentru cultural, ca tranziții între palier, arată concepția autorului legată de întregul său demers prezentat în carte. Se face referire la descoperiri de ultimă oră din fizică, pagina 22.
Capitolul 2 de la paginile  39 - 81,  intitulat  O contribuție axiomatică a sistemelor ierarhizate și modelarea lor pe baza determinismului dialectic, prezintă o abordare originală a cuplajului câmp-substanță, ceea ce mută întreaga abordare de teorie a sistemelor, spre zona filosofică.
Capitolul 3 de la paginile  82 - 142,  intitulat  Modelarea genezei sistemelor ierarhizate pe palierul fizic, folosind dualismul informație - energie, continuă abordarea filosofică a problemei sistemelor, în care este îmbinat aparatul matematic riguros cu considerațiile filosofice ale dualismului informație- energie. Autorul aprofundează într-o manieră unitară principiul entropiei staționare, cu luarea în considerare a   cinci elemente de bază definitorii, paginile 82 - 93. Întreg capitolul are la bază fundamentele materialismului dialectic. Autorul analizeaz și formalizează axiomele unor domenii din fizica modernă și permite înțelegerea raporturilor dintre informație și energie. Analiza autorului merge până la câmpuri, particule elementare, aglomerări de substanță, într-un mod coerent și riguros. Subcapitolul 2.5 analizează cauzalitatea complexă prin prisma determinismului dialectic, căci să nu uităm că suntem în anul 1986 al apariției cărții și doctrina comunistă avea rigorile ei din care autorii nu aveau cum să iasă și să se depărteze cu un milimetru măcar.
Capitolul 4 de la paginile  143 -173,  intitulat  Modelarea genezei sistemelor ierarhizate pe palierele biologic-psihic-cultural, abordează problematica în toată complexitatea ei, căci modelele elaborate anterior au deschis cale liberă extensiilor spre domenii care trec granițele din domeniul ceva mai restrâns al fizicii spre societate, spre om, ca element central al societății. Este o abordare originală a autorului, prin care se realizează o extensie interesantă de la sistemele cunoscute în inginerie, spre sistemele cu mult mai complexe, din societate și subcapitolul 4.5 al scenariilor cibernetice dedicate psihogenezei și generării autocunoașterii, mai necesită un singur pas spre abordarea conștiinței, ceea ce pentru anul 1986 în care problematica omului nou, nu avea un corespondent într-o ecuație cât de cât accesibilă și mai ales, acceptabilă, paginile 169 - 173. 

Toată cartea are caracter novator, căci este un demers al construirii unui întreg, din componente care cândva au fost abordate separat, dar în profunzime, ducând la rezultate științifice dintre cele mai importante pentru fizică, mai ales. Constituirea sistemelor ierarhizate aduce un plus important, căci se dezvoltă folosind acest concept elementele de geneză, care inytegrează componente care cu ceva timp în urmă era imposibil să fie asociate.

Din start trebuie să spun că Paul CONSTANTINESCU este un erudit, care operează cu concepte exact în măsura în care este nevoe să dezvolte demersul său și dacă are nevoie să lucreze cu grafuri de influență, el folosește astfelde grafuri (pagina 40), dacă abordează reglaj - autoreglaj, șa paginile 46 - 49, dezvoltă abordarea, cum dacă dorește să abordeze stabilitatea - nestabilitatea, respectiv, simetria - asimetria, în sistemele ierarhizate, definește cadrul necesar, paginile 62 - 70 și merge spre determinismul dialectic, pagina 72. Cartea a răspuns unor cerințe ale epocii în care a fost scrisă. Sunt sigur că după 1990, dacă autorul ar fi reluat subiectul, cu totul altfel ar fi arătat atât bibliografia, cât și anumite titluri ale capitolelor.

Eu am avut fericitul prilej să-l cunosc pe profesorul Paul CONSTANTINESCU încă din vremurile în care eram secretar științific al cursului postuniversitar Sisteme informatice economice și directorul cursului, care dorea ca prelegerile să fie prezentate de figuri proeminente ale domeniului, mă trimitea să stabilesc cu cei care vor ține cursurile zilele și orele la care pot veni în fața cursanților. Directorul cursului discuta în prealabil cu acele personalități, iar eu mergeam la locurile lor de muncă și stabileam detaliile. Cu profesorul Paul CONSTANTINESCU am discutat de mai multe ori, în legătură cu teza mea de doctorat. Prima dată am mers la el acasă, undeva într-un bloc de patru etaje din Titan și i-am dus teza mea de doctorat și următoarea dată am mers să primesc însemnările sale referitoare la teză, prilej cu care am avut o discuție destul de lungă și de țintită pe subiectul tezei. I-am mulțumit profesorului CONSTANTINESCU pentru concluziile la care a ajuns și mai ales, pentru aprecierile pe care le-a făcut. După această discuție și după discuțiile despre teză cu profesorii C.V. NEGOIȚĂ și George THEILER, am primit verde să susțin teza în ședință publică în fața unei comisii extrem de exigentă din care făceau parte doctorii Leonard BADEA, Eugeniu NICULESCU MIZIL și Eugen ȚIGĂNESCU, alături de conducătorul științific Ludovic TOVISSI și. decanul Facultății  de Cibernetică, profesorul Virgil SORA.

Pentru mine profesorul Paul CONSTANTINESCU  era un reper al cercetării științifice originale în domeniul informaticii teoretice.

(11 noiembrie 2026)

 

Inteligența Artificială sufocă până la dispariție birocrația

Din momentul în care Inteligența Artificială și-a făcut apariția, efectele apariției au devenit vizibile în toate domeniile, iar birocrația este fenomenul în care Inteligența Artificială și-a dovedit rolul de agent activ care determină schimbări fundamentale, până aproape de dispariția acesteia. Implementarea aplicațiilor înzestrate cu elemente specifice Inteligenței Artificiale, generează efecte dintre cele mai profunde în ceea ce privește procedurile care făceau să înflorească birocrația.
Birocrația înseamnă fluxuri informaționale sofisticate, inutile, lungi, redundante și Inteligența Artificială nu le distruge și prin modul de acțiune le simplifică, le scurtează și reduce termenele, iar soluțiile simplificate, schimbă total structura procedurilor, transformându-le în proceduri eficiente, în care rolul factorului uman nu este decorativ, ci implicat, încadrat în termene, cu putere de decizie unde soluția este supusă unor constrângeri clare, iar voința factorului uman iese din sfera subiectivismului enervant, abject, generator al faptelor de corupție.

Birocrația înseamnă transformarea cetățeanului într-o anexă la dispoziția sistemului, iar Inteligența Artificială vine cu schimbări fundamentale. Interfețele prietenoase cu cetățeanul îl transformă pe funcționarul-birocrat în partener egal al cetățeanului, unde rolul său este doar acela de a se încadra în termene și de a soluționa conform procedurilor solicitările cetățeanului, căci Inteligența Artificială este cea care arată care sunt condițiile îndeplinite sau nu de cetățean și la capătul fluxului informațional există termene și doar două variante, se aprobă, respectiv, nu se aprobă solicitarea, iar argumentele sunt clare, căci generarea argumentelor stă în definirile datelor de intrare furnizate de cetățean. Funcționarul-birocrat nu mai are acele grade de libertate generatoare de corupție, căci Inteligența Artificială a definit cadrul riguros al acțiunilor lui.

În concluzie, teama funcționarului-birocrat de Inteligența Artificială este justificată, căci Inteligența Artificială îi ia puterea discreționară de decizie bazată pe subiectivism, pe criterii, altele decât cele morale și îl face să fie absolut corect, iar cetîțeanul devine egal cu ceilalți în fața legii, nici rudă, nici prieten al decidentului, ci un X în fața u ui computer, iar decidentul nu mai are nicio pârghie de a interveni din afara sistemului așa cum se întâmplă acum, ci respectă pașii procedurii, rece, distant și obiectiv, că Inteligența Artificială îl determină să fie astfel și el nu are încotro.

(12 noiembrie 2026) 

Cărți scrise de profesorul Paul CONSTANTINESCU

Paul CONSTANTINESCU – Turbine cu abur. Culegere de probleme, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966, [nr. pag. nedisponibil], fără ISBN (apărută înainte de 1989).
Paul CONSTANTINESCU, Mihai GEORGESCU – Inițiere în organizarea și proiectarea sistemelor de conducere cu mijloace de automatizare (S.I.P.A.D.), Editura Tehnică, București, 1972, 
Paul CONSTANTINESCU – Sistemele informatice, modele ale conducerii și sistemelor conduse, Editura Tehnică, București, 
Paul CONSTANTINESCU – Introducere în filosofia sistemelor, Editura Academiei „Ștefan Gheorghiu”, București, 1982, 
Paul CONSTANTINESCU – Modelarea unitară a genezei și dezvoltării sistemelor, Editura Tehnică, București, 1983, 396 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sisteme ierarhizate: rolul informației în geneză și dezvoltare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, 182 pag.
Paul CONSTANTINESCU – Sinergia, informația și geneza sistemelor: fundamentele sinergeticii, Editura Tehnică, București, 1990, 320 pag., ISBN: 973-31-0190-7.
Paul CONSTANTINESCU, Traian-Dinorel STĂNCIULESCU – Ierarhiile luminii. Conexiuni [meta]fizice (vol. 1, ediție postumă), Editura Arithea, Iași, 2019, 294 pag.

(11 noiembrie 2026) 

Inginerul de sistem Iulian SATRAN .

Când am venit în prima mea zi de muncă la Centrul de Calcul al ASE, mai exact la Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE, primul nume pe care l-am auzit a fost Iulian SATRAN, inginerul de sistem cu biroul la etajul întâi, sala 2114, deținătorul absolut al științei depanării programelor de orice fel de la calculatorul IBM 360.

Nu a trecut mult timp și am făcut cunoștință cu acest om remarcabil, binevoitor și foarte clar în explicații, care nu privea pe nimeni de sus, așa cum făceau colegii lui de birou, care s-au dovedit a fi niște ignoranți fără principii și de un egoism rar întâlnit.

Iulian SATRAN știa câteva limbi străine.

Iulian SATRAN era un excelent programator în ASSEMBLER.

Iulian SATRAN era un specialist incontestabil, recunoscut în adevăratul sens al cuvântului.

Iulian SATRAN a scris  cărți precum:

Ion DUMITRESCU, Valeriu PESCARU, Constantin BILCIU, Iulian SATRAN, Adrian NICA – Inițiere în teleprelucrarea datelor, Editura Tehnică, București, 1972, 286 pag.

Iulian SATRAN, Alex. SATRAN, Ion DRĂGHICI, Mircea ADAM – Numerical Methods with Fortran IV. Case Studies, Editura Tehnică, București, 1976, 468 pag.

Valeriu PESCARU, Ioan CATONA, Doru DUȚĂ, Cristian POPESCU, Iulian SATRAN – Fișiere, baze și bănci de date, Editura Tehnică, București, 1976, 310 pag.

După plecarea sa în Israel, Iulian SATRAN a lucrat la IBM Research din Haifa și a avut contribuții determinante în realizarea protocolului iSCSI - Internet Small Computer Systems Interface. El a obținut titlul de Distinguished Engineer în cadrul IBM.

Acestui om absolut remarcabil îi port un respect deosebit, căci eu știu ce înseamnă un programator adevărat și un inginer de sistem perfect.

(11 noiembrie 2026) 

Profesorul universitar Dan SOMNEA

Pe  Dan SOMNEA l-am cunoscut în prima mea zi de lucru de la 1 decembrie 1970, când m-am angajat pe poziția de analist în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și am primit un birou și un scaun în sala 2313, unde am devenit coleg cu el, cu Ioana SOARE, Ana-Maria BÂȘCU, Georgia HERA și fosta mea colegă de grupă din studenție Doina FUSARU. Cum intrai pe ușă,  Dan SOMNEA avea biroul în față, lângă fereastră. Biroul meu era față în față cu biroul său, dar era în dreapta, tot lângă fereastră.  Dan SOMNEA era un tânăr care tot timpul lucra și foarte rar intra în vorbă cu colegele lui. Avea contractele lui pentru care scria programe. După ce am plecat să devin asistent universitar stagiar, mi-am păstrat biroul din sala 2313 și, când veneam acolo,  Dan SOMNEA tot lucrând îl găseam. Am aflat că derula un stagiu doctoral cu profesorul meu Nicolae RACOVEANU și era preocupat, pe lângă problemele de serviciu, să îndeplinească sarcinile din programul său doctoral, adică să pregătească examene, să scrie referate și după aceea să elaboreze teza de doctorat, teză de doctorat pe care a susținut-o cu succes la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești.

După Revoluția din decembrie 1989,  Dan SOMNEA a devenit cadru didactic la una din catedrele din ASE și a urcat toate treptele didactice până la cea de profesor universitar. Eu am avut un respect deosebit față de  Dan SOMNEA pentru că:

-  Dan SOMNEA nu se amesteca în bârfe de niciun fel;

-  Dan SOMNEA, dacă aveai o problemă, te ajuta să o rezolvi;

-  Dan SOMNEA era omul faptelor, nu al vorbelor.

Peste ani, când m-am întâlnit cu profesorul Valentin CRISTEA la o susținere de doctorat, m-a întrebat despre  Dan SOMNEA, căci fuseseră colegi de facultate și avea numai cuvinte de laudă pentru  Dan SOMNEA.

Dan SOMNEA a scris lucrări referite prin:

Dan SOMNEA, Teodor VLĂDUȚ - Programarea în ASSEMBLER, Editura Tehnică, București, 1992, 328 pagini, ISBN: 973-310-455-8.

Dan SOMNEA, Mihai CALCIU, Emil DUMITRESCU - Birotica, Editura Tehnică, București, 1998, 164 pagini, ISBN: codul.

Dan SOMNEA, Mihai CALCIU - JSP, ASP, XML, XSLT, XHTML/HTML/CSS Made Easy, Editura ASE, București, 2005, 214 pagini, ISBN: 973-594-654-8

(08 noiembrie 2026)

Cercetătorul științific Gabriel DIACONESCU.

În 1979, Gabriel DIACONESCU a susținut teza de doctorat referită prin:

Gabriel DIACONESCU - Proiectarea unei baze de date statistice, ASE, București, 1979, 119 pag.

Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Mircea BULGARU.

Cercetătorul științific Gabriel DIACONESCU a scris și publicat articole în revista Studii și cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

De asemenea,  Gabriel DIACONESCU a scris lucrarea referită prin:

Gabriel DIACONESCU, Ion LUNGU - Limbajul de programare ASSEMBLER, Editura ASE, București, 1975, 219 pag. 

Bunul meu coleg de catedră Ion LUNGU mi-a pus la dispoziție un exemplar al acestei cărți și am avut posibilitatea să citesc cartea și să scriu despre ea textul de mai jos.

În 1975, matematicianul Gabriel DIACONESCU și foarte tânărul informatician Ion LUNGU, ambii lucrând în Centrul de Calcul al catedrei de Cibernetică Economică în calitate de cadre didactice asociate, au elaborat și publicat lucrarea Limbajul de programare ASSEMBLER, structurată în trei părți. În prima parte, autorii prezintă conceptele de bază legate de calculator, dar privite în raport cu obiectivul urmărit: învățarea programării în limbajul ASSEMBLER. De aceea se dau detalii privind reprezentările în memorie ale formatului binar, ale numerelor în zecimal împachetat și în zecimal despachetat. Se detaliază reprezentările pe baiți, la nivel de cuvânt, de dublu cuvânt și la nivel de zonă de memorie de lungime oarecare. Se insistă asupra necesității de a construi scheme logice extrem de detaliate, întrucât limbajul ASSEMBLER folosește instrucțiuni asociate operațiilor elementare. Sunt prezentate instrucțiunile cod mașină, modurile de adresare (directă, relativă, indexată, indirectă) care, cu mici modificări, se întâlnesc la toate limbajele de asamblare. Se insistă asupra modurilor de structurare a instrucțiunilor (RR, RX, RS, SS, SI). Lucrarea se încheie cu un tabel recapitulativ al instrucțiunilor aritmeticilor binară și, respectiv, zecimală, unde se arată despre ce operație este vorba (adunare, scădere, înmulțire, împărțire, comparare, încărcare, memorare, deplasare la nivel de biți, conversii, transfer condiționat și testare). Următoarea coloană este destinată pentru codul operației, unde sunt prezentate mnemonicele. Limbajul Assembler are structurarea informației diferită în funcție de modul în care sunt stocați operanzii: dacă operandul este de tip registru, notat R, când operandul se află inclus în instrucțiune, notat I sau dacă operandul este de tip zonă de memorie, notat S, instrucțiunile sunt clasificate ca fiind de tip R-R, R-S, S-S, S-I. După ce sunt descrise resursele limbajului (alfabet, mecanisme de construire vocabular, macroinstrucțiuni, cuvânt de stare program - PSW), se trece la detalierea instrucțiunilor. Autorii fac prezentări tehnice arătând exact ce se întâmplă cu conținutul zonelor de memorie sau cu conținutul registrilor. Detalierea merge până la a arăta cum se reprezintă în cod hexazecimal instrucțiunea scrisă în ASSEMBLER în memorie și cum se poziționează indicatorii de condiție. Programatorul are o imagine clară asupra tuturor prelucrărilor efectuate de o instrucțiune. Se arată și care sunt regiștrii sau zonele de memorie cărora nu li se modifică conținutul. Sunt date numeroase secvențe sugestive de programe, pornind de la prezentarea de probleme ce trebuie rezolvate. La paginile 209 - 213 este dat algoritmul de calcul adrese operanzi pentru înmulțirea a două matrice și schema logică aferentă. La paginile 214 - 215 este dat algoritmul și schema logică pentru conversia unui număr în virgulă mobilă la șir de caractere în vederea afișării. În carte, zona de memorie care stochează operandul este notată cu S, prescurtare de la STORAGE, care înseamnă memorie. A patra coloană este destinată formatului simbolic al instrucțiunii, așa cum trebuie scrisă de programator. Ultima coloană este destinată unor comentarii care reprezintă ghidul de urmat de către programator pentru a înțelege semnificația la nivel fizic a ceea ce execută fiecare instrucțiune. Sunt date reprezentări grafice sugestive și se fac precizări tehnice privind poziționări ale indicatorilor de condiție și ale rezultatului final. La instrucțiunile care implementează operații logice se dau tabele de valori cu operanzii și rezultatul final.

(08 noiembrie 2026)