Monday, November 16, 2026

Cartea Compresia de date din 1998

Am în mână cartea referită prin:
Ion IVAN, Daniel VERNIȘ - Compresia de date, Editura CISON, București, 1998, 494 pag., ISBN 973-96370-9-4. 
Cartea are o bibliografie la paginile 445 -452
Cartea are 16 capitole
Capitolul  1, de la paginile 7 - 8, este intitulat  Introducere .
Capitolul  2, de la paginile 9 - 24, este intitulat   Compresia.
Capitolul  3, de la paginile 25 - 36, este intitulat   Compresia fișierelor de date numerice.
Capitolul  4, de la paginile 37 - 56, este intitulat   Compresia fișierelor text.
Capitolul  5, de la paginile 57 - 82, este intitulat   Compresia în formatele grafice.
Capitolul  6, de la paginile 83 - 96, este intitulat   Metrici ale fișierelor pentru compresie.
Capitolul  7, de la paginile 97 - 164, este intitulat   Clasa de algoritmi Huffman.
Capitolul  8, de la paginile 165 - 194, este intitulat   Compresia aritmetică.
Capitolul  9, de la paginile 195 - 248, este intitulat   Clasa de algoritmi Lempel-Ziv.
Capitolul 10, de la paginile 249 - 284, este intitulat   Standardul JPEG.
Capitolul 11, de la paginile 285 - 312, este intitulat   Compresia cu fractali.
Capitolul 12, de la paginile 313 - 326, este intitulat  Compresia prin rețele neuronale .
Capitolul 13, de la paginile 327 - 336, este intitulat   Compresia fișierelor neomogene.
Capitolul 14, de la paginile 337 - 346, este intitulat   Programe de compresie rezidente.
Capitolul 15, de la paginile 347 - 364, este intitulat   Analiza comparată a algoritmilor.
Capitolul 16, de la paginile 365 - 440, este intitulat   Programe utilitare de compresie.




(16 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Octavian PETRUȘ

Octavian PETRUȘ (este născut la data 13-01-1942. 
În intervalul 1956 - 1960, Octavian PETRUȘ a fost elev la Liceul Teoretic din localitatea Călărași. 
În intervalul 1960 - 1965, Octavian PETRUȘ a fost student la Facultatea de Fizică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În intervalul 1970 - 1977, Octavian PETRUȘ a derulat un stagiu doctoral în domeniul Fizicii. 
În intervalul 1965 - pensionare, Octavian PETRUȘ a parcurs treptele carierei universitare (preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar) în cadrul Facultății de Fizică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și ulterior ca profesor universitar la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor. (Anii exacți ai fiecărei promovări didactice intermediare nu sunt detaliați în CV-ul parlamentar public). [1, 2]
În 1977, Octavian PETRUȘ a susținut teza de doctorat .
Octavian PETRUȘ a scris lucrări de referință în domeniul informaticii, programării și fizicii, referite prin:
Octavian PETRUȘ - Programarea în Fortran. Stil în programare, Editura Junimea, Iași, 1980, 204 pagini, ISBN: fără ISBN (lucrare publicată anterior introducerii sistemului ISBN în România). 
Octavian PETRUȘ - Mecanică clasică, Editura Moldova, Iași, 1995, 418 pag.
Octavian PETRUȘ - Probabilități și statistică matematică. Aplicații pe calculator, Iași, 2000, 
Octavian PETRUȘ - Limbajul Fortran 90/95 și tehnici de programare, Iași, 2001, 
Profesorul universitar Octavian PETRUȘ a publicat peste 50 de lucrări științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate .
Octavian PETRUȘ a deținut și demnitatea publică de deputat în Parlamentul României în intervalul decembrie 2000 - decembrie 2004 
Am în mână cartea lui Octavian PETRUȘ referită prin:
Octavian PETRUȘ - Programarea în Fortran. Stil în programare, Editura Junimea, Iași, 1980, 204 pag,
În prefața cărții, autorul spune clar că în anul 1980, programarea nu se mai face oricum, ci trebuie implementare câteva reguli, care alcătuiesc stilul de programare, astfel încât produsul finit - programul să fie eficient în raport cu o serie de cerințe concrete exprimate clar de beneficiarul final al respectivului program.
Cartea are la paginile 201 -202 o bibliografie formată din 68 de titluri ale unor lucrări publicate în intervalul 1947 - 1977. Cuvântul FORTRAN apare în 23 de titluri. Cuvântul programare apare în 27 de titluri. 10 dintre lucrări aparțin unor autori români precum CAZACU, DIMO, DANCEA, HĂNGĂNUȚ, nu HĂNGĂNUȚĂ, NICULESCU, Ion VĂDUVA.
Cartea are 8 capitole.
Capitolul 1, de la paginile  9 - 23, intitulat  Elemente de structură și funcționare a calculatoarelor digitale, prezintă aspecte care îl familiarizează pe cititor cu structura calculatoarelor, cu evoluția acestora, cu biții, cu octeții, cu cuvintele, cu dublu-cuvântul și cu celebra cartelă perforată. folosind codul HOLLERITH. Având în vedere proveniența de fizician la bază a autorului cărții, subcapitolul 1.5 este destinat aplicațiilor științifice, specifice fizicii experimentale.
Capitolul 2, de la paginile  2p 4 - 775, intitulat  Elemente de practica programării. Tehnici eficiente de programare, ia în considerare acele elemente necesare dezvoltării gândirii de programator. Se prezintă conceptul de algoritm, sunt date câteva exemple și se propune o modalitate de a prezenta algoritmii, asemătător unui limbaj specializat în acest sens, scrierea de pseudocod. Apar cuvinte cheie seq și end,  select, if-else și end, case i of(S1, S2, ..., Sn), repeat-until, repeat-while. Pentru calculul sumei elementelor x1, x2, x3, ..., xn ale unui șir, autorul propune secvența:
begin
s:=0
i:=1
iter while imai mic sau egal cu n do
s:= s+xi
end
end
Exemplul 5 de la pagina 44 de calcul a unor indicatori statistici, cu extul sursă de la paginile 44 -45 va fi reluat la scrierea unei subrutine FORTRAM la pagina 179.
Subcapitolul 2.8 Scheme logice program are o structură deosebit de bine gândită și am ceritutdinea că acel cititor care s-a aplecat cu aprofi=undarea lui, a reușit să înțeleagă mecanismele cele mai fine pentru construirea de scheme logice, chestiune care este cheia succesului oricărui program, mai ales că autorul evidențiază în schemele propuse corespondența 1 la 1, cu instrucțiunile din programul FOTRAN. Gândirea de a structura programul după una din tehnicile to-down sau bottom-up, paginile  71 -74, crează o nouă viziune asupra organizării programului privit ca o construcție modulară.
      
Capitolul 3, de la paginile  76 - 103, intitulat  Noțiuni de bază ale limbajului FORTRAN, prezintă elementele de bază ale limbajului într-un mod sistematic, cu exemplificări sugestive, care-l ajută pe cititor să nu greșească, deci să învețe corect să definească variabile, constante, să utilizeze operatorii, mai ales că există particularități de a delimita cu puncte pentru NOT care va fi scris .NOT., pentru OR care va fi scris .OR. , la fel și pentru operatorii relaționali.Se discută despre tipurile de variabile INTEGER, REAL, DOUBLE, COMPLEX. Se stabilesc tipurile implicite definite la construirea identificatorilor, după prima literă, în sensul că variabilele al căror nume încept cu I sau J sau K sau L sau M sau N sunt de tip iNTEGER implicit, iar celelalte sunt de tip REAL. Pentru definirea masivelor se folosește DIMENSION. Apar multe tabele care sistematizează sugestiv care sunt resursele limbajului FORTRAN în ceea ce privește operatorii, funcțiile implicite și natura rezultatelor când se evaluează expresii aritmetice.
Capitolul 4, de la paginile  104 - 137, intitulat  Programe FORTRAN simple, prezintă
Capitolul 5, de la paginile  138 - 148, intitulat  Instrucțiunea DO, prezintă în figuripe 67 - 71, blocurile asociate schemei logice pentru instrucțiunea DO care implementează structura repetitivă REPEAT UNTIL, cu  exemplificări pentru situații foarte frecvent întâlniote în secvențele de instrucțiuni ale programelor FORTRAN. Sunt prezentate reguli de utilizare a instrucțiunii și sunt date secvențe în care apare instrucțiunea CONTINUE. Stilul de programare este vizibil orientat spre claritatea secvențelor, cu folosirea de etichete ca termeni ai unei prograsii aritmetice cu rație 10, ca de exemplu 10, 20, 30 și tot așa. Capitolul are 12 exerciții și probleme legate de utilizarea instrucțiunii DO, interesant este enunțul legat de calculul coeficientului de corelație, unde se va vedea capacitatea programatorului de a exersa elemente de optimizare când vrea să abordeze stilul de programare eficient.
Capitolul 6, de la paginile  149 - 168,  intitulat Instrucțiuni de intrare/ieșire  , prezintă descriptorii de format și modalitde inițializare cu informații de pe cartele perforate a masivelor unidimensionale, dar și a celor bidimensionale. Sunt date scheme logice și scurte secvențe de instrucțiuni care ilustrează modul de citire a datelor și de scriere a rezultatelor. Subcapitolul 6.6 este extrem de interesant căci permite obținerea modului de citire a datelor sau de afișare a rezultatelor după formatul dorit de utilizator, care definește setul de descriptori ca variabile care se citesc de pe cartele. Să nu uităm că 1980 este anul în care cartea a fost tipărită și cartela perforată era regina între regine în rândul modalităților de preluare a informațiilor furnizate de utilizatorii de software.
Capitolul 7, de la paginile  169 - 193, intitulat  Proceduri și subprograme, definește conceptul de procedură și pune accentul pe reutilizabilitate prin apeluri repetate sau prin referiri repetate. Se precizează  conceptul de subprogram de tip funcție și sunt propuse câteva subprograme de tipFUNCTION pentru calculul sumei elementelor unui șir, pentru calculul produselor elementelor unui șir. Subcapitolul7.5 este destinat subprogrametor de tip subrutină, cu exemplificarea calcului unor indicatori statistici, pagina 179. Cei care au făcut statistică economică cu doamna profesoară Elena BIJI știu că pentru calculul dispersiei există și o altă formulă, deci subprogramul are o formă care arată ceva mai elegantă. Exemplul nr. 2 exemplifică scrierea ubrutinei pentru soluționarea unei ecuații diferențiale prin metoda Runge-Kutta. Tot aici se prezintă instrucțiunile EQUIVALENCE și COMMON, cu exemplificări interesante și sugestive pentru avantajele pe care le aduc programatorilor. Figura 88 confirmă zicerea că o poză face mai mult decât o mie de cuvinte, când este vorba de a accentua roul blocurilor comune.
Capitolul 8, de la paginile  194 - 200, intitulat  Alte caracteristici ale limbajului FORTRAN, dezvoltă aspecte legate de instrucțiunile GO TO calculat, IF aritmetic, atribuirea logică și instrucțiunea PAUSE.
La paginile 203 - 206 se află un indice alfabetic extrem de util pentru identificarea paginilor unde se află acele elemente care prezintă interes pentru cititor, mai ales, după ce acesta a parcurs cartea și aceasta devine instrument de asistare a activității lui în calitate de programator FORTRAN, mai ales.
Mai sunt și 3 planșe care includ două texte FORTRAN scrise pe foi de programare și un listing obținut de  la imprimantă cu un program FORTRAN scris după regulile enunțate de autor când s-a referit la stil de programare.

(15 noiembrie 2026)

Sunday, November 15, 2026

profesorul universitar Ilie VĂDUVA

 Ilie VĂDUVA este născut la data 21-07-1934.
În intervalul 1950 - 1954, Ilie VĂDUVA a fost elev la Școala Medie Tehnică Financiară (liceul) din localitatea Târgu Jiu.
În intervalul 1954 - 1958, Ilie VĂDUVA a fost student la Facultatea de Finanțe, Credit și Contabilitate de la Institutul de Științe Economice și Planificare (actuala Academie de Studii Economice din București).
În intervalul 1965 - 1971, Ilie VĂDUVA a derulat un stagiu doctoral la Academia de Studii Economice din București.
În intervalul 1958 - 1998, Ilie VĂDUVA a ocupat următoarele poziții didactice și de conducere în cadrul Academiei de Studii Economice din București (Catedra de Contabilitate):
1958 - 1960: preparator universitar la Academia de Studii Economice din București.
1960 - 1970: asistent universitar la Academia de Studii Economice din București.
1970 - 1974: lector universitar la Academia de Studii Economice din București.
1974 - 1978: conferențiar universitar la Academia de Studii Economice din București.
1978 - 1998 (cu întreruperi în perioada funcțiilor ministeriale, 1985–1989): profesor universitar la Catedra de Contabilitate, Academia de Studii Economice din București.
Alte funcții academice ocupate: prodecan al Facultății de Contabilitate, prorector al ASE și rector al Academiei de Studii Economice din București (mai 1980 – noiembrie 1985).
În anul 1971, Ilie VĂDUVA a susținut teza de doctorat referită prin:
Ilie VĂDUVA - Modernizarea sistemului informațional contabil al întreprinderilor industriale, Academia de Studii Economice din București, 1971, nr. pag. indisponibil.
Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Victor PUCHIȚĂ.
Ilie VĂDUVA a scris lucrări referite prin:
Gheorghe Dulgheru, Ion Negescu, Ilie Văduva - Organizarea și conducerea contabilității întreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982, 179 pagini, ISBN: fără ISBN (apărută înainte de introducerea sistemului ISBN în România).
Oprea Călin, Mihai Ristea, Ilie Văduva, Horia Neamțu - Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, 249 pagini, ISBN: 973-30-4210-2.
Vasile BALTAC, Ilie VĂDUVA, Vasile FLORESCU, Ion FLORICICĂ - Programare structurată, Editura Tehnică, București, 1978, 246 pagini, 
Ilie VĂDUVA, Vasile FLORESCU, Dan FARCAȘ, Gheorghe POPA, Nicolae MIHOCI - Programarea în limbajul COBOL (sau Limbajul COBOL și aplicații), Editura Tehnică, București, 1982, 408 pagini, ISBN: fără ISBN (anterior anului 1989). [1
Ilie VĂDUVA - Autoinstruire în programare, Editura Tehnică, București, 1982, 403 pagini, ISBN: Ilie VĂDUVA, Vasile BALTAC, Mihai JITARU - Ingineria programării (Vol. I–II), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, 316 pagini (Vol. I) / 278 pagini (Vol. II),
Profesorul universitar Ilie VĂDUVA a coordonat teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Felicia ALBESCU, dar și pe alții.
Progesorul Ilie VĂduva a fost Rector al Academiei de Studii Economice din București în intervalul mai 1980 – noiembrie 1985 
Progesorul Ilie VĂduva a fost ministru al Afacerilor Externe: 11 noiembrie 1985 – 26 august 1986.
Progesorul Ilie VĂduva a fost ministru al Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale: 26 august 1986 – 18 iunie 1988.
Mă pot lăuda că am avut o relație deosebit de bună cu profesorul Ilie VĂDUVA, căci eu dispuneam de o bibliografie foarte bogată cu lucrări provenite din corespondenșța pe care o purtam cu diferiți autori de la mari universități din străinătate, corespondență care era de notorietate în ASE, profesorul Ilie VĂDUVA fiind acela care mi-a semnat multe scrisori către poșaă spre a trimiute articole să fie publicate în străinătate sau să fie acceptate la mari conferințe științifice din Vest. Imediat după Revoluția din Decembrie 1989 când l-am întâlnit pe profesorul Ilie VĂDUVA și l-am salutat, unii colegi de-ai săi care m-au văzut m-au apostrofat, care nu am uitat să le reamintesc de fapti=ul că profesorul Ilie VĂDUVA le-a făcut numai bine când era pe cai mari. Așa-zișii revoluționari de atunci s-au dovedit a fi doar oportuniști de doi bani, în condițiile în care profesorul Ilie VĂDUVA era un caracter absolut remarcabil.

(15 noiembrie 2026)

Saturday, November 14, 2026

Canțoneta TIRITOMBA și interpreții ei

Frumoasa canțonetă TIRITOMBA pune la grea încercare vocile tenorilor.
Roberto MUROLO
André RIEU
În copilăria mea am ascultat această canțonetă la radio și mi-a plăcut enorm. Am reținut cum sună, dar niciuna din vocile pe care le-am preluat de pe YOUTUBE.COm nu sună cum sunau vocile de la radio din vremurile de demult. Nu mi-am pierdut speranța și voi continua să caut pe Internet și alte variante. Poate voi găsi vocea care m-a impresionat acul cel puțin 60 de ani.
(15 noiembrie 2026)

Profesorul universitar Dumitru OPREA

Dumitru OPREA este născut la data 10-10-1952. 
În intervalul 1967 - 1971, Dumitru OPREA a fost elev la Liceul Economic (Secția Planificare-Contabilitate) din localitatea Ploiești. [1]
În intervalul 1971 - 1975, Dumitru OPREA a fost student la Facultatea de Științe Economice (specializarea Finanțe-Contabilitate) de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. 
În intervalul 1975 - 1979 (mențiune privind studiile postuniversitare/stagiul de formare: conform sistemului de învățământ de dinainte de 1989, nu a urmat un curs de masterat în sistem Bologna, ci a efectuat stagiul obligatoriu în producție ca economist la Trustul de Construcții Industriale din Ploiești, urmat ulterior de stagii postuniversitare de specializare internațională, precum cele de la University of Nebraska at Omaha, SUA – 1994, sau Harvard Business School, SUA – 2006). 
În intervalul 1980 - 1986 (stagiul doctoral la forma fără frecvență în cadrul Academiei de Studii Economice din București), Dumitru OPREA a derulat un stagiu doctoral.
În intervalul 1979 - prezent, Dumitru OPREA a ocupat următoarele poziții didactice și de cercetare la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași: [1, 2]
În intervalul 1979 -1990, Dumitru OPREA a fost asistent universitar.
În intervalul 1990 -1991, Dumitru OPREA a fost lector universitar.
În intervalul 1991 -1994, Dumitru OPREA a fost conferențiar universitar.
Din anul 1994, Dumitru OPREA este profesor universitar.
În anul 1986, Dumitru OPREA a susținut teza de doctorat referită prin:
Dumitru OPREA - Model de calculație a costurilor normate în condițiile prelucrării automate a datelor, Academia de Studii Economice din București, 1986, 
Conducătorul său de doctorat a fost profesorul universitar Dumitru MURGULESCU. 
Dumitru OPREA a scris lucrări (selecție reprezentativă) referite prin:
Dumitru OPREA - Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, Editura Polirom, Iași, 1999, 320 pagini, ISBN: 973-683-325-9. 
Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ - Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002, 280 pagini, ISBN: 973-681-129-8.
Dumitru OPREA - Sisteme informaționale pentru afaceri, Editura Polirom, Iași, 2002, 392 pagini, ISBN: 973-681-130-1.
Dumitru OPREA - Protecția și securitatea informațiilor (ediția a II-a), Editura Polirom, Iași, 2007, 448 pagini, ISBN: 978-973-46-0927-7.
Dumitru OPREA - Premisele și consecințele informatizării contabilității, Editura Graphix, Iași, 1995, 274 pagini, ISBN: 973-9163-20-3
Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ, Marius ALEXA - Managementul evenimentelor personale, organizaționale, internaționale, Editura Polirom, Iași, 2016, 247 pagini, ISBN: 978-973-46-5970-8. 
Dumitru OPREA, Dinu AIRINEI, Ioan ANDONE - Bazele informaticii economice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1990.
Dumitru OPREA, Dinu AIRINEI, Ioan ANDONE - Limbaje de programare și bănci de date, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1991
Dumitru OPREA, Florin DUMITRIU, Gabriela MEȘNIȚĂ - CASE. Proiectarea asistată de calculator a sistemelor informatice, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1998, 202 pag.
Profesorul universitar Dumitru OPREA a coordonat teze de doctorat ale unor tineri valoroși precum: Octavian DOSPINESCU, Daniel HOMOCIANU, Florin DUMITRIU, Sabina-Cristiana NECULA, Valentin MUNTEANU, Cătălin STRÎMBEI
În intervalul 2000 - 2008, Dumitru OPREA a fost rector al Universității Al. I. CUZA din Iași.
În intervalul 2007 - 2008, Dumitru OPREA a fost europarlamentar.
În intervalul 2008 - 2016, Dumitru OPREA a fost senator în parlamentul țării.
În intervalul 2016 - 2020, Dumitru OPREA a fost deputat în parlamentul țării.
Am în mână cartea referită prin:
Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ - Sisteme informaționale pentru manageri, Editura Polirom, Iași, 2002, 280 pagini, ISBN: 973-681-129-8.
Cartea are o bibliografie 293 - 301 ce conține 175 titluri.  Dumitru OPREA apare  cu 10 titluri în bibliografie, iar Gabriela MEȘNIȚĂ  apare cu un titlu în bibliografie. Lucrările  incluse în bibliografie au fost tipărite în intervalul 1970 - 2002. 15 titluri sunt documentații ale firmelor care activează în domeniul informaticii.
Cartea are 12 capitole.
Capitolul  1, de la paginile  11- 21, intitulat  Sisteme informatice economice, prezintă universul sistemelor informaționale, așa cum sunt ele date de la Dumnezeu, iar autorii cății își propun să analizeze sistemele informaționale pe care le găsesc în organizație, oricare ar fi aceasta, uzină, combinat, atelier, școală și să utilizeze metode și tehnici de perfecționare, pentru a le face mai eficiente, astfel încât să îndeplinească după perfecționare un criteriu de maxim sau un criteriu de minim, după cum decidenții acelei organizații au hotărât. Clasificarea după cele 16 criterii a sistemelor, paginile 15 - 19,  arată că ne găsim în fața unei probleme de mare complexitate, iar perfecționarea unui sistem informațional nu este delog o treabă ușoară, ce necesită parcurgerea unor etape, dintre care prelucrarea datelor este esențială și se face după reguli stricte..
Capitolul  2, de la paginile  22 - 71, intitulat  Caracteristicile sistemelor informatice penducere, identifică 5 subsisteme specifice prelucrării tranzacțiilor și se trece la analiza subsistemului CREANȚE, a subsistemului DATORII, a subsistemului STOCURI, a subsistemului COMENZI, a subsistemului de gestiune a resurselor umane, a subsistemului de gestiune a producției și a subsistemului contabilității generale. Tabelul 2.5 arată nivelul foarte ridicat de detaliere la care merg autorii cății, pentru a dezvolta un parcurs care să permită trecerea cititorului la rezolvarea rapidă a propriilor probleme legate de realizarea unui nou sistem informațional în organizația proprie, din moment ce analiza vechiului sistem se realizează folosind o metodologie extrem de eficientă și de profundă, pe care o propun aceștia. Autorii definesc sistemul de sprijinire a procesului decizional SSPD și vin cu o abordare modernă a structurării acestuia, fiind utilizate două baze de date ca intrări și  obținând la ieșire o bază de date a SSPD, care oferă decidenților, la ultimul nivel de agregare, informațiile de care aceștia au nevoie, figura 2.7, pagina 57. Faptul că autorii au studiat problematica și au experimentat-o pe cazuri concrete, se vede din modul în care ei sistematizează informația și asigură derularea întregului demers. Sunt agreate mai multe paliere de abordare, cel bazat pe birotică și  cel bazat pe sisteme expert.
Capitolul  3, de la paginile  72 - 91 , intitulat  Idenificarea și selecția proiectelor de dezvoltare a sistemelor informaționale,  pornește de la ideea că un sistem are un ciclu propriu de dezvoltare și autorii au sintetizat în figura 3.1 etapele ciclului, de care se ocupă în continuare, venind cu studii de caz, bine fundamentate. Faptul că autorii iau ca exemplu o fabrică de mobilă este un lucru deosebit de important, pentru că sistemele informaționale complexe sunt asociate organizațiilor cu activități discontinue, în care reperele traversează etape ale proceselor de prelucrare, până când să fie asamblate în produs finit.
Când se declanșează un proces de perfecționare a sistemului informațional, se derulează procese de planificare pe mai multe paliere. Autorii abordează planificarea strategică a întreprinderii, planificarea sistemului informațional, pornind de la situația curentă, după care se definește situația țintă a restricțiilor și a tendințelor viitoare din întreprindere. Analistul de sistem informațional nu trebuie privit ca un artist, ci ca o persoană care stăpânește arta dialogului cu lucrătorii din întreprindere, pentru a reuși să construiască matriciledin figurile 3.10 și 3.10 care să reflecte cât mai bine realitatea din întreprindere. Autorii pun accent pe participarea utilizatorilor sistemului la diferite face ale proiectului de perfecționare.
Capitolul  4, de la paginile  92 - 107, intitulat  Inițierea și planificarea proiectelor de realizare a sistemelor informaționale, începe cum este și firesc cu prima etapă a procesului de realizare a unui nou sistem informațional și anume cu faza de inițiere. Și eu sunt de acord că dacă se începe cu dreptul, proiectul va merge bine în integralitatea lui. Sunt identificate 5 activități specifice acestei face, paginile93 - 94. Se trece la faza de planificare a proiectului, unde autorii identifică 10 activități. Analiza de fezabilitate este bine reprezentată și autorii au identificat 11 capitole pe care orice manager pentruun astfel de proiect trebuie să le urmărească, începând cu echipamentele, continuând cu costurile și încheind cu zona financiară. Exemplul folosit cu acea companie ABC Software SA, paginile 103 - 107 arată că autorii vin din zonă practică a dezvoltării de proiecte, pentru că sistematizează foarte bine informațiile, pentru a trage concluzii realiste legate de fezabilitatea unui astfel de proiect.
Capitolul  5, de la paginile  108 - 158, intitulat  Determinarea cerințelor sistemului, se sprijină pe un element esențial al succesului unui astfel de proiect și anume comunicarea. Deși se vorbește despre interviuri, autorii pun accentul pe dialigl normal, colegial chiar cu cei care lucează în întreprindere, pentru a obține o imagine cât mai veridică a fluxurilor și a modului în care sunt generate mesajele și cum circulă documentele. Partea din capitol, paginile 110 - 144 se constituie într-uadevărat curs de realizare a interviurilor, cu toate etapele ce trebuie parcurse. Sunt incluse și abordări luate din teoria sondajelor, pentru a studia erorile furnizate de completarea formularelor de către cei care alcătuiesc eșantionul. Figura 5.1 este un ghid al derulării interviului.Chestionarul de la paginile 138 - 140 conține cam toate tipologiile de întrebări și cititorul are un exemplu de urmat dacă dorește să studieze fezabilitatea unui sistem informațional propriu, particularizat în raport cu obiectivul definit de el, căci are de unde extrage tipologia de întrebări din acests exemplu edificator. Găsesc nimerit că autorii se ocupă de prototipăizare, căci a considera că proiectul unui sistem informațional este un unicat, asemeni unei opere de artă, nu este soluția cxea mai bună și elaborarea unuim prototip este primul pas al abordării realiste pentru realizarea și implementarea unui sistem informațional nou, eficient și mai ales, modern.
Capitolul  6, de la paginile  159 - 173, intitulat  Selectarea celei mai bune variante strategice de prelucrare, prezintă din start ipoteza realizării de variante ale proiectului de sistem informațional, ceea ce este un lucru absolut normal, căci acel sistem este o construcție de mare complexitate. Sunt stabilite cerințe de descriere a variantelor în vederea comparării lor și se stabilește o procedură de selecție pentru cea mai biună variantă - subcapitolul 6.2  Se vorbește despre selectarea de software, selectarea de furnizori, selectarea de hardware. Se evaluează ofertele și studiile de fezabilitate, căci aceste studii fundamentează necesitatea realizării nu a proiectului de sistem informațional, ci a sistemului însuși.
Capitolul  7, de la paginile  174 - 196, intitulat  Proiectarea formularelor/formatelor și rapoartelor, prezintă cerințele care garantează că formularele și rapoartele sunt abordate în totalitatea lor, analiza de conținut este corectă și completă pentru toate și fluxurile care le definesc, respectă ceea ce se întâmplă în realiitate. Tabelele 7.1 - 7.5 sistematizează modul de lucru al rapoartelor, astfel încât analiza să fie corectă și completă.
Capitolul  8, de la paginile  197 - 218, intitulat  Proiectarea interfețelor și a dialogurilor, are o abordare realistă, în opinia mea, căci se pornește că interfețele trebuie realizate pentru cei care se folosesc de el și nu pentru cei care comandă realizarea sistemului informațional. Se definesc specificațiile de proiectare, pagina 199, se identifică părțile subsistemului de management al dialogului, pagina 201, iar capturile de ecran de la pagina 205 și tabelele 8.2 și 8.3 dau răspunsuri la multe din întrebările pe care și le pun cei ce proiectează interfețe eficiente, prietenoase și intuitive.Textul de la paginile 209 - 214 este el însuși  un curs practic  de proiectare de interfețe, iar dezvoltatorii de interfețe au în el un punct excelent de plecare.
Capitolul  9, de la paginile  219 - 226, intitulat Implementarea sistemului, reprezintă esența întregului demers, căci din moment ce există studiul de fezabilitate, sunt alese resursele necesare realizării sistemului, acest capitol înseamnă trecerea la realizarea sistemului informațional propriu-zis, adică realizarea produselor software, testarea, instalarea și lucrul efectiv a beneficiarului cu noile componente, pentru a obține rapoartele și a fundamenta deciziile. Figura 9.1 dă activitățile specifice implementării, care se derulează conform grafului GANTT din figura 9.2. Totul este planificat, nu există nimic la voia întâmplării, căci managementul realizării sistemului informațional este un management riguros, ca la oricare alt proiect de mare complexitate. Analiza de la paginile 222 - 227 scoate în evidență că autorii lucrării vin din zona informaticii și la ei programarea este baza.
Capitolul 10, de la paginile  228 - 239, intitulat  Documentarea sistemului și instruirea utilizatorilor, pune accent pe realizarea unei documentații de calitate. În informatica mioritică realizarea documentației este ceva periferic și mă bucură faptul că autorii acestei cărți tratează realizarea documentației ca pe o activitate esențială. Autorii cărții spun clar cum se întocmește documentația, paginile 228 - 230, cum trebuie instruiți utilizatorii și cum aceștia trebuie asistați.
Capitolul 11, de la paginile  240 - 247, intitulat  Întreținerea sistemelor informaționale, ia în discuție mentenanța sistemelor informaționale. Dacă întreprinderea este privită ca un organism viu, evident și sistemul informațional este și el tot un organism viu, iar mentenanța este esențială iar mentenanța este inclusă în ciclul de viață al sistemului informațional, figura 11.1 de la pagina 241. Aici este abordată calitatea sistemelor informaționale și se vorbește chiar despre TQM. În teoria întreținerii echipamentelor se vorbește de aflarea momentului optim de înlocuire a unui echipament, când cheltuielile cu reparațiile unui echipament vechi, grevează eficiența activității întreprinderii. Figura 11.3 vorbește despre reproiectare, ceea ce ne duce la ideea că autorii au și identificat elementele care generează o nouă gândire legată de un nou proiect de sistem informațional, mai ales că tehnologiile IT&C au un ritm de dezvoltare amețitor de accelerat.
Capitolul 12, de la paginile  248 -292, intitulat  Dincolo de tradiționalele sisteme informaționale, arată deschiderea autorilor cărții spre noi abordări așa cum sunt comerțul electronic, dezvoltarea de aplicații de tip B2B, B2C, B2G, folosind modele specificate în tabelul 12.1. Apreciez foarte mult demersul realizat de Dumitru OPREA, Gabriela MEȘNIȚĂ pentru că au dat dovadă de un mod foarte flexibil de abordare și au inclus în atingerea obiectivului lor toate elementele de care au avut nevoie, fără a fi condiționați de vreo ideea impusă de niciun fel, din nicio direcție. Experiența și-a spus cuvântul!
Mi-am adus aminte de un banc. Un doctorand se duce la membri comisiei și le duce câte un exemplar al tezei. Dintre toți membri comisiei doar unul îi zice:
- Dă-mi berea!
Ce se întâmplase? Doctorandul inserase pe una din paginile tezei textul: 
Cine ajunge să citească din teză până aici, îi dau o bere!
Se pare că niciunul dintre ceilalți nu-i citseră teza. 
Am scris bancul acesta ca să amintesc și eu că autorii au scris în cuprins la capitole I, II, III, IV, V, VI, VII, 8, XI, X, XI, XII. Nu ascria niciunde despre vreo bere, dar nici eu nu am cerut-o. Doar am citit cu mare atenție cartea. Atât.








(14 noiembrie 2026)

Reformarea statului, un rău necesar de neamânat

Statul este format din oameni. Oamenii au dinamica lor, iar statul urmărește mai lent, dar urmărește dinamica oamenilor. Dacă oamenii sunt imperfecți și statul este imperfect, căci este produsul oamenilor. În acest context, așa cum omul are suferințele lui și statul începe să sufere și trebuie reformat, înainte ca el, statul, să se prăbușească din cauza propriilor lui imperfecțiuni, care îl deformează, îl copleșesc și îl distrug.
Trebuie considerat statul inițial român de la momentul 21 decembrie 1989.
Statul român la 21 decembrie 1989 avea 23,3 milioane locuitori.
În 21 decembrie 1989 statul român avea 2.359 comune.
În 21 decembrie 1989 statul român avea 56 municipii.
În 21 decembrie 1989 statul român avea 204 orașe
În 21 decembrie 1989 statul român avea 28 ministere.
În 21 decembrie 1989 statul român avea  o singură  televiziune.
În 21 decembrie 1989 statul român avea 145 teatre.
În 21 decembrie 1989 statul român avea 44 universități.
În 21 decembrie 1989 statul român avea 13.357 școli generale.
În 21 decembrie 1989 statul român avea  981 licee.
În 01 noiembrie  2026 statul român avea 2.359 comune.
În 01 noiembrie  2026 statul român avea 56 municipii.
În 01 noiembrie  2026 statul român avea 204 orașe
În 01 noiembrie  2026 statul român avea 28 ministere.
În 01 noiembrie  2026 statul român avea  o singură  televiziune.
În 01 noiembrie  2026 statul român avea 145 teatre.
În 01 noiembrie  2026 statul român avea 44 universități.
În 01 noiembrie  2026 statul român avea 13.357 școli generale.
În 01 noiembrie  2026 statul român avea  981 licee.
Acum în 01 noiembrie 2026 se înregistrează următoarele date:
Statul român la 01 noiembrie 2026 are 19,1 milioane locuitori cu 18% mai puțini ca în 1989. Trebuie să luăm în calcul că sunt plecați din țară cam 5 milioane de cetățeni.
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 2.862 comune. S-a înregistrat o creștere de 21,32% (cu 503 comune mai mult față de 1989).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 103 municipii. S-a înregistrat o creștere de 83,93% (cu 47 de municipii mai mult).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 216 orașe (fără a include municipiile). S-a înregistrat o creștere de 5,88% (cu 12 orașe mai mult; în total, România are 319 localități urbane).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 16 ministere. Nu s-a înregistrat o creștere, ci o scădere de 42,86% (cu 12 ministere mai puțin în structura Guvernului).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea circa 70 de posturi de televiziune naționale relevante (incluse în lista „must-carry” CNA, publice și comerciale),  s-a înregistrat o creștere de 6.900% față de televiziunea unică din 1989.
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 323 de instituții și companii de spectacole,  o creștere de 122,76% (cu 178 de unități mai mult, incluzând și sectorul privat.
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 84 de universități acreditate. S-a înregistrat o creștere de 90,91% (cu 40 de instituții de învățământ superior mai mult).
În 01 noiembrie 2026 statul român avea 3.710 școli generale (unități de învățământ primar și gimnazial cu și  s-a înregistrat o creștere, ci o scădere de 72,22%.

În 01 noiembrie 2026 statul român avea 1.455 de licee. S-a înregistrat o creștere de 48,32%, cu 474 de licee mai mult față de 1989.
Aceste schimbări structurale arată o anumită tendință, dar nivelurile atinse pun în evidență dezechilibre majore, ceea ce conduce la ideea firească a necesității refoprmei administrativ-teritoriale.
În opinia mea trebuie procedat astfel:
- se definește un obiectiv: maximizarea eficienței statului,
- d=se furnizează datele care dau o radiografie a statului,
- se stabilește un premiu,
- se lansează o competiție,
- se obțin variante de reformă,
- se analizează transparent variantele,
- se rețin trei variante,
ț- se supun unui referendum.
Varianta cea mai bună se implementează.
Reforma administrativ-teritorială nu este amanajul unui guvern sau al unui partid sau al unui grup de persoane. Ea urmează un flux normal, al unei competiții, iar obiectivitatea este cea care primează.

(14 noiembrie 2026)

Textul acesta a fost realizat parțial cu date furnizate de IA după structură propusă de mine.






Friday, November 13, 2026

Cartea lui Adrian PETRESCU - Calculatoare automate și programare, din 1973

Am în mână cartea lui Adrian PETRESCU referită prin:
Adrian PETRESCU - Calculatoare automate și programare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973, 501 pag.
Cartea are la paginile 499 - 501 o bibliografie organizată pe cele 5 capitole ale cărții, totalizând 58  titluri. Autorul cărții, Adrian PETRESCU, apare cu 8 articole, din care 7 ca singur autor. Mai apare cartea autorilor români referită prin: Dumitru BOIANGIU, Edmond NICOLAU - Instrumente, dispozitive și mașini matematice, Editura Tehnică, București, 1963, 572 pag. 6 titluri sunt documentații ale constructorilor de echipamente precum Motorola, I.B.M. și Hewlett Packard. Materialele bibliografice au fost publicate în intervalul 1959 - 1969.
Autorul a structurat cartea pe 5 capitole.
Capitolul 1, de la paginile 17 - 106, intitulat Calculatoare analogice, abordează problematica de bază a  acestor calculatoare, dar subcapitolul I.7, cel dedicat generării funcțiilor analitice, este o adevărată capodoperă, căci autorul și-a pus în valoare tot talentul de a convinge că, din moment ce sunt implementate circuitele pentru cele 7 clase de funcții de bază, menirea calculatorului analog este asigurată, căci toate celelalte componente ce definesc structura unui calculator analogic nu mai ridică niciun fel de probleme, din moment ce erorile elementelor operaționale sunt ținute sub control, așa cum rezultă din demersul autorului de la paginile 72 - 75.
Capitolul 2 de la paginile 107 - 314, intitulat Calculatoare numerice, arată că tot ceea ce există în ziua de azi în domeniul calculatoarelor numerice are un început care este bine definit în timp. Multe dintre cele descrise de profesorul Adrian PETRESCU în acest capitol își mențin actualitatea, căci și atunci, dar  și acum, sistemele de numerație, elementele de logică matematică, operațiile aritmetice, tipurile de date, circuitele (nu neapărat cu diode sau tranzistori de atunci, care acum sunt înlocuite cu circuitele integrate de mare complexitate), registrele care se regăsesc și în calculatoarele de azi, dar și altele, rămân valabile. Subcapitolul II.7, dedicat memoriilor, de la paginile 231 - 254, este important pentru cititorul de azi, care se simte jenat dacă în laptopul său nu are SSD de 2 TB, căci memoriile descrise în acest subcapitol, cu miezuri de ferită, cu pelicule magnetice, tamburul magnetic, banda magnetică, discul magnetic, vizează capacități modeste de memorare. Un disc magnetic uriaș era pe atunci de 500 MB, adică undeva la 0,5 GB.
Acest capitol arată capacitatea autorului de a se face înțeles în legătură cu elementele hardware ale unui calculator numeric. Tabelele folosite sintetizează la cel mai înalt nivel elementele supuse analizei și ajută la înțelegerea clară a situațiilor care sunt definite în legătură cu sistemele de numerație, cu operatorii de diferite feluri și, mai ales, cu formele concrete de prezentare a schemelor de funcționare a diferitelor componente prezente în structura unui calculator, fără a lăsa nimic esențial fără descriere completă, mai ales când este vorba de unitatea de comandă (paginile 287 - 288) și unitățile de intrare/ieșire (paginile 289 - 302). Și în ziua de azi, studiul întreruperilor este esențial, iar cine le-a înțeles are la degetul mic al mâinii drepte tot ce este informatică modernă, iar subcapitolul  II.11 deschide drumul unei abordări de mare clasă, căci Adrian PETRESCU era un maestru al structurilor hardware, lucru dovedit și în celelalte lucrări publicate.
Capitolul 3, de la paginile 315 - 419, intitulat Programarea calculatoarelor numerice, prezintă elemente de bază necesare înțelegerii modului în care, pornind de la un algoritm, se obține o schemă logică, iar în final sunt scrise liniile-sursă ale unui program. Autorul prezintă problemele clasice, exemplificând cu rezolvarea ecuației de gradul al II-lea (pagina 319), cu calculul valorii unui polinom (pagina 328), calculul sumei unui șir de numere (pagina 329) și ordonarea a trei numere (pagina 329). Faptul că se prezintă structura modului de prezentare a soluției în stânga paginii, iar în dreapta sunt prezentate expresii aritmetice, face ca înțelegerea să fie rapidă. La ordonarea a trei numere, textul de descriere a algoritmului este dat în stânga, iar în dreapta este dată schema logică, iar literele a, b, c, …, j sunt utilizate pentru a pune în corespondență blocurile schemei logice cu liniile din descrierea algoritmilor, folosind mnemonicele limbajului de asamblare pentru operațiile elementare. Apreciez claritatea expunerii, care este rezultatul activității de programare a autorului, căci numai experiența acumulată prin muncă de calitate duce spre o astfel de abordare. Este introdus conceptul de subprogram într-un mod foarte credibil, din moment ce autorul face referire la necesitatea de a scrie subprograme dacă și numai dacă se impune reutilizarea lor.
La paginile 346 - 403  este prezentat limbajul FORTRAN. Autorul, având o mare experiență în activitatea de programare, a procedat în așa fel încât la pagina 367 să existe un program FORTRAN de 5 linii-sursă, iar la pagina 373 să existe secvențe de program FORTRAN în care se folosește instrucțiunea DO, cu care se implementează structura repetitivă. La pagina 382 este prezentată schema logică a tabelării unei funcții, iar pe o planșă atașată este programul FORTRAN corespunzător. Se ajunge ca la pagina 389 să fie abordată problema aproximării funcției sin x folosind o formulă uzuală a dezvoltării în serie pentru această funcție. Sortării i se acordă o zonă importantă (paginile 403 - 408), iar soluțiile oferite sunt complete, cititorul având posibilitatea reproducerii directe a textelor-sursă folosind planșele din carte. Este interesantă și soluția oferită de autor pentru lucrul cu liste. Să nu uităm că limbajul FORTRAN de la nivelul anului 1973 are constrângerile sale, iar aceste restricții sunt reflectate în secvențele de program unde se simulează alocările și stocările de informații specifice operațiilor pe liste.
Capitolul 4, de la paginile 420 - 454, intitulat Sisteme hibride de calcul, prezintă la nivel de detaliu tipuri de convertoare N/A și A/N cu diferite tipuri de realizări la nivel fizic (figurile IV.3 - IV.9). Figura IV.16 prezintă structura unui sistem hibrid. Citirea azi a acestui capitol duce întreaga abordare spre o cu totul altă cheie, din moment ce existența la prețuri accesibile a nenumărate tipologii de kituri face ca utilizarea de calculatoare hibride să fie la îndemâna și a elevilor din școala generală, care prin inventivitatea lor găsesc nenumărate zone de aplicabilitate pentru acestea, pe care noi, la nivelul anului 1973, nici nu le visam.
Capitolul 5, de la paginile 455 - 470, intitulat Utilizarea calculatoarelor pentru conducerea proceselor industriale, prezintă elementele de bază ale funcționării calculatoarelor de proces. Sunt prezentate diferite structuri de sisteme de reglare cu buclă închisă (figura V-2), scheme-bloc de simulare pentru parametri (figura V-3), dar și schema-bloc pentru un program de simulare matematică a regulatorului. Figura V-7 concentrează elementele necesare conducerii unei centrale industriale organizate pe trei niveluri cu un calculator. Acest capitol are menirea de a deschide apetitul pentru studiul problemelor complexe care se definesc în cazul conducerii cu calculatorul a proceselor industriale. Să nu uităm că lucrarea a apărut în anul 1973 și, în acele vremuri, domnea cartela perforată, iar problema achiziției de date era chiar o problemă; procesele continue, în care apar parametri ce trebuie reglați automat, înseamnă ceva, în timp ce în procesele discontinue conducerea cu calculatorul presupune achiziții de date de cu totul altă natură, iar robotizarea era atunci doar la început.

(13 noiembrie 2026)