Inutilitatea studiilor de fezabilitate

Există mai multe modalități de a fura legal banii de la stat. Una dintre ele este elaborarea studiilor de fezabilitate inutile. 

Vrea cineva să construiască un spital, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, spitalul nu se construiește.  Peste ani, dacă se reia ideia cu spitalul, se mai face un studiu de fezabilitate. Spitalul tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască un stadion, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, stadionul nu se construiește.  Peste ani, dacă se reia ideia cu stadionul, se mai face un studiu de fezabilitate. Stadionul tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască o autostradă, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, autostrada nu se construiește. Peste ani, dacă se reia ideia cu autostrada, se mai face un studiu de fezabilitate. Autostrada tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască un ceva, orice, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, acel ceva, acel orice nu se construiește. Peste ani, dacă se reia ideia cu acel ceva, acel orice, se mai face un studiu de fezabilitate. Ceva-ul, orice-ul tot nu se construiește. Și tot așa.

A face studii de fezabilitate este deja un sport național pentru că:

- se fură prin ele bani foarte mulți,

- caracterul lor este repetabil,

- dacă sunt prost făcute nu contează,

- durata de viață este prea mică la ele,

- reprezintă ceva independent de orice,

- nu presupun nicio responsabilitate,

- nu necesită calificări grozave,

- câteva pagini cu elucrubații scrie oricine,

- sunt de inutilitate maximă.

Consider că DNA ar trebui să studieze aceste studii de fezabilitate ca forme de corupție în cazul în care se fac și nu sunt utilizate, dar și în cazul în care se vede că ele au fost de calitate îndoielnică, mai ales când ceea ce se realizează pe baza lor nu se dovedește a avea utilitate socială, așa cum se întâmplă cu acele telegondole ce nu duc nicăieri, acele azile de lux pentru bătrâni sau acele parcuri și stadioane făcute în locuri neadecvate. 

(16 martie 2018)

Specialitatea casei: conservarea

Acum, când nu se găsesc bani pentru a continua o investiție, de fapt nu se dorește a se găsi bani pentru că:

- investiția e a puterii trecute;

- constructorii sunt agreații puterii trecute;

- puterea trecută s-ar lăuda cu ceva terminat de o altă putere.

De aceea, ca o scuză se spune că nu sunt fonduri, dar se găsesc bănuți pentru a ține investiția în conservare, adică:

- se plătește paza;

- se iau măsuri să nu se fure;

- se acoperă temelii și ziduri să nu se deterioreze;

- se ung metalele să nu ruginească;

- se asigură condiții materialelor să nu-și piardă proprietățile.

În realitate, de acolo:

- se fură în draci;

- se suplimentează fonduri cu nemiluita;

- pe nimeni nu interesează nimic;

- totul devine o ruină;

- cheltuielile de conservare cresc exponențial;

- rezultatul este nul.

Când vechea putere revine la următorul ciclul electoral, trebuie să ia totul de la zero. Așa se face că ideile păguboase prind datorită proiectelor făcute fără cap și în bătaie de joc, doar să se bifeze ceva, fără a avea finalitate. Este exact cum se procedează cu escrocheriile studiilor de fezabilitate care sunt doar bani aruncați pe fereastră. căci acele studii nu au nicio valoare, din moment ce nu există responsabilități și garanții legate de calitate în corelație cu construcția efectivă.

Nu cred să aibă cineva curajul:

-  să inventarieze ceea ce există acum ca obiective aflate în conservare;

- să calculeze cât s-a cheltuit cu așa-zisa conservare;

- să stabilească ce s-a pierdut adoptând acestă politică bizară de sabotare.
Specialitatea casei este conservarea, căci nimeni nu vrea să dea o pâine răsfățaților vechii puteri și nimeni nu vrea ca pe mandatul său să termine ceea ce n-au fost în stare precedenții să finalizeze, iar oniectivele din programul cu care actuala putere a câștigat să treacă pe planul al II-lea. Boala aceasta se va perpetua mai ales pentru faptul că în an electoral, se încep șantiere cu nemiluita să se creeze impresia că cei aflați la outere fac ceva, deși n-au făcut prea mare lucru în primii 3 ani de mandat.

(29 ianuarie 2018)

Jocuri piramidale

Goana după bani nemunciți și câștigurile rapide le iau mințile oamenilor, oricât ar fi ei de așezați. Alba-neagra este ceva molipsitor, mai ales că acolo este cineva care simulează mai multe pierderi, apoi realizează un căștig și toți care chibițează cred că a nimeri nu este o treabă grea. dacă acolo lumea leșină de interes, la jocurile piramidale când calculele sunt entuziasmante, nimeni nu mai rezistă tentației.

Jocurile piramidale sunt extrem de tentante pentru că arată clar:

- factorul de multiplicare;

- intervalul la acre este dată suma;

- avantajele reinvestirii banilor.

În ultimul deceniu al secolului trecut au proliferat aceste jocuri și nu puțini au fost cei care au riscat totul din lăcomie dublată de prostie pentru a se înbogăți prin nemuncă.

Plini de ceva mai mult rafinament, fondurile populare de investiții i-au transformat pe cei care aveau banii de înmormântare în investitori, gata să bage banul și prin nemuncă să-l multiplice de 8 sau de 16 ori cât ai pocni din dește.

Lumea nu învață nimic și repetă greșelile în cascadă. dacă este vorba de semnat un contract, ochii le sclipesc oamenilor la coeficientul de multiplicare și la termenul în care primesc banii. Ei nu citesc undeva mai jos că partea care culege banii nu-și asumă niciun risc și toate riscurile sunt ale așa-zisului investitor.

Când din lăcomie unii duc bruma lor de economii la jocuri piramidale sau la fonduri tip himeră de investiții, nu ăntreabă pe nimeni. Când pierd totul atunci arată cu degetul către stat că nu-i ajută. Îmi aduc aminte de cum a fost cu părțile sociale. păreau un sac fără fund. A venit Revoluția și toată lumea și-a recuperat banii. Acum, la jocurile piramidale sau la fondurile de investiții nu este așa. Cineva câțtigă, nenumărați pierd. Calculele sunt foarte simple. Există modele matematice convingătoare din acre se vede că cine bagă banul nu are nicio certitudine că va iesi cu fața curată.

Aviz amatorilor: chiar și băncile care anunță dobânzi și produse spectaculoase din care  rezultp că deponentul se va umple de bani, acesta dacă face imprudența să asculte muzicile de sirenă, va ieși cu fundul ciuruit și cu buzunarele goale, banca fiind în faliment.

Se știe că nicio activitate cinstită care se derulează nu aduce un profit net mai mare de 25% pe ciclu de producție. Așa stând lucrurile, un factor de multiplicare egal cu 8 produce intreruperea jocului piramidal sau sucombarea fondului de investiții rapid dacă participanții nu cresc exponential.

Să nu se confunde niciodată jocul de la LOTO cu jocurile piramidale li cu fondurile de investiții cu caracter de himeră. Tocmai că se zice: dacă la LOTO se câștigă și aici e aceeași jucărie. Nu este. LOTO și celelalte două nu au nimic comun.

(01 aprilie 2016)