CSIE'50 - portret de profesor: Crișan ALBU

Oricine dă o căutare pe Google cu cuvinte cheie curriculum Vitae,  CRIȘAN Albu, profesor ASE va găsi toate datele despre profesorul Crișan ALBU de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică. Aici am să scriu numai unele aspecte pe care eu le consider interesante, mai puțin cunoscute, căci îl știu pe Crișan ALBU de când eu eram student în anul al III-lea de facultate și el era doar un boboc. Eram amândoi căminiști în Complexul Agronomie și ne salutam doar pentru că eram de la aceeași facultate, și ne mai întâlneam în acel spațiu unde studenții care doreau să mai citească după stingere mergeau pentru câteva ore în plus, pentru că pe vremea mea studiu era studiu și lumea învăța pe durata întregului semestru. Nu eram așa de speciali ca studenții din ziua de azi care învață câteva zile într-o sesiune scurtată îngrozitor de mult.

Venise la cinema Patria filmul Coliba unchiului Tom pe ecran panoramic. Doream să merg dar îmi mai trebuia o legitimație să iau două bilete studențești de doi lei fiecare, căci așa ara în acele timpuri. Cel care mi-a oferit legitimația lui a fost Crișan ALBU, lucru pentru care i-am mulțumit și l-am ținut minte. Timpul a trecut și când am ajuns în Centrul de Calcul al catedrei de Cibernetică, l-am reîntâlnit în departamentul unde mai lucrau Dumitru VIȘAN, Marcel STOICA, Mihai PĂUN și el, Crișan ALBU, atât PĂUN cât și ALBU fiind proaspeți absolvenți de la prima promoție de la Secția de Cibernetică Economică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică - 1972. Urcam destul de des la etajul al V-lea unde era laboratorul lui Crișan ALBU, căci făceam filatelie și domnul Dumitru VIȘAN, un inginer cu totul special, mă încuraja să completez colecția. Dacă am azi colița cu Nadia COMĂNECI de la Montreal, lui nea VIȘAN i-o datorez. Dicutam cu Crișan ALBU, mai ne spuneam bancuri. Știam că joacă tenis cu alții din Centrul de Calcul și-l admiram, dar eu nu aveam o astfel de pasiune.

El a venit asistent în catedră și decanul care era și președinte al comisiei de concurs m-a solicitat să analizez partea de programare și să dau notă. Crișan ALBUscrisese un program frumos, cu o soluție clară și eu știam că mulți s-ar fi încurcat acolo. I-am spus președintelui de comisie și a acordat nota pe care am propus-o, acesta având încredere în mine, pentru că nu dădusem în bară niciodată.

A venit Revoluția și Crișan ALBU asemeni nouă tuturor am început să evoluăm, urcând cu tenacitate pe treptele carierei didactice. El a făcut un doctorat splendid, a devenit profesor universitar. A fost mult timp lider de sindicat, dar un lider dedicat muncii sindicale și a lucrat numai și numai în slujba membrilor de sindicat.

Într-o perioadă a condus proiectul de cercetare CALIST și a făcut-o cu talent, eficiență și pricepere, căci totul a decurs fără cusur, deși sumele vehiculate pe proiecte erau imense, iar interesele celor ce concurau pentru a obține finanțare erau inimaginabil de intense, știindu-se nivelul de imaginație a multora dintre directorii institutelor de cercetare și aviditatea după bani siguri de la stat a acestora.

Când s-a produs absorbția, am avut un dialog cu profesorul Crișan ALBU și l-am asigurat de toată susținerea mea că noi cei de la informatică știm cum să ne purtăm cu adevărații noștri prieteni.

Acum că promoția lor face 50 de ani de la admitere, adică sunt cei 50 de ani de la înființarea Facultății care peste tot este recunoscută sub numele de Cibernetică, privesc în urmă cu nostalgie și analizez un prezent  care are baze solide care garantează viitorul sigur cu largă deschidere a domeniului în care profesorul Crișan ALBU a lucrat cu dăruire și a pus umărul ca lucrurile să meargă foarte bine și calitatea absolvenților ciberneticieni să fie recunoscută peste tot în lume.

Într-un cuvânt, profesorul Crișan ALBU este un mare caracter, drept, temeinic, preocupat să fie la zi cu literatura, care a parcurs nenumărate cicluri de cercetare științifică autentică și care tot timpul și-a exprimat cu claritate opiniile și soluțiile la care a ajuns, dând dovadă de un nivel special de exigență.

Să ne trăiești, dragă profesore, Crișan ALBU!

(09 martie 2017)

DICE sau radiografia unui succes

DICE înseamnă Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică și succesul de lungă durată are un fundament solid ce trebuie analizat cu mare atenție în:

• momentul de cotitură când s-a produs desprinderea celor din subcolectivul de informatică economică și s-a format Catedra de Informatică Economică; erau vremuri grele și mai ales tulburi și eu asemăn acel moment cu anii când irlandezii și-au părăsit pământurile pentru a merge în America; nu erau acei irlandezi oameni oarecare, ci unii plini de curaj, optimiști care au crezut în staua lor, puternici și dornici să reușească; așa eram noi cei care am semnat pentru desprinderea pentru care nimeni nu ne dădea nicio șansă; eram tineri, dornici de a înfrunta necunoscutul și ne bazam fiecare pe ceea ce reprezentam, cunoscându-ne fiecare valoarea și potențialul de dezvoltare; un rol esențial l-a avut lucrul cu calculatorul, căci nu erau mulți cei care se încumetau să lucreze programare și să fie judecați de un automat, adică de un calculator; autoselecția a jucat un rol esențial;
• modul în care s-a venit în catedră, numai și numai prin valoare, cu o singură excepție când a fost vorba de un linge clanțe, la care minciuna este mod de viață; a mai fost o situație, dar ambele au la bază o aceeași sursă de implantare de nonvaloare; și a mai fost o alta, căci unde imoralitate e, valoare, nema; au existat nenumărate tentative de intervenții, numai că sistemul a avut puterea să reziste, ceea ce a determinat rejectarea cu mari frustrări a unora și a altora, pe motiv de nereușită de a accede într-o structură fanion a învățământului de informatică economică;
• reunirea celor care muncesc din greu, după criteriul cine se aseamănă se adună; activitatea din zona de informatică economică prin apropiere de ceea ce se face în marile universități presupune un efort extraordinar și cei nehărăziți unei astfel de abordări nu au îndrăznit să se înhame la o astfel de muncă; pentru a fi în vârf era necesară o muncă de o anumită factură, introducerea de noi limbaje de programare, introducerea de tehnici de analiză și realizare de sisteme informatice, dar și introducerea de noi discipline care să țină pasul cu ce înseamnă informatica în lume; multimedia, aplicațiile mobiler și chestiunile de securitate  informatică nu sunt deloc treburi simple;
• pornirea în 1993 a Conferinței Internaționale de Informatică Economică, devenită emblematică pentru calitate, grad de cuprindere și mai ales pentru atractivitatea secțiunilor; efortul de a dezvolta un astfel de demers este imens și necesită o concentrare de forțe pe măsură; toți membri catedrei au fost angrenați pentru a pune în operă toate detaliile încât să fie fără cusur întregul eveniment; nu trebuie uitat faptul că prima ediție a avut și o expoziție de tehnică de calcul,  ceea ce a insemnat că pentru prima dată în buricul târgului lumea avea posibilitatea de a vedea ce nu se vedea niciunde:
• editarea revistei Informatica Economică, cu 4 numere pe an a fost o altă provocare ce a evidențiat  maturitatea unui colectiv care era în stare să mobilizeze resurse pentru a tipări o revistă cu format A4, fără reclame de niciun fel, adică o revistă sobră, în limba engleză, cu analiză de calitate și cu referenți, lucru care nu a convenit unor autori, dar s-a păstrat un nivel ridicat și revista a fost indexată în diferite baze; de un timp a mai apărut un puișor al revistei Economy Informatics, ambele fiind și în format digital;
• susținerea de cursuri de master de succes care aduc profit, în coomparație cu cursuri de master născute fără viață de la alte zone, care își revendică origini și abundență de necesitate socială, care însă piața nu le validează nicium: mă refer la cursurile de baze de adte, de securitate informatică, SIMPRE ca să nu dau decât câteva; este vorba de cursuri profesionale, căci cursurile științifice, prin regula jocului sunt apanajul fiecărei specializări și au un alt mod de finanțare;
• menținerea peste standarde a unui nivel de moralitate care a permis o transparență maximă; nu au fost divorțuri pentru căsătoria unui profesor bătrân cu o asistență cu 30 de ani mai tânără; nu au existat cuplaje asupra cărora unii și alții să-și dea coate și să șușotească suspect de ocrotitor; nu au fost promovate amante în rrgim de urgență care să genereze indignări cu iz proletar și execuții în piața publică sau graffiti pe ziduri gen ziarul poporului; nu au fost favoritisme și nici represalii cu tentă sexuală, care să se umfle asemeni unui furuncul care la un moment dat să spargă și să genereze mirări de-a dreptul suspecte și neoportune; inexistența unor situații critice, bazate pe non-calitatea unora, a făcut ca transparența să fie cuvântul de ordine în Catedra de Informatică Economică de pe vremuri și în DICE de azi; nu există astfel de evenimente că oamenii sunt de foarte bună calitate, datorită procesului de cercenere teribil de dur și de necruțător definit de fondatori și menținut de toată lumea.

Insuccesele vin și se rostogolesc atunci când lumea crede că dacă ștacheta exigenței este coborâtă va fi bine la toată lumea. Nu este așa. Coborârea ștachetei profesionale, a celei de exigență și mai ales a celei de moralitate au o singură consecință: prăbușirea întregului edificiu. Nu am dat nume, dar istoriografia învîțământului universitar este plină de tot felul de pățanii dintre care unele au fost de un dramatism aparte prin consecințe ca intensitate și ca amploare.

(20 noiembrie 2016)