Facem cultură sau vorbim despre cultură?

Există canale tv care sunt dedicate culturii și mă aștept acolo să văd:
- recitaluri de poezie în lectura unor mari actori sau chiar a poeților,
- preluări de referință ale unor spectacole de operă și de balet,
- înregistrări ale unor reprezentații cu piese de teatru și cu mari actori,
- filme de artă cu mari vedete realizate de regizori rămași în iostorie,
- recitaluri ale unor cântăreți celebri de operă,

- tablouri și sculpturi din muzee,
- spectacole de varietăți cu mari actori de comedie și cu mari interpreți.
Din nefericire, multe dintre canale sunt populate de niște persoane foarte modeste din punct de vedere cultural, care invită tot felul de personaje la fel de anoste și dicută discuții, de nu se mai înțelege om cu tovarăș și rând pe rând, telespectatorii comută pe alte canale, iar audiența devine nesemnificativă.
Eu vreau canale unde se face cultură, adică unde:
- lunea se prezintă un concert de muzică simfonică,
- martea se prezintă o piesă de teatru memorabilă,
- miercurea se prezintă un spectacol de operă sau de balet formidabil,
- joia se prezintă un spectacol de circ, cu acrobați care-ți taie răsuflarea,
- vinerri se prezintă un concert de muzică populară,
- sâmbătă se prezintă un spectacoil cu scheciuri cu comici celebri,
- duminică se prezintă muzică de petrecere și cântece de voie bună.
Un post tv care se respectă nu vorbește despre culturăp, ci face cultură.

TVR CULTURAL este un canal de nota 2(doi). Toți trăncănesc despre cultură.

(16 august 2025)

Digitalizarea filmelor de arhivă

Am observat că există deja digitalizate nenumărate filme realizate pe peliculă de celuloid, ba mai mult, unele dintre ele au fost prelucrate și li s-a îmbunătățit calitatea sau chiar au fost colorate, deși inițial erau alb-negru, iar rezultatele sunt foarte bune.

Pandemia mi-a arătat că procesul de digitalizare de la noi în ceea ce privește filmele este undeva la început, fără a vorbi de digitalizarea componentelor existente la Arhiva Națională de Filme. Tot timpul noi vorbim de lipsa banilor, dar nu pregetăm a arunca mulți bani pe nimicuri, în lipsa unor obiective mari, dar bine definite. Acum se vaită lumea că guvernul limitează banii la primării pentru cumpărarea de:

- hârtie igienică,

- luminițe de Crăciun, 

- consumabile de birou,

- spectacole aniversare.

Nimeni nu vede marile probleme, cele care sunt esențiale și aici mă refer la digitalizarea filmelor pe celuloid din arhivele de filme, de la televiziune, din teatre sau chiar de la persoane fizice.

Eu am avut aparat de filmat și am avut filme făcute și stocate pe o rolă. Nu am avut condiții speciale de conservare, dar când am găsit posibilitatea de a digitaliza, pentru 100USD am încercat să recuperez ceea ce am filmat, dar am avut surpriza că 90% din materialul filmat s-a pierdut și am recuperat doar 10%, fiind mulțumit că nu am pierdut totul.

Sunt sigur că digitalizarea filmelor artistice sau documentare din arhive se va lăsa cu mari dezamăgiri dacă se va constata că nu au fost conservate bine și mulți metri de peliculă vor fi găsiți compromiși.

Totuși, timpul nu este trecut și ar trebui ca așa cum a procedat ELECTRECORD de și-a digitalizat producția de discuri de vinil, tot așa trebuie să se facă și cu filmele, până nu va fi prea târziu, nu se va înțelege prin acest prea târziu că peliculele vor fi deteriorate, ci dispariția acelor echipamente care asigură conversia dacă procesul de digitalizare a fost încheiat peste tot și am rămas numai noi.


(22 noiembrie 2023)

#REZIST: Informația care circulă peste tot, este baza resetării sexuale

În vremurile comuniste, deși se căuta cu disperare izolarea noastră de ceea ce era în Occident, niciodată regimul nu a reușit să stopeze informația din care rezultau realizările celor pe care comunismul îi vedea pe buza prăpastiei, gata-gata să se rostogolească în hău.

Așa se întâmplă și acum cu ceea ce tradiționaliștii numesc revoluția sexuală. Din statele unde problemele au fost deja rezolvate în cea mai mare măsură, vin tot felul de informații, pe care tradiționaliștii și conservatorii nu au posibilitatea materială de a le stopa. Atât timp cât există televizor, telecomandă și furnizori de servicii corespunzătoare, deja problematica are cu totul alte dimensiuni, căci nimeni nu stă să cenzureze conținutul emisiunilor Tv, minut de minut, pentru a întrerupe emisia atunci când ceva nu convine principiilor etice ale puritanilor, care au ei alte și alte bube-n cap.

Nu am să mai spun mare lucru despre Internet, unde sunt tot felul de informații și chiar WIKIPEDIA are multe articole care lămuresc toate problemele.

Cinematografia nici ea nu a rămas în urmă. Sunt filme foarte bine făcute care tratează tot felul de probleme cu căsnicii între soți din familii tradiționale, dar și dintre cupluri de același sex. Multe dintre filme sunt prezentate pe micile ecrane și am sesizat că au destul de mare audiență, deși dacă sunt luați la bani mărunți, oamenii nu recunosc, tot așa cum nu recunosc nasurile fine, că le plac manelele, dar la chefuri, după ora două din noapte, dansează toți după manele ca apucații.

Pe canalul TLC sunt emisiuni cu doi designeri foarte buni Nate și Jeremiah, care formează un cuplu și acum cresc o fetiță. Mai sunt și alte emisiuni în care se încearcă formarea de cupluri în 90 de zile și acolo apar perechi de iubiți dar și perechi de iubite.  Toate sunt tratate cu maximă atenție și profesionalism și nu pare nimic ieșit din comun.

(13 iulie 2023)

Avantaje și dezavantaje dacă ai NETFLIX

Cine are un televizor ceva mai deștept și acces la Internet și la cablu Tv, pentru cu mult mai puțin de 12 euro lunar vor avea acces la rețeaua NETFLIX unde vor găsi filme, filme și iar filme, pe toate gusturile, 24/24 ceea ce reprezintă un lucru extraordinar, mai ales că filmele selectat nu sunt întrerupte de reclame. Cel ce are abonament la NETFLIX are nenumărate posibilități de a selecta filmul pe care dorește să-l vadă sau să-l revadă, criteriile de selecție sunt nenumărate, inclusiv prin introducerea unor cuvinte cheie.

Primul avantaj al accesului la NETFLIX este libertatea de a vedea filmul pe care-l vrei, la momentul când vrei, în comparație cu programele Tv clasice, unde vezi filmul oferit în program, la ora stabilită acolo.

Al doilea avantaj al accesului la NETFLIX este faptul că filmele nu sunt întrerupte de reclame.

Al treilea avantaj al accesului la NETFLIX este posibilitatea de a întrerupe vizionarea dacă a apărut o problemă care trebuie rezolvată și de a o relua exact atunci când ai timpul disponibil.

Al patrulea avantaj al accesului la NETFLIX este că se vizionează și cele mai noi producții, dar și unele dintre producțiile foarte vechi, dar recondiționate tehnic foarte bine.

Al cincilea avantaj al accesului la NETFLIX este posibilitatea de a schimba filmul cu un altul, dacă cel selectat nu corespunde exigențelor definite la un moment dat.

Al șaselea avantaj al accesului la NETFLIX este crearea independenței în a selecta organizarea timpului în raport cu fondul de timp disponibil și cu un obiectiv definit la un moment dat.

Al șaptelea avantaj al accesului la NETFLIX este îndepărtarea de factorii de manipulare introduși prin reclame și prin așa-zisele mesaje de interes public.

Primul dezavantaj al accesului la NETFLIX este faptul că te face dependent de a vedea mai multe filme foarte bune într-un interval de timp scurt, datorită accesului nelimitat la acestea.

Al doilea dezavantaj al accesului la NETFLIX este că te rupe de lume, din moment ce ai acces la cele mai bune filme sau la filmele pe care vrei să le vezi, eviți vizionarea canalelor de știri și nu mai ai cunoștință de ceea ce se întâmplă în lume în ziua curentă.

Ca orice realizare tehnică excelentă, are și părți bune, dar are și părți rele. Trebuie puse în balanță și unele și celelalte și decizia este a fiecăruia dintre noi. Stă în puterea fiecăruia dintre noi să se poziționeze corect în raport cu modul de folosire a resursei timp, căci și fără NETFLIX tot la noi era crearea de dependențe, fie de lectură, fie de televizor, fie de sport, fie de munca fără rost.


(21 iunie 2023)

Eu și pornografia

Niciodată nu mi-au plăcut indivizii care strâmbă din nas la anumite teme de discuție. Au fost prea multe cazurile când pus în fața faptului împlinit, am văzut persoane care făceau ca toate arătările când se aduceau în discuție subiecte tabu, iar pornografia era unul dintre acele subiecte. Cu trecerea timpului se dovedea că respectivii nu numai că puse în locuri numai de ei cunoscute, aveau casete cu filme porno, că în sertare secrete dispuneau de reviste porno procurate pe sub mână, chiar dacă din punct de vedere politic erau ființe absolut imaculate.

Înainte de 1989, îmi aduc aminte că am fost invitat de niște tovarăși la o masă, deși mie îmi era peste mână, căci eu nu mănânc carne de oaie și nici vin de țară nu beau. Când toată lumea devenise veselă, iar mie îmi chiorăiau mațele de foame și beregata mi se uscase de sete, căci apă oamenii nu aveau, ci vin de țară, gazda a pus la video casete cu filme porno și toți invitații gustau zgomotos, scenele din nenumăratele filme care erau puse. A durat toată reprezentația vreo șapte ore. La un moment dat am crezut că a fost un test, să vadă lumea ce reacții am, dacă fac comentarii și mai ales, să mă studieze cum mă comport în zilele următoare. Desigur, am fost contrariat, dar am luat totul ca cel puțin șapte ore pierdute fără rost, timp în care aș fi alergat un maraton pe la mine prin mahala și un pic pe drumul spre Alexandria.

Nu spun că în domeniu sunt un ignorant.

Am auzit de filme porno.

Am auzit de literatură porno.

Am auzit de reviste porno.

Am auzit de cărți de joc porno.

Am auzit de vedete porno.

Am auzit de magazine pentru adulți.

Am auzit de postere porno.

Am auzit de bibelouri porno.

Am auzit de brichete porno.

Nici nu știu ce substantiv ar apare într-o propoziție și nu i-ar sta bine cu cuvântul porno lângă el și musai trebuie să aibă corespondent în viața reală printr-o reprezentare care are etichetă, ambalaj și desigur un preț corespunzător, dar și utilitate de netăgăduit.

Și televiziunile de știri prezintă unele aspecte așa-zise nevinovate din universul porno, căci și acestea fac sarea și piperul emisiunilor lor și aduc o creștere a ratingului, lumea fiind interesată și de această latură, deși nimeni nu recunoaște cu voce tare implicarea în marea aventură a culturii numită generic XXX.

Cred că aș fi penibil dacă m-aș apuca să povestesc un film XXX, căci 99,99% dintre oameni știu despre ce este vorba. Acum că este Internet, nici nu îndrăznesc să dau detalii căci mi s-ar zice că oamenii au fost dați afară de la grădiniță pentru chestii pe care ei le consideră vechi, prăfuite și neinteresante.




(25 mai 2023) 

În spațiul mioritic, erotica este mai degrabă pornografie mascată (I)

Din dorința de a scoate bani și din piatră seacă, unii întreprinzători mioritici au inclus în zona eroticii multă pornografie, pentru a scăpa de consecințele pe care pornografia explicită le impune atunci când nu sunt respectate restricțiile folosirii în public a imaginilor destinate adulților. Cine a studiat cât de cât domeniul eroticii, face cu mare ușurință între erotică și pornografie. În librării se găsesc albume de pictură destinate eroticii. Tot în librării se găsesc albume cu fotografii artistice având ca subiect erotica. Totul este la lumina zilei și arta este artă și punct.

Au apărut în ziare de tiraj destul de mare o serie de suplimente care poartă titlul calendarul erotic pe anul Ț sau zodiacul erotic, dar și alte lucruri care sunt precedate de cuvântul erotic. O persoană se fotografiază sau este pictată complet îmbrăcată și totul este în regulă. Dacă persoana apare nud și este fotografiată sau este pictată, ceea ce rezultă este plasată în zona fotografiei erotice, respectiv, a picturii erotice dacă unghiul din care este prezentată persoana, are darul de a sugera faptul că este vorba de un nud, fără a fi prezentate detalii care să expliciteze caracteristicile ce definesc un nud. Toată lumea știe când este vorba de o pictură sau de o fotografie din zona eroticului și când, din contră, este vorba de o pictură sau de o fotografie cu adevărat pornografică. Nu este un exercițiu prea greu de a face diferența, numai că unii întreprinzători, orbiți de strălucirea sau de puterea banilor șterg cu prea mare ușurință linia de demarcație dintre pictura sau fotografia erotică, respectiv, pictura sau fotografia pornografică. Ei pierd din vedere că erotica se oprește la a sugera detaliile neprezentate, în timp ce pornografia chiar prezintă acele detalii ce definesc zonele intime ale corpului uman. Se apelează la instinctele primare ale ființei umane, care este dominată de a plăti cu ușurință bani pentru a vedea la liber, ceea ce se vede numai și numai în anumite condiții și nu de către oricine, oricând și oriunde.

Ca discuția aceasta să nu fie una abstractă, voi dezvolta subiectul în zilele următoare, căci merită să analizăm acest subiect, pentru a trasa granițele corecte între două teme care s-au transformat în fenomene, prin anvergura pe care o au în lumea din ziua de azi.


(19 aprilie 2023)

Televiziunile distrug cultura și civilizația

Am urmărit câteva zile la rând canalele Tv românești, să văd și eu cum televiziunile noastre contribuie la creșterea civilizației poporului și la educarea acestuia.
În primul rând, punând accent pe crime, violuri, violență, pușcărie, furturi, spargeri, agresiuni, secetă și deposedări de proprietăți, televiziunile arată că cel mai important segment al populației este formată din infractori și oamenii se complac în a identifica tehnici și metode descrise de cei care prezintă așa-zisele știri la televiziune. Dacă se arată că un criminal este urmărit de 20 de ani, în mintea unora încolțește ideea că și ei dacă  fac vreo grozăvie au șansa de a scăpa neprinși. Tot așa în cazul fugarilor de sub escortă, dacă sunt făcute reportaje care sunt reluate de toate televiziunile.
În al doilea rând, în emisiuni apar persoane fără calificare, cu singura calitate că își arată formele apetisante și că sunt în stare să îngaime câteva clișee, pentru a arăta că știu să vorbească. Repetarea situațiilor în care persoane care nu muncesc ceva anume, reușesc să fie deținătoarele unor poșete de firmă și au șansa de a exersa concedii de zeci de mii de euro, fără să rezulte cu claritate că au muncit cinstit pentru acei bani, generează în mintea umora ideea că respectivele persoane sunt modele de urmat.
În loc să fie o rușine că un tânăr nu a luat examenul de bacalaureat, deși a avut condiții de a învăța chiar foarte bune, televiziunile îl prezintă ca pe un erou, ca pe un tânăr ale cărui fapte trebuie muzai să fie urmate. Televiziunile nu spun explixit ca acel tânăr să fie urmat, dar fără a veni cu exemple de tineri care au muncit, care s-au prezentat la examenul de bacalaureat foarte bine, decim lipsind alternativa, mărul stricat reprezintă calea de urmat. Au fost câteva situații de eleve care au luat la examenul de bacalaureat nota zece, dar reportajul a trecut ca și neobservat căci micile ecrane au fost inundate de nenumărate fapte negative în totalitate, dar aducătoare de rating.
Nu am văzut în televiziuni reportaje despre monumente de cultură.
Nu am văzut în televiziuni emisiuni de poezie.
Nu am văzut în televiziuni spectacole de operă de mare valoare.
Am văzut în televiziuni episoade ale unor filme de tot râsul, jucate prost, cu subiecte modeste și care numai acte de cultură nu sunt, căci nu au nimic artistic în ele, ci sunt scene primitive luate prost din viața de zi cu zi, fără mesaj, fără metaforă, fără artă, adică o materie primă brută și neesențială.

Nicio televiziune nu face educație.

În nicio televiziune nu se spune clar cine este Mihail EMINESCU. Există doar interviuri comice din care oamenii inculți se fac de râs că nu știu cine este Mihail EMINESCU. Televiziunile care fac astfel de teste sunt televiziuni criminale, căci înainte de a emite pretenții, ele ar trebui să-i educe pe oameni. Numai după ce au făcut 10 emisiuni de câte 30 de minute despre EMINESCU, o televiziune are căderea să pună întrebări despre marele poet.

(22 iulie 2022)

1000- de oameni care m-au dezamăgit: Florin CĂLINESCU

 Ca actor de film, Florin CĂLINESCU pe vremea în care juca în filme comuniste, promitea a fi un talent mare. Când Florin CĂLINESCU a gustat din bucuriile democrației, a trecut la alt nivel. Succesul său a fost total în emisiunile care dominau la vremea respectivă televiziunile. El devenise un idol, un standard, un ceva inimitabil, imbatabil, ceva de neatins, căci era atât de strălucitor încât era foarte greu de urmărit, de urmat și de imitat sau chiar de recreat de altcineva.

Îmi aduc aminte cum Florin CĂLINESCU a făcut miliardar pe un tip încălțat cu gumari, care prin vocea unei muieri a răbufnit, zicând că-și vor lua o vilă și o mașină. Oameni care nu aveau după ce bea apă, s-au văzut dintr-o dată miliardari. Nu știu ce s-a ales de ei, dar după modul de gândire, sunt sigur că au tocat banii și tot săraci lipiți au rămas, căci aceasta era starea lor de echilibru. Numai că Florin CĂLINESCU le dăduse un bobârnac și intraseră în starea de vibrație, iar cheltuirea banilor era similară cu amortizarea și la final au ajuns de unde au plecat. 

Florin CĂLINESCU nu m-a dezamăgit nici că s-a implicat în privatizări, nici că face parte din jurii care mai de care mai nesemnificative, iar vocabularul lui este colorat, spre deliciul vulgului.

Florin CĂLINESCU M-a dezamăgit când anunță că intră în politică pentru a candida la funcția supremă în stat. El m-a dezamăgit că nu se uită în oglindă să vadă dacă are față de președinte. Florin CĂLINESCU nu are față de președinte, deși ca actor a arătat că e bunicel. Este foarte adevărat că Ucraina are președinte un fost comedian, dar una-i una, alta-i alta.

Florin CĂLINESCU m-a dezamăgit că la anii lui să nu aibă simțul realității este atât de trist încât, oricare dintre  admiratorii săi ar trebui să plângă amarnic, constatând că idolul lor e pe arătură, din moment ce bagă banul, deși nu joacă într-un spectacol de marionete, pentru a ieși pe locul 25 din 23 de competitori.

(24 iunie 2022)

Note pentru ecranizările românești

Am citit cărțile și am mers să văd filmele. Nu sunt unul dintre cei acre-și formează o idee fixă când citește un romani și musai, filmul trebuie să urmeze acea idee fixă. Eu accept orice propune regizorul, cu condiția să fie ceva măreț, care să nu trădeze spiritul cărții și în final să fie un film bun, iar eu să fiu mulțumit că am văzut ceva care a meritat banii și timpul cât am stat înțepenit în scaunul sălii de cinema. Dar să le luăm pe rând pe acele filme pe care le-am văzut și să dau nota pe care eu cred că o merită, fără a justifica nota mea, deși la fiecare aș avea ce scrie, mai ales critic, dar nu o voi face.
Blestemul pământului, blestemul iubirii, film după romanul ION al lui Liviu REBREANU, realizat în anul 1980 primește nota 4(patru).

Amintiri din copilărie, după povestirile lui Ion CREANGĂ, film realizat în anul 1982, ia nota 4(patru).

Ultima noapte de dragoste, din 1980, ecranizare a romanului Ultima noapte de dragoste. Întaia noapte de război de Camil PETRESCU primește nota 5(cinci).

Felix și Otilia, film din 1972, ecranizare după romanul Enigma Otiliei de George CĂLINESCU, primește nota 4(patru).

Frații JDERI, film  din 1974, după romanul cu același nume al lui Mihail SADOVEANU, primește nota 3(trei).

Cel mai iubit dintre pământeni, din anul 1993, este ecranizarea romanului lui Marin PREDA, primește nota 7(șapte), salvarea vine de la actorul Ștefan IORDACHE.
Moromeții, film din 1988 este ecranizare a romanului Moromeții scris de Marin PREDA și primește nota 2(doi).

Titanic vals, din 1965, după piesa cu același nume a lui Tudor MUȘATESCU primește nota 3(trei).

Pădurea spânzuraților, film realizat în 1965, după romanul Pădurea spânzuraților al lui Liviu REBREANU, primește nota 9(nouă).

Mitrea COCOR, film din 1952 după romanul Mitrea COCOR al lui Mihail SADOVEANU, primește nota 2(doi).

Moara cu Noroc din 1955 după nuvela La Moara cu Noroc a lui Ioan SLAVICI, primește nota 6(șase).

Pasărea furtunii realizat în 1957, după romanul lui Petru DUMITRIU primește nota 7(șapte).

Străinul, film realizat în anul 1963 după romanul Străinul al lui Titus POPOVICI, primește nota 7(șapte).

Neamul Șoimăreștilor, film din 1965 după romanul lui Mihail SADOVEANU, primește nota 3(trei).

Baltagul, film din 1969 după romanul Baltagul al lui Mihail SADOVEANU primește nota 2(doi).

Frații Jderi, film din 1974 după romanul Frații Jderi al lui Mihail SADOVEANU, primește nota 3(trei).

Întoarcerea lui Vodă LĂPUȘNEANUL din 1980 după nuvela lui Costache NEGRUZZI, Alexandru LĂPUȘNEANUL primește nota 2(doi)

Mitică POPESCU din 1984, după piesa Mitică POPESCU a lui Camil PETRESCU, primește nota 4(patru).

Ciulinii Bărăganului din 1958, după romanul Ciulinii Bărăganului, al lui Panait ISTRATI primește nota 3(trei), salvarea vine de la Maria TĂNASE.

Răscoala din 1966,  după romanul Răscoala al lui Liviu REBREANU, primește nota 3(trei).

Steaua fără nume, film din 1966 după piesa lui Mihail SEBASTIAN intitulată Steaua fără nume, primește nota 3(trei), fără să scad un punct căci a fost sedus Cristea AVRAM și a fugit în Franța.

Vânătoarea de vulpi, film realizat în anul 1980 este ecranizare a romanului Niște țărani de Dinu SĂRARU și primește nota 5(cinci)

Tănase SCATIU, film realizat în anul 1976 după romanul Viața la țară al lui Duiliu ZAMFIRESCU primește nota 3(trei).

Reconstituirea film din anul 1970, realizat după povestirea Reconstituirea lui Horia PĂTRAȘCU, primește nota 7(șapte), actorii fac toți banii.

Se vede de la o poștă că filmele realizate cu banii de la buget sunt foarte slabe, căci sunt numerabile pe degetele de la ambele mâini filmele care au fost pe profit, exceptând filmele unde clasa muncitoare a fost obligată să le vizioneze în turmă, prin acțiuni sindicale.

Probabil or fi fost și ecranizări de note mai mari decât cele date de mine, dar aș face un mare păcat să notez filme pe care nu le-am văzut. Pe unele le-am văzut acum 30 sau  40 sau 50 de ani și nu le-am revăzut încă  pentru că am și altele de făcut decât să mă enervez. Pe unele dintre ele am reușit să le revăd, dar nu integral, nu pentriu că nu meritau, dar scenele îmi erau vii în memorie după atâția ani și am considerat că nu trebuie să le șterg, că nu am niciun motiv.




(05 iunie 2022)

Irina Margareta NISTOR = vocea

În anii '80 nu exista CD, DVD, ci doar filme pe peliculă de celuloid sau cel mult pe bandă magnetică, iar ceea ce se întâmplă acum cu vizionarea unui film pe calculator, nici în visele cele mai colorate nu se imagina, oricât de bogate ar fi fost lecturile de tip SF ale oricăruia dintre noi.
În acei ani, câte o ambasadă organiza zilele filmului țării respective, situație în care erau oferite câteva role pentru un timp limitat, fără a exista posibilitatea de a copia și titra filmul. Singura modalitate pe care o avea Cinemateca era de a se face traducerea la cască.
Venea un traducător foarte bun.
Era introdus într-o cabină.
I se dădea o cască unde auzea dialogurile din film.
El traducea și în sală se auzea vocea lui.
Vocile actorilor din film se auzeau, dar ceva mai încet.
Am fost la multe dintre proiecțiile de filme de acest fel și am remarcat că numai o voce feminină ținea ritmul cu ceea ce se întâmpla pe ecran și nu distorsiona sensul celor rostite de actori. Îmi aduc aminte cum la un film egiptean, un traducător mai neprofesionist a tradus instrumente medicale cu utilaje medicale, așa cum nefericitul de traducător a tradus în 2002 când a venit George BUSH jr. la București shoulder to shoulder prin șold la șold deși trebuia umăr la umăr.
După răspândirea videocasetofoanelor, necesitatea de a traduce filme a crescut exponențial și vocea feminină a lui Irina Margareta NISTOR a venit la mare căutare, căci ea avea capacitatea de a face traduceri de calitate care să nu-i enerveze pe cei ce vizionează filme.
Întotdeauna, când eram invitat să văd un film, acceptam invitația dacă și numai dacă traducerea era asigurată de Irina Margareta NISTOR, căci nu doream să mă enervez pe timpul meu cu traducători care nu țineau ritmul cu derularea filmului și lăsau fraza în aer la jumătate.
Irina Margareta NISTOR este o profesionistă a traducerilor la cască pentru că are abilități speciale de a auzi dialogul și de a traduce în timp real, astfel ca persoana care vizionează filmul să urmărească în mod coerent ceea ce se întâmplă pe ecran. Lui Irina Margareta NISTOR i-amn dat întotdeauna nota 10 pentru înaltul ei profesionalism, pentru documentarea ei specială și pentru cultura de care dă dovadă.

(15 noiembrie 2021) 

Florin PIERSIC - 80

Florin PIERSIC împlinește azi 27 ianuarie 2016 frumoasa vârstă de 80 de ani.
LA MULĂI ANI, Forin PIERSIC!
Marele actor Florin PIERSIC, cel care are capacitatea de a susține de unul singur un show tv de la trei ore în sus fără pauză,  dovedește prin tot ceea ce face un talent imens și o putere de concentrare rar întâlintă. Știe nenumărate poezii, pe care le recită magistral. Are numai vorbe frumoase la adresa foștilor lui parteneri de scenă, regizori, cascadori dar și la adresa foștilor lui profesor de la IATC.
Am avut privilegiul să-l văd jucând pe scena Teatrului Național din București în piesele Heidelbergul de altădată de W. Meyer Forster, Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman și Un fluture pe lampă de Paul Everac. Era acolo un caracter vulcanic, tot timpul avea o vibrație aparte, rupea scena, așa cum se spune în lumea artiștilor adevărați.
El a jucat în numeroase filme, dar l-am văzut în filmele Ciulinii Bărăganului, Aproape de soare, S-a furat o bombă, De-aș fi... Harap Alb, Columna, Mihai Viteazul, Un August în flăcări, Haiducii lui Șaptecai, Drumul oaselor, Roșcovanul și Aventuri la Marea Neagră, dar actorul a jucat în mult mai multe filme decât acestea enumerate de mine. A colaborat cu cei mai mari regizori ai cinematografiei românești precum Ion Popescu Gopo, Louis Daquin, Mircea Drăgan, Bernard Borderie, Petre  Popescu, Sergiu Nicolaescu, Dinu Cocea, Francisc Munteanu, Geo Saizescu, Doru Năstase și mulți alții.
A cântat în musicalurile Corina a lui Edmond Deda,  și  Să ne-amintim de jucării a lui Ion Cristinoiu unde parteneă i-a fost Angela Similea.
L-am auzit pe tânărul de atunci Florin PIERSIC într-un rol la teatru radiofonic în piesa Fiul preşedintelui de Eva Curie din 1962 in regia Elenei Negreanu. Juca în compania unor monști sacri ai scenei românești precum Jules Cazaban și Constantin Brezeanu.
A apărut în emisiuni de umor la tv și a spus nenumărate cuplete în spectacole de varietăți, unde am admirat dinamismul său și capacitatea de a întruchipa personaje dintre cele mai diferite. El a electrizat sălile de spectacol prin puterea de concentrare, prin zâmbetul și prin prezența sa scenică formidabilă.
Urmărindu-l aseară la postul tv Realitatea, l-am revăzut   pe marele artist Florin PIERSIC, cel care a fermecat prin jocul și prin talentul său generații întregi de spectatori, cel care este o prezență de un nivel valoric exceptional pentru arta actoricească.

(sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Piersic)