Fericirile și nefericirile generate de deciziile luate prin vot

Nici unanimitățile nu aduc fericirea la toată lumea. Unanimitățile de la vot exprimă:

- superficialitate;

- necunoaștere;

- frică;

- intimidare;

- euforie;

- alergie;

- sete;

- foame;

- nepricepere;

- grabă;

- persuasiune;

- nimic.

Trebuie să spun că și eu am fost victima a două unanimități, pentru că beneficiarl acestui rezultat nu am cum să mă autointitulez, întrucât sunt sigur că votanții nu erau în cunoștință de cauză sau erau mult prea grăbit să meargă la un mic și o bere.

Când este vorba de vot, adică de alegere între DA și NU, evident, vor fi unii nemulțumiți, cei care se zice că au pierdut la vot, respectiv, vor fi alții mulțumiți, cei care au câștigat la vot. La 11 decembrie 2016, rezultatele au fost PSD – 45,47%, PNL – 20,04%, USR – 8,87%, UDMR - 6,19%, ALDE - 5,62%, deci  PSD + ALDE au câștigat alegerile parlamentare formând o nouă majoritate parlamentară. Bineînțeles, câștigătorii s-au bucurat. Nu degeaba se zice: vai de cei învinși, adică vae victis, cum zicem noi piteștenii după o cinezeacă de țuică bună.

Sunt cazuri în care după vot, apar nemulțumiții, adică toți cei care nu se consolează cu ideia că au pierdut, drept care devin foarte zgomotoși, ies în stradă și încearcă prin măsuri nedemocratice să impună o altă maoritate, deși se bat în piept cu cărămida că ei sunt democrași puri, imaculați, tandri, respectabili și vânjoși.

Unii nu au capacitatea de a accepta rezultatul votului, deși au dorit legitimarea prin vot, dar neobținând-o caută să obțină o altă soluție. Se știe că la vot există:

- unanimitate;

- majoritate simplă;

- cvorum;

- majoritate calificată;

- majoritate pur și simplu;

- mulțumiți;

- nemulțumiți;

- indiferenți;

- absenți;

- prezenți;

- votanți;

- sondaje;

- comploturi;

- furturi;

- violență;

- minciună;

- manipulare;

- mită electorală;

- manipulare;

- fraude;

- tot felul de ciudățenii.

Votul generează fericire pentru cei care au câștigat alegerile. Voturile aduc mari probleme pentru cei care le-au pierdut. Există întotdeauna un adevăr, adevărul învingătorului, mai ales când prin vot, cei ce câștigă au puterea de a lua decizii de tot felul și mai ales de a fi discreționari la o adică, în a-și pedepsi rivalii învinși. Cei care pierd la vot nu au cum să fie nici veseli, nici fericiți, nici încântați și nici dominatori. Ei caută să-și exprime nemulțumirea în varii modalități, dar niciodată recunoscând că au fost mai puțin convingători decât adversarii lor. Cel mai trist este cazul în care votul nu presupune concurență, ci validarea poziției. Lucrurile devin extrem de triste pentru toată lumea când criteriile luate în seamă la prezentarea celor care vor fi supuși votului nu sunt clare, ceea ce dă cale liberă subiectivismului și efectuării de comparații nerelevante dar care devin subiecte aprinse de discuție. Votul înseamnă recunoașterea tacită a incapacității de a tranșa ceva printr-o decizie asumată de o persoană, mai ales atunci când presiunile înlocuiesc argumentele raționale. Atunci când subiecții supuși votului au posibilitatea ca toți să se prezinte și să convingă în egală măsură pe votanți, trebuie să accepte rezultatul votului dacă acesta este:

- al unei majorități recunoscute;

- corect exprimat, fără influențe;

- cu cei supuși prezenți în sală;

- este acceptată procedura de toți.

Mi se pare că discuțiile de la colțuri și scuzele în virtutea cărora votul a exprimat o anumită tendință definită undeva în afara subiectului propriu-zis, nu trebuie să-și aibă sensul, mai ales că prelungesc stările de frustrare ale perdanților. Cei care-i consolează pe perdanți caută să găsească explicații în care nici ei nu cred, dar încearcă să-i convngă pe cei din jur că și ei au de zis ceva. Judecățile de valoare ale deciziilor ce se desprind din vot n-ar mai trebui să fie interpretate din moment ce o majoritate se exprimă clar în legătură cu ele. Oricum, statu cu fruntea sus peste vicistitudinile vremii reprezintă un parametru de care este important să se țină seama. În viață totul este relativ, chiar și în cazul celor executați pe scaunul electric s-a dovedit că au avut loc erori judiciare, iar jurații au decis guity, ca peste ani să se constate că ei s-au înșelat, iar cineva nevinovat a plătit cu viața.

(17 iulie 2017)

Managementul eșecului

Ca și succesul, eșecul reprezintă o componentă importantă din viața fiecăruia dintre noi. Ca și succesul eșecul se:
- definește;
- construiște;
- dezvoltă;
- evocă;
- analizează;
- repetă;
- evită;
- transfprmă;
- contracarează;
- propagă.
După oricare proces electoral există:
- învingători care își savurează succesul;
- învinși care suferă și își ling rănile.
Unii dintre învinși se trezesc repede din starea de suferință și  pregătesc viitoarea competiție.
Unii învingători savurează prea mult timp victoria și cad în păcatul de a crede că victoria este repeatbilă în orice condiții. Când pierd lamentabil următoarea competiție nu le vine să creadă că lor li s-a întâmplat așa ceva.
Și pentru eșec există un management care generează:
- resurse necesare pregătirii unui viitor succes;
- diminuează pierderile date de suferința și de efectele negative ale pierderii unei pozitii pentru acre a luptat;
- acele învățăminte pentru a nu mai repeta erorile care au dus la eșecul precedent;
- abordări mai realiste privind căile de a atinge obiective;
- acceptarea lucrurlui în echipă și luarea în considearre a sfaturilor de la cei cu experiență;
- luarea în considerare a opiniilor date de specialiști.
Managementul eșecului este o știință și trebuie tratat ca atare. Este și parte teoretică dar și parte practică. De toate trebuie tinute seama.
După ce o persoană a pierdut alegerile în fata unei colectivități mai restrânse, în niciun caz nu se va prezenta la alte alegeri unde electorii sunt reprezentati de o colectivitate care o include pe aceea care l-a sancționat prin vot negativ.
În niciun caz nu se va da vina pe alegători sau pe organizatorii alegerilor. Din mici erori se pierd  0,5% din voturi. dar pentru a pierde sunt necesare cu mult mai mult de 20% din voturi ca sa treacă la adversari.

(1 martie 2016)