Digitalizare - disponibilizare

Au trecut 70 de ani de la vremurile bolșevice, cu gândire limitată, în care la a achiziționarea unui calculator electronic musai trebuia să dai afară niște funcționari din birourile unde se calculau salariile sau se ținea evidența stocurilor. Exista mitul că achiziționarea unui calculator electronic aduce automat economii de personal, din moment ce un calculator electronic ține evidența stocurilor sau permite obținerea statelor de plată a salariilor, de parcă un calculator electronic ar fi un supraom care face de toate, în locul unei echipe de funcționari și lucrează independent, deși în realitate lucrurile stau cu totul altul.
S-a văzut că achiziționarea unui calculator electronic face ca în jurul lui să graviteze oameni cu profesii noi, precum:
- ingineri de sistem,
- programatori,
- analiști de sistem,
- operatori calculator,
- operatori date,
- designeri aplicații.
Într-un târziu s-a căzut că achiziționarea unui calculator electronic este benefică, dar nu aduce reduceri de personal, avantajele lui fiind în calitatea soluțiilor pe care le oferă și mai ales prin noua filosofie managerială pe care o generează.

Acum, după 70 de ani, pe buzele tuturor este conceptul de digitalizare, fiecare face o abordare așa cum o înțelege, dar există un numitor comun și anume că digitalizarea face ca multe locuri de muncă să dispară. Este o mare confuzie în legătură cu digitalizarea și anume, dezvoltarea de aplicații informatice complexe care dezvoltă interacțiuni între cetățeni care doresc să-și rezolve probleme și organizații care dispun de resurse destinate cetățenilor, aduce noi activități unde intervin oamenii, pentru a deservi pe cetățeni, căci sunt acțiuni pe care roboții de ultimă generație, dotați cu inteligență artificială, nu le vor executa niciodată. Dau aici ca exemplu, munca livratorilor de mâncare la domiciliu. Există aplicații prin care cetățenii fac comenzi la restaurante. Există oameni în restaurante care pregătesc mâncarea și o pregătesc spre livrare. Chiar dacă există aplicații informatice și tot felul de roboți, ideea de gust al mâncării este apanajul oamenilor de specialitate. Există oameni care livrează mâncarea și aplicații informatice care finalizează în plan informațional realizarea ciclului de activități. Digitalizarea nu elimină oamenii din procese, ci impune noi activități realizate de oameni. Chiar scrierea de aplicații ninformatice noi, presupune echipe de informaticieni care lucrează la realizarea lor și le implementează. Procesele de mentenanță software presupun oameni și nu puțini. Dezvoltarea de noi generații de software presupun și ele specialiști.

Oricum o dăm, oricum o întoarcem, digitalizarea nu înseamnă disponibilizări, ci transformări de profesii, adică un proces continuu și complex, în care omul rămâne ca element central și activ, iar disponibilizările sunt doar ficțiuni în capetele unor indivizi care nu înțeleg mersul istoriei.


(02 septembrie 2025)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XI)

Ajută-te singur!

Când am luat decizia că vreau să fiu bărbatul care vreau să fiu, înseamnă că varianța în care mă prezint acum, variantă la care au contribuit toți care au crezut în mine și la care ei au avut contribuții majore, este varianta care nu-mi mai convine, căci eu vreau altceva. În acest context, este foarte dificil să vin în fața celor care au pus umărul să devin ceea ce sunt, pentru a le spune că vreau acum altceva, pentru că:
- ceea ce vreau să devin este diferit de ceea ce sunt,
- la varianta mea actuală au contribuit și ei masiv,
- varianta actuală în care ei au crezut, nu-mi mai convine.

Sunt locuri în lume unde jobul se schimbă obligatoriu în cel mult 10 ani, căci se consideră că rămânând la un job mai mmult de 10 ani, înseamnă că omul bate pasul pe loc și nu dorește să evolueze, căci fiecare organizație are limitele ei și când s-a atins pragul de sus, înseamnă că omul este mulțumit cu ceea ce are și înseamnă că performanța sa și-a atins limitele, iar organizația nu are nevoie de oameni caracterizați prin suficiență și auto-mulțumire. La noi nu este cazul și de aceea trebuie operate alte abordări, dintre care dorința de a fi bărbatul care vrea să fie, este o altă cale de a marca o evoluție a mea, a ta, a lui, a oricăruia dintre noi, care dorește să-și depășească limitele în mod pozitiv și în condiții de siguranță.

Este important ca înainte de a trece la fapte, bărbatul care vrea să fie ce vrea el să fie, nu ce vor alții, trebuie să aibă un proiect bine pus la punct, care nu include alte persoane dintre cele care l-au adus la varianta actuală și i-au asigurat evoluția în această variantă, pe post de sponsori, de executanți sau de conducători sau de suporteri.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic furnizor de resurse.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic executant de bază.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic evaluator al evoluției.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic beneficiar al soluției.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic personaj care-și asumă toate riscurile.

În acest context, niciun bărbat care vrea să fie ce vrea el, nu trebuie să arate cu degetul în nicio direcție atunci când resursele necesare s-au dovedit a fi insuficiente, căci planificarea făcută de el a resurselor a fost deficitară. Nu trebuie să arate cu degetul în nicio direcție dacă munca pe care o face este grea, căci el a definit intervalul de timp, el a ales echipamentele, el a specificat intensitatea la care va lucra. Acest proiect este cu un singur autor care și-a asumat toate atribuțiile. Acest unic autor a gândit proiectul. Acest unic autor a alocat resursele. Acest unic autor a trecut la execuție. Acest unic autor după implementare beneficiază de efectele generate de proiect, adică acest unic autor a devenit bărbatul care și-a dorit să fie.

Cine vrea sp devină antrenor personal de fitness așa trebuie să procedeze.

Cine vrea să devină constructor de jocuri de calculator, așa trebuie să procedeze.

Cine dorește să devină balerin, așa trebuie să procedeze.

Cine vrea să devină sportiv de performanță, așa trebuie să procedeze.

Nimic nu se face de către altcineva atunci când este vorba de persoana mea sau de persoana ta sau de persoana lui, căci bărbatul care vrea să fie nu este un străin, ci sunt eu care vreau să fiu altă variantă a mea, ești tu care vrei să fii altă variantă a ta, este el care vrea să devină altă variantă a lui. Această altă variantă nu este o cosmetizare a variantei în care mă aflu eu sau te afli tu sau se află el, este altceva, cu totul altceva, care înseamnă o schimbare la 180 de grade, căci ceva din interiorul fiecăruia dintre noi o cere ca element de evoluție care să ne aducă satisfacții viitoare, pentru că așa considerăm pur și simplu.

(02 decembrie 2023)

#REZIST: Resetarea clasei politice

Istoria noastră ceva mai recentă a cunoscut două resetări ale clasei politice. 
În decembrie 1947 când a fost înlăturată monarhia și dictatura proletariatului a fost instaurată s-a produs o resetare a clasei politice, care s-a concretizat prin:
- dispariția partidelor politice istorice,
- eliminarea fizică a elitei politice românești,
- crearea Marii Adunări Naționale,
- alegerea de deputați din rândul muncitorimii și țărănimii,
- conducerea de către comuniști a întregii vieți politice.
După 1947 chiar s-a produs o resetare a clasei politice din moment ce niciun reprezentant al vechii clase politice nu s-a mai regăsit în structurile politice cu rol determinant din societate și totul a pornit de la zero, cu o clasă politică provenind numai din rândul membrilor partidului comunist, muncitori și țărani, toți cu origine socială sănătoasă.

A doua resetare politică s-a făcut după data de 22 Decembrie 1989 după ce a căzut regimul comunist și după fugii lui Nicolae CEAUȘESCU. A fost un fel de resetare, dar de o profunzime nu prea mare pentru că au fost înlocuiți comuniștii din primul eșalon cu comuniști din eșaloanele trei și patru. Că au intrat și câțiva opozanți ai regimului comunist este o altă poveste, dar ponderea lor redusă a determinat ca societatea să nu includă o resetare profundă a clasei politice. 

Să se ceară de către clasa politică actuală o resetare, este un non sens, pentru că nimeni nu se ridică de bună voie și nesilit de nimeni, să lase locul liber unuia mai bun decât el. Clasa politică din ziua de azi este formată din persoane:

- slab calificate,

- mediocre,

- avide de putere,

- lacome de avere,

- fără onoare,

- ambigue,

- mocirloase,

- neimplicate.

O resetare în interiorul clasei politice este imposibilă și acum și mereu. De aceea, singurul mod de a realiza resetarea clasei politice stă în puterea societății civile, singura care este în stare să determine măsuri ferme, în raport cu acre membrii clasei politice să fie forțați să facă un pas în spate. Chiar și așa, resetarea va deveni un proces lent, lipsit de spectaculozitate, ale cărui efecte se vor estompa, dând senzația că chiar nu s-a întâmplat mare lucru și că decorul a rămas același, dar s-au schimbat personajele, vorbindu-se de aceeași scenă cu alți actori, ceea ce nu prea este resetare. 

O doamnă plecată în Germania în vremurile comuniste, zicea că schimbări fundamentale se vor produce dacă și numai dacă șomajul va depăși la noi 25%. Până atunci, oamenii vor găsi resurse să se descurce după regulile deja existente. Numai când se va atinge o masă critică, se vor face schimbări din temelii în societate, iar doamna aceea vorbea de pragul de 25% din șomaj. Nu prea cred nici acest lucru.  Am văzut că pandemia a făcut ca digitalizarea să penetreze în locuri de neconceput până în anul 2020. Cred că numai frica, groaza de moarte îi va face pe oameni să-și schimbe atitudinea și să ia decizii categorice pentru a face modificări radicale în comportamentul lor, exact așa cum a fost pe durata pandemiei.



(04 iulie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Dorel a lu 'TÂRCĂ

Dorel a lu  'TÂRCĂ era primul fiu al Mariei și al lui TÂRCĂ, primul fin al tatălui meu, căci Dorel era numele de alint de la Tudor, apoi Tudorel, apoi Dorel.
pe mine m-a impresionat Dorel că s-a băgat ucenic la un potcovar care avea baracă undeva mai spre oraș, pusă acolo în ideea de a fura clienții celor care erau mai spre Bascov. Numai că clienții veneau acolo unde mai potcoviseră caii, niciodată nu mergeau pe experimente. 
Și Dorel venea din când în când pe râu să facă baie, dacă patronul lui nu avea nevoie de el. Când apărea Dorel, primul  lucru pe care-l făcea era să ne arate nouă bicepșii lui. Era normal să aibă bicepși foarte dezvoltați din moment ce el dădea la baros toată ziua. Munca fizică îl făcea pe Dorel să aibă mușchi peste tot și el știa acest lucru, drept care dacă apărea duminica și oe râu veneau bărbați mai cu șunci pe ei, Dorel avea grijă să vină să se apropie de ei și să facă diferența. Îmi aduc aminte că într-o zi erau pe râu și niște femei tinere venite cu bărbații lor dar și cu copii să se scalde. Eu eram venit cu tata și cu un prieten al tatei, care prieten s-a scăpat și a tras o înjurătură la adresa unora dintre femei cărora le-a sticlit ochii-n cap după mușchii lui Dorel. Fiind și eu acolo, tata a zis ceva, care semăna a afirmație, dar nedorind ca eu să înțeleg sau să particip la vorbele lor, a schimbat subiectul.
Peste ani și ani, Dorel nu mai era ceea ce fusese în burlăcie. Avea femeie. Avea copii. Avea servici undeva la o fabrică de ambalat mezeluri peste linia de cale ferată, unde avusesem noi pământul agricol. Când l-am revăzut, el m-a recunoscut. Se îngrășase, avea deja o burtă cam prea mare, fața îi era brăzdată de griji, miar hainele nu mai stăteau deloc bine pe el. M-a impresionat ritmul prea rapid de schimbare.




(01 aprilie 2023)