Compromiterea inteligenței artificiale

Specia umană are în ea sămânța răului. Orice inventează pentru bine și progres, are a doua zi tot o invenție, dar pentru opusul binelui și pentru stagnare. Așa se face că de exemplu, în zona IT au apărut virușii și hackerii,  iar lupta dintre bine și rău s-a instalat și în domeniul IT. Acum că a intrat înscenă Inteligența Artificială ca element al binelui, omul ființă contradictorie, a și început deja să dezvolta acele elemente de comportament care sunt asimilate răului și anti-progresului, care de fapt au ca unic scop compromiterea inteligenței artificiale.

Mă gândeam când au început să opereze drone în războiul din Ucraina că ar fi interesant dacă s-ar intra la nivel de software în dronă și să se producă acele modificări necesare schimbării traiectoriei dronei, încât să se întoarcă de unde a plecat. Nu s-a ajuns acolo, dar schimbarea traiectoriei unei drone este o realitate. Mergând mai departe, intervențiile la software de la o rachetă până a o întoarce exact acolo de unde a plecat, cred că este deja obiectiv, încă nebifat, dar sunt sigur că se lucrează și la așa ceva.

Există acum numeroși roboți umanoizi, care nu întâmplător, lucrează cu software care are încorportat Inteligență Artificială. Așa cum virușii atacă orice software neprotejat, și roboții umanoizi devin vulnerabili, iar un robot care nu execută ceea ce trebuie, este un robot compromis și alături de el și Inteligența Artificială primește bile negre, deci apar semne de întrebare.

;ai nou, știind că Inteligența Artificială se hrănește cu conținut digital, omul, cele ce gândește singur, vorba lui Tudor ARGHEZI, s-a gândit să creeze conținut digital fals, imposibil de verificat, conținut digital care este preluat de Inteligența Artificială și folosit, iar acțiunile generate de conținut digital fals nu sunt deloc pe placul beneficiarilor, oameni onești, ceea ce generează întrebări și neîncredere în soluția dată de Inteligența Artificială. Experimentul cu evenimentul organizat de o primărie, care a fost știre falsă și care a indus în eroare mulți cetățeni, a reprezentat un mod de compromitere a Inteligenței Artificiale. Să în minytea oricărui individ să născocească elemente de conținut digital fals, pe care Inteligența Artificială nu are încă puterea de a-l identifica și de a nu-l folosi, fapt care generarea și răspândirea de conținut digital fals, rămâne cel mai ieftin mod de a compromite Inteligența Artificială. Până la a virusa software din roboții umanoizi, până la a dezvolta viruși care să altereze software generat la solicitările programatorilor, costurile cele mai scăzute în au generările de conținut digital fals, generări făcute la marea artă.



(09 septembrie 2026)

Românul s-a născut poet. Vai de mama lui!

Fiecare dintre noi ne considerăm niște oameni speciali, unicate, ființe dăruite de Dumnezeu cu calități pe care alții de pe alte meleaguri nu le au. Ne considerăm îndreptățiți să primim atenție, respect și mai ales, să fim lăudați pentru calitățile noastre și pentru rezultatele pe care le avem sau credem că le avem, iar când se întâmplă altfel, mereu alții sunt de vină.

La fotbal, când pierdem, alții sunt de vină.

Terenu a fost de vină. Soarele i-a incomodat pe jucători. Spectatorii au influențat în sens negativ atmosfera jocului. Vântul a bătut necorespunzător, incomodându-i pe jucătorii noștri. Nu suflăm nicio vorbă despre lipsa de pregătire fizică a jucătorilor, despre sistemul defectuos de antrenamente, despre tehnicile perimate de joc. De cele mai multe ori, când rezultatele ne sunt nefavorabile, evităm discutarea subiectului, trecând mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. 

La școală, pentru a-i mulțumi pe părinți, la serbarea de sfârșit de an, jumătate din clasă este pe scenă cu elevi care poartă coroniță, căci așa cum era și normal, toți elevii sunt foarte buni și toți merită premiul întâi.

Românul s-a născut poet și de aceea:

- niciun român trăitor pe meleagurile mioritice nu a câștigat un premiu NOBEL,

- niciun român plecat cu avionul la Las Vegas nu a ajuns Mr. Olympia,

- niciun român nu a ajuns să aibă în cont un trilion de dolari,

- niciun român nu-l laudă pe alt român când este într-un grup de străini,

- niciun român nu crede că există altul mai deștept ca el pe acest pământ.

Istoria ne-a fost potrivnică și ne-a făcut să căutăm să ne descurcăm cu ceea ce avem și să nu acceptăm ideile altora, căci nimeni nu vine să ne spună nouă ce să facem, chiar dacă nu avem ce mânca, căci suntem prea orgolioși și avem o părere foarte proastă despre toți ceilalți, din moment ce caracterul nostru de poet ne îndeamnă spre metafore, rime și figuri de stil dintre cele mai diferite, pentru a ne colora viața.




(20 august 2025) 

Inteligența artificială și dezlegarea misterelor

Omul, așa cum este el are capacitatea să explice totul dacă și numai dacă dispune de informațiile necesare și suficiente. Realitatea crudă este că omul nu are capacitatea de a colecta toate datele disparate, de a le pune cap la cap, de a identifica balastul, de a face curățenie, apoi de a sistematiza cu grijă și abia după aceea de a trage concluziile, mai ales că sunt multe elemente contradictorii, ce trebuie interpretate.
Să nu creadă nimeni că inteligența artificială face minuni, îl dă pe om la o parte și cu niște instrumente miraculoase, venite din cosmos, face lumină și dezleagă misterele, făcându-l pe om de c-c-t. Nici pe departe. Inteligența artificială:
- primește problema care este considerată a defini o enigmă,
- culege orice conținut digital care se referă la acea problemă,
- formează o colecție de conținuturi digitale,
- filtrează conținuturile digitale,
- ierarhizează conținuturile digitale,
- identifică o serie de asemănări,
- face o serie de corelații,
- stabilește factori de influență, 
- identifică reguli, proceduri, fluxuri, etape,
- estimează durate, consumuri, eforturi,
- face estimări și oferă concluzii ipotetice.
Îmi aduc aminte problema oului lui COLUMB. Cineva, pe când eram copil m-a întrebat cum fac eu ca un ou fiert să stea pe verticală. Am tot încercat fără să reușesc. Omul a luat oul, l-a ciocnit de masă și așa spart, bineînțeles că a stat pe verticală și mi-a zis că aceasta a fost soluția lui COLUMB. Mă rog.
Tot așa este și cu inteligența artificială. Soluțiile nu vor fi extraordinare, ci vor fi simple la toate misterele, numai că la ele inteligența artificială ajunge nu pentru că ea însăți este ceva nemaipomenită, ci doar pentru că preia toate informațiile despre problema supusă analizei, care există în format digital și le prelucrează sistematic folosind toate metodele necesare și la rece filtrează rezultatele intermediare și din aproape în aproape ajunge la concluzii pertinente, pe care le considerăm rezolvări ale misterelor. 
Inteligența artificială în acest caz transformă cantitatea în calitate, cum zicea Tudor ARGHEZI: brazda-n condei și plugu-n călimară.

( 06 fenruarie 2025)

Analiza literară pe text

Rezumatele, chinul elevilor sunt chestii pe care niște juriști adevărați le-ar desiința într-o secundă, iar consecințele prin aplicarea corectă a legilor ar duce pe făptași la agi grei de pușcărie.
Este inadmisibil să spui tu ca autor de rezumate că autorul X a vrut să spună, când tu doar ai citi ce a scris respectivul, fără să fi stat de vorbă cu el măcar o secundă. Este impardonabil să faci presupuneri după cum te taie pe tine capul ca autor de rezumate și să construiești judecăți de valoare, doar că ți se pare ție ceva într-un anume fel. 
În concluzie, consider că rezumatele trebuie să conțină obligatoriu în ele formulări precum:
- așa cum mi se pare mie,
- după opinia mea,
- cred că autorul a vrut să spună,
- o interpretare a mea pentru metaforă este,
- criticul literar X a concluzionat că.
Niciu rezumat nu mai trebuie să fie literă de lege din moment ce e construit numai prin presupuneri și ipoteze, iar textul unui autor este interpretat pur și simplu, iar autorii de rezumate îl cred că este analizat. Analiza presupune cu totul altceva, mai exact documente și mărturii ale autorului care a oferit textul editurii și imediat s-a apucat să scrie ceea ce a vrut el să zică, pentru a exclude interpretări arbitrare și tot felul de deduceri care mai de care mai imposibile și mai ilogice.

(06 iunie 2024)

Mihai EMINESCU

Pe 15 ianuarie 1850 s-a născut poetul Mihai EMINESCU. Despre viața și opera  lui Mihai EMINESCU s-au scris munți de cărți și se vor mai scrie, căci tainele de acolo sunt greu de pătruns și generații după generații vor încerca să înțeleagă sensurile pe care poetul a dorit să le dea cuvintelor. Editurile au tipărit și tipăresc volume cu poeziile lui Mihai EMINESCU. S-a scris muzică și sunt cântate versurile lui Mihai EMINESCU. Pictorii, regizorii de film și de teatru, sculptorii au realizat opere dedicate lui Mihai EMINESCU. Poeții au scris versuri dedicate lui Mihai EMINESCU.

În mai toate orașele țării există străzi care poartă numele poetului Mihai EMINESCU. Ziua de 15 ianuarie a fiecărui an este dedicată culturii românești. Au existat și există unii care contestă opera poetului Mihai EMINESCU, căci pădure fără uscături nu există și câini care latră la lună în miez de noapte, are orice sat. Pentru mine Mihai EMINESCU înseamnă foarte mult și faptul că pe când eram elev de liceu am cumpărat volumul de poezii publicat în 1964, având desene realizate de Ligia MACOVEI dovedește poetul a însemnat cu mult mai mult decât poemul Împărat și proletar, care-l făcea să aparțină realismului critic, nu romantismului, așa cum singur își spunea în poemul Eu ni cred nici în Iehova.

Mă bucur că acum există tomurile cu opera completă a poetului Mihai EMINESCU, căci prin 1972 când am vizitat Weimar și într-o librărie am văzut operele complete ale lui Johann Wolfgang von GOETHE  mi-am dorit să văd în librăriile de pe Dâmbovița operele complete ale lui Mihai EMINESCU și academicianul Eugen SIMION mi-a îndeplinit acest vis.

Azi când se împlinesc 174 de ani de la nașterea poetului nepereche Mihai EMINESCU, mă gândesc la Scrisoarea a III-a și o voi asculta recitată de Gheorghe COZORICI.

(15 ianuarie 2024)

Cântecul lui Codin în interpretarea lui Ion DOLĂNESCU

 
marele interpret de muzică populară românească a interpretat Cântecul lui Codin într-o variantă prescurtată în anul 1977 și într-o altă variantă mai dezvoltată interpretată după 1989 când exista posibilitatea să se spună mai multe, exact cum era acel cântec în original, fără prelucrări forțate ale textului, ca să treacă de cenzură.
Codin, în pădure la daimac - 1977 are durata de 2 minute și 34 de secunde
Măi Codine, măi Codine- 2015 are durata 7 minute și 54 de secunde

Diferențele de text sunt evidente și explicațiile prescurtărilor și transformărilor pe textul din 1977 reflectă o mentalitate a faptului că toată lumea se temea de cenzură și de frică, oamen ii făceau orice, inclu=siv mutilau texte perfecte, pentru a oferi texte care să treacă de cenzură, căci între a nu face nimic și a face ceva, oamenii alegeau forma de a face ceva, chiar dacă acel ceva era slab din punct de vedere valoric, pentru că orice compromis nu duce la capodopere. Compromisurile pe text nu le fac marii poeți, ci oameni care vor să supraviețuiască și se tem de ziua de mâine. Cunoaștem cazuri în care și geniile au cedat și s-au conformat, căci romanul Mitrea COCOR nu l-am scris eu și nici volumul Cântare omului... Nici sub cupola Academiei RPR, nu eu i-am zis lui A. TOMA că este mai mare decât EMINESCU...

(08 noiembrie 2023)

Despre rezumatele literare pentru admitere și bac

Pe un post de televiziune unde se face școală online sau se dau consultații online la matematică, la fizică și la literatură, am urmărit-o pe o tanti care citea de pe prompter un rezumat literar, de nu se mai oprea și le zicea acea tanti de mă minunam cum de știa ea așa de multe, deși nu discutase nicio secundă cu autorul operei literare analizate, căci acela era dus în lumea umbrelor de zeci și zeci de ani.

În opinia mea, analiza literară este un fals, dacă se pornește din start cu ideea că scriitorul a zis sau scriitorul s-a gândit că sau scriitorul și-a imaginat că. Realitatea este că autorul rezumatului crede că sau presupune că sau se gândește că scriitorul a dorit să spună cutare și cutare chestie.

Din moment ce nu există un articol sau un interviu luat vreodată scriitorului în care acesta să spună cu subiect și predicat că el în opera X s-a gândit la cutare și cutare aspect, totul sunt numai presupuneri ale celui ce face analiza literară și respectivul trebuie să și le asume, adică să spună în clar că sunt presupunerile lui.

Eu, dacă aș citi catrenul lui Păstorel TEODOREANU referitor la scriitorii care s-au apucat să laude realizările noii democrații instaurate cu șenilele tancurilor sovietice, catrenul care sună așa:

În era nouă începută

C-c-ții scriu în loc să pută,

Iar scriitorii adevărați,

Sunt dați afară de c-c-ți.

aș scrie rezumatul cam așa: Catrenul scris de Păstorel TEODOREANU redă o realitate cruntă din literatura românească de după anul 1947, când la cârma breslei scriitorilor au venit scriitori comuniști și întreaga literatură a fost obligată să redea realizările muncitorilor din uzine, munca țăranilor din cooperativele agricole de producție și lupta comuniștilor împotriva reprezentanților burgheziei și moșierimii care se împotriveau instaurării noii orânduiri socialiste la noi în țară. Scriitori precum Mihai BENIUC, Veronica PORUMBACU, Maria BANUȘ, Dan DEȘLIU, V. Em. GĂLAN, Lucia DEMETRIUS, Marin PREDA, A. TOMA, Nicolae LABIȘ, prin ceea ce au publicat ilustrează că au înțeles care este linia partidului trasată literaturii. Scriitori mari precum Lucian BLAGA, Tudor ARGHEZI, Hortensia PAPADAD BENGESCU, Ion BARBU, Ionel TEODOREANU, au fost scoși din literatură, pe motiv că nu corespundeau noilor cerințe impuse de partid pentru educarea maselor prin literatură. Catrenul, reflectă, în opinia mea schimbul brutal făcut de partid, prin înlocuirea talentelor reale ale unor scriitori, cu o generație de scriitori puși să servească partidul, prin scrisul lor militant, partinic, fiind bine plătiți pentru producțiile lor și oferindu-li-se premii substanțiale și onoruri de către statul bolșevic.

Eu am făcut analiza literară, așa cum am gândit-o eu, fără să spun o clipă că poetul Păstorel TEODOREANU a vrut să spună cutare și cutare, căci eu nu am stat de vorbă cu el, ci doar ceea ce am înțeles eu din acel catren, în contextul în care el a fost scris. Din punctul meu de vedere, catrenul a sintetizat o realitate, a schimbului de generații de scriitori. Pe de o parte au fost înlăturați titani ai literaturii și pe de altă parte au fost introduși la grămadă scriitori care de pe poziția de slugi ai noului regim, să servească prin scrisul lor, bine plătiți fiind, partidul în general, pe conducătorii lui în special.


(07 iunie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Sorin TUDOR

Despre fostul meu student Sorin TUDOR am scris un articol în 25 iunie 2017 care se află la adresa 
https://ionivan1947.blogspot.com/2017/06/tudor-sorin-fostul-meu-student.html

Sorin TUDOR m-a impresionat prin efortul lui considerabil de a realiza exact ceea ce el avea menirea să facă, devenind un formator în ale programării calculatoarelor pentru numeroase generații de elevi ai liceelor de informatică, prin cărțile pe acre el le-a scris. 

În anul 1992 el s-a înscris la doctorat având conducător științific pe profesorul Csaba FABIAN, iar tema aleasă s-a intitulat Tehnici de căutare în spațiile soluțiilor pentru probleme economice și îmi aduc aminte că l-am sfătuit pe Sorin să se prezinte și el la colocviul de admitere cu câteva pagini scrise pe acea temă și cu o bibliografie, căci el nu mai era un proaspăt absolvent de facultate, ci avea în spate o carieră de profesor de liceu și de autor de manuale. El a scris acele pagini, le-a oferit membrilor comisiei, a fost admis la doctorat. peste ceva timp, am avut neplăcuta surpriză să văd că unul dintre membri comisiei al luat acele pagini și le-a introdus într-o lucrare pe care a publicat-o și a lansat-o la librăria Dacia, spre surpriza mea neplăcută și spre dezamăgirea lui Sorin. Cred că și acest eveniment nefericit l-a făcut pe Sorin să scadă turația motoarelor și chiar să se depărteze de problemă și i-am dat dreptate. 

Lui Sorin TUDOR i se potrivește cel mai mult ceea ce a zis Tudor ARGHEZI în poemul Testament:

Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Printre studenții mei au fost mulți pentru care Sorin TUDOR a fost un adevărat mentor și le dau dreptate, căci prin venele lui curgea programare în limbajele PASCAL și C.

(22 martie 2022)

   

1.000 de oameni care m-au impresionat: Camil BALTAZAR

Țin în mână cartea Conemporan cu ei, scrisă de Camil BALTAZAR și publicată în anul 1962 la Editura pentru Literatură, carte de 180 pagini, care costa 5,70 lei, cu un tiraj de 16.195 exemplare, carte pe care

autorul ei mi-a oferit un autograf, când a fost o întâlnire a sa cu membri Cenaclului literar de la Palatul de cultură din Pitești, în data de 27 martie 1964.
Seara aceea a fost memorabilă pentru mine. Era prima dată când vedeam un scriitor care publicase o carte și care cunoscuse pe Tudor ARGHEZI, Vasile DEMETRIUS, Magda ISANOS, Hortensia PAPADAD BENGESCU, Camil PETRESCU, Liviu REBREANU, Mihail SADOVEANU, Mihail SEBASTIAN.

În seara aceea, Camil BALTAZAR a vorbit liber, spunând mici istorioare petrecute cu marii scriitori în preajma cărora el s-a aflat. A răspuns și la întrebări. Era ca o tolbă cu amintiri și avea un stil superb de a relata întâmplări și de a concentra povestioarele, căci mulți dintre noi cei de acolo, doream să aflăm cât mai multe despre scriitorii în preajma cărora el s-a aflat. 

La momentul în care niște membri mai copți ai cenaclului au rostit niște nume și aici mă refer la poeți care erau interziți în acele vremuri, Camil BALTAZAR a ocolit subiectul de fiecare dată și noi, cei mai tineri, am înțeles că el nu se lăsa antrenat în discuții care ar fi avut interpretări nefericite și care i-ar fi adus represalii, căci în vremurile bolșevice, un denunț nu era deloc un lucru greu de făcut, exact cum nici în ziua de azi nu este. Seara s-a încheiat apoteotic, scriitorul Camil BALTAZAR a spus un banc, în care se vorbea despre Zaharia STANCU care fuma țigări KENT și Tudor ARGHEZI, care i-a spus romancierului: Una vorbim și alta fumăm! Se știa că în epocă Zaharia STANCU era apărător al realismului socialist în artă.


(22  martie 2023)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mircea DINESCU

Mircea DINESCU este poet.
Mircea DINESCU are 72 de ani.
Mircea DINESCU a apărut în studioul 4 al TVR în 22 Decembrie 1989.
Mircea DINESCU a fost un dizident autentic.
Mircea DINESCU a avut domiciliu forțat.
Mircea DINESCU a scris volumul Moartea citește ziarul, publicat în 1990.
Mircea DINESCU este cel mai mare poet al României.
Mircea DINESCU m-a dezamăgit că nu întreprinde nimic pentru ca statul român să-l recomande pentru premiul NOBEL pentru literatură, căci el este cel mai mare poet în viață al României din ultimii 40 de ani. Îl recomandă opera sa, originalitatea versului, metafora sa, vocea sa distinctă. Fiecare poem al lui Mircea DINESCU este o capodoperă în sine.

Pe Lucian BLAGA l-a lucrat un poet tot ardelean de-al lui, dar mediocru, care nu concepea ca BLAGA să spargă gheața cu NOBEL la români și i-a pus bețe-n roate, deși mărul de lângă drum rodea.

Lui Tudor ARGHEZI i s-a refuzat premiul NOBEL pe motive pe care nu le-am înțeles, deși Cântarea omului era ceva, dar poetul avea în spate o operă cu mult mai importantă decât ceea ce plăcea partidului.

Deși altul este tradus și-și dorește premiul NOBEL, totuși cel care-l merită poartă numele lui Mircea DINESCU, iar staul român ar face un gest reparatoriu pentru a-l propune pe el să ia premiul NOBEL, căci el are operă, este o voce și are activitate extraordinară prin ceea ce face la Cetate.

(23 iulie 2022)

Cenaclul FLACĂRA al lui Adrian PĂUNESCU

Eu sunt un tip de 75 de ani. Am trăit fenomenul Cenaclul Flacăra cap-coadă. Am văzut la televizor ore în șir de transmisie cu Cenaclul Flacăra. Nu am fost niciodată la o ședință de  Cenaclul Flacăra, pentru că nu mi-a plăcut niciodată Adrian PĂUNESCU. Era pre prezent în Cenaclul Flacăra. 
Adrian PĂUNESCU recita propriile-i poezii.
Adrian PĂUNESCU intra peste cel care-i cânta versurile.
Adrian PĂUNESCU vorbea mult, chiar foarte mult.
Adrian PĂUNESCU dădea verdicte.
Adrian PĂUNESCU lansa voci foarte mari.
Mie nu mi-au plăcut versurile lui Adrian PĂUNESCU. Îmi aduc aminte că în epocă circulau niște ziceri, din care redau două:
N-are c-r și n-are c-aie,
CEAUȘESCU Nicolae,
Cât să pupe într-un an,
PĂUNESCU Adrian.
O altă zicere, era de fapt un banc:
Un muritor, merge la Rai și acolo era Sf. Petre care l-a întrebat pe muritor ce dorește și muritorul îi spune:
- Vreau să stau de vorbă cu Dumnezeu.
Sf. Petre îi spune:
- Nu se poate, căci de la un timp, Dumnezeu se crede Adrian PĂUNESCU.
Am trăit vremurile în care în școală nu am învățat despre Octavian GOGA, nu am învățat despre Titu MAIORESCU și nici despre Lucian BLAGA.

Adrian PĂUNESCU a fost un mare poet. Este necesar să se separe clar omul Adrian PĂUNESCU care a avut și el păcatele lui și aici mă refer la poemele scrise pentru Nicolae CEAUȘESCU și publicate în revista lui Flacăra. Trebuie luate poemele publicate în Cartea cărților, unde el, Adrian PĂUNESCU a reunit poemele care-l defineau. Îmi aduc aminte cum articolul Poezia putrefacției și putrefacția poeziei scris de Sorin TOMA a determinat scoaterea lui Tudor ARGHEZI din literatură. Faptul că acum se discută situația lui Adrian PĂUNESCU la 33 de ani de la Revoluție este straniu și inexplicabil, ca să nu spun interesant, folosind un cuvânt delicat. Este adevărat că imediat după 1989 a fost dezgropat Gheorghe GHEORGHIU DEJ așa cum a fost scos STALIN din Mausoleu. Este adevărat că s-a făcut proces unei năluci numită comunism, dar să fim siguri că mergem pe drumuri înfundate. Să nu uităm că în Trier a fost inaugurat monumentul lui MARX, monument oferit de poporul chinez. Viața este complicată.

(20 iulie 2022)

Am fost contemporan cu Tudor ARGHEZI

Multi ani la rand regimul comunist s-a strofocat sa-l impuna pe Tudor ARGHEZI a poet demn de premiul NOBEL, fara sa reuseasca, mai abitir de cum o face acum CARTARASCU.
Am invata in scoala despre Tudor ARGHEZI, dar numai poezii cu adevarat nereprezentative pentru ceea ce de fapt el a scris. Era vorba de Baronul si era vroba de ceva din volumul Cantare omului. In gluma eu ziceam in loc de cantare, balanta. `Cjar am scris si recitat in catedra, o mica parodie pe tema unui poem din cantare omului. Chiar ma miram ca nu mi s-a intamplat nimic.
Cel ce gandeste singur, afla azi cu manie,
Ca pentru a se sterge, nu va gasi hartie,
Fiinta zamislita ce-a traversat oceanul,
Acinspe ani lumina, va folosi coveanul.
Sa facem numai un calcul ca epoca lui Nicolae CEAUSESCU inaugurata in 1965 se numea epoca lumina. Deci 15+1965=1980, deci parodia mea a fost recitata in 1980. In niciun  caz nu reved=ndic postura de disident, ca am trait bine in comunsimul lui CEAUSESCU pentru ca eu cu un ARO 244D dezvoltasem relatii de productie dip capitalist, care functionau excelent.
Dar sa revin la Tudor ARGHEZI. Se zice ca Zaharia STANCU perora oarece chestii despre necesitate a de a se scrie literatura angajanta, gen Descult. Cand vorbea fuma tacticos tigari KENT de provenienta capitalista. Atunci, Tudor ARGHEZI a zis:
- E bine cand una vorbim si alta fumam.
M-a impresionat ca marele Tudor ARGHEZI cand a fost scos brutal din literatura traia din vanzarea de cirese in fata portii de la Martisor, din sectorul 4 al Bucurestiului.
Imi da un sentiment de mandrie ca am fost contemporan cu un poet si pamfletar de talia lui Tudor ARGHEZI, caci am amri indoieli ca in ziua de azi cineva are condei sa scrie lucrurile cu aciditatea si cu verva condeiului sau intr-o gazeta precum Bilete de papagal. Lingaii de azi stau pitulati in adaposturi si doar asteapta sa se planga ca babele ca nu au conditii pentru a scrie opere valoroase, ca economia de piata le-a distrus elanul si pofta de munca USR - nu partidul cu acelasi nume, ci uniunea scriitorilor din Romania candva foarte generoasa,  nu le mai sponsorizeaza nici lenea si nici lipsa de talent nici ca bani si nici ca locuri de odihna.

(01 ianuarie 2020)

Micimea de pe Dâmbovița

Una dintre caracteristicile care ne definesc este micimea. Ea a născut zicerea: să moară capra vecinului! Un spirit mare nu avea cum să născocească o asemenea grozăvie. De-a lungul timpului am asistat la fapte care au concretizat micimea în formele ei cele mai diverse, dar și mai concrete.

Deși nu avem autostrăzi, nu acceptăm să le construiască chiezii, căci nu vin ei să ne învețe pe noi. Deși un tinerel a câțtigat acum câțiva ani marele premiu la Festivalul filmului de la Cannes, la aeroport îl aștepta vestea că este acuzat de plagiat. Și marele Ion Luca CARAGIALE a fost acuzat de plagiatul piesei Năpasta, dar ceva mai târziu s-a dovedit că nu a fost adevărat. Acum sunt critici care scriu destul de defavorabil despre marele poet Mihail EMINESCU. 

Deși au fost oameni valoroși trăitori pe meleagurile noastre, care meritau premiul NOBEL în domeniul lor de activitate, dacă cineva le-ar fi pomenit numele, ar fi sărit ca arși 1.000 de inși care să-i conteste meritele, spunând că ei sunt cu mult mai buni.

Micimea de pe Dâmbovița este boală grea care nu se vindecă așa ușor. Trebuie mai întâi să scăpăm de sărăcie și apoi trebuie să învățăm să ierarhizăm valorile, văzându-ne lungul nasului și să gândim înainte de a scoate pe gură prostii și răutăți mâloase, sulfuroase și prăduitoare în cascadă.

Nu voi uita ce li s-a întâmplat lui Lucian BLAGA sau lui Tudor ARGHEZI sau lui Nicolae PAULESCU sau lui Ștefam ODOBLEJA sau lui Nichita STĂNESCU.
Să ne reamintim emisiunea aceea stupidă 10 pentru România, care este exemplu clar de cum se răstoarnă ierarhia valorilor autentice prin manipularea făcută de moderatori și realizatori.

(18 mai 2018)

Cel ce nu gândește singur

Îmi aduc aminte de versurile lui Tudor ARGHEZI:

Cel ce gândeste singur si scormone lumina

A dat o viata noua si-um om de fier, masina, 

Fiinta zamislita cu gândul si visareea, 

Neînchipuit mai tare ca bratul si spinarea.

Tot atât de bine, cel ce gândește singur, este în stare să ia decizii corecte. Observ că foarte mulți oameni nu sunt în stare să:

- aibă reacții normale, logice;

- reacționeze corect în situații obișnuite;

- aplice proceduri adecvate;

- spună lucruri care se potrivesc contextului;

- se poarte altfel decât după tipare abstracte.

Și toate se datorează faptului că nu-și pun instantaneu o serie de întrebări legate de situațiile concrete la care să-și dea răspunsuri realiste, bazate pe o experiență proprie. Toate se datorează sistemului educațional bazat pe memorare. Cel ce nu gândește singur își asumă toate riscurile în ceea ce face, dar el nu conștientizează nimic, drept care de la un timp încoace suntem martorii celor mai aberante situații din câte s-au pomenit.
Cel ce memorează își pierde orice calitate de a gândi singur. Cel ce nu gândește singur, nu gândește la nimic înainte de a face ceva și face acel ceva automat, fără să se gândească la consecințe, crezând că:

- știe să facă acel ceva;

- nu există consecințe de niciun fel;

- va ieși bine din orice situație;

- pentru el legile naturii nu se aplică;

- fracturile de logică sunt ale altora.

Numai așa se explică agresivitatea unora la volan, viteza lor excesivă și necorelarea abilităților cu starea drumului, cu bolidul și mai ales cu viteza acestuia. Numai așa se explică lipsa de logică a aruncării în valurile uriașe ale mării a celui care nu știe să înoate o iotă. Numai așa se explică superficialitatea abordării unor examene, crezând că și evenimentul cu probabilitate zero este un eveniment cert. Trebuie urgent schimbată paradigma din sistemul educațional. Faptul că se introduce manual de sport în gimnaziu îmi arată că prăpastia se adâncește și că și la sport se va toci, se va memora și mișcare nu se va face în veacul veacurilor.

(11 august 2017)