N-ai carte, ai parte...

Pe vremuri circula proverbul: N-AI CARTE, N-AI PARTE! 
Așa cum stau lucrurile acum, am auzit foarte mulți tineri că atunci când merg să se angajeze, nu sunt întrebați de nimic și chiar a ajuns la televizor un titlu de glorie să spui că ai picat la BAC. Este adevărat că am avut pe premierul Marcel CIOLACU despre care se zicea că nu are diplomă de bacalaureat sau că dacă are, nota lui de absolvire a liceului ar fi fost una jenantă. Televiziunile îl arătau pe un parlamentar de la POT, Paul PINTEA care are doar 10 clase. Pe vremea comuniștilor era o ministreasă care se lăuda că ea a ajuns profesoară universitară și fără să știe limbi străine, atunci când se punea problema introducerii în școala a cele de a II-a limbă străină. Se numea Aneta SPORNIC și era profesoară universitară de economie politică în ASE.

Acum, aici, în spațiul mioritic sunt disponibile locuri de muncă fără pretenții de calificare și de aceea nu se cer diplome academice, titluri științifice. Este adevărat că a scăzut și numărul aspiranților la o diplomă de licență, oriunde ar fi ea obținută sau la un titlu de doctor în științe, obținut în condiții dubioase, căci nici măcar pentru amorul propriu se pare că nu-și mai dovedesc utilitatea. Este și motivul pentru acre tinerii valoriși ce provin din familii cu dare de mână, fac studii în Anglia sau în Olanda, iar cei din diaspora nici prin cap nu le trece să-și trimită copiii în Ro la facultăți, având motivele lor întemeiate.

Faptul că defilează tot felul de milionari, fără carte, tot felul de influencerițe cu un minim de educație, faptul că televiziunile nu pun accent pe cititul cărților și pe studii finalizate cu succes, arată că lumea s-a întors cu susul în jos și nici proverbele nu mai sunt ce-au fost.



(15 septembrie 2025)

De ce s-a prăbușit școala românească după 1989?

Școala românească înainte de 1989 însemna:
- sistem centralizat comunist,
- număr de ore fix pe săptămână,
- profesori înrolați politic,
- organizație de pionieri,
- disciplină comunistă,
- sistem de notare comunist,
- obligativitatea frecvenței,
- obligații cât cuprinde,
- drepturi la limită,

- reguli stricte la angajarea în muncă,
- conducerea de către partid.

După 22 Decembrie 1989 o dată cu venirea democrației în România și școala a suferit o serie de  transformări, din care enumer aici:

- apariția grevelor la profesori și la elevi,

- dezvoltarea învățământului privat,

- apariția pieței muncii,

- schimbarea criteriilor la angajare,

- au apărut drepturile elevilor,

- a dispărut organizația de pionieri,

- profesorii au și ei drepturile lor,

- s-au dezvoltat manualele alternative,

- cererea și oferta și-a făcut loc peste tot,

- s-au diversificat tipurile de licee,

- admiterea se face centralizat,

- examenul de bac se face centralizat,

- au apărut analfabeții funcționali,

- a crescut la cote alarmante abandonul școlar,

- se câștigă mulți bani din munci care nu presupun studii,

- numărul orelor pe săptămână a scăzut,

- oamenii au drept să facă și servici și școală.

Toate modificările au interpretări originale, mioritice, ceea ce au dus la scăderea calității actului educațional, căci oamenii au alte obiective, decât cele de a învăța, de a obține note mari, căci există munci de unde se câștigă foarte bine fără a avea specializări înalte. Faptul că în educație provizoratul prin suplinitori depășește 30% din personalul didactic, arată că preocuparea pentru calitate are cote minime acum. Scandalurile care se țin lanț în zona doctoratelor, arată că școala românească nu este în stare să-și gestioneze calitatea actului educațional.  Inexistența criteriilor de ierarhizare valorică reală a școlilor și a profesorilor au dus în derizoriu actul educațional.

(17 iunie 2023)

România educată

 România educată este un proiect extrem de ambițios. Unii spun că este proiectul nostru de țară. Alții spun că a fost lansat acum șase ani, dar nu s-a făcut prea mult la el pentru că PSD, PSD și iar PSD a pus bețe-n roate. Așa o fi.

Dacă chiar așa era, am nedumerirea de ce nu s-a lucrat la el și în noiembrie 2020 când PNL a venit la putere grație lui PONTA și TĂRICEANU, nu a fost puse pe masă:

- pachetul de legi ale educației,

- structurile organizaționale,

- procedurile manageriale,

- standardele de calitate,

- etapele de derulare,

- cei 6% din PIB în bugetul pe 2021,

astfel ca din 2021 deja să se treacă în forță la implementarea acestui proiect, încât să se scurteze durata de atingere a obiectivului definit acolo.

România educată este un proiect foarte vast, în care toată România trebuie angrenată, căci este proiect de țară și nu proiect de partid sau de persoană sau de coaliție.

Eu știu că în orice proiect se procedează cam așa:

- se definește obiectivul într-o propoziție de cel mult 10 cuvinte,

- se stabilește durata,

- se elaborează etapele,

- se stabilește valoarea proiectului,

- de definește lista de activități,

- se stabilesc resursele necesare,

- se construiește matricea rolurilor,

- se construiește devizul,

- se definesc procedurile de lucru,

- se adoptă,

- se finanțează,

- se trece la treabă,

- se fac evaluări și corecții.

După opinia mea, acest proiect de țară este definit pe termen lung, să zicem 25 de ani și toate forțele politice trebuie să participe la elaborarea lui, iar adoptarea să se facă prin consens. Așa cum a început, mă face să cred că asemeni oricărui proiect definit de cei de la putere, când se va schimba puterea va fi reluat de la zero și vom rămâne în același punct de unde am plecat, dar s-au chetuit resurse importante și s-a pierdut timpul. Zic.

(10 iulie 2021)

Oameni fără calificări

Observ că s-au schimbat mult lucrurile față de ceea ce știam eu în zona calificărilor. Acum sunt ambalate în denumiri sofisticate activități care aparent presupun cunoștințe complexe și durate prelungite de obținere a unei calificări. În realitate lucrurile nu stau așa pentru că respectivele nu sunt profesii, nu sunt meserii, ci numai denumiri luate de la numele locurilor de muncă. Cel care pune marfa în rafturile unui supermarket are musai o denumire care în limba engleză sună bine, arranger products, dar pentru a ocupa acel job trebuie numai un curs de trei zile cel mult, unde se învață:

- unde se pun mărfurile;

- cum se manipulează mărfurile;

- ce prețuri se asociază;

- comportamentul cu clienții;

- supraveghere stocuri în raft;

- menținerea ordinii și curățeniei.

Acum noi cei obișnuiți cu meseriile de mecanic auto, de strungar, de profesor de geografie, de medic, de arhitect, acceptăm cu dificultate că există și oameni care aduc pizza acasă cu motoscuterul, care fac reclamă pe străzi împărțind futurași. Ne vine greu să acceptăm că există DJ, că cluburile au nevoie de animatoare și că stripteusele sunt și ele celecare fac viața frumoasă altor semeni ai noștri, cum tot așa striperii fac viața agreabilă unor doamne.

Nu mai trebuie să vedem calificările în modul îngust de dinainte de 1989, cu mulți ani de școală, cu eforturi mari de a promova tot felul de examene. Se vede că oamenii au posibilități nenumărate de a trăi și altfel, onorabil, cu bani suficienți, dar făcând lucruri despre care în trecut nici prin cap nu ne trecea că s-ar face pe la noi. Noi vrem să ni se aducă frigiderul la ușa apartamentului, noi vrem să ni se spele autoturismul bec, dar toate acestea trebuie făcute de cineva. Pentru aceste activități trebuie forță, tinerețe și voința de a le face. Țara noastră a avut numai activități și profesii într-o listă prea puțin diversificată. Acum există cu totul altă viziune și de aceea nu trebuie să ne mire prea mult că apar denumiri de joburi și de posturi cu totul neobișnuite. Oameni fără calificări sunt cei care ar trebui să facă niște lucruri foarte bine astfel încât clienții să fie mulțumiți. Lumea a evoluat și lucrurile stau altfel. Nu mai sunt ca acum 30 sau 40 de ani, căci oamenii au alte nevoi. Serviciile au căpătat o altă pondere în viața noastră. Vrem confort, vrem calitate, vrem reducerea timpului de așteptare la orice plată sau achiziție. Toate astea se fac de către oameni.
Este important ca persoanele care ocupă acele poziții în organizații să aibă fișe ale posturilor bine definite și respectivii să facă bine ceea ce scrie acolo. Eu prefer unui strungar prost sau unui mecanic neîndemânatic, un hair stylist priceput, care de fapt este clasicul frizer și un pic mai mult decât ceea ce știam noi.

Nu trebuie să-i considerăm pe cei fără studii și diplome academice ca fiind fără calificări, ci trebuie să-i evaluăm strict după ceea ce fac ei și mai ales, după gradul în care noi suntem mulțumiți.

(02 septembrie 2017)

Liceele cu zero absolvenți de BAC

Sunt sigur că aceste licee au apărut în localități prin depunerea unor acte la inspectorate, acte care au mers mai departe și la minister s-a considerat oportună existența lor. Deci:

- există o cerere;

- există o solicitare semnată;

- există aprobări locale semnate;

- există aprobare la MEC semnată;

- au fost asumate responsabilități.

Cei ce au gândit formarea unui liceu au motivat prin:

- existența elevilor;

- profesori de calitate;

- derulare procese;

- eficiență cel puțin normală;

- absolvenți pregătiți.

Nimic nu se face atunci când se spune că:

- nu vor fi rezultate;

- nu se va învăța carte;

- profesorii sunt slabi;

- nu sunt elevi;

- nu vor fi sun 50% promovați.

În aceste context, trebuie făcută o analiză și trebuie luate măsuri. Trebuie văzut cine a făcut referatul de oportunitate al înființării liceului cu zero absolvenți la BAC, cine l-a aprobat și cum au decurs acolo lucrurile. Este important să se vadă ce note s-au dat, ce carte s-a făcut și mai ales, cine sunt profesorii care au predat, ce au predat și cum au evaluat. Eu știu că nu există elev rău, ci profesor rău. Dacă profesorul este exigent, oface pentru că știe carte. Atunci și elevul învață. Dacă elevul se trage de șireturi cu profesorul care este slab pregătit profesional sau este plin de vicii, evident procesul de instruire suferă și rezultatul se vede la picații de la BAC. Refuz să cred că într-un liceu unde s-a învățat carte, notele s-au dat pe merit, elevii au mers la BAC doar pentru a pica, așa că le-a cășunat lor pe liceu, să fie cu zero absolvenți la BAC, pentru a fi desființat. Dacă nu vor fi identificați vinovații de la înființarea liceului, până la cei care au generat situația catastrofală a celor de fără BAC, niciodată lucrurile nu vor intra pe făgașul normal.

(07 iulie 2017)

Rezultatele de la Bacalaureat

S-au afișat rezultatele de la examenul de bacalaureat. &1,4% dintre cei care s-au prezentat la toate problele de BAC au obținut note care asu dat o medie peste 6, ceea ce i-a făcut să fie declaratți promovați. Este o rată de promovabilitate destul de bună, dar mult mai slabă dacă ne gândim că pe vremea lui Ceaușescu acea rată de promovabilitate bătea spre 90%. Față de BAC-ul de pe vremea lui Daniel Funeriu când promovabilitatea nu depășea 60%, acum este o situație bună, zic unii, foarte bună, zic alții, mizerabilă, zic eu pentru că BACul azi este:

- neconcludent;

- bazat pe memorare;

- nu dă nimic absolventului;

- prea subiectiv;

- cantitativ;

- bizar;

- neomogen;

- necomparabil;

- aleator.

Am și eu câteva întrebări nevinovate:

- au mai funcționat camerele video în clase?

- au fost respectate procedurile;

- care a fost comportamentul profesorilor supraveghetori?

- s-au mai strâns bani pentru comisiile de BAC?

- cât exigente au fost comisiile de la oral?

- cum se explică numărul graznic de mare al contestațiilor?

- de ce sunt 10 licee cu zero promovați de BAC, când 10 e nota maximă?

Nu aștept niciun răspuns pentru că eu știu răspunsurile reale și nimeni și nimic nu mă va convinge că atît timp cât în învățământ:

- salariile sunt mizerabile,

- suplinitorii sunt peste 30%,

- nu sunt uniforme obligarorii,

- memorarea este fundamentul,

procentul de 71,4% de promovabilitate are vreo relevanță reală. Când liceul îi va da absolventului o meserie solidă, când îl va învăța pe elev să fie om, să gândească, să aibă atitudine și determinare, să știe acesta clar care îi va fi parcursul, fără a fi în bătaia vântului, atunci chiar și 50% rată de promovabilitate va reprezenta altceva decât o cufră oarecare. Numai faptul că sunt 42.000 de contestații, adică 10% din notele de la teze sunt considerate de elevi ca nefiind corect acordate, spune foarte mult. Pe de o parte se acceptă ideia că unii dintre corectori au fost subiectivi. Sunt și situații în care elevii nu știu să se aprecieze. Să nu uităm că aceste contestații nu au fost depuse de elevi pur și simplu, ci de elevi asistați de părinți sau de meditatorii. Vor fi ți surprize, dintre cele mai colorate, când note mari vor deveni minuscule, dar și în cazul în care note mici vor deveni mari sau umflate strategic și neîntâplător, firește, dacă.

(06 iulie 2017)

Sistemul educațional și fondul de la BAC

Am fost ani în șir președinte de comisie la BAC și până a merge președinte la un liceu din Alexandria, nu am știut că există fond strâns de comitetul de părinți de pe liceu, pentru comisia de la BAC. Eu mergeam să beau un Coca Cola de la o braserie de la parterul unui hotel din Alexandria. Într-o zi, barmanița m-a întrebat dacă eu sunt președintele de comisie de BAC de la liceul X. I-am răspuns afirmativ și femeia a fost siderată. M-a întrebat:

- Cum, dumneata, vii să bei Coca Cola de la mine, când acolo s-au cumpărat lăzi de Coca pentru comisie?

I-am explicat că eu dacă vreau o cafea, mi-o cumpăr de la o cafenea, dacă vreau să beau o sticlă de Coca Cola vin la ea, iar dacă vreau să mănânc ceva merg la un restaurant ceva mai departe de hotel.

Cei din liceu au înțeles imediat că noi vom colabora, dar numai în sensul pe care mi l-am dorit eu și nu altfel. Am văzut acolo multe grozăvii, dar m-am comportat ferm și mulți nu au avut loc de întors, ceea ce zic eu, a făcut ca examenul să nu aibă dimensiuni caricaturale cu copiat, cu perturbări ale notelor și mai ales cu răsturnări absurde de situații.

Când oamenii au înțeles mesajul, atmosfera s-a detensionat. Am sesizat că nu au mai circulat platouri cu sandvișuri, furnicarul a dispărut spre sălile de corectură, iar sobrietatea a crescut ca nivel. Era dovada că spiritul ce trebuie să însoțească un examen de BAC s-a instalat. Țin să spun că după un timp, au venit profesori din liceu sau de la comisii, bucuroși că aveau câmp liber să-și facă meseria. Erau și persoane triste în liceu, iar tristețea lor se accentua în momentele în care se gestionau subiectele de la scris, iar tezele erau astfel manevrate exact așa cum se făcea în ASE pe vremea comunismului, pentru a fi excluse orice tentative de fraudă.

Nu știu la ce a mai folosit acel fond suculent de BAC din moment ce promisiunile erau foarte departe de realitate. Știu numai că în anii trecuți lucrurile fuseseră cu totul altfel. Unii regretau serile stropite cu licori la miros de grătare dintr-o anumită zonă mai izolată a Alexandriei, tot din fondul de BAC.

Zic și eu ca Ion Creangă: Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la examenele de BAC, mă gândesc că am întâlnit și elevi foarte buni și profesori minunați, pentru care fondul de BAC reprezintă un ceva care a devenit o piatră legată de picioare și care duce spre străfunduri mocirloase.

Fondul de la BAC nu va dispare niciodată, pentru că lumea zice că este omenește să se ofere comisiei care muncește din greu, o acadea, o măslină. Ce grozav ar fi dacă toți membrii comisiei de BAC ar primi indemnizații consistente de la stat. Evident, nimeni n-ar mai zice să dea bani pentru comisie, căci comisia are suficienți bani. Ar scăpa toată lumea de umilințe.

(20 martie 2017)

Picatul BAC-ului, act de bravură

Procentul celor care promovează BAC-ul este groaznic de mic. Pe vremea mea cine nu promova acest examen, de rușine nu mai ieșea din casă. Acum, din contră, cine nu-l trece ises și bravează. S-a schimbat lumea. În rău s-a schimbat. Înseamnă că direcția spre care ne îndreptăm e greșită. Am stat de vorbă și cu părinți ai unor copii de prin alte locuri și privesc cu totul alți ochi insuccesele care au la bază superficialitatea, nemunca și ignoranța. Adică sunt cu mult mai exigenți și închid robinetele financiare sau le țin închise. Aici, părinții fac sacrificii enorme, dar e greșeala lor că le-au indus odraslelor că li se cuvine totul. Discutam în USA cu un părinte care avea Ferarri că fiul său îl va prelua cât de curând. Omul a fost contrariat și i-a zis că fiul să muncească pentru a-și lua o mașină nouă, cea pe care o folosea ca student era second hand la vreo 5.000$, ceea ce înseamnă ceva modest. Chiar dacă au foarte mulți bani, unii părinți știu să-i pună pe copiii lor să muncească. La noi, părinții fac sacrificii enorme și le oferă tot ceea ce copiii își doresc, fără a arăta recunoștință în vreun fel părinților. E mult de muncă. Primul pas este să le arate odraslelor că fără o calificare nu vor reuși niciodată. Ei ca părinți nu sunt veșnici, iar copiii vor topi acumulările făcute de părinți, vor vinde, vor vinde, după care vor ajunge muncitori cu cârca sau dacă nu le place munca brută vor deveni boschetari, hoți și apoi pușcăriași.

(02 august 2016)

Industria meditațiilor din preuniversitar

Întrucât multe dintre universități nu mai au examen de admitere, industria meditațiilor pentru a accede la viața de student a scăzut dramatic, exact cum s-a întâmplat cu industria românească despre care Petrică a zis că este o grămadă de fiare vechi.
Există acum o altă industri porsperă, este vorba de industria meditațiilor care pregătește pentru examenul de absolvire la clasa a VIII-a și o altă industrie, separată, pentr examenul de bacalaureat.
Părinții în ambiția lor de a avea copilul la un liceu bun sau foarte bun, procedează la doparea acestuia cu meditații astfel încât la examenul de final de clasa a VIII-a să obțină rezultate cât mai bune.
Așa s-au dezvoltat meditații pentru toate disciplinele de examen la clasa a VIII-a. Știu părinți care și-au meditat copiii la toate disciplinele de examen.
Și în cazul elevilor de clasa a XII-a este o modă pentru a medita la disciplinele de la BAC. Groaza părinților de a avea o odraslă fără BAC este paralizantă și bieții de ei fac eforturi să-i mediteze pe copii tot așa la aproape toate disciplinele. Cât timp a fost ca discipălină de BAC sportul am auzit că există meditatori de sport pentru BAC.
Se zice că funcția crează organul.
Aici organul crează funcția, căci examenele naționale au izvorât din dorința organului de a:
- publica și vinde tot felul de materiale auxiliare;
- dezvolta o industrie de rezumate;
- impune în mod artificial comparabilitate într-un sistem absolut neomogen;
- genera profit exact acolo unde nu trebuie;
- crea afaceri și de a duce spre onorabilitate activități imorale.
Despre meditațiile de la clasă și interschimbul de elevi între profesor, într-un alt episod.

(19 februarie 2016)

Excese în învățământul preuniversitar

Mergând cu autobuzul am auzit elevi spunând:
- proful de mate ne-a dat la toți nota doi;
- am avut de rezolvat 50 de probleme pentru azi;
- nu știu foarte bine rezumatul de azi de la istorie;
- n-am făcut nicio temă de vacanță;
- diriga este o proastă;
- proful de mate nu știe nimic;
- toată clasa a copiat la teză;
- mi-a dat doi, dar se aranjează.
Supraîncărcarea cu materie este apanajul celor care nu știu să predea și vor să impresioneze nu prin calitate, ci prin cantitate.
Voi povesti câteva scene trăite de mine ca președinte de BAC.
Scena  întâia:
locul: Liceul de Chimie din Rm. Vîlcea
examenul: Economie Politică
eroina: o elevă care avea să trateze ceva despre șomaj.
Diavolul, căci altceva nu a fost, m-a îndemnat s-o întreb pe copilă daqcă ea a văzut un șomer în viața ei, știut fiind faptul ca orașul Rm. Vîlcea colcăia de șomeri după închiderea Combinatului Chimic.
Întrebarea era nevinovată, mai ales că ea răspunsese exceptional la subiect. S-a blocat. Știa numai un rezumat. ea nu gândea, ci ca un actor care-și știe rolul, a recitat un text. Așa e tot învățământul de azi. Dictare, memorare și recitare, gândirea , creativitatea sunt  pe planul șapte.
Scena a doua:
locul: Liceul Agricol din Fierbinți
examenul: Limba Română
eroul: un bărbat matur care fusese în garda personală a lui...
Ca să evit o situație dezastruasă am solicitat ca elevii să învete și să recite o poezie, alta decât Cățeluș cu părul creț. Eroul a venit, a recitat și  după examen mi-a zis ca în doisprezece ani de școală, a fost prima dată când a fost pus și el să învețe vreodată ceva.
Scena a treia:
locul: Liceul de alimentație din Călărași (denumirea este aproximativă dar știu că pregăteau și
          cofetari)
eroul: un elev bun
examenul: Limba Română.
Elevul vorbea despre balada Miorița și vorbea magistral.
L-am întrebat dacă a citit balada. Nu o citise dar vorbea superb despre cele cinci mituri. I se dăduse un rezumat, el îl memorase și îl recitea. Drama era altundeva și anume, la profesoara examinatoare care sorbea zicerile elevului, ceea ce însemna că asemeni sufleurului de pe scenă, ea îl urmărea pe actor să vadă dacă nu se abate de la textul original.
Mai există și alte scene de acre mă voi ocupa cu altă ocazie.
este important să se depășească acestă situașie dezastruaosă în care profesorul recită, elevul recită, iar părinții urmăresc dacp fiii sau fiicele lor au învățat foarte bine rolurile.

(19 februarie 2016)