Costul unei excursii

Observ că agențiile de turism fac prezentări ale excursiilor într-un mod neprofesionist, de parcă n-ar exista internet, unde se obține exact tot ceea ce are nevoie clientul, adică prețul total.

La o excursie trebuie să se știe:

• destinația, adică țara și orașele vizitate;
• durata excursiei;
• numărul de nopți la hoteluri;
• numărul de stele ale hotelurilor;
• numărul de mic dejunuri, prânzuri, cine;
• prețul total al excursiei și o defalcare;
• vizite opționale neincluse și costuri;
• servicii opționale altele decât cele minimale.

Ca să fie mai atractive, unele agenții nu scriu decât prețul care le convine și după aceea ca niște hoți la drumul mare încep cu tot felul de solicitări care seamănă cu costurile ascunse, adică sunt plăți pentru taxe aeroport, vize, prețuri pentru tot felul de ciubuce și taxe de stațiune și taxă de autostradă. Este un mod nefiresc de a vinde ceva, căci în mintea comercianților nu există decât ideia de a-l fura pe client. E bine și că se fac excursiile, căci au fost și gunoaie care i-au furat pe clienți care s-au văzut la aeroport  cu buza umflată.

O agenție onestă trebuie să prezinte:

• prețul ca element cheie;
• țara de destinație;
• durata;
• numărul de stele;
• trasee;
• servicii.

În niciun caz nu trebuie să apară chestii neincluse care sunt obligatorii, pentru că taxa de aeroport e obligatorie din moment ce se asigura transportul cu avionul, pentru că tocmai această facilitate face excursia atractivă. Un om care vrea să meargă undeva se uită mai întâi la preț. Apoi se uită la destinație, ca țară. După aceea la durată. Omul face calcule din aproape în aproape și apoi face alegerea. Nu mai merg șmecheriile. În anii trecuți o agenție de turism jegoasă, când am vrut să plătesc cu cardul mă puea să dau cu 3% mai mult ca să-i acppăr eu serviciul pe care ea trebuia să-l aibă natural cu banca. O altă agenție se comporta de parcă lucram eu ca persoană să fac rezervări. Știam că agențiile fac niște aranjamente și au prețuri bune la cazări, la bilete de avionși tot așa. Dar unii se transformă din agenții cu niște obligații doar în intermediari sărmani. este de un penibil vecin cu vulgaritatea ca organizatorul excursiei să stea cu mâna întinsă la turiști pentru bani ca să se faca una-alta, că la București escrocul de șef nu a inclus în preț și acei bănuți ca să pară excursia mai ieftină. Rușine!

(21 iunie 2016)

Despre tragerile la sorți pe calculator

S-a întâmplat prin Bulgaria ca la două trageri la TOTO, așa se numește LOTO-ul lor, să iasă exact aceleași numere. Nici computerul nu este perfect. Acum este la modă la noi să iasă prin trageri la sorți pe computer:

• comisii de Bac;
• complete de judecată;
• ordinea de intrare în concursuri;
• culoare de alergare;
• stabilirea de ordine de intrare în săli de judecată;
• atribuirea de săși pentru concursuri;
• stabiliri de supraveghetori;
• structurări de grile de concurs;
• grile de la examenul pentru permis auto.

Există deja o mitologie, numai că trebuie făcute demonstrații care să arate că chiar tragerea aia pe computer este aleatoare și nu este trucată. Trucarea se realizează extrem de simplu, prin program și programatorii știu ce spun că o astfel de abordare este de doi bani ca dificultate.

cel mai simplu, se scriu lucrurile exact așa cum vrea cineva  să apară. Fișierul este introdus înainte. Când se dă start se fac niște teste care să ia ochii neavizaților și să-i convingă că extragerea este aleatoare. La momentul potrivit este citit fișierul și apar elementele exact așa cum și-a dorit cineva. Nu comentează nimeni pentru că în naivitatea lor, toți cred că extragerea a fost aleatoare.

pentru a avea certitudinea că programul lucrează cinstit trebuie:

• să aibă un nume unic;
• să fie  verificat conținutul programului;
• programul să citească un singur fișier;
• programul să nu apeleze nimic altceva;
• algoritmul să fie foarte clar și implementarea să fie transparentă;
• utilizatorul să fie neutru;
• calculatorul să nu lucreze în rețea;
• testele să evidențieze exact că programul face ceea ce trebuie.

Se consideră o listă de elemente. Se știe numărul acestora. Se generează numere pseudoaleatoare cu un algoritm cu element de start nerepetitiv. Se pun în corespondență elementele generate cu elementele din lista. Se reordonează elementele după valorile generate. Se folosește algoritmul care corespunde bilei nerevenite din probabilități. E groaznic să se vadă ce combinații abracadabrante se obțin dacă se lucrează în mediul acesta pur 100%. Algoritmul se construiește și introducând niște restricții legate de distanțe, de experiență, dirijând puțin câte puțin spre ceea ce cu un subiectivism citadin s-ar obține pe foaie și cu un creion de orice binevoitor.
Cu lansarea programului pe un algoritm înțeles de toți și cu un program acceptat de toți ca nefiind alterabil, se obțin extragerile la sorți care oferă garanția că nu au avut loc mânării. Altfel, nu există tragere la sorți pe calculator fără dubii. Mă cam îndoiesc că există cineva care dorește un astfel de program, care să-i scoată din minți pe cei care vor și ei să fie prezenți în acte de stabilirea a oarece scheme. Crede cineva că tragerile la sorți pe la cupele de fotbal nu au nimic studiat? Crede cineva că chiar din primul tur trebuie două favorite să se macelărească pentru a ajunge în finală niște no-name-uri?

Și multe, multe se spun dar doar în șoaptă, căci dacă s-ar zice cu voce tare ar fi mare supărare.
Am făcut acum 1000 de ani niște programe care scăteau tot felul de grupe de câte k din niște colectivități, fără să fie folosit un element de mai multe ori. Dar nu erau incluse condiții suplimentare ca ăn dosarele de licitații cu dedicație.

(13 iunie 2016)

Surprize, surprize...

Ne aducem cu nostalgie aminte de emisiunea aceea stupidă Surprize, surprize... despre care s-au zis vrute și nevrute. Cârcotșii au zis că acolo se încasau sume, că nu se făcea ce trebuie cu banii și câte și mai câte. Când s-a lansat tenorul acela în Spania, iar au apărut bârfe răutăcioase că nu aia, că nu ailaltă. Dar a rămas titlul și ori de căte ori apar surprize în lanț, deja mă gândesc la Zâna, la vorba ei afectată, la zâmbetul acela marinenian și la rochhile acelea, pe care numai TVR era în stare să le gestioneze prin modul greoi și prăfuit al modei de inspirație dâmbovițeană. dar nici despre modaă nu vreau să discut, că în magazinele Dior există rochițe și de 100.000 Euro.

Dacă sunt 3.187 de primării și dacă pentru un post de primar sunt in medie 3 candidati, trebuie să se tină seama ca vor fi    9.561 seturi complete de materiale de propagandă minimală.

Azi am auzit vorbindu-se de 10.000 de dosare în lucru, ceea ce înseamnă că sunt luați acolo în analiză și președinții de consilii județene, și unii dintre președinții de secții de votare, adică așa cam tot ce înseamnă alegeri. S-a zis că trebuie reînoită clasa politică. Se face acest proces începând de jos și contnuând până sus, sus de tot. Este de-a dreptul șocant, când toată lumea vede cătușe, dube, treceri prin punctul de control unde piuie tot ce este metal, să aflăm că fără perdea, unii cer și primesc foloase necuvenite, adică mită.

Este în firea lucrurilor să apară dezvățul, că tot învățul are și dezvăț. Adică dacă în 2012 se vântura milioane de euro, acum cele 5.000 de lei par a fi o sumă ridicălă, descurajantă și îmbietpare la artificii periculoase.

Se zice că uneori unii își pierd mințile. Am văzut oameni serioși care în tentativa de a demonstra ca sunt în stare să stingă țigara în benzină, luao foc și se prăjeau sever. 

N-am să înțeleg apetența de a fi ceea ce nu este candidatul. El nu este milionar, dar se comportă ca un milionar și obrazul subțire presupune sponsorizări sau solicitări sub presiune sau cu promisiuni ca cel care contribuie va primi nu firimituri de la masa bogatului, ci adevărate hălci fără os, doar carne macră.

Surprize, surprize...

Ușa de la DNA este larg deschisă și așa cum e cântecul Casa părintească nu e de vânzare al lui Fuego, tot așa nici ușa aceea este tot timpul deschisă și primitoare.

Am văzut azi ceea ce numai în epoca Anei Pauker a fost hărăzit să aud. S-a pus egalitate între 80% și 15%, exact cum se spunea că ă țară din lagărul comunist a avut o creștere de 100% la producția de tractiare, de la două tractoare în anul precedent anul acesta s-au produs patru tractoare, față de economica americana,  imperialistă bineînțeles, producția a crescut doar cu 10%. Economiștii lui pește prăjit uitau să specifice că în anul anterior au fost produse un milion de tractoare, iar în anul curennt, se produceau un milion o sută de mii...

Surprize, surprize...

(12 aprilie 2016)