1.000 de oameni care m-au impresionat: Andrei TOMA

Andrei TOMA este absolvent al facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, Secția de Informatică Economică. 
Andrei TOMA este absolvent al facultății de Drept de la Universitatea București.
Andrei TOMA a făcut un curs de master la o universitate în Olanda.
Andrei TOMA a susținut în anul 2010 teza de doctorat de 140 pagini intitulată Legal implications of on-line services coordonată de profersoara universitară Floarea NĂSTASE. Am fost în comisia de evaluare a tezei lui Andrei TOMA și am apreciat că teza conține soluții originale extrem de interesante.

Andrei TOMA a scris cărți precum: Tehnologii web : manual de autoinstruire - 2022,  Dezvoltarea aplicațiilor RIA împreună cu Floarea NĂSTASE, Radu CONSTANTINESCU, Mihai PRICOPE - 2009, dar și multe altele.

Doctorul Andrei TOMA este foarte activ în asigurarea managementului unui curs de master de care se ocupă cu maximă intensitate. El este implicat cu rezultate excelente în derularea programului  NEXTLAB.TECH coordonat de profesorul Răzvan BOLOGA.

Eu am discutat foarte mult cu doctorul Andrei TOMA despre preocupările sale deosebit de interesante și am ajun la concluzia că el este un cercetător științific autentic, o persoană de o mare profunzime în domeniile pe care le studiază și care urmărește implementarea de idei novatoare în procesul educațional. Andrei TOMA este omul care scrie cod sursă, ceea ce este din punctul meu de vedere un lucru remarcabil, pentrru că există acum prea multe persoane care cred că lucrează în domeniul informaticii, dar de fapt sunt doar utilizatori de software elaborat de alții, ceea ce este o cu totul altă mâncare de pește. Andrei TOMA chiar este informatician, de formație informatician, un informatician care profesează informatică.

(17 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Marcel HOMORODEAN

Marcel HOMORODEAN a fost absolventul Secției de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, de la Facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, pe când cursurile erau de 5 ani, cartea era carte și admiterea la această facultate avea două probe de matematică și una de fizică.
L-am reîntâlnit pe Marcel HOMORODEAN ca profesor de informatică la Liceul de Informatică Tudor VIANU din București, el fiind dirigintele fiicei mele, elevă la acest liceu. Eu am o teorie. Un om de nota trei ca elev, merge pe stradă de nota trei, scrie o scrisoare iubitei lui cu un text de nota trei, își face meseria de nota trei. Un om de nota 10, este meseriașul tot de nota 10, are pasul pe stradă al unui om de nota 10, te salută de nota 10, îți zâmbește de nota 10. Așa au stat lucrurile și cu profesorul Marcel HOMORODEAN, căci prin tot ceea ce a făcut, a arătat că este un om de nota 10(zece).
Mergând prin librăriile Bucureștiului, am găsit o carte referită prin:
Marcel Andrei HOMORODEAN, Irina IOSUPESCU - Internet și pagini WEB, manual pentru începători și inițiați, Editura NICULESCU, București, 2006, 192 pag., ISBN: 973-568-914-6
Am răsfoit cartea, mi s-a părut interesantă și am dorit s-o analizez prin prisma celui care se gândește la elev. Cândva am fost solicitat să fac un referat la un manual de informatică pentru clasa a VIII-a și am constatat cu stupoare că autoarea scrisese manualul pentru ea, nu pentru elevii de clasa a VIII-a care au un anumit grad de înțelegere, o anumită experiență, incomparabil mai reduse decât ale unui absolvent de facultate. Am cumpărat cartea și am citit-o cu ochiul critic, al celui care se gândește la elevi. Spre surprinderea mea, autorii Marcel Andrei HOMORODEAN, Irina IOSUPESCU au avut în vedere faptul că se adresează elevului și nivelul de abordare este astfel gândit încât elevul să înțeleagă ce scrie în carte și să treacă la scrierea propriilor aplicații HTML.

Am avut ocazia să discut cu Marcel HOMORODEAN când am ajuns la o ședință cu părinții pe când el era dirigintele  fiicei mele și am regăsit același om calm, cu vorbă caldă, care știe să se apropie de sufletul elevului, să-l înțeleagă și să reușească modelarea elevului în concordanță cu obiectivele lui ca profesor. Și manualul pe care l-am citit cu deosebită atenție era oglinda acestui profesionist desăvârșit, care m-a impresionat și prin faptul că a insuflat elevilor lui, dragostea pentru teatru. Rar am văzut caractere atât de nobile precum este caracterul lui Marcel HOMORODEAN.

(07 martie 2023)

Testarea aplicațiilor WEB

Testarea aplicațiilor WEB e cu totul altceva decât testarea altor aplicații pentru că:
- sunt accesate de foarte mulți clienți,
- generează acțiuni de alocare de resurse,
- cu unele se fac plăți efective,
- reprezintă bază de informate,
- rezolvă probleme, iar rezultatele se folosesc efectiv,
- se ia de bun ce se oferă, fără verificare.
Este o problemă de morală efectuarea unei testări:
- complete,
- responsabile,
- corecte,
- atotcuprinzătoare,
- transparente.
Numai o aplicație temeinic testată trebuie postată, iar dacă sunt rezerve, trebuie să se creeze contextul schimbului de mesaje cu utilizatorii pentru a efectua corecțiile care se impun.

Dacă vreau să realizez o aplicație WEB pentru împărțirea a doua numere trebuie:

- să specific domeniile de apartenență a celor două numere,

- să validez dacă șirul  e nenumeric și trebuie să dau mesaj de eroare,

- să tratez distinct cazurile particulare cu mesaje,

- să verific pe multe cazuri și că mă conving că sunt corecte câturile,

- să mă asigur că se reia împărțirea de ori câte ori doresc,

- să mă asigur că toți cei care accesează aplicația vor fi mulțumiți.

Dacă introduc un șir nenumeric trebuie să primesc mesaj adecvat și să fiu lăsat să continui introducerea unui nou șir.

Dacă deîmpărțitul și împărțitorul sunt nuli să se tipărească un mesaj că este vorba despre o nedeterminare.

Dacă împărțitorul este nul și deîmpărțitul este nenul să primesc mesaj și că rezultatul este plus sau minus infinit.

Trebuie să se precizeze dacă se face rotunjiri.

Trebuie să am posibilitatea să aleg nivelul de precizie al operației de împărțire.

Niciun detaliu nu trebuie lăsat la voia întâmplării, căci o aplicație WEB compromite nu pe autor, ci întreg portalul unde este postată.

Undeva, trebuie să existe un buton unde să se spună câteva detalii legate de modul în care s-a efectuat testarea aplicației, garanțiile legate de calitatea rezultatelor fiind esențiale. Chiar dacă aplicația WEB a fost auditată, informațiile legate de acest proces trebuie prezentate în clar.

(12 ianuarie 2022)

Despre portalul distrigazsud-retele.ro (partea a I-a)

 De când cu pandemia aceasta, am fost interesat să văd cum au soluționat diferite organizații problema. Unii au făcut-o mai bine, alții au făcut-o rău, alții în disprețul față de cetățean au făcut totul pentru a-și umili  cetățenii, dorind să le transmită un mesaj clar, că nu depășesc statutul de viermi, de limbrici, de gunoaie, deși cetățenii le asigură existența plin plățile pe care le fac către ei.

Din start voi spune că portalul distrigazsud-retele.ro este un portal:

- prietenos,

- direct,

- intuitiv,

- consistent,

- concis,

- aerisit,

- clar,

nefiind necesare documentații auxiliare pentru a lămuri cum se lucrează cu el. Există o caracteristică importantă numită continuitate, adică experiența de la alte portaluri este preluată și utilizatorul care este obișnuit cu alte aplicații online, ca lucra și cu portalul distrigazsud-retele.ro din prima fără:

- să dea rateuri,

- să se enerveze,

- să ezite,

căci butoanele au poziții care se regăsesc pe la toate portalurile, iar vocabularul utilizat este comun, iar dacă apar elemente specifice, acestea sunt lămurite pe loc.

Prima pagină de deschidere a portalului conține elemente ce privesc:

- prezentarea companiei,

- responsabilitatea socială,

- noutăți,

- modalități de contact,

- casa ta și aici sunt date elemente legate de locuințe,

- afacerea ta, adresarea este pentru persoane juridice,

- instituții cu care colaborează,

- furnizorii unde se prezintă contracte, servicii,

- mod de desfășurare a activităților.

Se vede că a fost analizată o analiză de detaliu a tuturor aspectelor și au fost făcute regrupări pe probleme, iar numărul de subprobleme de la fiecare detaliere nu depășește 10, cele mai multe fiind cele de la tehnologii. Fiecare sub-problemă este definită cu puține cuvinte, dar sugestive și între texte există ortogonalitate, redundanța este foarte bine gestionată.

Pentru început, voi discuta despre butonul contact care la nivelul următor arată cum se localizează sediile din țară ale Distrigas Sud, după care se dau numerele de telefon și adrese. Există posibilitatea de a trimite o scrisoare pe poșta electronică, marcată cu contactează-ne. Cel care solicită este ghidonat pas cu pas spre a furniza toate detaliile astfel încât să fie o identificare completă și răspunsul să fie dat în forma cea corespunzătoare, adică nu numai pe e-mail, ci și prin poșta clasică.

Am analizat acest portal și așa cum este el făcut, este un portal de nota 9,60 (nouă și 30 %). 

Analiza va continua și se va vedea din ce rezultă această notă. Sunt portaluri jenante, de nota 2(doi) pe care le voi analiza cu alte prilejuri.

(04 februarie 2021)

În două click-uri

Dacă aveți nefericita ocazie să intrați pe cel puțin unul din 99% dintre portalurile românești, vă veți găsi în situația să căutați cu disperare ceea ce doriți să găsiți căci totul este:

- ascuns,

- de-a valma,

- indirectat,

- neconcludent,

- neierarhizat,

- bizar.
A regăsi informația ce ne interesează în numai două click-uri este situația ideală, care ne ferește de frustrări, de stres și de pierderea de timp, lucruri de care dezvoltatorii român nu țin seama din ignoranță, neprofesionalism, răutate, nepricpere și lipsă de respect.

De bun simț este ca omul să ajungă la ceea cel interesează din maximum două click-uri, dacă acela care a proiectat aplicația web are:

- un pic de respect față de client,

- suficient creier pentru a face ceva,

- o minimă calificare în domeniu,

- caracter de om normal.

Acum, în anul 2019, se știe că frecvențele de căutare sunt un criteriu bun de ierarhizare. Dacă fac un site să vând cravate, cămăși, pantalon și șosete și le pun în ordine alfabetică, dar și contorizez vânzările și văd că aplicația a fost vizitată de 1.000 de oameni astfel:

700 au cumpărat șosete,

100 au cumpărat cămăși,

 80 au cumpărat cravate,

 20 au cumpărat pantaloni,

nu mai pun în ordine alfabetică mărfurile, ci șosete, cămăși, cravate, pantaloni, iar fonturile vor avea dimensiuni descrescătoare. Eventual nici nu mai pun cuvinte, ci voi folosi desene stilizate, sugestive care să ușureze selecția, iar sub poză voi pune și cuvintele. La produse, voi pune culorile exact după frecvențeșe de achiziționare și în acest fel clientul nu va mai bâjbâi, ci va merge suficient de repede prin lista de produse, având impresia că aplicația web a fost făcută special pentru el, exact așa cum am văzut eu un portal pe aeroportul din Frankfurt care îl orienta pe cel care părăsea aeroportul, ghidându-l cu ceea ce i se oferă, hoyeluri, mijloace de transport și toate cele.

(30 ianuarie 2019) 

Organizarea arhivei unui site

Aici, pe meleagurile noastre cele mioritice, din 10 site-uri, nici nu sunt două care să aibă butonul de arhivă și explicațiile sunt următoarele:

- ignoranța,

- concepțiile primitive ale administratorilor;

- dezinteresul;

- ideile preconcepute cum că pe nimeni nu interesează trecutul;

- comoditatea;

- așa-zisele economii de timp.

Am văzut că multe conferințe care-și zic și internaționale au niște portaluri de-ți vine să plângi pentru că:

- au o structură mioritică;

- informația se găsește greu;

- nu seamănă cu surorile lor mai bătrâne;

- nu nu sunt actualizate;

- le lipsește arhiva.

Despre arhivă doresc să discut și despre arhiva conferințelor aș vrea să discut mai detaliat aici.

Arhiva unei conferințe se proiectează încă de la început.

Arhiva unei conferințe se actualizează imediat ce s-a derulat conferința.

Arhiva unei conferințe se construiește ritmic și constant.

Arhiva unei conferințe trebuie să fie completă.

Arhiva unei conferințe se actualizerază uniform peste tot.

Înseamnă că un portal de conferință trebuie să ofere pe lformațiile curente, când se referă link-ul de arhivă trebuie să arate:

- afișul conferinței;

- calendarul conferinței;

- programul conferinței;

- rezumatele cu lucrările;

- eventual lucrările în extenso;

- cerințe speciale de plăți, cazare, locații;

- detalii privind evenimentul de socializare;

- poze din secțiuni și de la deschidere;

- prezentarea participanților;

- coordonatele participanților;

- multe altele dacă se dorește.

La arhivă, om conferință care a început în 1993 va avea link ARHIVA și de aici se va intra pe anii 1993, 1995, 1997, 1999, 2001, 2003, 2005, 2007, 2009, 2011 și tot așa. Când se accesează anul XXXX se vor găsi elementele enumerate deja. Se va căuta ca poziția acelor elemente să nu se modifice de la an la an. Când îi vine cuiva ideea să mai adauge oarece informații, o va face în continuare, dar condiția este să facă acea adăugare la toate conferințele, altfel portalul crește în neomogenitate și e nasol rău de tot.

O federație sportivă are și ea arhiva ei în care separat se prezintă pe ani și la fiecare an vor apare:

- calendarul competițional;

- ședințele de lucru;

- hotărârile luat;

- competițiile organizate;

- multe, multe altele.

Pentru competiții se vor trece:

- calendarul;

- afișul;

- locațiile;

- taxele;

- lista participanților;

- arbitrii;

- organizatorii;

- fondul de premii;

- rezultatele finale;

- evenimente speciale organizate;

- invitații;

- demonstrațiile;

- expozițiile;

- galeria foto;

- multe alte informații considerate necesare.

Dacă ne uităm pe portalurile multor federații vomavea surpriza că butonul ARHIVA este absent și informațiile din trecut sunt dispersate aiurea sau lipsesc, ceea ce înseamnă că istoria acelorr ramuri sportive se pierde în neant. Este o neglijență crasă, căci reconstituirea trecutului se face cu atât mai greu cu cât trece timpul și documentele se pierd în mod inevitabil, ireversibil și asta e.

Nici pe la portalurile ministerelor lucrurile nu stau bine. La portalul presedinției există o arhivă, dar lucrurile nu stau bine la primul președinte nici pe departe căci:

- apare o avertizare că lipsesc elemente în limba română;

- frecvent apare mesaju după căutari că lipsesc date.

La anii de după 2009 lucrurile sunt ameliorate și nu este rău. Sunt trei criterii de selecție agendă, discursuri, legi promulgate, interviuri, politică, conferințe, respectiv luna și anul. Dacă s-ar realiza completarea acestei arhive totul ar fi excelent. Mai aștept. Nu același lucru se întâmplă cu portalurile care nu au butoane dedicate, dar care la căutare după tastarea cuvântului ARHIVA duc spre niște direcții oarecare, neinteresant oricum. Cam toate portalucrile sunt în această stare. Cât privește revistele online, multe dintre acestea nu au toate numerele puse online și ele au o scuză că și la alte case mai mari  tot așa se întâmplă, uitând lumea că acolo este vorba de numere de acum 50 de ani, pe când la noi revistele online nu au mai mult de 15 sau 20 de ani, deci nu este o scuză.

(05 decembrie 2018)

Actualizarea aplicațiilor WEB de culturism

Despre actualizarea WEB-urilor românești despre culturism se constată că au o lentoare nejustificată. Aplicațiile nu sunt descentralizate astfel încât să lase în sarcina diferiților actori ai mișcării de culturism să procedeze la postări de pe o zi pe alta. Am văzut că pozele sunt suprascrise. Chiar cred unii că există un comerț cu pozele făcute de ei, deși în realitate multe dintre poze sunt modeste calitativ și suprascrierea duce la stoparea circulației informațiilor, căci din utilizarea de poze nu se câștigă bani, să fie clar! Posterele nu se mai vând, revistele nu se mai vând, cărțile nu se mai vând. Doar în mediul virtual mai circulă din când în când articole despre culturism. Despre campionate și alte concursuri informațiile sunt de regulă neactualizate, trunchiate și nerealiste, din moment ce se pune accent pe senzațional și nu pe muncă, pe performanță, pe valoare și pe ierarhizarea culturiștilor.

(29 noiembrie 2018)

Actalizări în aplicațiile web românești

Nu vreau să vorbesc acum despre calitatea aplicațiilor web românești că iar mă supăr, numai din faptul că:

- nu respectă nicio regulă,

- sunt făcute după ureche,

- informația este regăsită greoi,

- actualizările sunt absente,

- au un conținut incomplet.

Aplicațiile web ale federațiilor sportive nu sunt omogene, de parcă n-ar fi organisme care își desfășoară activitatea sub umbrela celor care le îi finanțează. De aceea, cine deschide aplicații web de la diferite asociații și federații va avea supriza de a se pierde într-o originalitate care le face foarte puțin frecventabile. Peste tot în lume se știe că orice organizație trebuie să aibă o aplicație web a cărei structură să ducă rapid spre informațiile de interes pentru cei ce vort să afle câte ceva despre ceea ce se întâmplă acolo. Este indecent ca o competiție să se desfășoare în 2018 și pe aplicația web să fie disponibile doar rezultatele din 2014.

Se mai întâmplă ceva bizar și anume, aplicațiile web au fotografii ale președintelui organizației în diferite ipostaze și în diferite momente, din care rezultă musai că se zbuciumă. Numai că acel zbucium nu se vede și prin rezultatele sportivilor.

Am urmărit aplicația web a FRCF și am căutat butonul numit ARHIVĂ care ar trebui să se găsească pentru fiecare tip de competiție, campionat, cupă, dar și de la alte competiții desfășurate sub patronajul FRCF. Am identificat o formulă pentru calculul vitezei de actualizare. Dacă aș aplica-o rezultatul ar fi dezamăgitor, căci mai nimeni nu se sinchisește să actualizeze aplicațiile web de la noi. Este un lucru elementar ca la o competiție să de dea calendarul, să se ofere informații progresive pe măsură ce se apropie competiția, inclusiv să se ofere lista concurenților. De asemenea, este important ca la cel mult 3-5 zile să fie postată lista cu rezultatele de la competiție. Existența argivei crează posibilitatea analizei evoluției competițiilor, dar și a sportivilor participanți. Este un exemplu de urmat, căci pe WIKIPEDIA la concursul de Mr. Olympia există un istoric, există niște tabele sintetizatoare, iar actualizările sunt făcute foarte rapid. Este exemplul de urmat, ceea ce presupune profesionalism din partea celui care administrează aplicația web. În primul rând, prin standardizarea informațiilor care i se oferă, administratorul doar le preia și le postează. Dacă aplicația web este inteligent făcută, actualizarea cade în sarcina și responsabilitatea celor care generează informațiile.

(25 octombrie 2018)

Actualizarea în aplicațiile web

Aplicațiile web sunt caracterizate prin calitate dacă ele răspund cerințelor celor care le accesează sau sunt niște porcării fără valoare dacă mai mult încurcă decât să rezolve problemele oamenilor. Pentru ca o aplicație web să fie bună, trebuie:

- să conțină informații corecte,

- să fie actualizate,

- să permită accesarea ușoară,

- să producă satisfacție,

- să asigure tranzacții sigure,

- să ducă la interacțiuni de succes.

Cel mai nasol lucru este dat de situația în care informațiile nu sunt actualizate și ne trezim că datele din aplicațiile web nu corespund cu realitatea de nicio sămânță. Mi s-a întâmplat cu un mers al trenurilor, de am ajuns la gară și trenul era anulat, dar online nu sera informația. Am martor. Și la magazinele de încălțăminte nu se actualizează bazele de date și ne trezim că nu au nici modelul și nici numărul în stoc, deși în aplicația online se zice că le au. Actualizarea trebuie să se facă în timp real, adică timpul scurs de la momentul în care s-a produs modificarea din mediu reali și momentul în care modificarea este reflectată în baza de date sau în orice altă formă de conținut digital, să nu treacă chiar foarte mult timp, cât să ne trezim în situația că apar clienți care au accesat aplicația web și iau decizii greșite.

Am văzut o bancă în care actualizările de baze de date se făcea între orele 16-17 în loc la miezul nopții și toți clienții care erau în magazine nu aveau cum să facă plățile căci birocrații din bancă s-au gândit la propriul confort. Vreți numele băncii mioritice?

În opinia mea, o aplicație web neactualizată este cu mult mai nocivă decât lipsa acesteia și menținerea lucrului clasic cu toate inconvenientele lui, care sunt cunoscute și acceptate.

(29 aprilie 2018)

Șablon sau template în aplicațiile web

Când deschid diferite portaluri de pe la conferințele organizate la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la ministere de la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la  licee de la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la  universități de la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la magazine virtuale de la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la hoteluri de la noi îmi vine să plâng.

De ce-mi vine să plâng?

Simplu: îmi vine să plâng pentru că:

- sunt așa de încâlcite că trebuie muncit mult pentru a ajunge la ce cauți,

- sunt prea originale și diferențele de la un portal la altul sunt oribil de mari,

- originalitatea cu orice preț, îl face de neabordat căci se pierde timpul,

- sistemele de căutare sunt inflexibile și absurde,

- informațiile nu mi se adresează mie, ci celui care a construit portalul,

- multe dintre portaluri nu au funcții elementare, specifice interacțiunii,

- managementul datelor introduse este deficitar, neindicând erorile,

- procesul de actualizare este haotic și fac inutilizabil portalul,

- deși sunt date adrese de e-mail pentru corespondeță, ei nu răspund,

- utilizatorul trebuie să învețe de fiecare dată cum să ajungă la informație,

- dezvoltatorii nu învață din experiența înaintașilor lor în ale portalurilor.

Voi lua spre exemplificare un portal al unei conferințe, care trebuie să conțină butoane pentru:

- titlul conferinței,

- perioada de organizare,

- locul de organizare,

- hartă a zonei,

- nivelul conferinței,

- termenele limită  impuse,

- definirea organizatorilor,

- indicarea sponsorilor,

- programul pe zile,

- evenimente de socializare,

- taxe și alte cheltuieli,

- locații, mijloace de transport,

- costuri și alte detalii ale locației,

- forme de plată și avantaje,

- perioada de organizare,

- date de contact,

- tematica secțiunilor,

- reguli de redactare,

- comunicarea cu autorii,

- condiții de participare,

- comitetul de program,

- bordul științific,

- detalii de publicare,

- arhiva conferinței,

- programul conferinței,

- accesul la materiale.

Cine vrea să facă un portal pentru o conferință, este obligat:

- să intre pe portalurile conferințelor mari organizate de IEEE și ACM,

- să vadă care sunt punctele lor comune, cuvintele cheie și structurile,

- să stabilească tehnologia cu care lucrează pentru a fi top,

- să asigure continuitatea, în ideia de a face un portal asemănător,

- să aibă respect față de toți cei care doresc să participe,

- să asigure accesul rapid și standardizat la toate informațiile,

- să nu introducă detalii nesemnificative, dâmbovițene sau mioritice.

În opinia mea, o conferință care se respectă trebuie să aibă automatizat cam tot fluxul, astfel încât cel ce vrea să participie s-o facă simplu, natural și fără stres.

Să zicem că eu vreau să particip la o conferință pe problema YYY. Voi proceda astfel:

- intru pe Internet și dau căutare cu cuvintele cheie specifice domeniului YYY,

- găsesc mai multe conferințe și intru pe ele, dar mă fixez la una care-mi convine,

- văd care sunt termenele limită și conchid că mă încadrez,

- citesc regulile de întocmire ale materialului,

- completez un formular online și trimit materialul,

- primesc răspunsul, un cod și să zicem că este acceptat fără rezerve,

- tot prin portal intru să plătesc taxa de participare,

- primesc confirmarea plății,

- primesc programul conferinței,

- în ziua cu pricina mă orezint, primesc mapa, prezint,

- mi se dă diploma de participant,

- eventual merg și la evenimente de socializare dacă am plătit, 

- primesc detalii postconferință legate de indexarea volumului.

Orice portal care se respectă trebuie să aibă o arhivă, cu motor de căutare deosebit de performant. La arhivă trebuie puse lucrurile pe ani, după un șablon din care să rezulte:

- anunțurile inițiale,

- tematica stabilită,

- termenele limită,

- programele,

- volumele cu lucrări,

- galerii foto de la lucrări,

- lista cu participanții,

- ceva statistici.

Să intrăm pe portalurile conferințelor noastre cele mioritice și vom vedea că ne apucă groaza de cât de diferite, neomogene, greoaie și neesențiale sunt modalitățile de a identifica exact ceea ce ne interesează. Și toate acestea se datorează faptului că noi nu avem preocupare și respect față de timpul celor care intră pe portal și vrea chiar să facă o treabă bună. Aici nu este o chestiune de a fi chemați cei ce fac portaluri undeva și să li se spună cum trebuie să facă. Un om învață să iubească nu cum i se spune, ci o face din instinct. Tot așa este și la a face un portal. Dezvoltatorul trebuie să aibă acel instinct de a face lucrurile natural, așa cum le fac toți ceilalți, nu să reinventeze ei apa caldă.

(25 aprilie 2018)

Aplicația web de testare

Orice aplicație web destinată unei testări de orice nivel și pentru orice domeniu, trebuie să aibă următoarele funcții:

- definirea unui cont,

- accesarea de resurse cu parolă,

- definirea domeniului de testat,

- stabilirea nivelului de testare,

- opțiuni de tipărirea rezultatului,

- opțiune de tipărire certificat,

- măsurarea timpului de testare,

- derularea procesului de testare,

- afișearea întrebărilor și a variantelor de răspuns,

- afișarea testului cu rezultatele corecte,

- afișarea soluțiilor date de cel testat,

- salvarea testului și a răspunsurilor,

- prezentarea unei demonstrații,

- asigurarea nereproductibilității,

- prezentarea de concluzii și comentarii,

- asigurarea istoriei din cont,

- posibilitatea facilă de a plăti prin SMS sau cu card.

Aplicația trebuie să aibă o bază de întrebări și răspunsuri care trebuie construită astfel încât să nu existe nicio clipă posibilitatea de a fi găsite greșeli de formulare sau la nivelul răspunsurilor. Aplicația trebuie să fie astfel elaborată încât să corespundă unor standarde și exigențe reale, fiind de maximă utilizare pentru categorii largi de persoane care vor să cunoască anumite caracteristici  sau cele legate de pregătirea într-un anumit domeniu.

(07 aprilie 2018)

Defectele aplicațiilor web mioritice

Aplicațiile web mioritice sunt pline de defecte pentru că unele sunt:

- neomogene, chiar dacă aparțin aceleiași clase sunt foarte diferite, făcute după ureche,

- empirice întrucât problemele de studiu ale autorilor sunt trecute pe ultimul plan,

- incomplete, neincluzând funcții pe care alte aplicații din aceeași clasă le au,

- incomode din moment ce sunt construite pornind de la zero ca și când așa ceva se face prima dată,

- imprevizibile din cauză cu procesul de testare este parțial, iar erorile înglobate sunt multe,

- neadecvate în ceea ce privește conținutul, atunci când una se anunță și alta se prezintă efectiv,

- primitive, corespunzând unor soluții de acum 20 de ani, din lipsa documentării la zi,

- greoaie întrucât cei ce realizează astfel de aplicații le gândesc cu mintea lor și le fac din prima,

- neactualizate din moment ce dezvoltatorul nu lasă actulizarea la utilizator, dorind să o facă el,

- neperformante atât timp cât soluțiile utilizate de dezvoltator sunt vechi, uzate moral,

- primitive în achizițiile de date prea restrictive și în securizări depășite,

- inaccesibile ca preț, deși există cam aceeași informație free, ceea ce arată lipsa de adaptare,

- volatile din moment ce găzduirea presupune reînnoirea de abonamente, ceea ce unii nu fac,

- neprofesioniste, făcute de mântuială, fără a respecta cele mai elementare reguli ale web-ului,

- neadecvate în ceea ce privește conținutul digital care este preluat fără verificare din surse dubioase,

- false, fiind create în scopul de a pirata informații despre clienți pentru folosire în afara legii,

- mincinoase datorită faptului că rostul lor real este cu totul altul decât cel anunțat,

- enervante întrucât conțin prea multe căi ocolitoare până la ceea ce interesează,

- instabile, atât timp cât de la o perioadă scurtă la alta se fac modificări radicale în interfață,

- neactualizate din varii motive, dar unul esențial este disprețul față de utilizatori care le accesează.

Niciunul dintre aceste defecte nu l-am inventat eu. Pe toate le-am găsit în aplicații mioritice dezvoltate în spațiul mioritic, de autori mioritici, cu instrumente mioritice, pentru utilizatori mioritici, care uneori nu sunt atât de mioritici și se mai și enervează, din moment ce nu au nivelul de satisfacție la care ei se așteaptă.

(07 aprilie 2018)

Aplicațiile web user-oriented

Sunt acelea care sunt construite după ce au fost studiați cei ce formează grupul țintă cărora acestea li se adresează.

Să zicem că dorim să facem o aplicație web pentru o universitate. Vom proceda astfel:

- căutăm aplicații web similare dde la universități din USA,

- analizăm aplicații web ale universităților românești,

- identificăm elementele esențiale de vocabular,

- stabilim grupul țintă, format din profesori, studenți, elevi și cetățeni,

- analizăm nevoile de informare ale fiecărei categorii din grup,

- structurăm aplicația încât să asigurăm naturalețea față de utilizatori,

- fiecare utilizator trebuie să se regăsească în două click-uri acolo,

- elementele de continuitate sunt esențiale, ca aplicația să fie prietenoasă.

Orice aplicație user-oriented pleacă de la cerințele utilizatorilor și trebuie să conțină informația dorită de utilizatori și în forma agreată de aceștia. În niciun caz utilizatorul nu trebuie subordonat aplicației, chiar dacă aplicația web joacă rol de monopol. Există obligativitatea nu numai lucrului online și este simptomatică evitarea aplicației web, chiar în condițiile în care sunt create nenumărate facilități, inclusiv de ordin financiar. Înseamnă că este ceva în neregulă cu aplicația web dacă la o reducere a unei taxe cu 10% lumea tot la ghișeu vine să facă plățile. Am văzut o aplicație stupidă în care se vorbește de un formular care trebuie tipărit și trebuie depus la un ghișeu la un sediu care se află la mama dracului, undeva, unde bineînțeles se stă la o coadă de zeci de persoane. Era normal ca:

- utilizatorul să-și creeze un cont pe aplicație,

- utilizatorul să acceseze de pe cont formularul,

- să completeze online formularul,

- să facă plata taxei aferente,

- să trimită formularul completat cu plata confirmată,

- cetățeanul să primească o confirmare și ceva despre soluție.

Nu cred că cineva îl urățte într-un asemenea hal pe un cetățean încât să-i plătească taxa, să trimită o adresă falsă și să dea date de identificare false, mai ales că greul pentru respectivul abia după ce a făcut acei pași urmează, ca de exemplu un examen sau participarea fizică la un curs urmat de un examen. Cine respectă pe utilizatori va gândi soluții web 100% corecte și logice, așa cum fac și alții.
Aplicațiile web user-oriented nu ne prea caracterizează din moment ce tratăm trunchiat problemele și vedem în utilizatori niște sclavi, care în realitate ar trebui tratați doar ca pe niște stăpâni, pentru că ei sunt cu banul.
La ora actuală, cele mai prietenoase aplicații web sunt cele de comerț electronic. Se vede că interesul poartă fesul. Toate sunt construite după același calapod și au maximum de facilități pentru clienți.

(07 aprilie 2018)

Aplicațiile web mioritice

 Aplicațiile web mioritice sunt:

- originale 100%,

- încâlcite,

- empirice,

- aiuritoare,

- greoaie,

- neomogene,

- imposibile,

- incomplete,

- inutilizabile.

Mulți dintre dezvoltatori nu iau în considerare:

- grupul țintă,

- ceea ce există,

- obiectivul real,

- eficiența socială,

- integrabilitatea,

- utilitatea informației.

Ei fac aplicații web după cum le bubuie țestele, drept care se găsesc în situația să se mire de ce produsele lor estimate a fi deosebit de eficiente sunt ocolite sistematic de toată lumea. Cine crede că un utilizator va zăbovi mai mult de 3 click-uri la o aplicație pentru a găsi ceea ce-l interesează, se înșeală amarnic. Mi se pare de o stupizenie fără margini ca un site să ceară bani pentru o informație care se găsește free pe 1.000 de alte site-uri.

Dacă dorim să intrăm pe aplicațiile web ale:

- liceelor,

- universităților,

- ministerelor,

- primăriilor

de pe meleagurile noastre cele mioritice, vom vedea că alestea sunt foarte diferite și amețești căutând ceea ce te interesează pentru că:

- nu sunt complete,

- nu sunt la zi,

- au butoane foarte diferite,

- sunt necesare nenumărate încercări,

- sunt create pentru ei nu pentru noi.

este normal ca ori de câte ori se dorește dezvoltarea unui proces de informatizare să se stabilească un șablon cu tot ce trebuie, standardizat și toți cei interesați să accepte acest șablon și să-l urmeze cu sfințenie, rolul lor este:

- să personalizeze aplicația web ca design,

- să actualizeze obligatoriu conținutul digital,

- să asigure corectitudinea informațiilor postate,

- să gestioneze procesul de regăsire din maxim 3 click-uri,

- să dateze fiecare operație și să le resposabilizeze pe oameni.

Orice altă abordare va face greu accesibilă operația de regăsire a informației. Sunt situații în care aplicațiile web făcute în 2018 sunt asemănătoare aplicațiilor informatice din 1970, căci nu țin seama de ceea ce există acum în anul 2018, mai ales în ceea ce privește achizițiile de date și stocările de informații. Unii nici nu cred posibilă trimiterea de date pe o aplicație web pentru a primi permisul de conducere, deși pentru obținerea de viză pentru USA toată documentația se trimite onine, inclusiv poza. Primitivismul unor aplicații web de la noi arată disprețul proprietarilor lor față de utilizatori.

(07 aprilie 2018)

Cei din afara lumii

Acum în anul 2018 știu persoane care nu au nici telefon mobil, nici adresă de e-mail, nici cont pe facebook, nici site, nu rezervă camere pe booking, nu fac e-banking, nu fac e-learning, nu cumpără de pe Internet. Într-un cuvânt, nu sunt conectați la mediul virtual. Ei sunt în afara:

- istoriei,

- lumii,

- timpului,

- logicii,

- vieții.

Aceștia trăiwesc după reguli primitive, nu relaționează în niciun fel cu mediul virtual. Au lumea lor împietrită unde va în anii ' 30, când despre calculatoarele electronice nici nu se visa. Ei nu au bani de dat pe prostii, pentru că prostie este în mintea lor un telefon. Ei nu au timp să piardă cu prostiile, căci prostie se cheamă a relaționa pe facebook. Ei nu se riscă în niciun fel să facă plăți electronice că nu sunt sigure. Ei nici card nu au. În opinia mea, astfel de oameni:

- trăiesc în lumea lor,

- au o anumită răutate în ei,

- sunt destul de limitați,

- trăiesc o teamă permanentă,

- au o sărăcie materială a lor,

- nu acceptă noul sub nicio formă,

- sunt izolați prin voința lor.

Acum în 2018 să nu trăiești cele mai teribile experiențe, să nu faci economie de singura ta resursă, timpul, este lucrul cel mai nefiresc posibil. A face o tranzacție pe Internet, a plăti facturi pe Internet, a cumpăra de pe Internet, înseamnă o economie de timp de cel puțin 40%, timp în care fiecare dintre noi face altceva. A mă informa de pe Internet cum este vremea, ce a scris cutare autor, ce a pictat cutare autor sau care este mersul trenurilor, de asemenea, îmi permite să iau decizii dintre cele mai favorabile mie. Să-mi imaginez că nu mă informez de pe Internet despre mersul trenurilor. Ajung la gară, constat că trenul este anulat. Am pierdut cel puțin două ore cu drumul și tot disconfortul că nu fac ceea ce mi-am planificat. Dacă mă informam de pe Internet, lucrurile stăteau cu totul altfel. 

Nu-i apreciez nici pe cei care nu au telefon mobil.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu au cont pe facebook.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu fac cumpărături pe Internet.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu plătesc facturi pe Internet.

Ei sunt în afara lumii și trăiesc o viață limitată doar la ceea ce le convine lor, fără a face schimb de informații în ritmul pe care societatea anului 2018 îl oferă, îl impune și îl generează.

(31 martie 2018)

Responsabilitatea în mediul virtual

Am observat că mulți oameni au devenit extrem de mirați de când chestia cu Cambridge Analytica și formulează tot felul de teorii, dintre care unele sunt:

- penibile,

- fanteziste,

- aiuritoare,

- nerealiste,

- șocante,

- cocante, 

- delirante și etc.

Când plecăm de acasă închidem ușa cu cheia noastră?

Când lăsăm bagajul la cală îl închidem cu cheia noastră?

Documentele personale le punem în portofelul nostru?

Când elaborăm o teză ne ferim s-o vadă 100% vecinul?

Banii îi ținem în buzunarul nostru, cât mai puțin accesibili.

Rezultă că în viața de zi cu zi, știm să ne ferim bunurile și banii, astfel încât nici banii și nici bunurile să nu ajungă prea ușor către deloc la străini, fără voia noastră. Și așa, tot se mai întâmplă că ni se fură bagajul, că ni se fură portofelul, că vecinul se mai uită în teza noastră, că ni se mai intră în casă prin efracție.

În mediul virtual lucrurile sunt și mai complicate. Fizic și logic, nu există nimic sigur 100%. Pornind de la această premisă, evident, utilizatorii de Internet trebuie să fie responsabili, prudenți și mai ales selectivi cu ceea ce pun în mediul virtual din informațiile de care ei dispun și pe care le consideră de uz personal. Noi nu spunem la serviciu parola cardului nostru. Evident, nici pe Internet nu trebuie s-o livrăm dacă ni se cere, decât în cazul unor plăți 100% sigure, efectuate prin cei care au eliberat cardul. De când cu Cambridge Analytica se pun tot felul de probleme legate de extragerea de informații din mediul virtual livrate bineînțeles de către fiecare dintre noi. În viața de toate zilele, noi intrăm în contact cu mii de oameni care ne citesc după cum:

- vorbim,

- ne îmbrăcăm,

- gesticulăm,

- mergem,

- privim,

- ne pieptănăm,

- ne bărbierim,

- ne adresăm,

- salutăm,

- evităm,

- ne așezăm,

- așteptăm.
Așa cum în viața reală trebuie să fim responsabili cu ceea ce arătăm sau ceea ce facem, tot așa și în mediul virtual trebuie să fim cu mare atenție. Și aici merge proverbul: unde nu-i cap, vai de picioare, dar și proverbul capul face, capul trage. Când am creat un cont și am definit o parolă este ca și în cazul în care am pus o clanță, nu o cheie, la ușă. Deci, oricine apasă pe clanță  deschide ușa. Pe Internet nu există niciun secret. Singura chestie de care trebuie să fim siguri este doar ca aplicațiile cu care lucrăm să nu fie penetrate și conținutul nostru digital să fie alterat ireversibil.  Nimeni nu are cum să interzică nimănui să baleieze ceea ce se petrece pe Internat, să preia ce este de preluat și să folosească așa cum crede de cuviință. Numai așa progresează omenirea. Se fac tot felul de experimente și dacă resursa memorie calculator este infinită și e bal, păi, bal să fie!

(29 martie 2018)

Cetățeanul și mediul online

Suntem în anul 2018 și Internetul a cucerit întreaga viață economico-socială. Numai există nimic în afara Internetului. Peste 50 de ani va exista altceva cu siguranță, dar acum există Internet și trebuie să se țină seama de acest lucru. Se observă tot felul de mutații în ceea ce omenirea întreprinde, dar accesul la resursele Internetului sunt încă departe de a fi la nivelul la care ar trebui să fie, mai ales că acesta dispune de resurse infinite, așa cum este aerul să zicem.

Așa cum numerele ce se construiesc au ideia de infinit încorporate în ele, ceea ce dă șansa punerii în corespondență a fiecărui cetățean cu un număr, numit CNP la noi ID la alții, tot așa ar trebui să se meargă cu ideia de a-l pune pe cetățean în corespondență cu aceste resurse infinite ale mediului online. Singura restricție este aceea de a defini reguli și de a nu mai lăsa la voia întâmplării managementul acestor resurse. Așa cum fiecărui om i se atribuie un CNP sau un ID, tot așa, la naștere trebuie să i se dea:

- o adresă de poștă electronică,

- un domeniu pentru website;

- semnătură electronică;

- parolă unică de acces.

Pare nefiresc, dar așa stau lucrurile. Nu înseamnă că un cetățean nu are voie să aibă adrese de e-mail câte dorește. Nu înseamnă că un cetățeanu nu are voie să-și cumpere domenii câte poftește pohta lui. Nu înseamnă că un cetățean nu are posibilitatea de a schimba parolele după voia inimii. Nu înseamnă că cetățeanul nu are posibilitatea de a-și achiziționa semnături electronice. Statul ttrebuie să-i asigure acel minim oficial, pe care cetățeanul este obligat să-l folosească în relațiile lui cu statul, adică în contextul dat de lege. Există nenumărate modalități de a soluționa problema și chestiile cu numărul diavolului sunt numai abordări simpliste, iar statele laice trebuie să fie ceva mai ferme, cum ferme sunt și statele profund religioase din titulatura lor, în această problemă.

Mai pe românește spus, la naștere, pruncul trebuie să primească certificatul de naștere însoțit de toate elementele necesare introducerii lui în mediul online, adică, primește pe domeniul românia.ro:

- o adresă de poștă electronică,

- un domeniu pentru website;

- o semnătură electronică;

- o parolă unică provizorie de acces.

Bineânțeles, așa cum buletinul de identitate se dă la 14 ani, accesul la acele resurse din mediul online se vor da tot așa în timp și în acest fel nu vor mai exista acele aberante carduri care la noi își pierd prea des valabilitatea, căci reprezintă surse de îmbogățire din nimic pentru unii cu idei crețe dar mănoase financiar. Doar legea trebuie extinsă în zona datelor personale confidențiale adăugând și pe acestea specifice mediului online.

(29 ianuarie 2018)

O soluție informatică pentru rovinetă la nivelul anului 2017

Acum, la nivelul anului 2017 se va vorbi doar de o soluție integrată în legătură cu vinetele ceea ce înseamnă că:

- se rezolvă totul fie manual, fie de la calculator, fie de pe telefon mobil;

- se minimizează informațiile introduse de cetățean;

- outputurile sunt cele pentru care cetățeanul optează;

- fluxurile sunt complete, cetățeanul este respectat 100%;

- aplicația acoperă toate opțiunile legate de viniete;

- cetățeanul are la dispoziție maximul de resurse;

- actualizarea bazelor de date este relizată obligatoriu;

- gestiunea se face după chei complete număr vehicul și serie motor;

- confirmările legate de momente și de calitate sunt automate.

Aplicația va conține baze de date proprii și acces la baze de date ale altor entități de stat prin faptul că de stat fiind nu trebuie decât să slujească:

- statul;

- cetățeanul;

- eficienț;

- performanța.

Aplicația va avea cel puțin următoarele butoane:

- legislația unde oricine va vedea tot ce există în lege despre rovinete;

- achiziție unde se spune de unde se cumpără rovinete și aici cine vrea merge și și-o cumpără sau o cumpără online;

- amenzi unde se spune cum se face plata la sediu, la fisc sau online;

- informare unde oamenii se interesează despre valabilitatea rovinetei sau alte chestii;

- login pentru a intra în contul propriu cine are așa ceva;

- sign in pentru cine vrea să se conecteze, să-și facă cont sau să aibă acces la anumite resurse.

Aplicația se adresează tuturor cetățenilor care au autoturism și care:

- apelează la modul clasic de a-și rezolva problemele;

- vor să-și rezolve problemele în fața calculatorului;

- folosesc telefonul moil pentru a face tot ce trebuie legat de rovinetă;

- fac un amestec din toate, funcție de disponibilitatea la un moment dat.

Aplicația nicio restricție de niciun fel, pentru că aplicația este în slujba cetățeanului și nu invers.

Când merge să ia talonul mașinii, cetățeanul oferă toate datele, inclusiv o adresă de e-mail, drept care multe dintre informații le primește prin SMS, pe poșta electronică dar și pe hârtie, el optează pentru formele pe care le dorește pentru a fi informat.

Când cetățeanul dorește să cumpere o rovinetă și are cont creat de el, nu mai trebuie să introducă nicio dată pentru că la crearea contului au fost introduse toate datele. El selectează perioada de valabilitate a rovinetei. El doar dă acceptul că plătește după ce și-a verificat seria motorului, numărul vehiculului care sunt din baza de date de la obținerea talonului, bază de date la care cel ce are aplicația de rovinetă are acces. După ce a dat acceptul singurele date introduse se referă la cardul din care plătește și introduce numărul cardului, cosul de control, data expirării, numele posesorului. Din nou cetățeanul verifică și dă acceptul. Lui trebuie să-i apară și o pro-forma a rovinetei și numai după aceea validează tranzacția. Imediat, la adresa de e-mail specificată i se vor trimite documentele. Va trebui  ca serviciul de alarmă pentru terminarea valabilității să fie inclus în preț și SMS-ul să se genereze automat ca și un mesaj pe e-mail și în acest fel vor scădea drastic numărul celor care circulă fără rovinetă. Tărășenia se va face tot ușor de pe telefonul mobil, existând opțiune pentru cumpărarea rovinetei cu mobilul.

Ceilalți care vor să procedeze altfel, li se va explica tot ce au de făcut. Omul alege ce vrea.
Pentru plata amenzilor de către cei ce circulă fără rovinetă din lipsa managementului datei de expirare în lipsa unei atenționări și nu din calicie, aplicația va avea butonul. Dacă se specifică numărul procesului verbal de constatare, automat se iau din baza de date toate elementele și se generează automat un document proforma ce conține contul de trezorerie și nu mai aleargă omul ca nebunul să-l găsească, suma de plată căci știind numărul mașinii se știe ce tip de amendă. Existând datele de plată și data de anunț rezultă dacă suma este 1/2 sau este integrală sau s-a depășit termenul. Dacă cetățeanul dă acceptul se trece la introducerea numărului de card, a codului de 3 cifre, a numelui de pe card, a termenului de valabilitate a cardului și dă accept pentru plată. Automat se generează chitanța care se trimite pe e-mail și automat se fac modificările în bazele de date. Se confirmă automat că totul este în regulă și cetățeanul este atenționat să-și cumpere rovinetă dacă n-a făcut-o. Ceilalți cetățeni primesc explicații cum să plătească mergând colo și colo și trimițând e-mail sau fax sau depunând documente personal la o instituție cu adresa dată complet nu ca acum când la CESTRIN lipsește codul poștal. Se observă că aplicația face ca omul să introducă de la tastatură date numai și numai când face plăți că așa cer regulile de plăți online pentru securitate. Restul de date se obțin automat când intră în contul său definit de el pentru aplicație dacă vrea sau numai introducând numărul mașinii. Restul sunt câteva opțiuni și nimic altceva. Fluxurile sunt naturale, ușoare și duc la operații de succes garantat. Numai că trebuie să se lucreze într-un mod integrativ.
O soluție informatică pentru rovinetă la nivelul anului 2017 înseamnă să se recunoască faptul simplu și cotidian că onul, cetățeanul, este în centrul atenției și nu este sclavul nimănui, iar informatica exclude umilința, acea latură dominantă a birocraților în raport cu plătitorul de taxe. Aplicația trebuie să arate respect cetățeanului. Respect total, nu orice fel de respect.

(22 noiembrie 2017)

Cultura consumatorului de Internet

Consumatorul de Internet este cel ce folosește totalitatea resurselor pe care acesta i le pune la dispoziție. De aceea, el trebuie să știe câteva principii și să nu se abată de la ele, pentru a face relația dintre el și mediul virtual eficientă, prietenoasă și cu deschidere pentru viitor. Indiferent care este resursa Internet accesată, consumatorul de Internet trebuie să se asigure că s-a poziționat corect și că a reținut exact ceea ce i se cere în general, dar și în particular de la fiecare aplicație accesată. Niciodată, ca și în viața reală, o aplicație din mediul virtual nu are cum să ofere consumatorului de internet altceva decât ceea ce dezvoltatorul ei a proiectat și a implementat.

Este obligatoriu ca utilizatorul de Internet, pe care l-am numit într-un limbaj mai brutal să parcurgă următorii pași:

- să citească despre resursa pe care o accesează;

- să respecte pașii necesari impuși pentru bunul dialog;

- să înțeleagă și să respecte condițiile definitte și la care a subscris;
- să fie disciplinat și onest în procesul de generare conținut digital;
- să șină mintă nume de utilizator și parole create la primul acces.
Consumatorul de Internet are o cultură a lui cu care vine la momentul relaționării, car își dezvoltă și o cultură specifică Internetului care include:
- vocabulare specifice aplicațiilor;
- acronime care îi facilitează accesul;
- memorarea unor restricții de succesiune;
- necesitatea de a introduce șiruri de caractere valide;
- asumarea de riscuri în cazul alocării eronate de resurse;
- definirea de reguli proprii legate de salvarea de rezultate;
- gestionarea listelor  și definirea unei dinamici proprii;
- asigurarea coerenței mesajelor proprii;
- definirea unui nivel de redundanță optim;
- menținerea unui ritm și a unui interes constant de relaționare.
Fiecare consumator de Internet prin ceea ce face își definește un profil, dar prin comportamentul său se culeg automat date care vin să întregească acest profil și să crească eficiența interacțiunilor sale cu resursele Internetului.
Față ve viața de zi cu zi de tip birocratic, în cultura Internetului pentru consumator apar elemente noi, total diferite, care impun abordări calitative noi.
În primul rând se definesc cu exactitate date de identificare privind generatorul de conținut digital, momentul în care conținutul digital a fost generat și ceea ce este cel mai important că operația de ștergere a conținutului digital lasă urme, fiind posibilă reconstituirea oricărei versiuni a acestuia.
În al doilea rând, problema responsabilizării este deja o chestiune implementată pentru că structurile de conținut digital impun o punere în corespondență cu persoanele și gestiunea automată permite o încărcare uniformă, dar și o analiză automată a eficienței cu care se face interacțiunea dintre consumatori, respectiv, clienți dacă este vorba de aplicații de e-commerce.
În al treilea rând, consumatorul de Internet are alte așteptări, căci se instalează alte principii de etică, total diferite decât cele din viața din afara Internetului, cu o singură condiție și anume, cei ce se integrază în contextul Internetului trebuie să respecte rigorile acestuia, mai ales în ceea ce privește actualizarea informațiilor și promtitudinea în a reacționa și a răspunde clar și pe înțeles.

Am observat la noi un nivel nu prea ridicat al culturii consumatorului, căci Internetul este folosit de foarte mulți doar pentru a se afla în treabă, pentru a arăta că există și ei, nu pentru a derula activități eficiente, adică afaceri care se mai numesc și e-business. Se poartă aici un fel de consumator mioritic de Internet, în care timpul și spațiul nu contează, iar exigențele sunt disproporționate din teama că Internetul aduce șomaj, prin creșterea productivității muncii. Lumea uită că indiferent cât ar crește productivitatea muncii, volumul problemelor de rezolvat rămâne copleșitor de mare și niciodată nu se va pune problema creșterii șomajului, ci găsirii de modalități de a include cât mai multe probleme în sfera soluționării cu cvalculatorul și cu Internetul, de a asigura o calitate și mai bună a soluțiilor și nimic altceva. Numai abordările primitive, simpliste au o astfel de concluzie de reducere a personalului, știut fiind faptul că un calculator face să se învârtească în jurul lui cel puțin 100 de persoane care vor năduși muncind mai abitir decât în fața unui strung.

(25 august 2017)

Cultura Internetului

De când a apărut Internetul s-a schimbat înfățișarea omenirii. Informația a căpătat alte valențe și filosofia de viață a oamenilor este alta. Telelucrul, comerțul electronic, poșta electrobică, ziarele virtuale, blogurile, vlogurile și postările pe you tube sunt deja lucruri intrate în cotidian.

Acum se vorbește de cultura Internetului, cu patru componente:

- cultura consumatorului de Internet;

- cultura producătorului de aplicații pentru Internet;

- cultura celor care apără Internetul;

- cultura dezvoltatorilor de instrumente ale Internetului.

Fiecare dintre cele trei componente are specificul ei, dar ele coexistă și sunt interdependente, fiecare contribuind la dezvoltarea celeilalte.
Cei care folosesc Internetul trebuie să știe ce oferă acesta, cum se accesează resursele sale și mai ales, cum să folosească ceea ce Internetul le oferă.
Cei ce crează componente pentru Internet, trebuie tot timpul să aibă în atenție care este grupul țintă căruia se adresează și să ofere acestuia exact ceea ce se așteaptă să primească. orice chestie care îl enervează pe consumatorul de Internet îl determină pe acesta să se îndepărteze de anumite tipologii de aplicații, ceea ce este rău și pentru el, dar mai ales pentru cel ce și-a propus ca dezvoltând aplicația respectivă să-și atingă un obiectiv, tocmai printr-un număr mare de consumatori de Internet care i-o accesează și este satisfăcut.
Despre cei ce dezvoltă instrumente se spun foarte multe, dar ideia de bază este că ei sunt cei care fac aplicațiile de pe Internet mai prietenoase și oferă o și mai mare diversitate de resurse sau permit creșterea calității resurselor existente, ceea ce se vede prin scăderea duratelor de accesare la ele.
Cei ce apără internetul lucrează în liniște și munca lor se vede numai și numai atunci când apar unele incidente cărora nu li se face față, iar pierderile de informații se simt direct de către cei ce accesează Internetul, dar și de cei care dezvoltă aplicații pentru a fi accesate pe Internet.
În momentul de față se vorbește despre:
- o terminologie specifică Internetului;
- standarde de dezvoltare și de accesare;
- metrici ale internetului;
- clasificări ale aplicațiilor de pe Internet;
- motoare de căutare a informației;
- costuri ale dezvoltării și uitlizării Internetului.
Deja există cărți dedicate Internetului, enciclopedii chiar și se concluzionează că acum în anul de grație 2017 dacă Internetul n-ar funcționa o oră pe tot globul consecințele ar fi cu mult mai mari decât o conflagrație termonucleară, omenirea nefiind pregătită să facă față haosului informatic generalizat. Cultura Internetului este o nouă formă de manifestare a creativității omului modern. Dacă Internet nu e, nimic nu e.

(25 august 2017)