CIOLACULE, schimbă-le managementul trântorilor!

Acum câțiva ani, un individ de la stabilimentul care se ocupa cu autostrăzile, îmi explica el mie cum nu se construiesc pe meleagurile mioritice autostrăzi, pentru că nu sunt condiții, deși eu am văzut autostrăzi în Polonia, în Suedia, în Finlanda și în Norvegia, unde clima este mai aspră decât la noi.

Când am solicitat tot așa, acum câțiva ani o mică soluție la o problemă simplă, am primit o pagină, pe care o mai am încă, în care mi se dădeau vreo cinci argumente din care ei nu-mi ofereau soluție și misiva era semnat de vreo șapte indivizi, dintre care unul se mai semna și cu titlul de doctor inginer.

Pe mine nu mă interesează să nu se rezolve problema, căci 1.000 de argumente din care să nu mi se rezolve o problemă îmi găsește un țânc de cinci anișori, fără să fie plătit cu salarii babane ca toți cei care m-au dezamăgit pentru cât de incompetenți, comozi și rău voitori sunt.

În acest context, Marcel CIOLACU are posibilitatea să le schimbe managementul hoardelor de trântori care populează structurile organizațiilor bugetare.

Fiecare bugetar trebuie să aibă o fișă a postului cu 10 activități de care răspunde doar el și nu altcineva.

salariul fiecărui bugetar trebuie să depindă strict de activitățile pe care le-a început și pe care le-a dus la bun sfârșit, cu proces verbal de recepție a calității, cu încadrarea în termene și în costuri. Nicio scuză, niciun argument de ne-efectuare nu trebuie acceptat, nici chiar invocarea forței majore, dacă aceasta nu este o pandemie, un cutremur, un taifun sau alt cataclism.

Trebuie stabilite clar sancțiunile care rup lanțul pilelor, rubedeniilor și a altor interese oculte, căci nu mai trebuie să vorbim decât de acțiuni, de calitate, de competență, de profesionalism și de soluții.

Noul management pe care Marcel CIOLACU trebuie să-l implementeze  se va baza pe cooperare, pe comunicare, pe coordonare  și pe responsabilizarea fiecărui individ, din moment ce sarcina are un singur executant. Noul management trebuie să schimbe radical gândirea celor care activează într-o structură în care principala resursă provine de la bugetul de stat. Există un plan de îndeplinit. Există sarcini pe echipe. Există sarcini pe individ. Totul se cuantifică. Nu există nimic la grămadă, deci se va ști exact fiecare cât a lucrat și calitatea muncii, fie că e muncă de teren, muncă fizică, fie că este muncă de birou, care presupune decizii și lucru cu informație. Management înseamnă:

- a gândi,

- a prevedea,

- a planifica,

- a urmări,

- ierarhiza,

- a corecta.

Management nu înseamnă a argumenta de ce nu au fost respectate termenele, de ce au fost depășite cheltuielile, de ce nu s-a executat o lucrare, căci salariul este plătit pentru activităîți realizate, nu pentru scuze, oricât de argumentate ar fi ele. Noul management este managementul acțiunii, al calității, al onoarei și al eficienței, ceea ce presupune o schimbare la 180 de grade.

(30 iulie 2023)

Trântori, leneși inculți, nepricepuți

Toată lumea știe, dar se face că nu vede nimic. Sunt oameni care nu lucrează și stau degeaba. Îi vedem cum se mută după soare și pierd timpul fără rost. Unii mai merg la crâșmă, mai duc o vacă la câmp sau iau niște verdeatță pentru un porc și ceva grăunțe la găini, Oricum, sunt numai munci simple pe lângă casă, să crească un animal, să pună o roșie, o vânătă, o ceapă. Așa sunt unii numiți nepricepuți. Sunt și unii care pierd timpul degeaba, merg la cluburi, trăiesc din pensiile părinților și chiar nu fac nimic. Ei sunt trântorii.

Sunt foarte multe situații în care oamenii nu au locuri de muncă, arată bine, sunt sănătoși, au automobile de lux, dar nu figurează cu niciun venit la fisc. Ei merg cu acele mașini să ridice ajutoarele sociale. Tot timpul li se spun oamenilor că nu merită acele ajutoare și că acele ajutoare încurajează nemunca.

Sunt nenumărate legi care crează acest context nefericit, dar oamenii nu au nicio vină din moment ce nu există strategii de:

- creare locuri de muncă;

- reconversie a forței de muncă;

- corelare a ajutoarelor cu contribuții ale persoanelor la desfășurarea de munci în favoarea 

  comunității.

În opinia mea niciun oficial nu are dreptul de a jugni oamenii care au ajuns în starea în care sunt de sărăcie și de inactivitate din cauza statului, căci statul este acela care trebuie să dezvolte totul, de la locurile de muncă, până la condițiile de viață. Ar fi dramatic dacă statul crează condiții și oamenii se sustrag de la muncă, ceea ce nu se întâmplă. Atât timp cât statul nu mișcă un pai, clar că funcționarii lui nu au niciun drept să facă afirmații de niciun fel. Unii spun că această redistribuire este eronată. Ei au obligația de a demola, dar simultan să pună ceva în loc, adică o soluție care să reducă numărul de trântori, leneși și de nepricepuți. 

Toată lumea vede că banii sunt dați fără rost, ca și cum ar fi aruncați pe geam. Dar pentru a face ceva, adică o schimbare trebuie făcut concret pasul 1 bla-bla0-bla, pasul 2 bla-0bla-bla și tot așa. De zis generalități și de arătat cu degetul spunând că alții nu au făcut treabă bună acum 100 de ani, este cel mai rău lucru, care nu duce niciunde. Vreau o strategie, vreau măsuri concrete. La ce salarii au miniștrii și premierul și parlamentarii, ar trebui să miroase numai a creier prăjit și să fie o invazie de soluții geniale. dar nu este, pentru că mediocriattea este ca o pecingine peste tot și mereu.

(06 decembrie 2016)