A ce miroase un prost?

Musai trebuie săp ne obișnuim să ne dăm seama despre persoana pe care o avem în față, cu mult înainte de a deschide gura. Este important, căci în funcție de modul în care o caracterizăm înainte de a o cunoaște, avem posibilitatea să ne poziționăm corect și să avem reacțiile potrivite, pentru a nu avea dezamăgiri, nefericiri și mai ales, speranțe năruite.
Mirosul este cel care ne pune în gardă și pe care noi trebuie să ni-l exersăm astfel încât să reușim să stabilim exact cu cine stăm de vorbă, pentru a nu o da în bară, pentru a nu fi induși în eroare și pentru a nu pierde bani, timp, sentimente și mai ales, pentru a nu risipi energii atât de necesare altor scopuri.

Prostul are un miros aparte. El miroase a gunoi de grajd stătut, oricât s-ar da cu deodorante, cu ape de toaletă, cu spray-uri ori cât ar sta în preajma plantelor frumos mirositoare. Va trebui mai întâi noi să mergem pe la grajduri stătute, necurățate cu săptămânile, pentru a prelua în nările noastre mirosul pe care trebuie să-l memorăm pentru a-l identifica imediat când este cazul și pentru a lua atitudinea potrivită.

Eu nu știu cum am ajuns la această concluzie a identificării indivizilor după miros, dar la mine știu că funcționează și dacă am reușit un nivel de protecție extrem de ridicat, s-a datorat nivelului meu de a realiza diferențele dintre mirosurile pe care le emană proștii, de exemplu, dar și alte categorii.

Ne place să vorbim despre energiile pe care le emană oamenii, dar energiile nu le vedem. În schimb, mirosurile le sesizăm de la distanță. 

Trebuie exercițiu și talent pentru a depista mirosul nativ al individului, pentru a-l separa de mirosurile artificiale, din flacoane. În clipa în care am reușit să facem diferența, suntem salvați și nu vom greși niciodată. Dacă știm cum miroase un parfum de bărbați de la DIOR, ARMANI, BOSS, DAVIDOFF, VERSACE, NAUTICA, BVLGARI, Terre D' Hermes, DIESEL, GIVENCHY, Dolce & Gabbana, FERRARI, dar și altele, foarte repede identificăm de la mare distanță mirosul de grajd stătut și implicit pe omul prost. Noi trebuie să ne calibrăm rapid atitudinea.

Pe prost nu trebuie să-l contrazici.
Pe prost trebuie să-l lauzi.

Pe prost trebuie să-l aprobi.

Pe prost trebuie să-l lași să vorbească oricât vrea el.

Pe prost trebuie să-l accepți să vorbească chiar și peste tine.

Când râde prostul, musai trebuie să râzi și tu.

Dacă ai mirosul deja format, există cel puțin 50 de posibilități eficiente de a ocoli pe omul prost și vei avea o zi excelentă.

(05 august 2026) 

Au ei nevoie de reclame, pentru a nu le spune numele?

Observăm că televiziunile dau informații incomplete, ceea ce crează confuzii, căci se tem să nu facă reclamă mascată. Prezintă hoteluri cu detalii foarte importante, fără a da nume, prezintă restaurante, fără a da nume și tot așa. Apar situații în care sunt blurate mărci de mașină sau denumiri de firme de pe tricouri sau geci. Chiar și numele unor firme când sunt date imagini de pe stradă sunt blurate. Eu nu cred că 

branduri precum PRADA, DIOR, COCA COLA, PEPSI, BOSS, COLA, VUITTON, FENDI, VERSACE, CHANEL, ARMANI, BURBERRY, HERMES, DOLCE&GABBANA, BALENCIAGA, FERRAGAMO, au nevoie de reclama pe care le-o face posturi Tv obscure de pe plaiurile mioritice, dar ridicolul nu are limite, mai ales, în rândul săracilor.

Televiziunile cred că dacă rostesc numele unui magazin, al unui restaurant sau al unui hotel, imediat se vor duce oamenii buluc acolo și li se vor tripla profiturile doar din rostirea numelui în televiziuni. Există explicații în cazul unor afaceri de început, dar normal este atunci când se prezintă ceva, informația să fie completă. Nu stă reporterul de vorbă cu un șef bucătar, îi prezintă bucatele și reporterul nu-i rostește numele. Dacă televiziunea își ocupă spațiul cu informații despre respectivul șef, normal este să fie un echilibru, adică să se spună numele șefului și chiar și restaurantul unde el lucrează.

(28 ianuarie 2025)

Cu gloata la pantofi sport...

Am încercat să cumpăr o pereche de pantofi sport. Spre surpriza mea, toate perechile de pantofi sport, indiferent de eticheta înscrisă, prezintă același tip de talpă, adică talpă groasă în câteva variante. Am senzația că marile branduri sunt acum în criză de inspirație din moment ce diversitatea este redusă extrem de mult. Este adevăr at că la haine dacă se zice că în perioada Y se poartă culoarea galben, apar haine ce au materiale de culoare galbenă, dar varietatea este varietate. Cu pantofii sport și cu ghetele parcă este evidentă criza de inspirație sau probabil a rămas în târg un singur furnizor semnificativ la preț pentru tălpi și lăcomia de a obține profit maxim, îi face pe producători să apeleze la acel furnizor și au reușit să inunde piața cu produse de o monotonie groaznică.


(23 octombrie 2024)

În așteptarea concurenților cu meserii adevărate

În mintea mea, când vorbesc despre o meserie adevărată, mă gândesc la acele meserii care necesită cel puțin doi ani de ucenicie, pentru a deprinde tainele meseriei și pentru a fi pe propriile-i picioare. La ora actuală mulți tineri se gândesc la meserii bănoase, în ideea că în relația cu publicul obțin câștiguri importante în afara salariului, care de cele mai multe ori este modest, dar toată lumea închide ochii pentru că se știe că se primesc bacșișuri. Eu dau bacșiș dacă sunt tratat corespunzător când călătoresc cu taxiul, când sunt servit la restaurant, când sunt tuns cum trebuie, când vânzătorul îmi arată o gamă mai largă de produse, când funcționarul îmi vorbește frumos și mă rezolvă cum mă aștept eu.

La un premiu de 40.000 de euro așa cum are concursul MIREASA de la Antena 1, este clar că nu vor apare concurenți cu meserii adevărate, căci nimeni care câștigă în medie 40.000 de euro în 20 de luni fără să se lege la cap printr-o căsătorie, nu vine și-și lasă lucrul să ia mucul, cum se zice în popor. De aceea, nu vom găsi printre concurenți tinichigii auto care știu meserie, mecanici auto care știu meserie, instalatori care știu cu adevărat meserie, adică oameni care au învățat meseria în doi sau trei ani și care au o experiență de cel puțin cinci ani, deci care sunt pe picioarele lor.

Avem de-a face cu tineri acum care au meserii care se învață în câteva luni, fără să dețină certificate prin care să se vadă că au urmat o școală și o calificare la locul de muncă. Sunt și tineri care sunt absolvenți de facultăți care le permit să lucreze ca personal traineri în săli de gym sau să desfășoare activități de ospătari, barmani sau de frizeri, cum există și tinere care sunt coafeze, manichiuriste sau cosmeticiene, meserii pe care le-au deprins la cursuri de calificare urmate la organizații private acreditate colo și colo, valabile, recunoscute de ministere sau de alte organisme ale statului.

În opinia mea, una este să faci croitorie de lux, după ce ai învățat meserie doi sau trei ani cu ucenicie la locul de muncă, la o croitorie renumită, unde erau meșteri adevărați și de unde plecai cu patalama doar dacă stăpâneai meseria cum trebuie și cu totul altfel stau lucrurile dacă persoana are o spoială de cunoștințe și o brumă de deprinderi învățate în fuga calului, de pe undeva și chiar crede că face design vestimentar, dar ceea ce iese din mânuțele sale sunt doar niște cârpe de doi bani, care nu au nicio legătură cu ceea ce se face la PRADA, DIOR, BOSS, VERSACE sau alte branduri de branduri.

La 40.000 de euro premiu, nu există condiții ca să apară concurenți cu meserii adevărate, adică meseriași autentici în fața cărora să te înclini pentru ceea ce reprezintă ei ca performanță profesională în meserii care se deprind în cel puțin doi sau trei ani de ucenicie. Eu îi respect și pe barmani și pe ospătari și pe barista și pe bucătari și pe frizeri și pe coafeze și pe manichiuriste și pe cosmeticiene, dar vreau să văd concurenți cu meserii adevărate, ale căror salarii, nu ciubucuri, pe un an de zile depășesc cei 40.000 de euro cât este un premiu care vine la pachet cu o nevastă.

(27 august 2024)

A ce miroase un băiat deștept?

Se zice că omul prost se cunoaște după miros. Este doar o vorbă, am crezut. Numai că fiindu-mi repetată de mai multe ori de către persoane diferite, am început să mă gândesc cumva că are un sâmbure de adevăr în ea.
Să zicem că omul prost nu se spală și miroase a transpirație.
Să zicem că omul prost nu-și schimbă hainele și miroase a acru.

Să zicem că omul prost are pantofii nedați cu cremă și nu-și schimbă șosetele care put.

Să zicem că omul prost își suflă nasul într-o batistă neschimbată cu lunile, care are un anume miros.

Înseamnă că omul prost are un miros care este o combinație de mirosuri rele, foarte greu suportate de nasul unui om obișnuit. Cu cât omul este mai prost, cu atât mirosul său îți mută nasul mai repede și-ți vine s-o iei la fugă pentru a muți vomita și mațele din tine. Dacă ți s-a întâmplat acest lucru de două sau de trei ori în viață, se crează un standard, un etalon mai exact,  al mirosului asociat omului prost.

Omul deștept nu miroase a nimic. Când mergem într-o pădure, simțim aerul curat al copacilor din pădure. Când stăm pe o pajiște, iar vântul adie, nările noastre sunt inundate de un aer proaspăt, curat și respirăm adânc din toți plămânii. Tot așa ni se întâmplă dacă stăm în preajma unui om deștept.

Omul deștept nu miroase a deodorant NIVEA.

Omul deștept nu miroase a deodorant HERMES.

Omul deștept nu miroase a apă de toaletă VERSACE.

Omul deștept nu miroase a apă de toaletă DIOR.

Omul deștept nu miroase a apă de toaletă BOSS.

Omul deștept nu miroase a apă de toaletă VOUITTON.

Când trece pe lângă noi, omul deștept nu lasă unda unor esențe de parfum, indiferent din care brand. El lasă în urma lui mirosul inteligenței lui, pe care nările noastre îl simte ca pe aerul unei dimineți când suntem pe vârful unui munte și simțim nevoia să respirăm adânc de mult mai multe ori și să ne bucurăm.


(03 februarie 2023)

Televiziunile de știri nu informează!

Mai toate televiziunile de știri susțin că informează, deși ele nu fac așa ceva pentru că sunt lipsite de :
- proceduri,
- profesionalism,
- verificări,
- exigență,
- etică,
- management.

Voi da un exemplu de zgomot, nu de informație.

Pe 20 ianuarie 2023, la PRO TV la ora 8:21 o știristă și un nene prezentau cum un medicament, fără să-i spună numele, ca să nu facă reclamă, este folosit de diferite copile sau mai puțin copile pentru a slăbi. Și respectivii au trăncănit, au trăncănit, au trăncănit, dar ideea era că medicamentul:

- este neadecvat pentru diete de slăbire,

- lipsește din farmacii deși diabeticii au nevoie de el,

- are efect doar cât e folosit.

Acolo se trăncănea cât cuprinde, dar nespunând despre ce este vorba, am rămas cu ochii în soare. A informa, în opinia mea înseamnă cu totul și cu totul altceva, adică să pui concret ce și cum și eu să iau decizii să mă feresc.

În data de 27 ianuarie la ora 16:51 pe Antena 1 s-a spus ceva despre medicamentul pentru diabet, dar probabil, fiind mai profesioniști, nu aiuriți ca cei de la PRO TV, au zis că este vorba de medicamentul numit OZEMPIC. 

Eu știu că televiziunile au reclame de la diferite supermarketuri, de la diferite companii și ele din reclame trăiesc. De aceea, pentru a nu pierde reclamele sunt în stare de orice, inclusiv de a se prostitua, când în realitate prin profesionalism anumite chestiuni se ocolesc cu eleganță. Când se face contractul de difuzare a reclamelor se introduce o clauză prin care televiziunea își rezervă dreptul de a semnaliza nereguli cu nume și prenume. Toate firmele care vor să li se difuzeze reclamele vor accepta clauzele și totul va merge ca pe roate. Numai că cei ce fac contractele sunt mediocri și nu știu să negocieze. Chestia că fac reclamă la branduri este o inepție. Cine crede că BOSS, PRADA, DIOR, HERMES, GILLETTE, ADIDAS, NIKE, LACOSTE, PUMA, DOXA, ARMANI, GANT, SEIKO, GICCI, JAGUAR, TUMMI, CAVALLI, mai au nevoie de reclamă or e prost, ori e prost. 

Ar trebui să se înțeleagă că atunci când spunem că la lanțul de marketuri Ț e mucegai și ANPC a dat amenzi, avem dovada că nu facem reclamă și nici anti-reclamă, ci dăm o știre și cetățeanul informat va ști cum să se orienteze în viitor. Dacă restaurantele știu că li se rostesc numele, este clar că vor fi cu mult mai atente la modul cum țin curățenie în bucătărie. Dacă nu se spune niciun nume, planează suspiciuni asupra tuturor restaurantelor de pe litoral, de exemplu, deși doar unul a fost găsit cu nereguli.

(27 ianuarie 2023)