O carte de demult scrisă de Margareta DRĂGHICI

 

Fără înaintașii noștri nu am fi ajuns aici. Este important să ne cunoaștem istoria, căci trecutul nostru în informatică este unul special și numai datorită cărților publicate în vremurile de demult au fost formate echipe puternice de specialiști care au dezvoltat software de mare complexitate și de înalt nivel calitativ.

(13 iulie 2026)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Stelian NICULESCU

Aici nu voi scrie despre Stelian NICULESCU autorul celebrelor cărți de FORTRAN referite prin:

Stelian NICULESCU - Inițiere în FORTRAN, Editura Tehnică, București, 1972, 278 pg.

Stelian NICULESCU - FORTRAN, inițiere în programare structurată, Editura Tehnică, București, 1979, 278 pg.

Aceste cărți au revoluționat gândirea celor care lucrau cu calculatorul electronic, scriind programe în limbajul FORTRAN, căci aceste cărți conțineau atât explicații de prezentare ale limbajului, cât și foarte multe exemple reprezentative.

Aici vreau să scriu de un seminar pe care l-a condus Stelian NICULESCU atunci când a dat un concurs pentru a deveni cadru didactic la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. Ceea ce voi povesti se întâmpla în anul universitar 1968 - 1969. Țin minte că a intrat el în sala noastră de seminar și au mai intrat niște domni profesori pe care nu-i mai văzusem. A prezentat noul nostru asistent, Stelian NICULESCU să prezinte o problemă și noi, care eram studenți în anul al IV-lea și făcusem multe lucruri de programare la curs cu profesorul nostru Dragoș VAIDA șio la seminar cu cercetătorul științific Ștefan MUSTĂȚEA, am rezolvat ceea ce candidatul la post de asistent Stelian NICULESCU propunea. Cred că lucrurile au decurs frumos, căci el a vorbit clar, iar noi am răspuns ce trebuia, fără să fi fost vreo regie, așa cum se mai obișnuia.

Cert este că despre Stelian NICULESCU am aflat mult mai târziu, pe când am auzit că devenise cadru didactic în Institutul Politehnic București. L-am întâlnit după și mai mulți ani în ICI când mergeam la prietenii mei, dar discuțiile erau foarte generalecăci de fiecare dată mi-a dat senzația că era pe fugă. Eu am fost impresionat de omul Stelian NICULESCU prin intermediul cărților lui, ceea ce înseamnă că opera îl definește pe om și rămânem impresionați de opera lor și nu de gesturile sau zicerile lor ocazionale.

(24 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Vlăduț TEODOR

Vlăduț TEODOR era absolvent al Secției de Informatică Economică de la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică și nu un ansolvent oarecare, ci unul dintre cei mai buni și spun acest lucru, pentru că Vlăduț știa programare în limbaj de asamblare, care este cheia de boltă pentru un programator de mare clasă.

El era un bărbat frumos și femeile din Centrul de calcul al ASE discutau mult despre Vlăduț TEODOR, dar el avea drumul lui și având o prietenă nu călca în străchini, ceea ce-l făcea să fie în vizorul celor care erau în așteptarea prăzii. Toată lumea îl știa că-și vede de treabă. Din când în când, când mă întâlnea, mă provoca să facem un concurs de programare amândoi, pentru a se stabili care este cel mai bun. I-am explicat că diferența dintre mine și el este că el scrie programe 8 ore din 8, 6 zile din săptămână din 6, tot anul, în timp ce eu scriu programe doar pentru contractele pe acre le am sau pentru problemele care mă interesează și din start noi suntem inegali. Nu știu ce avea Vlăduț TEODOR în cap de insista pe această problemă. probabil era ghidonat de cineva sau probabil dorea să iasă în evidență cumva. El a publicat o carte cu Dan SOMNEA referită prin:

Dan SOMNEA, Vlăduț TEODOR -  Programarea in Assembler, Editura Tehnică, București, 1992, 328 pag, ISBN: 973-310-455-8

Cartea a fost citită de multe serii de studenți pe vremea când studenții Secției de Informatică Economică studiau disciplina Limbaje de asamblare și eu care am predat pe la această disciplină am recomandat careta cu căldură, căci era o carte bună și se vedea că autorii știau să programeze foarte bine în limbajul de asamblare, înainte de a se apuca să scrie cartea.

Vlăduț TEODOR a concurat pe un post de lector universitar la noi în catedră. Eu am fost membru al comisiei de concurs. A obținut postul. După un timp, am aflat că Vlăduț TEODOR a plecat să lucreze în străinătate. Pe când eram șef de catedră, Vlăduț TEODOR a revenit în țară și a trecut pe la ASE. L-am văzut. Nu mai era acel Vlăduț TEODOR pe care îl știam. Anii își puseseră amprenta și pe el. Dar, avea aceeași față luminoasă, aceiași ochi vioi, același zâmbet dătător de speranță.

(17 februarie 2023) 

Profesorul de fizică Eugen BOIA

Fizica, această știință fundamentală este de o frumusețe rară, în următoarele condiții:

• să existe marele profesor care a înțeles-o;
• să existe marele profesor care o predă elevilor;
• să existe marele profesor care îl înțelege pe elev.

Șansa vieții mele de a înțelege ceva din știința fizicii a venit o data cu intrarea la clasă, la noi la a XI-a G,  a marelui profesor Eugen BOIA, cel care avea să hotărască destinele multora dintre elevii și elevele sale care l-au urmat în meserie.

Pentru prima dată am înțeles că fizica este ceva logic, frumos, peînțeles și cu nenumărate aplicații în practică. Eu am mai avut profesori de fizică, dintre care o madamă tocilară care reproducea manualul cuvânt cu cuvânt și un altul care și el le acm retita, neconvingător fiind.

Am avut șansa să citesc frumoasa expunere a lui Richard FEYNMAN din monumentala sa lucrare intitulată Fizica modernă, publicată între 1969-1070 la Editura Tehnică în traducerea profesorului Oliviu Gherman, în trei volume de 838, 970, respectiv, 688 de pagini și atunci mi-am adus aminte de marele meu profesor Eugen BOIA care într-un mod foarte sugestiv îmi explicase multe lucruri din capitolele cuprinse în cele trei volume (mecanica, radiația, căldura, electromagnetismul, structura materiei, mecanica cuantică).

În galeria modelelor mele de cum trebuie să fie un dascăl figurează la loc de cinste fostul meu profesor de fizică Eugen BOIA, care ni se adresa nouă băieților cu măi, mânzule, dar care impunea respect prin câtă fizică știa atât în plan teoretic, dar mai ales în plan practic. N-am să uit cele două cordoane flexibile cu care ne-a arătat în așa fel încât să înțelegem problematica undelor, transformând un lucru extrem de abstract în ceva pe înțelesul unor puști fără computere, căci atunci chestia cu număratul pe degete sau utilizarea bețișoarelor încă mai era de actualitate. În  Jurnalul de Argeș, nr. 1137, săptămânalul pentru 20 - 26 aprilie, la pagina 20, Denis Grigorescu a scris un frumos articol intitulat Inegalabilul profesor și om de teatru Eugen BOIA ne-a părăsit, în care a accentuat latura artistică a marelui meu dască, vocația sa de regizor, dar și de interpret dezvoltându-se după ieșirea la pensie.

Îmi înclin fruntea în fața memoriei marelui profesor Eugen BOIA!

(29 aprilie 2016)