Showing posts with label prețuri. Show all posts
Showing posts with label prețuri. Show all posts

Friday, December 15, 2023

Secretele îngropate ale managementului de proiecte

Managementul de proiecte la noi a fost exact cum a fost și DOINA ca specie folclorică, s-a transmis din gură în gură și spre deosebire de DOINĂ care s-a cizelat devenind o adevărată bijuterie artistică, managementul de proiecte s-a diluat devenind ceva de nerecunoscut, total opus de ceea ce s-a vrut el să fie, iar secretele lui au fost îngropate atât de bine încât nu vor fi descoperite deloc, exact așa cum se întâmplă cu tezaurul dacilor.
Secretul echipei deși se știe câte ceva despre el, marile adevăruri sunt învăluite în mister.
Secretul cheltuielilor indirecte, deși obiectivul inițial era îndreptarea lor către nivelul zero, s-a trecut la păstrarea moștenirii păguboase din activitățile de dinainte, ca și cum proiectele nici nu ar exista.
Secretul managerului de proiect este pierdut în neant căci el este considerat un salariat oarecare care primește o echipă oarecare și care desfășoară activități ca oricare alt angajat.
Secretul calității este bine îngropat de nimeni nu-i mai dă de rost.
Secretul termenelor este adus în stadiul derizoriu, încât nimeni nu mai crede în el.
Secretul costurilor nu mai este deloc un secret din moment ce toate costurile sunt depășite căci însuși conceptul de proiect este picat în derizoriu.
Toate au devenit secrete doar pentru faptul că noi ne-am dorit să nu ținem seama de ceea ce este managementul de proiect și facem tot ceea ce credem noi că se merită, din moment ce nimeni nu vine să ne învețe pe noi ceva, căci noi ne-am născut deștepți și management de priect facem fiecare din noi când suntem și plutim în lichidul amiotic în stadiul de făt fiind.


(16 decembrie 2023)

Friday, November 10, 2023

Black Friday o comedie de prost gust

Am zis și o repet: niște comercianți care caută pe tine client să te jegmănească pe toate căile, nu au cum să fie generoși de Black Firday. Ei fac tot felul de scamatorii să ne prostească în față. Mai întâi umflă prețul ca apoi să facă o reducere de cel puțin 50% pentru a ajunge la prețul de la care au plecat. Am văzut acest lucru. E jale mare printre comercianți dacă scapă aceste zile fără să-și vândă gunoaiele care zac în magazinele lor și nici dracul nu le mai vor, căci lumea este săracă, nu are bani, iar ei știu acest lucru și apelează la tot felul de trucuri ieftine, de care noi ne-am prins și nu ne mai lăsăm păcăliți.
Exemplu: un joc este peste tot 250 lei înainte de Black Friday. Unii l-au făcut 340 de lei și afișează acum că de Black Friday au operat o reducere substanțială pentru a-l aduce la 255 lei, pentru a ne face nouă o favoare. Se vede că de fapt și cu această ocazie ne mai ciupesc de 5 lei, căci lăcomia lor de comercianți nu se dezminte din acum când se exersează o cpmedie de prost gust în care le mai cad unii și alții.

(10 noiembrie 2023)

Friday, August 4, 2023

Cine îți influențează prețurile alimentelor, CIOLACULE?

Mă uit cu milă la așa-zișii economiști sau la așa-zișii analiști economici care apar prin televiziuni și care recită niște etexte pe care sunt sigur că nu le-au înțeles. Nici nu aveau cum, din moment ce unii dintre ei îi ridicau osanale lui Nicolae CEAUȘESCU în presa centrală. Există în cărțile de ECONOMICS din lumea spălată o poză care arată cum se stabilește prețul în raport de cerere și de ofertă. Desenul este drăguț, dar este utilizat în multe domenii, ca de exemplu optimizarea calității produselor, în care scăderea non-calității se întâlnește cu costurile de producție într-un punct, numit de optim, care este de fapt o himeră după care aleargă toată lumea, fără s-o identifice.
Acum televiziunile sunt centrate pe efectele ordonanței prin care se caută să se controleze prețurile la unele alimente. Nu mă apuc acum să vorbesc acum și aici despre efectele actului normativ care face reglementarea, căci economia de piață are regulile ei și niciun act normativ nu are cum s-o perturbe. A se vedea perioada prohibiției cu alcoolul din USA și de fapt efectele acelei prohibiții pe când lupta cu hidra cu o mie de capete și nenumărate tentacule, celebrul Eliot NESS.
Știu doar atât că niște economiști adevărați ar fi trebuit să-i zică la partid lui Marcel CIOLACU că măsura nu este nici măcar frecție la un picior de lemn. În cazul alimentelor se discută de faptul că:
- prețurile alimentelor care cresc necontenit afectează masele de oameni cu venituri sub medie,
- alimentele de bază au un nivel constant al consumului, deci cererea este constantă,
- celebrul grafic al stabilirii prețului funcție de cerere și de ofertă își pierde valabilitatea,
- prețul alimentelor îl stabilește doar oferta de produse din piață, fluctuațiile cererii sunt nesemnificative,
- statul trebuie să anticipeze creșterea prețurilor și să ia măsuri din timp pentru a stimula producția.
Creșterea prețurilor la energie și la combustibil nu este de acum două zile, deci statul trebuia să întreprindă măsuri care să-i stimuleze pe producătorii agricoli și pe procesatori și creșterea volumului producției era singurul element care regla prețul alimentelor. Dar pentru această decizie era nevoie de economiști cu creier. Am mari dubii legate de existența acestei specii, căci mă gândesc cum toată crema economiștilor vorbea despre orice înainte de anul 2008, dar de izbucnirea crizei economice în țărișoara noastră nu, pentru că Zeus fredona melodia că noi suntem ocoliți de criză, de parcă Ro nu era pe aceeași planetă cu USA și cu Japonia, ci pe Marte sau pe o altă planetă dintr-o altă galaxie. Așa că CIOLACULE drăguță, nu te aștepta la efecte fulminante ale actului normativ pe care l-ai patronat, chiar dacă marii comercianți au jurat credință, dar lăcomia lor proverbială nu va fi stăvilită decât de creșterea producției. În rest, sunt numai vorbe goale din partea lor, căci nimeni nu spune Doamne, ia-mi, ci Doamne, dă-mi! Și buzunarele lor infinite nu se umplu decât dacă prețurile cresc și cresc și cresc ca la Paști și la Crăciun.

(04 august 2023)

Sunday, May 14, 2023

Eu și anticariatele

Până la Revoluția din Decembrie 1989 frecventam cu regularitate anticariatele, căci găseam acolo acele cărți de care aveam nevoie. După Revoluție au intervenit mulți factori și necesitatea de a procura cărți ceva mai vechi a scăzut din interes. Apariția la Universitate a vânzătorilor de cărți mi-a creat un sentiment de disconfort. Arăta că nu mai este cartea ceea ce a fost, din moment ce a coborât pe marginea drumului. 
Acum lumea nu mai citește. Acum lumea consultă Internetul și oamenii au cu totul alte priorități. dacă în USA oamenii nu au biblioteci, se pare că și la noi biblioteca nici element de mobilier nu mai prezintă interes.
Apar din când în când la noi la scară niște fluturași cu anticariate care cumpără cărți vechi. Nu știu dacă este o afacere, dar având în vedere că bătrânii nu mai au ce face cu cărțile, iar tinerii nu citesc cărți, cred  că anticariatele fac o afacere bună prin prețurile derizorii pe care le oferă, mai ales că există șansa ca printre acele cărți date de bătrâni pe nimic, să se afle cărți valoroase. dacă la 10.000 de cărți aiurea un anticar destoinic găsește o carte ca lumea, își scoate pârleala. Cred că acesta este adevăratul business.



(14 mai 2023)

Monday, June 13, 2022

Filatelia românească în comunism (IV)

Listele de prețuri merită să fie studiate. Ele apar în magazinele de specialitate și conțin:
- numărul seriei de timbre,
- anul apariției timbrelor,
- o mică descriere a fiecărui timbru,
- valoarea nominală,
- tirajul, 
- valoarea actuală a timbrului neobliterat,
- valoarea actuală a timbrului obliterat.
Eu am cumpărat câte un catalog filatelic al mărcilor postale românești, ori de câte ori am am trecut pe la un magazin de specialitate și am găsit astfel de catalog. Având mai multe cataloage, am reușit să fac niște analize comparate să văd cum evoluează prețurile în funcție de tematică, de tip de timbru și de tiraj. Am observat că ritmul de creștere al prețurilor este mai mare pentru colițe și pentru timbrele care conțin erori, Acum mulți ani, chiar aveam niște modele cu coeficienți estimați pentru a prognoza prețurile. Dacă nu am mai insistat, a fost consecința faptului că nu aveam eu timbre atât de multe și de valoroase încât să merite efortul de a aprofunda problema. Prețurile la timbrele cu tiraj  foarte mare cresc cu mult mai lent decât în cazul colițelor nedantelate, tipărite în tiraj mic. Prețul de catalog este una, iar prețul de piață e alta și prețul la care se face tranzacția e cu totul altceva. Am văzut multe situații în care prețul de vânzare efectiv a fost absolut diferit de prețul de listă și de prețul pieții. Nu e nebun cine cere, e nebun cel care plătește prețul pe timbru și cum filateliștii colecționari nu sunt nebuni, ei vor plăti de regulă sub prețul de catalog și sub prețul pieții, căci cel care vinde timbre este un colecționar aflat într-o situație specială și el e obligat de viață să vândă. Numai colecționarii care au timp de stat și de așteptat clienți au șansa ca la negociere să obțină un preț decent, dar în niciun caz un preț care reflectă o dinamică economică, ci o evaluare subiectivă a cumpărătorului în principal și un rezultat al negocierii dure cu posesorul de timbre.
Studiile mi-au dovedit că filatelia este o investiție bună și educativă în același timp, dar caracterul perisabil al timbrelor limitează foarte mult elanul oricărui colecționar în general și al meu în special.


(13 iunie 2022)

Filatelia românească în comunism (I)

Nici filatelia nu a fost scutită  în comunism de politica partidului, căci vorba poetului George LESNEA:
    Partidul e-n toate
    E-n cele ce sunt
    Și-n cele ce mâine vor râde la soare
    E-n pruncul din leagăn
    Și-n omul cărunt,
    E-n viața ce veșnic nu moare.
Așa că, din 1945 și până în 1989 filatelia:
- a reflectat realizările democrației populare,
- a scos în evidență eroii comuniști,
- a evitat adevărurile istorice neconvenabile,
- a servit regimul comunist cu fidelitate,
- a făcut educație comunistă poporului.
Timbrele tipărite au avut tematici variate, bine selectate, tiraje generoase și au fost orientate spre acoperirea nevoilor sociale în principal și în secundar, alinierii la exigențele colecționarilor de filatelie. 
Timbrele uzuale:
- au avut tiraje impresionante,
- s-au tipărit în format mic,
- seriile au avut o largă reprezentativitate a valorilor,
- reflectau meserii precum zidar, sudor, siderurgist,
- se găseau peste tot.
Timbrele tematice:
- erau omogene,
- aveau o paletă de culori excelentă,
- prin dimensiuni erau diferite de celelalte,
- formele definite le făceau atractive și căutate,
- reflectau evenimente importante,
- dezvoltau cunoașterea oamenilor.
Organizarea filateliștilor a fost realizată de comuniști în cadrul Asociației Filateliștilor din România și membrii care plăteau cotizație aveau acces la unele timbre cu tiraj redus, la preț nominal, în timp ce prețul de piață era foarte mare, așa cum s-a întâmplat cu colița nedantelată supranumită și Nadia COMĂNECI.
Cercurile filatelice funcționau în marile orașe, în întreprinderi, la nivelul organizațiilor de pionieri.
Comerțul filatelic se desfășura:
- la oficiile poștale centrale din marile orașe,
- în magazinele specializate,
- la chioșcurile de difuzare a presei.
Exista o întreprindere care se ocupa de producerea timbrelor și existau profesioniști care gândeau seriile de timbre, designul lor, astfel încât, filatelia românească a ținut cu brio pasul evenimentelor de tot felul, din țară, din Uniunea Sovietică și ceva mai târziu din lumea întreagă.
Ceea ce s-a întâmplat în literatura românească și în arta românească, s-a întâmplat și în filatelie, căci partidul era infiltrat în totalitate în toată structura filatelică, astfel încât planul de producție al timbrelor a reflectat integral politica partidului.
Ar fi eronat să se creadă că în comunism filatelia nu s-a dezvoltat. Din contră, filatelia a avut o dezvoltare extraordinară, numai că direcția pe care s-a dezvoltat a avut constrângeri și filatelia nu a reflectat cum trebuie și cât trebuie realitatea acelor vremuri și nici trecutul, mai ales perioada 1870 - 1947.
Serialul deschis acum despre filatelia românească în comunism are ca obiectiv să evidențieze atât ceea ce a fost bun în acest domeniu, cât și să reflecteze minusurile, care nu au fost de neglijat, minusuri care au depins de caracterul oamenilor implicați în filatelie, nu de comunism și nici de comuniști.









(13 iunie 2022)



Monday, June 20, 2016

Corupția prin licitații

Există carențe grave în modul în care se fac licitațiile. De aceea par prețuri criminal de mari cu care se cumpără ceva prinb licitații sau se face ceva prin licitații. Cei ce organizează licitații nu o fac de amorul artei.
Am întâlnit două situații care se probează cu acte și anume:

  • situația nr. 1 am fost la un grad didactic în Tulcea și m-am cazat undeva la un pret sw 120 lei camera pe noapte; cel care era cazat de firma cu care instituța avea prestarea de serviciu, se cazase exact în același hotel cu 170 lei pe noapte; normal trebuia ca atunci cand cineva vine cu un preț mai mic, exact pentru același produs sau serviciu, să se rețină prețul cel mai mic; este știut faptul că o firmă când face licitație trebuie să ofere cele mai bune prețuri; realitatea este cu mult mai neagra;
  • situația nr. 2 s-a produs în San Francisco și eram cu un tip iar noi trebuia să mergem la un hotel la care o firmă ne găsise cameră, numai că firma nu a virat banii; mi s-a luat suma de pe cardul meu, adică 85$; mi-am exprimat indignarea către firma care asigurase serviciile și am văzut că la ei camera era 280$; firma care câștigase licitația opera cu prețuri de peste trei ori mai mari.
CXred că era normal ca firma care operează cu prețuri aberant de mari și se demonstreazca exact în aceleași condiții prețurile sunt mai mici, ar trebui să fie sancționată cumva. Propuneam ca persoana care plătește mai puțin să fie recompensată cu diferența. În realitate, nu mi s-a decontat nimic din sunma de 120 lei că nu era bilet vândut de firma hoață. În cazul celălalt, tot firma șmecheră s-a supărat ca n-a mai încasat banii pentru că din diferența 280-85, totul îi revenea. Mă tot gândeam la un afiș de pe un bloc din Militari care te anunță că dacă mergi la o firmă cu bonul unui produs pe care l-ai luat de altundeva, ei îți dau de 10 ori diferența. Știu ei ce știu, adică diferențele sunt prea mici. Dar la rechinii de mai sus, dacă mi-ar fi dat pur și simplu diferențele ar fi sot niște sume foarte mari. 

Să vedem dacă noua lege diminuează corupția legalizată prin licitații.

(21 iunie 2016)

Thursday, April 28, 2016

De până la...

Comercianții fac niște șmecheii și ieftine și de prost gust, dintre care aceea prin care anunță reduceri masive le pune capac la toate celelalte. Într-un magazin din Mall București am intrat să fac un experiment. Se anunțau reduceri de până la 80% și dacă găseam un produs redus cu 75% îl cumpăram, oricare ar fi fost acela că știam că brandul cu pricina era în regulă în raport cu ce doream eu la un moment dat.
Printre produse erau numai cu scăderi de prețuri de 5% cel mult 10%, dar am vazut si produse de 200 de lei având reducere de 5 lei. 
Am mers la vânzătoare, am rugat-o să-mi arate produsul cu cea mai mare reducere și sărăcuța mi-a arătat niște șosete care aveau reducere de 30%, numai că una este o reducere de 30% la șosete care costau 8 lei perechea și cu totul altceva reprezintă 20%, dacă ar fi fost așa ceva la niște pantaloni de 250 lei. 
Ea s-a scuzat că produsele acelea cu  mari reduceri au fost epuizate. Am plecat și m-am felicitat că totul era așa cum mi-am închipuit. Când se anunță reduceri de  până la 70%, dacă reducerea prețului este de 0,000000000000000000000000005% comerciantul nu minte, cum nu minte și dacă reducerea este de 69,9999999999999999999999999%.
Ar fi dramatic dacă ar anunța reduceri de până la 70% și în realitate bieltul cumpărător ar plăti cu 80% mai puțin. Comerciantul l-ar face pe cumărător să se simtă jenat că a plătit cu mult sub ceea ce sperase.
De câte ori intru într-un magazin care are pe afișe pompoase cu anunțul că practică reduceri de până la 70% mă gândesc la următoarele:
  • comerciantul a umflat prețurile cu câteva săptămâni înainte de a exersa reducrile;
  • comerciantul pune procentul de reducere până ajunge la prețul de dinainte de reducere;
  • comerciantul în lăcomia lui nu face reduceri reale;
  • comerciantul chiar crește prețurile în comparație cu perioada de referință.
Or fi și unii comercianți care nu fac așa dar eu nu i-am văzut. Tot în Mall București era un magazin care chiar avea reduceri spectaculoase, numai că mărfurile super-reduse erau:
  • mărimi mizerabil de mici;
  • cu defecte;
  • demodate;
  • murdare;
  • purtate sau prea probate.
Am văzut și o altă tehnică. Vânzătoare pusese produse interesante printre geoarsele reduse. Am luat produsul, l-am probat și când am vrut să-l cumpăr produsul era la preț integral, deși la intrare în magazin un anunț imens spunea că acolo totul este la jumatate preț. Și patronul era un jeg și vânzătoarea prin argumentele enumerate era o hoață. Niciodată nu am mai intrat în acel magazin de țăate bărbătești făcute în Ardeal.



(29 aprilie 2016)