De ce nu învață românii management politic?

Răspunsul este unul simplu: româului îi place să lucreze după ureche. El nu este interesat de metodele științifice riguroase.

Face românul ce face și compromite orice metodă științifică, pentru că el este cel mai deștept.

Românul a compromis comunismul, căci interpretarea mioritică a comunismului a însemnat sărăcie, frig și foame, deși în Germania Democrată, în Ungaria și în Cehoslovacia lucrurile stăteau altfel. Până și bulgarii aveau emisiun tv pe întreaga zi, în timp ce la noi canalul tv era de doar două ore zilnice.

Managementul de proiect a fost compromis în clipa în care cheltuielile indirecte în c ostul total al proiectului au depășit 3%, căci ideea de management de proiect tocmai aici la minimizarea cheltuielilor indirecte a fost ca problemă

Dacă românii de la vârfurile politicii ar fi cunoscut un pic de management politic, nu mult, doar un pic, s-ar fi văzut cu ochiul liber și nu ne-am fi găsit în situația hilară de azi când un candidat care nu a luat nici 3% pe 24 noiembrie 2024, candidează acum din nou. Managementul politic l-ar fi învățat cum să procedeze în campania electorală din 2024 să obțină ceva mai multe voturi...

Nici bietul Victor PONTA nu știe management politic, din moment ce aventurile sale di PSD, cu plecare spre PRO România și revenire în PSD, cu excludere din PSD, dar după ce s-a ales deputat, arată clar că omul este un empiric irecuperabil.

Mă așteptam ca măcar în USR să existe niște băieți și niște fetițe care să știe management politic, dar nu e cazul. Faptul că s-a produs un puci, faptul că și acolo se umblă după ciolan, arată clar că mișcarea browniană este la ea acasă în USR. Despre alții nici nu mă mai sinchisesc să scriu, căci ori sunt prea bătrâni, ori nu prea sunt mobilați ca să deschidă o carte de management politic. Dovadă stă faptul că oamenii sunt împietriți în dogme bolșevice după cum comentează taxele vamale impuse de Donald TRUMP și cască gura la ce spun alții și mai empiriști decât ei...




(15 aprilie  2025)

#RESPECT: empirismul are caracter distructiv

Abordările empirice înseamnă văzând și făcând, prin încercări repetate. Se definește un obiectiv și se stabilesc etape ce trebuie parcurse, dar fără a folosi vreo tehnică sau o metodă științifică, pentru că persoanele care se pun pe treabă nu cunosc nici tehnici și nici metode științifice. Ele se bazează pe experiența lor și pe acumulările pe care le-au realizat de-a lungul anilor. Aceste persoane știu ce este bine și ce este rău și din aproape în aproape, trec la lucru. Măsoară din ochi, încearcă și dacă lucrurile nu merg cum sperau, aplică o serie de corecții, adică micșorează cantități, schimbă direcții de acțiune, reiau anumite etape și tot așa.
Empirismul este motor de dezvoltare până la un punct, dar de la acel punct, totul începe să se miște lent și dacă cineva are o idee de perfecționare a unui proces, diferențele devin vizibile și omul care a lucrat empiric va avea probleme de adaptare, căci el nu acceptă că tot ceea ce a funcționat foarte bine zeci de ani, dintr-o dată trebuie înlocuit, pentru că ceva a venit vijelios și se manifestă cu superioritate dovedită.

În timp, abordările empirice au dat rezultate, căci s-a mers pe încercări din aproape în aproape, până s-a găsit structura care a interesat și a fost utilizată ca atare, știind că prin repetare se obține același rezultat. dacă o persoană dă dovadă de perseverență, încearcă cu lucruri mai fine, va obține rezultate mai bune de la o încercare la alta. În final, definește o rețetă de succes și dacă o ține secretă, va merge în târg cu produsele astfel obținute și o perioadă îndelungată va avea profit bun. Când se va generaliza rețeta, profitul începe să scadă și e nevoie de o altă serie de încercări empirice și tot așa. Nu este nicio rușine să lucrăm empiric, atât timp cât suntem dominați de ideea de a progresa în domeniul în care muncim. Folosim un. algorit empiric, o metodă empirică de încercări și dacă reușim să ne atingem obiectivul, bravo nouă, dacă nu, mergem mai departe cu încercările, căci la un moment dat tot vom reuși.

Când este în exces, empirismul are caracter distructiv. Sunt oameni care vin cu metode științifice, care dacă sunt aplicate, vor conduce la soluții mai bune și mai rapide. Cei ce stăpânesc metode empirice se agață de ele și frânează sau distrug tendințele de a evolua.


(11 iulie 2023)

Știința culturismului

Am scris de mai mult timp că există o știință a culturismului, lucru care se vede la marile competiții de culturism din întreaga lume, ceea ce înseamnă că epoca empirismuluim în culturism sau culturismul empiric au apus demult. Cine a înțeles, a înțeles și rezultatele se văd, iar cine nu a înțeles, de asemenea, rezultatele cu caracter provincial se văd și ele.

În primu rînd, când se vorbește despre știința culturismului se are în vedere aspectul interdisciplinar, căci industria suplimentelor este de fapt biochimie aplicată, antrenamentele au la bază studii de medicină a mecanicii musculare, iar eficientizarea muncii culturistului are ca fundament echipamentele cibernetizate de la sală, cu rol activ de asistare.

În al doilea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere acumularea de experiență care se produce de câteva zeci de ani, concretizată prin culegere de date despre foarte multe aspecte legate de activitatea sportivilor, programele lor, suplimente utilizate, diete, structuri de antrenamente, dar și de măsurătorile ce vizează rezultatele obținute de sportivi vizând greutate și nenumărate circumferințe, toate prin constituirea de serii de timp cât mai complete.

În al treilea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere definirea particularităților fiecărui sportiv astfel încât pornind de la un moment de start și de la un set de programe de derulare a antrenamentelor să se ajungă la un anumit stadiu al rezultatelor, astfel încât să se contureze latura deterministă a pregătirii sportivilor și să scadă importanța hazardului în ciclurile de pregătire, mai ales atunci când este vorba de accidente cu efecte ireversibile.

În al patrulea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere analiza diferențelor dintre teorie și practică pentru a se face corecțiile care se impun și pentru a se înregistra progrese notabile, demne de utilizarea unor tehnologii moderne de pregătire, fundamentate științific, cu folosirea de modele matematice complexe și a produselor software adecvate. Este de notat că o astfel de abordare impune ca atât antrenorii cât și culturiștii să folosească laptop sau tabletă unde să facă înregistrări și cu o periodicitate bine stabilită să treacă la analiza rezultatelor și la efectuarea de

corecții care să crească eficiența muncii lor.

În al cincilea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere îndepărtarea de așa-zisele miracole care fac dintr-un om cu dezvoltare normală un culturist de paradă, pe termen scurt și de neluat în considerare în raport cu exigențele competiționale.

În al șaselea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere tratarea distinctă a fiecărui sportiv în parte pornind de la caracteristicile fiecăruia de la momentul To de start, astfel încât folosind știința culturismului să se prognozeze nivelurile caracteristicilor fiecărui sportiv în parte la un moment final Tf, definit ca număr de luni sau număr de săptămâni.

În al șaptelea rînd, când se vorbește despre știința culturismului, se are în vedere scrierea de articole și de cărți pe acestă problematică numai după efectuarea unor studii sisntematice și complete. În același timp se are în vedere formarea de specialiști care să ducă la cluburi abordările moderne, eficiente și să-i facă pe sportivi să se circumscrie unor abordări în care teoria se îmbină cu practica, unde elementele cantitative permit determinarea salturilor calitative, salturi care în final duc cu certitudine spre treptele podiumurilor de concurs.

Acum în anul 2017 lumea trebuie să înțeleagă că a trecut de mult epoca entuziasmuluim în care culturismul era un meșteșug, așa cum alchimia era în Evul Mediu, în care fiecare făcea ce credea el de cuviiință și maestrul avea secretele numai de el știute și le împărtășea cum credea el și mai ales cui credea, căci se considera deținătorul formulei de succes.

Acum, cu un culturist lucrează o echipă complexă, în care se află medici, informaticieni, instructori sportivi specializați, nutriționiști, masori și multe alte meserii cărora am fi tentați să nu le acordăm atenție, dar care sunt esențiale. Aici voi mai aminti maestrul de dans, maestrul de mișcare scenică,hair stylist-ul, makeup stylist-ul și de ce nu specialistul care îl pregătește pe culturist să facă față presiunii concursurilor, adică psihologul. Bineînțeles că toate au costuri de neneglizat, dar performanța fără metode și tehnici științifice moderne și fără o susținere financiară adecvată, nu există cu adevărat.

(21 septembrie 2017)